Igiena IMSP (instituții medico-sanitare publice)

Indiferent de structura funcţională a sistemului sănătăţii : de stat, privat, de asigurare

medicală, scopul principal al reformelor în structura serviciului medical este menţinerea şi sporirea
calităţii asistenţei medicale. Acest scop poate fi atins prin orientarea asistenţei medicale spre
profilaxie . Profilaxia primară şi mai ales secundară, se vor efectua nu numai functional ci şi în
anumite condiţii ce se vor crea în IMS, adică eficienţa lor va depinde de respectarea cerinţelor
dictate de Igienă .
La formarea IMS se va ţine cont de 3 momente:
1. Nivelul contemporan de organizare şi tehnologia serviciului medical.
2. Problemele igienice.
3. Cerinţele arhitecturii, esteticii sanitar-tehnice, economice.
IMS contemporană va corespunde celor mai stricte cerinţe igienice. De ce? Care sunt argumentele?
1. Igiena IMS e necesară pentru procesul de tratament. Termenul de cazare, calitatea îngrijirilor
depind în aceiaşi măsură de sistemul de tratament, cât şi de regimul igienic. Factorul igienic este o
parte componentă a întregului complex de măsuri curativ-profilactice.
2. Condiţiile igienice sunt necesare la formarea regimului curativ protectoriu.
3. Condiţiile igienice sunt necesare pentru profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti.
4. Igiena IMS e necesară pentru a crea condiţii optime de lucru personalului medical:
- pentru prevenirea acţiunii negative a factorilor profesionali;
- pentru a uşura îngrijirea bolnavilor;
- pentru menţinerea unei bune capacităţi de muncă.
5. Igiena IMS e necesară pentru introducerea în procesul de diagnostic şi tratament a noilor
descoperiri tehnico - medicale.
6. IMS sunt pentru bolnavi o şcoală de educaţie igienică.
Sporirea eficacităţii procesului de tratament şi crearea condiţiilor igienice în spitale depend de
factorii :
- locul amplasării în localitate;
- sectorul de pământ şi sistematizarea lui;
- amenajarea şi planificarea fiecărei unităţi;
- salubrizarea sanitar-tehnică;
- funcţionalitate.
Cerinţele igienice către amplasarea sectorului de spital. Pentru asigurarea unor condiţii optime de
tratament, pentru crearea unui regim curativ –protectoriu sectorul de construcţie va fi ales ţinînd
cont de:
- factorii naturali;
- dimensiunile terenului;
- terenul din împrejurime;
- perspectiva dezvoltării localităţii.
Planificarea sectorului spitalicesc. Pe terenul spitalului sunt create zone:
- Blocurilor curative necontagioase.
- Blocurilor curative contagioase.
- Policlinicii.
- Blocului de morfopatologie.
- De gospodărie.
- Verde.
 Cerinţe igienice către sistematizarea terenului IMS
1. Planificarea complexului spitalicesc;
2. Planificarea terenului
Planificarea complexului spitalicesc În ordine cronologică pot fi evidenţiate câteva etape de
construcţie, fiecare cu sistemul său specific.
Spitalele sunt construite după sistemele:
- Decentralizat- de construcţie se consideră spitalul amplasat în cîteva clădiri aparte, nu prea
mari, în care sînt repartizate secţiile spitaliceşti. Majoritatea spitalelor vechi sînt construite în
astfel de sisteme. Clădirile spitalului decentralizat fiind relativ joase, facilitează plimbările şi
aflarea bolnavilor în aer curat.
- Centralizat -prevede amplasarea tuturor secţiilor şi serviciilor într-o singură clădire cu multe
etaje,
- Mixt - de construcţie îmbină avantajele spitalelor decentralizate şi ale celor centralizate, re-
duce la minimum dezavantajele acestora. La spitalele de tip mixt în blocul principal se
amplasează secţiile de bază necontagioase, laboratorul clinic şi secţiile de diagnostic şi
tratament, în blocurile mai mici se amplasează policlinica, secţiile de boli contagioase pentru
copii şi cea radiologică, maternitatea. Secţia de anatomie patologică şi serviciile auxiliare se
amplasează în clădiri auxiliare cu totul aparte.,
- bloc-centralizat (polibloc).
În ultimul timp, se prefer spitalul polibloc în care secţiile se gasesc amplasate pe vertical iar
serviciile anexe și gospodăreşti, inclusive policlinica, în clădiri legate functional de clădirea central .
Ele au formă de E T L sau alte modificări .
HOTĂRÎRE Nr. 663 din 23.07.2010pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind,
condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare
Cerinţe igienice pentru amplasare şi teritoriu
1. Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburban.
2. Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria
a V-a, va fi de minimum 30 m, cu excepţia instituţiilor(cabinetelor stomatologice,
ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru acordarea asistenţei medicale de ambulatoriu, a
centrelor curative şi de asanare, de reabilitare şi recuperare, a staţionarelor de zi pe lîngă ele,
cu excepţia celor de profil dermatovenerologic, infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie,
confirmate prin avizul eliberat de Serviciu, se permite în clădiri cu destinaţie publică şi
locativă, precum şi în încăperi cu destinaţie nelocativă).
3. Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă
durată, precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie,
oncologie, dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la
o distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
4. Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare
salubră.
5. Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a
terenului instituţiilor.
6. Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5
m.
7. Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi
neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a
policlinicii, morfopatologică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
 8. Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-un
coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de
acestea. Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
9. În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se
amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei
perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
Cerinţele igienice către planificarea interioară a spitalelor : Serviciul de primire
Secţia de internare este o subdiviziune structurală a spitalului. Internarea bolnavilor poate fi
efectuată:
- centralizat (pentrutoateunităţilecuexcepţie – deboliinfecţioase,pediatrie,obstetrică), sau
- decentralizatcândfiecaresecţieîşiareîncăperilesaledeinternare.
Serviciul de internare va avea o planificare care va asigura principiul de flux în mişcarea bolnavilor
internaţi și celor externaţi . Pentru a fi respectat acest principiu, în componenţa acestui serviciu, vor
fi cel puțin, următoarele încăperi :
1. sala de aşteptare cu registratura, vestiar şi biroul de informaţii;
2. cabinetul medicului ;
3. grupul sanitar unde bolnavul este supusi unei prelucrări în sensul igienei corporale;
4. sala de procedure ;
5. boxă şi saloane de diagnostic pentru bolnavii cu o diagnoză nestabilită;
6. blocul sanitar;
7. sala de externare, care va fi pe lângă fiecare secţie.
În spitalele mari de profil larg în afară de încăperile enumerateîn componenţa serviciului de primire
mai sunt:
1. sala de operaţii urgente,
2. laborator de urgenţă,
3. cabinet radio-diagnostic etc.
Principala unitate de structură a spitalului este unitatea de ingrijire
medicală.Prinaceastaseînţelegeunnumărdepaturi,care depend
deoechipădelucruşipresupuneoautonomiedeservire.Eaesteosubdiviziunefuncţionalădeplanificaredeca
re depindeplanificareainternăaîntreguluibloc.
Secţia medicală –
esteounitateadministrativă.Suntsituaţiiînsă,cândunitateadeîngrijirecoincidecusecţiacanumărdepaturi.
Fiecare UÎM va include:
1. zona cu saloane:
- saloane şi săli de tratamente,
- cabinetul medicilor,
- camera de gardă,
- încăperea pentru zi.
2. zona încăperilor auxiliare (blocul sanitar);
3. zona încăperilor comune (sala de masă, bufetul, cabinetul şefului, depozitele de albituri), un
hol neutral.

Factorii ce influențează condiţiile în saloanele spitaliceşti

1. Numărul de paturi
2. Suprafaţa la un pat
3. Ambianţa termică
4. Puritatea chimică şi bacteriologică a mediului
 Cerinţe igienice pentru edificii
1. Secţiile/blocurile curative pentru copii (inclusiv saloane pentru copii în vîrstă de pînă la 3 ani
internaţi împreună cu mamele) vor fi amplasate nu mai sus de etajul 5 al clădirii, saloanele
pentru copii în vîrstă de pînă la 7 ani şi secţiile/saloanele de psihiatrie pentru copii  – nu mai
sus de etajul 2.
2. Planificarea clădirilor şi încăperilor staţionarelor curative şi de obstetrică trebuie să asigure
regimuri sanitaro-igienice şi antiepidemice optime, condiţii pentru acordarea asistenţei
medicale populaţiei şi condiţii de muncă pentru personalul medical.
3. Planificarea încăperilor trebuie să excludă posibilitatea interferenţei fluxurilor tehnologice
“curat”, “murdar” (la internarea bolnavilor şi a parturientelor, acordarea asistenţei medicale
şi aplicarea măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice).
4. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite va fi prevăzut un bloc
sanitar pentru unul, maximum două saloane.
5. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite se va amenaja cel puţin un
salon pentru bolnavii cu handicap locomotor.
6. Componenţa şi suprafaţa încăperilor principale şi auxiliare vor corespunde sarcinii de
proiectare.
7. Suprafaţa încăperilor principale ale instituţiilor vor corespunde cerinţelor stipulate în anexele
nr.1-4 la prezentul Regulament.
8. Orientarea ferestrelor va corespunde cerinţelor prevăzute .
Încăperi Orientarea geografică
Sălile de operaţii, reanimare, Nord, nord-vest, nord-est 
secţionare, naşteri
Laboratorul bacteriologic Nord, nord-vest, nord-est, sud-vest, vest
Saloanele pentru bolnavi de Sud, sud-vest, vest, nord-vest (se permite cel
tuberculoză şi boli infecţioase mult 10% din numărul total de paturi în secţie),
nord-est (se permite cel mult 10% din numărul
total de paturi în secţie)
Saloanele pentru terapie intensivă Nu se admit spre vest, iar saloanele terapiei

şi secţiile pentru copiii pînă la 3 ani, intensive – spre vest şi sud-vest

încăperi de menaj în secţiile de copii
9. La planificarea/reprofilarea clădirilor instituţiilor, nu se permite amplasarea sub ferestrele
saloanelor a încăperilor punctului traumatologic, secţiilor/saloanelor de internare, intrărilor în
secţia de internare, depozitelor, expediţiilor şi altor încăperi spre care este permis accesul
transportului auto şi al altor surse de zgomot.
10. Adîncimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice cu iluminat natural unilateral nu va
depăşi 6 m.
11. Adîncimea cabinetelor de ginecologie, urologie, chirurgie, ortopedie, oncologie,
otolaringologie, de proceduri, în cabinetele roentgenologice trebuie să fie de cel puţin 4 m, a
cabinetelor de oftalmologie – de cel puţin 6 m, a sălilor de operaţii – de cel puţin 5 m şi a
sălilor de naşteri – de cel puţin 4,5 m.
12. Raportul dintre adîncimea şi lungimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice nu trebuie
să fie mai mare de 2.
13. Nu se permite amplasarea în subsoluri şi demisoluri a secţiilor curative cu saloane, a sălilor
de operaţii, de naşteri, de proceduri, a cabinetelor de fizioproceduri, roentgen, ale medicilor,
depozitele de chimicale, substanţe uşor inflamabile, toxice şi de combustibil.
Norma de suprafaţă la un pat (м²) în saloanele spitaliceşti
- salon de un pat în unităţi necontagioase 9
- salon de 2-4 paturi în unităţi necontagioase 7
- în unităţi contagioase 7,5
- în unităţi necontagioase pediatrice 6
- în unităţi contagioase pediatrice 6,5

Cerinţele igienice către microclimatul încăperilor spitaliceşti.

În perioada rece sau tranzitorie a anotimpurilor temperatura aerului de 19—22° C se consideră

confortabilă pentru majoritatea bolnavilor (temperatura proiectată fiind de 20°C), umiditatea — 40
—60 %, viteza curenţilor de aer — 0.05—0,1 m/s.
Bolnavii simt un disconfort termic dacă temperatura aerului depăşeşte 24°C. La temperatura
de 26—27°C se observă o încordare a proceselor de termoreglare.

În saloanele pentru copii, lehuze, cele postoperatorii, în secţiile de reanimare, în încăperile

unde se face examenul medical temperatura optimă se consideră cea de 22°C. În încăperile de
manipulaţii, saloanele pentru noii-născuţi traumaţi sau prematuri,, blocurile sanitare sau încăperile,
în care bolnavii se află dezbrăcaţi, temperatura aerului va ti de 25°C. Pentru bolnavii de combustii
se consideră optima temperatura aerului de 22—15°C, umiditatea relativă de 55 %. Pentru bolnavii
in febră se recomandă temperatura de 16—17"C, pentru copiii suferinzi de pneumonie francă lobară
în faza iniţială — 15—16°C, în perioada convalescentă — 19—21CC. Foarte sensibili la
temperatură sunt bolnavii cu boli ale glandei tiroide : astfel, pentru bolnavii de tireotoxicoză de
gradul I temperatura optimă este de 18°C, pentru gradul II şi III — 12°C, pentru cei de hipotireoză
— 24°C.

În spitale se vor lua în consideraţie şi particularităţile (obişnuinţele) individuale ale

bolnavilor. De aici reiese, că în saloane sînt necesare dispozitive pentru reglarea temperaturii
aerului. Vara temperatura aerului poate fi optimizată cu ajutorul condiţionatoarelor. în unele saloane
temperatura optima poate fi obţinută cu ajutorul condiţionatoarelor locale (climatizatoare).

In perioada de vară pentru majoritatea chirurgilor se consideră optimă temperatura aerului de

aproximativ 26°C, individual ea variază între 17,2—21 — 24°C.

Savanţii sovietici au stabilit, că vara temperatura optimă a aerului în sălile de operaţii este de 20—
22°C (iarna 19—20°C), umiditatea — de 50—55 %, viteza curenţilor de aer — pînă la 0,1 m/s.
CRITERIILE DE APRECIERE A CONTAMINĂRII AERULUI DIN ÎNCĂPERILE SPITALICE ŞTI

1. Proprietăţiorganoleptice(0bal–saloane,1bal–incăperiauxiliare).
2. Proprietăţifizice.
3. Indici electrostatici(conţinutuldeaeroioniuşori1000–3000/cm³aer).
4. Componenţachimică(CO2–0,05%).
5. Concentraţiapulberilor(nuvadepăşi0,1mg/m³).
6. Indicibacteriologici:
- Numărultotaldegermeni(floramezofilă)–1000,
- Stafilococ(βhemolitici)-≤4
 Întreţinerea sanitară a încăperilor, a utilajului şi a inventarului
1. Toate încăperile, utilajul, inventarul medical şi cu altă destinaţie trebuie menţinute în condiţii
de salubritate.
2. Reparaţia cosmetică în încăperile principale ale instituţiilor trebuie efectuată anual.
3. Înlăturarea defectelor curente (inclusiv lichidarea scurgerilor pe tavane şi pereţi, a urmelor de
umezeală, mucegai, restabilirea teracotei deteriorate) trebuie efectuată imediat.
4. Graficul secţiilor supuse reparaţiei se coordonează cu Serviciul teritorial.
5. În perioada efectuării reparaţiei curente sau capitale funcţionarea încăperilor se suspendă
6. În instituţii nu se admit artropode sinantrope, şobolani şi alte rozătoare
7. Instituţiile trebuie să fie asigurate cu camere de dezinfecţie pentru tratarea inventarului
moale, conform cerinţelor
8. În instituţiile care dispun de spălătorii, camerele de dezinfecţie se instalează separat în una
din încăperile spălătoriei, cu respectarea fluxului tehnologic
9. Respectarea standardelor de control al infecţiilor se va efectua conform cerinţelor
Ministerului Sănătăţii.
ÎNLATURAREA SI NEUTRALIZAREA REZIDUURILOR LICHIDE:

In literatura sunt descries cazuri cind apele reziduale spitalicesti serveau drept surse de epidemii
printe populatie, de aceea actualmente se acorda o atentie deosebita neutralizarii reziduurilor lichide
din spitale.
Apele reziduale din sectiile somatic necontagioase pot fi emise in reteaua de canalizare fara a fi
prelucrate in prealabil.Daca in localitate nu exista sisteme de canalizare, pe lingha spitale se vor
construi instalatii locale de epurare, unde se va face epurarea mecanica si biologica, apoi
dezinfecctia apelor reziduale prin clorizare. Daca spitalul nu este prea mare atunci apele reziduale se
neutralizeaza prin filtrare subterana.

Din punct de vedere epidemiologic apele reziduale prezinta un pericol colosal. S-a practicat
dezinfectarea individuala , in dependent de afectiunea pacientului, dar aceasta tactica s-a dovedit a fi
nu intotdeauna eficace. Agtenti patogeni contin nu doar excrimentele ci si apele din bai, instalatii de
dus, lavoare etc.de aceea actualmente apele din sectiile de boli contagioase se dezinfecteaza in mod
centralizat. Apele din aceste sectii pot fi prelucrate in felul urmator:

-prin fierbere le temperature de 100’C timp de 10 minute, aceasta metoda este destul de sigura, dar
din considerente economice si organizatorice ea nu are o raspindire larga. Se prelucreaza termic
doar sedimentul apelor reziduale;
-Epurarea mecanica a apelor reziduale in septictenturi cu dezinfectarea lor ulterioara cu Solutia de
clorura de var.Sedimentul din septictent se prelucreaza termic;
-Prin prelucrarea nemijlocita a apelor reziduale cu clorura de var-50mg de Cl active la 1 L de apa
reziduala in decurs de o ora.aceasta metoda poate fi folosita numai daca cantitatea de substante
suspendate nu depaseste 200-250mg/L.

B. Evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide:

In orice spital evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide trebuie sa fie bine determinate
deorece de aceasta depinde salubrizarea sanitara a spitalelor. In toate incaperile spitalicesti unde
sunt reziduuri solide vor fi colectoare de gunoi inchiose cu capac. Ele vor fie liberate minim de 2 ori
pe zi, inainte de schimbul personalului auxiliary. Dupa evacuarea reziduurilor colectoarele vor fi
bines palate si dezinfectate. Reziduurile din colectoarele din curte vor fi neutralizate prin metodele
obisnuite. Reziduurile solide din sectiile contagioase, din salile de operatie, de nastere, de
pansamente vor fi colectate aparte si arse in cuptoare- distructoare, ce se instaleaza in cazangerii.
Substantele radioactive, desigur, vor fi evacuate si neutraluzate aparte.