COMENTAREA UNUI TEXT POETIC

(EVIDENȚIIND RELAȚIA DINTRE IDEEA POETICĂ ȘI MIJLOACELE ARTISTICE)

TESTUL 2

Textul citat este o operă lirică, fiind încadrat în lirismul subiectiv, prin interiorizarea
sentimentului de incertitudine și prin prezența mărcilor lexico-gramaticale specifice, precum
verbe și pronume de persoana I („aș sta”, „m-aș odihni”, etc.). Subiectivitatea este susținută și
de seria de interogații retorice („Poteca merge încă mult?”, „Și cine-ar fi croit-o prin mohor/
Pentru un singur călător?”, ”E pas de sfânt, e pas de lup?”) și de prezența punctelor de
suspensie din titlu, ce deschid planul reflexivității.
Eul liric se află în ipostază reflexivă și confesivă, a omului care își pune întrebări asupra
existenței. Temele poeziei sunt trecerea timpului, condiția umană, destinul. Astfel, sunt relevate
caracterul de meditație și notele de elegie.
Ambiguitatea discursului liric, o trăsătură a poeziei de factură modernistă, este dată de
abundența metaforelor. Ideea de drum al vieții, supus trecerii inexorabile a timpului, se
evidențiază prin cuvintele din același câmp semantic: „poteca”, „cărare”, „pas”, „răscruce”.
Metafora drumului apare drept simbol al căutării, încercării sau chiar rătăcirii. Drumul cuprinde
un destin individual, „cărarea” fiind croită „pentru un singur călător”. Starea de neliniște a
omului este subliniată de antiteză: „E pas de sfânt, e pas de lup?”, „Se duce, doar se duce și nu
vine”. Repetiția „se duce, doar se duce” accentuează prezența motivului „fugit irreparabile
tempus”.
Ultima strofă este o concluzie lirică a poeziei, aducând în prim-plan ideea că, în viața
omului, există o singură certitudine: pe drumul vieții nu există posibilitatea întoarcerii: „Secundă
cu secundă/ Poteca înapoi mi se scufundă”.