Tudor Arghezi (1880-1967) este considerat a fi al doilea mare poet dupa Eminescu; lirica sa (caracterizata prin paleta larga

a temelor de inspiratie) se constituie la interferenta sublimului cu uratul, oferind o viziune noua in care odata deschisa o usa, zece porti se dau la o parte zgomotos si simultan peste ametitoare perspective" (Calinescu). Poezia Morgenstimmung" (1927), se incadreaza in lirica erotica argheziana, al carei ton aminteste de Cantarea cantarilor", prin sublimarea dorintei in adorare a fiintei iubite. d8l7511dj59xdt Tema poeziei o constituie intalnirea cu dragostea, eveniment care coboara poetul din sfera transcendentului, in lumea terestra. Universul operei (idei, sentimente): Creatie lirica, Morgenstimmung" este structurata in cinci strofe a cate cinci versuri inegale, cu ritm alternant si rime masculine si feminine asimetrice. Din punct de vedere epic, se prezinta o intamplare: ascultand o femeie care canta la pian, poetul (pustnicul") renunta la solitudine, coborand in lumea reala. Timpul evocarii este un trecut necalendaristic (intr-o dup-amiaza") marcat prin starea de asteptare a eului liric ( cand / Fereastra sufletului zavorata bine /Se deschisese-n vant"). Cele doua metafore (a ferestrei si a manastirii) au ca termen comun zavorarea sufletului a carui cheie" o constituie incantatiile cu sugestii olfactive (comparatia Cantecul tau... ca o lavanda sonora "). Inca din prima strofa, monologul liric evolueaza spre contopirea a doi termeni opozitionali: eu" - poetul si tu" -femeia al carei cantec a patruns insidios in sufletul barbatului. Metafora sufletului-manastire apare si in urmatoarele trei strofe, sugerand izolarea in lumea inalta a Ideii. In acest spatiu" aparent securizant, iubirea apare ca o invazie {Au sarit zavoarele"), facand barbatul sa devina vulnerabil (Si manastirea mi-a ramas descuiata"). Existenta femeii este perceputa, mai intai, auditiv (metafora mierlelor pipaite" pe clapele pianului) si apoi total (Si-ntreaga ta faptura aproape "). Consecinta o constituie furtuna" din sufletul barbatului ( Cu tunetul se prabusira si norii / in incaperea universului inchis"), suflet care devine prea plin, amenintand sa darame edificiul: Mi-s /Subrede barnele, ca foile florii"). Ultima strofa apartine unui alt timp dominat de sentimentul regretului: De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?" Cele doua fiinte se contopisera, pentru o clipa, in inalt, dar fiecare dintre ele apartinea unei alte lumi: barbatul venea de sus" si din morti", in timp ce iubita venea de jos", din vieti". Prezenta lipsita de materialitate si contur, femeia este figura Ispitei" (cum o numea D. Micu), care isi poarta semnele haului din care iesise. Ca un nou Luceafar eminescian, barbatul a coborat din planul transcendent (si etern), ridicand femeia in sfera" sa ( in bolti"). Mai tarziu, cand noul Hyperion intelege esenta terestra a iubitei sale, se instaleaza regretul pentru cantul iubirii risipit in vant: De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?" Titlul poeziei provine din termenii: Morgen" (dimineata") si Stimmung" (dispozitie, stare de spirit") din limba germana. Intr-o traducere foarte libera, titlul ar putea semnifica dulcea chemare a timpului auroral. amagitoare ca un cantec de sirena ramas in zarea tineretii.