LUCRARILE MISTERIOASE

ETAPA INITIALA

Uneori, profitand de un moment in care nimeni nu ne baga in seama, reuseam sa evadam. Zilele au ajuns sa
ni se para lungi si am crezut ca le avem pe ale noastre, si castigand-o in mare masura, ne durea spatele atat de tare. A
fost greu de indreptat. Tocmai ajunsesem in varful randurilor de vita de vie , cand trebuia sa coboram din nou, ceea
ce era mereu timpul pentru discutii grozave pentru femei; eram deosebit de priceputi sa profitam de distragerile lor
…

O SCHIMBARE VOLUNTARA

Inca pe jumatate indoiti, cu picioarele intepenite, ne-am strecurat din vie, prin poarta de fier, din fericire
mereu deschisa, beneficiind de ingaduinta caruciorului si a oamenilor care transportau recolta in containere mari. Ne-
au lasat sa trecem fara sa spuna nimic. A fost inca o perioada grea pentru copii, s-a terminat?, dar atractia fructului
interzis a fost cu atat mai mare cu cat interdictia era mai formala. Am facut ocoluri. Ceea ce ne-a atras a fost aceasta
campie a Rhonului. Era inca presa si era mai presus de toate teascul , pentru ca nu puteai sa intri fara permis special.

OBSTACOLUL DEPASIT

Si imposibil, desigur, sa ajungi acolo asa cum o fac toti ceilalti dar dificultatea a fost doar una mai incitanta.
Exista o cale, printer alei, de a ajunge la marginea gradinii mari de legume. Nu trebuia decat sa-l traverseze apoi
pentru a ajunge la sopronul care comunica prin pivnite cu presa. (…) Avea impresia ca ziua abia incepea. Nu fara
dificultate ne-am abtinut sa nu izbucnim in ras. Ne sopteam, ne impingeam, pentru ca eram doar trei baieti.

SFIDEAZA INTERDICTIA

Si am ajuns la magazie (sopron), singura parte prafuita a casei, unde panze de paianjen atarnau pe toate
partile de grinzile din tavan. Ne-am strecurat sub caruciorul sub caruciorul cu pod pana la gulere si hamuri aliniate
pe peretele opus. Mirosul de piele ne-a urmarir pana la o mica usa de pin prin care trebuia acum sa trecem. Aceasta
usa era limita dintre permis si nepermis. “Deschizi?” – “Nu, tu esti…” – “Tu esti, iti spun.” Ne-am impins de panoul
de pin si deja, prin scandurile subtiri, s-a auzit un zgomot mare, care ne-a ispitit din ce in ce mai mult. Era zgomotul
muncii rezervate barbatilor, munca serioasa, marea lucrare misterioasa a presei si a pivnitei. Ce rasplata dupa munca
smerita a femeilor din vie!

DESCOPERIRE

Am inteles de ce au venit si ce mare nevoie ne-a impins aici, pe noi, baietii de doisprezece ani. A fost pentru
a ne afirma genul si varsta! Acolo, in vie, tot era cules si tot erau doar struguri, era fructul dulce bun pentru copii si
femei.

BUCURIA FINALA

Aici au inceput perioadele (regiunile) de fermentatie, adica de vin, adica de bautura care este potrivita pentru
barbatii mari. Adica care ni se potrivea.

(Charles Ferdinand Ramuz, Harvest, 1927)