Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 3 - Presiunea Umana Asupra Peisajului
Curs 3 - Presiunea Umana Asupra Peisajului
OBIECTIVE:
În acest capitol sunt analizate aspectele legate de relaţiile om-mediu în perspectivă istorică, etapele de
globalizare ale activităţilor umane asupra mediului, cu accent pe Antropocen, privită ca etapă de
generalizare a impactului global al societăţii asupra Terrei. În ultima parte se realizează o clasificare
spaţială a modificărilor globale ale mediului.
1
conturează o colaborare din ce în ce mai strânsă cu factorii de decizie administrativi
şi politici şi o lărgire a interacţiunilor cu populaţia, ceea ce impune o organizare
transdisciplinară a cercetării. În literatura de specialitate sunt numeroase dezbateri
asupra mijloacelor de corelare a metodelor şi a rezultatelor în condiţiile existenţei
unor scări spaţiale şi temporale extrem de variate. Astfel, pentru ştiinţele naturii sunt
importante intervale temporale de mii, sute de mii şi chiar milioane de ani, pe când
pentru ştiinţele sociale, sunt semnificative intervalele de ani, zeci de ani sau secole.
Stabilirea unor corelaţii temporale şi spaţiale între diferite ştiinţe este esenţială
pentru înţelegerea dinamicii interdependenţelor dintre geosferă şi biosferă şi a
influenţelor antropice asupra acestora la nivel local sau planetar. În acelaşi timp este
importantă recunoaşterea incertitudinilor care persistă în această problemă de la
nivelul cercetării până la nivelul acţiunii, situaţie denumită plastic de cercetătorii
francezi „gestionarea imprevizibilului“.
Fig. 7.1. Creşterea populaţiei, factor important de presiune asupra Sistemului Terestru Global
(IGBP Science, 1, 1997)
Începutul globalizării activităţilor umane s-a realizat în jurul anului 1500, odată
cu descoperirea Americii şi cu extinderea la nivelul întregului Glob a practicilor
productive europene.
Biologul american Castri (1989) a identificat patru faze de globalizare a
activităţilor umane care produc modificări ale mediului:
- Prima fază a început în anul 1500 şi a durat până la revoluţia industrială în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mişcarea masivă a europenilor în Lumea Nouă
a fost însoţită de o modificare a structurilor biogeografice, de modificarea utilizării
terenurilor şi de o extindere rapidă a unor reţele de localităţi şi căi de comunicaţie.
- A doua fază s-a desfăşurat în legătură cu revoluţia industrială când activităţile
industriale şi urbanizarea au început să exercite presiuni majore asupra
2
geosistemelor. Procesul de poluare industrială a început să fie însoţit de apariţia
reliefului antropic în arealele cu exploatări miniere şi de poluarea râurilor cu metale
grele.
- Cea de a treia fază a început în secolul al XX-lea şi corespunde extinderii
interdependenţelor în dezvoltarea economică, accentuării poluării şi degradării
mediului prin transfer transnaţional şi global al poluanţilor (Price, 1990).
- Cea de a patra fază corespunde modificării globale a sistemului atmosferic
datorită activităţilor antropice, rarefierii ozonului stratosferic şi intensificării unor
fenomene atmosferice extreme.
Presiunea umană asupra mediului poate fi pusă în evidenţă printr-o relaţie
(Fig. 7.2.) în care cei trei factori determinaţi sunt: a) rata creşterii populaţiei,
densitatea şi structura; b) nivelul şi structura consumului pentru un anumit grup al
populaţie; şi c) impactul producţiei asupra mediului (Moss, 1992).
funcţie
Fig. 7.2. Evaluarea presiunii umane asupra mediului (Moss, 1992)
3
Sunt în curs de epuizare resursele de peşte din oceane, 44% dintre acestea
fiind la limita de exploatare.
Se înregistrează o reducere drastică a biodiversităţii.
4
înlocuirii vegetaţiei naturale prin culturi, a reprezentat sursa umană cea mai
importantă care a contribuit la accentuarea efectului de seră.
Prin extinderea culturii orezului în Asia de Sud-Est se înregistrează o creşterte
semnificativă a cantităţii de gaz metan eliberate în atmosferă. Intensificarea eroziunii
solului ca urmare a activităţilor antropice distruge anual productivitatea a 60 000 –
70 000 km2 şi are drept consecinţă extinderea terenurilor agricole pe versanţi în
detrimentul pădurilor şi al pajiştilor.
Fenomenele de defrişare sunt intensificate prin păşunat, desţelenirea terenurilor
şi prin distrugerea vegetaţiei lemnoase în regiunile semideşertice cu ecosisteme
extrem de fragile.
BIBLIOGRAFIE
Bălteanu D. (1993), Dimensiunea umană a modificărilor globale a mediului. Repere
Geografice, Terra nr. 1-4, Bucureşti
Bălteanu, D., Popescu, Claudia (1996), Dezvoltarea durabilă în context geografic
est-european, Terra XXVI - XXVII
Bălteanu, D., (2002), Cercetarea geografică şi dezvoltarea durabilă, Revista
Geografică, T.VIII
IPCC (2001a), Climate change 2001: The scientific basis, Contribution of Working
Group I to the Third Assessment Report of the Intergovernmental Panel on
Climate Change, Houghton JT, Ding Y, Griggs DJ, Noguer M, van der Linden
PJ, Dai X, Maskell K, Johnson CA (eds), Cambridge University Press,
Cambridge and New York.
Morse, S., McNamara, N., Acholo, M., Okwoli, B. (2001), Sustainability, Indicators:
The problem of integration, Sustainable Development, J.Wiley, Chichester.
Moss, R.H. (1992), Research on Global Change and its Human Dimensions, Global
Change Newsletter, 9, Stockholm.
Serageldin, I. (1995), Sustainability and the Wealth of Nations: First Steps in an
Ongoing Journey, Draft, Third Annual World Bank Conference on
Environmentally Sustainable Development, Washington D.C.
* * * (1990), Research Strategies for the U.S., Global Change Research Program,
National Academy Press, Washington D.C.
*** (1997), A synthesis of GCTE and related research, IGBP Science, no. 1.
*** (2002) A European Union Strategy for Sustainable Development, European
Commission
*** (2002), World Summit on Sustainable Development in Johannesburg, South
Africa from 2 – 4 September 2002
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE
1. Care sunt etapele de globalizare a activităţilor antropice?
2. Menţionaţi caracteristicile perioadei antropocene.
2. Prin ce se particularizează la nivel spaţial modificările mediului?