MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

DINTR-UN TEXT DRAMATIC (TESTUL 16)

Într-o operă epică sau dramatică personajele sunt individualități cu   trăsături

fizice și morale puse în lumină printr-un   șir de  întâmplări.  Numite  și ,,ființe de
hârtie”, personajele concentrează semnificația operei, devenind purtătoare ale
mesajului. *

În fragmentul din opera „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, personajelor

prezente în scenă li se conturează portrete sumare, atât prin mijloacele caracterizării
directe, cât și prin cele ale caracterizării indirecte.
O modalitate de caracterizare directă, specifică textului dramatic, este cea
realizată prin didascalii. În fragmentul dat, aceasta se evidențiază prin notațiile
autorului referitoare la Angela („dulce și bună”) sau la Jean („prudent”). Trăsăturile morale
ale Subdirectorului sunt sugerate prin câteva date ale portretului fizic („bărbuță dură”,
„ochelarii încruntați”). Se evidențiază în acest fel severitatea și autoritatea personajului. Un
alt mijloc al caracterizării directe este caracterizarea făcută de celelalte personaje.
Astfel, Jean îl numește pe subdirector „clește cu ochelari”, subliniind încă o dată duritatea
acestuia.
Caracterizarea indirectă este realizată mai ales prin vorbele personajelor,
dialogul fiind modul principal de expunere în opera dramatică. Vorbele subdirectorului și
felul în care le rostește, concizia exprimării și ordinele date indică poziția lui ierarhică de
autoritate („Unde-i domnul Mitică Popescu? Bun. Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine”).
Replica lui Jean, rostită abia după ce se asigură că subdirectorul a plecat, arată o persoană
prudentă, care se teme de șef.
O altă modalitate de caracterizare indirectă este cea prin nume. Personajul
feminin, Angela, este bună, blândă și empatică, adică „angelică”, trăsături susținute și prin
didascalii („de optsprezece ani, frumoasă, dulce și bună”), și prin replica fetei („Săracul!”).

*opțional