LTR,,Aristotel ” Butmalai Eleonora, XI-,,C”

FIȘĂ INFORMATIVĂ
Preromantismul și nostalgia
trecutului. ROMANTISMUL.
CONTEXT SOCIO-ISTORIC ȘI
PRINCIPII ESTETICE.
PREROMANTICUL:
Etapă premergătoare/de tranziție (spre) Romantism(ului)
Se pregătește terenul pentru estetica romantică
Mișcare literară și artistică din sec. al XVIII-lea, anterior romantismului, care se
caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului
sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc.

PREROMANTICUL ROMANTICUL

Ezitant Visător, vise concrete

Visător Utopii revoluționare
Simplu reveur Scene apocaliptice
Abulic* Arhitect
Simple reverii coșmaruri, halcinații sau vise
Perprexitate* înălțătoare
Cultul trecutului trăit sub zidurile Furoarea
ruinelor Damnat, titan
Singurătatea-refugiu Singurătatea-atitudine de dispreț,
superioritate

ROMANTISMUL:
A luat naştere în Anglia, la sfârşitul secolului al XVIII-Iea şi începutul
secolului al XIX-Iea, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în
întreaga Europă, ca o reacție împotriva clasicismului;
s-a manifestat nu numai în literatură, ci şi în artele plastice și muzică, s-a
ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi
a ordinii;
a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a
originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, promovarea
libertății creației
îşi propune o artă eliberată de orice constrângeri, o artă care să
urmeze fantezia creatoare, inspiraţia.
 LTR,,Aristotel ” Butmalai Eleonora, XI-,,C”

CARACTERISTICILE ROMANTISMULUI:
1.PRIMATUL SENTIMENTULUI, EXPANSIUNEA EULUI INDIVIDUAL
*accentuarea prezenţei eului liric în text, subiectivitate, particularizare a trăirilor
*romantismul acordă prioritate exprimării sensibilităţii, a sentimentului;
2.REFLECTĂ SPECIFICUL NAŢIONAL
A.Natura nu mai este un simplu decor, ci devine stare de spirit, transmite trăiri
umane
B.Tendinţa romantică este de idealizare a trecutului, de glorificare a eroilor,
a luptei pentru libertate.
C.Inspirația din folclor.Romanticii descoperă valenţele artistice ale literaturii
populare, preluînd imagini, motive, credinţe, ritmuri specifice.
3.EVAZIUNEA ÎN TRECUT/VIS/IUBIRE. Romanticii descoperă valenţele
artistice ale literaturii populare, preluînd imagini, motive, credinţe, ritmuri specifice.
4.PERSONAJE COMPLEXE, DE EXCEPȚIE.Personajul romantic provine din
toate mediile sociale, este un erou excepţional care acţionează în împrejurări
excepţionale, cu sentimente
contrastante.

PERSONAJUL ROMANTIC:
Personajul romantic este o figură de excepţie , cu sensul de neobişnuit, marcat de
excese, dar nu neapărat exemplar, figura care evoluează în situaţii neobişnuite.
Acesta:
Provine din toate mediile sociale
Este un personaj excepţional în împrejurări excepţionale
E sfâşiat de stări interioare, antagonice, construit antitetic
E complex: se transformă, suferă mutaţii spectaculoase
Aparenţa fizică deseori contrastează cu esenţa morală
Aspiră spre absolut , fiind un idealist ce caută iubirea perfectă, cunoaşterea
totală, libertatea deplină.

RAPORTUL EULUI ROMANTIC CU LUMEA:

critica realului este rezultatul antitezei ideal-real şi conduce la
două mari atitudini:
revolta – eroul promovează valori, îndeamnă la revoltă care
să schimbe lumea
melancolia- este atitudinea pasivă, pesimistă a celui care şi-
a pierdut speranţa, încredearea în forţa de regenerare a
lumii. Rezultatul este izolarea, inadaptarea, evadarea în vis,
natură, imaginaţie, artă
 LTR,,Aristotel ” Butmalai Eleonora, XI-,,C”

TIPURI DE PERSONAJE ROMANTICE:

Titanul: om superior, sete de cunoaştere, putere de sacrificare, desăvîrşire
morală
Demonul: revoltat, mistuit de pasiuni
Geniul: personalitate excepţională, fantezie extraordinară
Inadaptatul pasiv
Visătorul, Inocentul etc.

TEME ŞI MOTIVE ROMANTICE

teme: timpul, viaţa, moartea, geniul, iubirea, natura, istoria, creaţia,
societatea, aspiraţia spre absolut, lumea ca teatru,
motive
noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, lacul
visul, reveria, somnul, singurătatea, melancolia, amintirea, uitarea
iubita moartă, femeia înger, femeia demon,
iubirea interzisă/imposibilă, inspiraţia, muza,
trecerea ireversibila a timpului, fortuna labilis (soarta schimbătoare),
vanitas vanitatum (deşertăciunea deşertăciunilor)

GENURI ŞI SPECII LITERARE:

liric: meditaţia,elegia,poemul,romanţa
epic: povestirea fantastică, romanul sentimental, confesiunea
dramatic: drama romantică ( specie nouă caracterizata prin inspiraţia din
istorie, conflict puternic social, personaje provenind din toate mediile sociale,
eroul revoltat, “culoarea locală”.

REPREZENTANŢI
Anglia: Byron, Coleridge
Franţa: Lamartine, Hugo, Musset, Vigny, G. Sand,
Chateaubriand
Germania: Hölderlin, Hoffmann, Heine, Novalis
Rusia: Lermontov, Puşkin
America: E. A. Poe
 LTR,,Aristotel ” Butmalai Eleonora, XI-,,C”

FIȘĂ INFORMATIVĂ

SUBSTANTIVUL

VALORI GRAMATICALE VALOARE STILISTICĂ /expresiv-estetică– ceea

ce îl face expresiv, sugestiv, cu valoare afectivă
Gen Scrierea cu majusculă evidențiază importanța noțiunii
Număr exprimate
Caz Forma de plural – reliefează ideea de personaj colectiv etc.
Forma articulată
determinarea Substantivul – figură de stil: simbol, alegorie, antiteză,
(articulat/nearticulat) repetiție, enumerație, hiperbolă, adresare retorică etc.
Formele diminutivale – marcă a atitudinii
(apreciere/dezapreciere) a personajului/naratorului/eului
liric: copiliță, omuleț, delușor, căsoi, etc.

Sensurile gramaticale ale substantivului au valoare stilistică atunci când sunt

preferate anumite forme de gen, număr, caz etc.

VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI/NUMĂRUL

Numărul singular este folosit pentru:
a)redarea ideii de unicitate a fiinţei, obiectului, acţiunii, stării, fenomenului, etc., în
raport cu mai multe fiinţe, obiecte, acţiuni, stări, fenomene.
b) Valoare de plural, ideea de general, exprimând cele mai caracteristice semne,
esenţa unei categorii întregi de obiecte: „Frunza cade toată la pământ”.
Pluralul redă ideea de mulţime, de colectivitate, de intensitate, nemărginire a unor
realități:
„Iar te-ai cufundat în stele,/
Și în nori și-n ceruri nalte”
Notă: Uneori singularul are valoare de plural
 LTR,,Aristotel ” Butmalai Eleonora, XI-,,C”

VALORI STILISTICE ALE PRONUMELUI

Dintre mărcile stilistice ale pronumelui, menţionăm:
valoarea neutră;
formele de dativ etic şi dativ posesiv;
variantele populare sau regionale etc. -
Formele neaccentuate ale pronumelui personal de p.l, II, sg., la cazul dativ (mi, ti,
îmi, îți) sunt folosite în exprimarea populară, în basme şi balade populare, pentru a
arăta implicarea afectivă a vorbitorului în desfăşurarea acțiunii. Dativul folosit în
acest scop se numeşte dativ etic: Luând pe câte un drăcuşor de cornite, mi ți-l ardea
cu palcele, de-i crăpa pielea. (1. Creangă)
- Pronumele personal cu valoare neutră întră în componenţa unor expresii (a lua-o
la sănătoasa, a pune-o de mămăligă).

ALGORITM DE COMENTARE A VALORII STILISTICE A

SUBSTANTIVULUI

Rescriem substantivul
Precizăm valorile gramaticale relevante
Precizăm figura de stil în cadrul căreia este atestat substantivul
Precizăm valoarea stilistică, făcând referință la ideea/starea/atitudinea
sugerată, comentând-o în baza reperelor textuale.

ALGORITM DE COMENTARE A VALORII STILISTICE A

PRONUMELUI

Rescriem pronumele
Precizăm valorile gramaicale relevante
Precizăm figura de stil în cadrul căreia este atestată perechea de pronume
Precizăm valoarea stilistică, făcând referință la ideea/starea/atitudinea
sugerată, comentând-o în baza reperelor textuale.