UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE GEOGRAFIE,

TURISM ŞI SPORT PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE

ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ, GRUPA 1A FORMA DE
ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENŢĂ

Ruptura ligament incrucisat anterior

CONDUCĂTOR ȘTINȚIFIC

Lector Univ. Boca Cosmin

ABSOLVENT

Popescu Alexander

ORADEA

2022
1
1. INTRODUCERE

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre cele două

ligamente încrucișate, cu rol primordial în stabilizarea articulației
genunchiului.  Acesta reprezintă o structură foarte rezistentă,
alcătuită din țesut conjunctiv (în principal fibre de colagen), cu
originea pe condilul femural lateral de unde se îndreaptă către
anterior și medial pentru a se insera pe platoul tibial. Împreună cu
ligamentul încrucișat posterior (LIP) formează o structură de tip
„balama” care împiedică translația tibiei față de femur, atât anterior
cât și posterior; în plus LIA conferă genunchiului și stabilitate
rotațională atunci când acesta este forțat în valgus sau varus. LIA
este ligamentul cel mai frecvent afectat dintre toate ligamentele
genunchiului.

2
 LIA este ligamentul cel mai frecvent afectat dintre toate ligamentele
genunchiului. Acesta este lezat cel mai adesea în timpul practicării
diferitelor activități sportive, sau de miscari bruste, schimbari de
directie sau printr-un mecanism de torsiune pe membrul inferior.
Deși în unele cazuri ne putem rezuma la un tratament non-
operator, printr-un program intensiv de recuperare, la majoritatea
pacienților activi ruptura LIA necesită reconstrucția chirurgicală
(ligamentoplastia LIA). Intervenția de reconstrucție a LIA este una
dintre cele mai practicate intervenții din traumatologia sportivă, dar
și un subiect continuu de dezbateri privind metodele ideale (tipul
grefei, plasamentul acesteia, mijloacele de fixare etc.). Un rezultat
bun preoperator se poate obține doar în combinație cu un program
de recuperare complet sub îndrumarea kinetoterapeutului. Scopul
final al tratamentului este reîntoarcerea pacienților la un nivel de
activitate cât mai apropiat sau chiar identic cu cel dinainte de
accidentare.

2. Tipuri de leziuni ligamentare la nivelul genunchiului

Ligamentele incrucisate se afla in interiorul articulatiei genunchiului.

Ele se incruciseaza pentru a forma un „X”, cu ligamentul incrucisat
anterior in fata si ligamentul incrucisat posterior in spate. Ligamentele
incrucisate controleaza deplasarea anterioara si posterioara a
genunchiului.

Ligamentul incrucisat anterior traverseaza genunchiul pe diagonala,

prin mijlocul acestuia. El impiedica tibia sa gliseze in fata femurului si
contribuie la stabilitatea rotationala a genunchiului.

3
Aproximativ 50% din leziunile ligamentului incrucisat anterior intervin
simultan cu leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul
articular, meniscul, sau alte ligamente.
Leziunile ligamentare se numesc „entorse” si au diferite grade de
gravitate.

Entorsele de gradul 1. In entorsele de gradul 1 leziunea ligamentului

este moderata, acesta fiind usor intins dar pastrandu-si capacitatea de
a mentine stabilitatea genunchiului.

Entorsele de gradul 2. O entorsa de gradul 2 provoaca o intindere a

ligamentului pana intr-acolo incat acesta se rupe partial. Acest tip de
entorsa este adesea denumit ruptura partiala a ligamentului incrucisat
anterior.

Entorsele de gradul 3. Cel mai adesea, acest tip de entorsa este

denumit ruptura de ligament incrucisat anterior. Ligamentul este rupt
in doua bucati iar genunchiul isi pierde stabilitatea.

4
Rupturile partiale ale ligamentului incrucisat anterior (LIA) sunt rare;
majoritatea leziunilor LIA reprezinta rupturi complete sau aproape
complete ale ligamentului incrucisat anterior.

3. Semne si smptome
Simptomele rupturii ligamentului încrucișat
anterior
Leziunea sau ruptura de LIA este însoțită de simptome pronunțate. În
timpul
accidentării pacientul simte o durere acută,  dar nu îndelungată.
Tumefierea (umflarea) genunchiului apare treptat în primele ore după
accidentare, la fel și limitarea mișcărilorarticulației genunchiului.

Mai tarziu, cînd  finalizează perioada acută, ruptura de

ligament încrucișat devine mai puțin vizibilă, principalele acuze

5
sunt instabilitatea și senzația că oasele articulației genunchiului s-au
mișcat unul în raport cu celălalt.
Simptomele apar de obicei, în momentul efectuării mișcărilor de
rotație și de torsiune bruscă.

ATENTIE! Adresaţi-vă medicului dacă după un traumatism la nivelul

genunchiului apar oricare dintre semnele si simptomele enumerate
mai sus. Este important să obţineţi cât mai rapid un diagnostic corect
care să stabilească severitatea leziunii şi să primiţi tratament.
 
4. Tratament

Examenul clinic:Confirma diagnosticul de ruptura de ligament

incrucisat anterior prin evidentierea unui semn clinic esential:  sertarul
anterior al tibiei fata de femur. Pentru a se evidentia acest semn, se
pot efectua mai multe teste: testul Sertarului anterior, testul Lachman,
testul Pivot Shift.
 Examenul clinic complet trebuie sa includa verificarea integritatii
meniscurilor, a ligamentelor colaterale, pentru ca leziunile asociate
sunt extrem de frecvente, mai ales ruptura meniscului intern sau a
ligamentului colateral medial. Uneori poate fi dificil de pus un

6
diagnostic corect daca genunchiul este umflat, dureros global,
musculatura contractata din reflex iar mobilitatea este limitata.
In acest caz examinarile complementare sunt necesare.
In prezent RMN este indicat ca investigatie aproape obligatorie in
aceste cazuri pentru o pregatire cat mai buna a cazului chirurgical.

Tratamentul va fi individualizat de către medic în funcţie de pacient

(vârstă, nivel de activitate fizică), caracteristicile leziunii
(recentă/veche), starea articulaţiei (leziuni asociate, prezenţa leziunilor
degenerative). Acesta va decide dacă pacientul va benefia de
tratament conservator sau va recomanda intervenţia chirurgicală de
reconstrucţie a ligamentului încrucişat anterior.
Tratamentul leziunii LIA variază în funcţie de timpul scurs de la
traumatism la prezentarea la medic.
În cazul pacienţilor care prezintă un deficit de mobilitate articulară
(genunchiul nu se întinde şi nu se îndoaie complet) următoarea etapă
în tratamentul leziunii LIA constă în kinetoterapie pentru recuperarea
funcţionalităţii normale,întărirea musculaturii şi reducerea inflamaţiei.
Există totuşi posibilitatea ca ligamentul rupt să blocheze mecanic
articulaţia caz în care va fi necesară intervenţia chirurgicală.
Tratamentul chirurgical se va efectua la recomandarea medicului.
Acesta va fi temporizat până când pacientul va avea mobilitate
completă. LIA se reconstruieşte printr-o tehnică artroscopică.
7
Reconstrucţia LIA presupune prelevarea unui grefon de la pacient ,
pentru asta se va efectua o incizie pentru prelevarea unui tendon care
să înlocuiască ligamentul rupt (ex. tendoanele muşchilor
ischiogambieri, tendon patelar).

Se vor efectua inciziile prin care se va efectua artroscopia care

presupune pătrunderea în articulaţie cu o cameră video conectată la
un monitor şi cu instrumentele cu care se va efectua intervenţia. După
examinarea articulaţiei se vor efectua tunelurile de fixare ale noului
ligament şi fixarea acestuia, care de regulă se realizează cu şuruburi
resorbabile.

8
 5. Obiective kinetice

Obiectivele tratamentului kinetic vor fi : combaterea durerii, refacerea

stabilității și mobilității articulației precum și revenirea cât mai rapidă la
activitațile de zi cu zi. Kinetoterapia va debuta la câteva zile după
intervenția chirurgicală, intr-un centru specializat de kinetoterapie, sau
acasă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puțin în primele 3-4
săptămâni. De obicei un protocol de recuperare este furnizat de catre
chirurg pentru a ghida recuperarea, în funcție de procedeul tehnic
chirurgical folosit. Recuperarea musculaturii coapsei necesită cel mai
mult timp și se va face treptat, o recuperare musculara putând să
dureze până la șase luni.

 
În primele săptămâni de kinetoterapie se va pune mai mult accent pe
refacerea deficitului de mobilitate prezent la genunchiul operat, prin
mobilizări pasive, pasivo-active și posturări, dar și pe tonifierea
musculaturii coapsei prin exerciții izometrice, fără greutate.

 
Treptat în săptămânile 3-4, în funcție de condiția fizică pacientului se
va trece la bicicletă (10-15 minute). Se va trece în săptămânile ce
urmează, la exerciții de tonifiere prin izometrie, dar folosind greutăți
mici. În săptămânile 14-16 pacientul va încerca alergarea ușoară, fără
schimbare de direcție, urmând ca o recuperarea să fie completă în
săptămânile 20-24.

9
 6. Recuperarea pacientului.
Fazele sunt indicate tuturor pacientilor inclusive sportivilor de
performanta
Faza I (de la operatie pana la 4 saptamani de la operatie)
Obiectivele de reabilitare includ protejarea grefei, imbunatatirea
gradului de miscare, scaderea inflamatiei si redobandirea controlului
asupra musculaturii membrului inferior afectat. Este important ca
imediat post-operator sa se recastige extensia completa, deoarece

LIA se afla situat in santul intercondilian, prevenind astfel formarea de

cicatrici la nivelul tesutului din acest sant.
SEDINTE Din ziua 1 post-operatorie.
In aceasta faza se fac de la 3 sedinte
pana la zi de zi.
OBIECTIVELE Protejarea grefei pana la vindecare.
RECUPERARII Refacerea functiei cvadricepsului si a
controlului membrului inferior.
Respectarea programului de exercitii
fizice si a masurilor de precautie la
domiciliu.
MASURI DE Greutatea: mentinerea greutatii in carje.
PRECAUTIE Orteza: tinerea ortezei 2-4 saptamani,
trecerea
ei de la fixa la mobila, apoi se renunta la
aceasta din momentul in care pacientul
stapaneste controlul membrului inferior, al
durerii si o mecanica a miscarii buna si
sigura.
Gradatie:
 0-90 in decurs de o saptamana
 de la 90- la flexie completa, treptat
pana la finalul celor 4 saptamani
 realizarea si mentinerea unei

10
 extensii complete imediat post-
operator
Grefa din hamstring: evitarea seturilor de
miscari agresive realizate din hamstring,
ce pot afecta zona donatoare.
Suturi meniscale: nu se face flexia cu
incarcarea
membrului inferior
Gradatie pentru suturile meniscale:
primele 6
saptamani nu se calca si se va face flexia
treptat, la finalul celor 6 saptamani
ajungandu-se la felxie maxima
EXERCITII Miscari ale gleznei, pentru a nu pierde
TERAPEUTICE mobilitatea
SUGERATE Flexii de genunchi pe pat sau alunecari
pe perete
Extensii de genunchi
Mobilizari ale rotulei
Contractii de 10 secunde ale musculaturii
membrului inferior
Membrul inferior extins- miscarea
acestuia pe mai multe directii ( sus-jos,
lateral, semicercuri, cercuri)
Exercitii de incarcare a greutatii pe
membrul inferior afectat.
Rularea talpii pe banda( simularea
pasilor)

CRITERII DE Control bun, in lant deschis, al membrelor

PROGRESIE inferioare.
Extensia completa
Mers normal, fara carje.
Scaderea inflamatiei

11
Faza a-II-a (dupa indeplinirea criteriilor din faza I, de obicei la 4
saptamani dupa operatie)
In aceasta faza scopul este restabilirea corecta a aliniamentului
corpului si un bun control al miscarilor de baza ( mers, genuflexiuni si
echilibru)
SEDINTE In aceasta faza se fac de la 3 sedinte
pana la zi de zi
OBIECTIVELE RECUPERARI Efecturea corecta a mersului
I Evitarea punerii sub stres a locului
de fixare al ligamentului
Controlul membrelor in lant
cinematic inchis, pentru controlul
miscarii fara impact.
Respectarea programului de
exercitii fizice si a masurilor de
precautie la domiciliu.
MASURI DE PRECAUTIE Incarcarea completa a membrului
inferior afectat
Evitarea suprasolicitarii locului de
fixare al ligamentului prin
miscari cu viteza mica si
amplitudine mica
Inflamatie activa sau inflamare
reactiva la nivelul articulatiei va fi
minima
EXERCITII PENTRU Alunecare talpii pe perete
MOBILITATE Tragerea genunchiului la piept
Bicicleta ergometrica
Terapie acvatica (daca este
necesar)
EXERCITII TERAPEUTICE Exercitii de mers (inainte, inapoi,
SUGERATE lateral, pas peste pas, mers peste
obstacole)
Exercitii de echilibru pentru

12
 ambele membre inferioare ,
progresand spre exercitii de
echilibru pe un singur membru
inferior
Semigenuflexiuni,
semigenuflexiuni cu deplasare
laterala, cu deplasare fata-spate
Exercitii in lant cinematic inchis
pentru intarirea cvadricepsului si a
fesierilor.
Ridicari pe varfuri si pe calcaie
Exercitii izometrice
Urcat si coborat pe treapta( cu
fata, spatele si pe lateral)
EXERCITII Bicicleta ergometrica cu rezistenta
CARDIOVASCULARE mica
Alergare in bazin cu apa
Bicicleta eliptica
CRITERII DE PROGRESIE Mers normal
Genuflexiuni pana la 60 cu
pastrarea greutatii simetrica
Sa nu mai existe inflamatie activa
sau reactiva care sa dureze mai
mult de 12 ore

13
Faza a-III-a (imediat dupa terminarea fazei a-IIa, de obicei la 11-12
saptamani de la operatie)
In aceasta faza accentul se va pune pe controlul bun asupra
miscarilor cu impact si asupra miscarilor complexe.

SEDINTE 3-4 sedinte pe saptamana

OBIECTIVELE RECUPERARI
I intre membre si alte compensari.
MASURI DE PRECAUTIE
EXERCITII TERAPEUTICE
SUGERATE
Alergare normala, fara diferente
Control normal asupra membrelor,
fara mutarea greutatii de pe
membrul inferior afectat sau alte
compensari la miscarile de
semigenuflexiuni sau genuflexiuni.
Respectarea programului de
exercitii fizice si a masurilor de
precautie la domiciliu.
Sa nu mai existe inflamatie activa
sau reactiva care sa dureze mai
mult de 12 ore.
Exercitii de agilitate, dar la viteza si
amplitudine mica: sarituri inainte,
inapoi, laterale, de pe un membru
inferior pe altul, mers cu pas peste
pas, mers cu un membru inferior
inaintea celuilalt
Alergare usoara cu opriri intr-un
membru inferior, cu fata si cu
spatele
Exercitii in lant cinematic inchis
pentru intarirea cvadricepsului si a
fesierilor, progresand la exercitii
intr-un picior (genuflexiune intr-un
membru inferior, ridicari intr-un
membru inferior)
Exercitii de echilibru in membrul
inferior afectat

14
 La 12-14 saptamani: exercitii de
invatare a mecanicii de aterizare
din sarituri superficiale,
genuflexiuni cu greutate
Controlul neuromuscular al
soldului pentru a nu face adductie
in momentul aterizarii sau in alte
miscari.
Exercitii izometrice si de stabilizare
intr-un picior
Fandari cu rotatie din bazin pe
partea piciorului din fata.
EXERCITII Bicicleta statica cu rezistenta
CARDIOVASCULARE moderata
Alergare in apa si inot
Bicicleta eliptica cu intensitate
moderata
CRITERII DE PROGRESIE Alergare usoara normala
Echilibru bun pe un singur picior
Nu mai exista inflamatie la finalul
exercitiilor

15
Faza a-IV-a (din momentul in care sunt indeplinite criteriile de la faza
anterioara, de obicei 16-20 saptamani de la operatie)
Pentru aceasta faza obiectivul principal va fi pivotarea, dar pe langa
aceasta avem in vedere dezvoltarea si controlul miscarilor, impactul la
aterizarea pe un singur membru inferior si eliminarea ezitarilor si a
miscarilor suplimentare.

SEDINTE 3-4 sedinte pe saptamana

OBIECTIVELE RECUPERARI
I multiple fara diferente intre
MASURI DE PRECAUTIE
EXERCITII TERAPEUTICE
SUGERATE
16
Miscari la viteza mare in planuri
membre sau compensari
Control normal la aterizarea pe
doua picioare, fara diferente intre
membre sau compensari
Respectarea programului de
exercitii fizice si a masurilor de
precautie la domiciliu.
Sa nu mai existe inflamatie activa
sau reactiva care sa dureze mai
mult de 12 ore.
- Exercitii de agilitate progresiva:
sarituri in fata si inapoi, sarituri
laterale, alergare pas peste pas,
alergare cu un membru inferior
inaintea celuilalt, sarituri peste
obstacol, alergare cu fata, alergare
cu spatele
- Exercitii pentru mecanica de
aterizare pe doua picioare din
sariturile cu amplitudine mare,
trecand progresiv la aterizari intr-
un picior.
- Exercitii cu miscari de viteza
variata si pe diferite planuri
Din alergare usoara opriri intr-un
picior, schimbari de directie
 - Exercitii de agilitate pe scara
mobila.
Forta si control bun asupra
miscarilor specifice ramurei
sportive practicate.
- Exercitii specifice sportului
practicat.
- Stretching
EXERCITII Alergare progresiva, cu programe
CARDIOVASCULARE de utilizare a energiei specifice
sportului practicat.
CRITERII DE PROGRESIE Pacientul se va intoarce la sportul
practicat doar dupa ce va indeplini
criteriile de la fazele anterioare. Pe
langa indeplinirea primelor faze,
acesta va trebui sa primeasca
acordul de la ortoped si de la
kinetoterapeut ca este pregatit.

Faza a-V-a (dupa indeplinirea criteriilor de la faza a-IVa, de obicei la

24-32 de saptamani de la operatie)
17
Ultima faza tranzitioneaza sportivul de la exercitiile de recuperare la
exercitii specifice activitatii sportive si chiar la reintegrarea in echipa.
Exercitiile de la antrenament fiind facute progresiv.
Aceasta faza este individualizata in functie de pacient, sportul
practicat si performanta sportiva. La acest nivel pacientilor le este
permis sa se intoarca la antrenamentele obisnuite cu limitari (de timp,
volum sau activitate specifica) impuse de kinetoterapeut.Exercitiile din
aceasta faza sunt:

I.Alergare sprint, alergare cu pas adaugat, alergare cu un picior

inaintea celuilalt, alergare in zig zag, alergare cu schimbarea directiei.

II.Miscari specifice sportului, fara rezistenta si cu o viteza de miscare

controlata.

III.Exercitii specifice sportului, individuale, cu adversar pasiv (unde

este necesar).

IV.Exercitii specifice sportului, cu viteza maxima, cu adversarul activo-

pasiv (unde este necesar) cu mici interventii si rezistente din partea
acestuia.

V.Joc de echipa amical (unde este cazul), fara contact asupra

sportivului in recuperare, unde va fi diferentiat si usor protejat. In
sporturile individuale sportivul va pune 50% din forta si viteza.

VI.Joc de echipa amical complet (unde este cazul), fara menajarea

sportivului aflat in perioada de recuperare. In sporturile individuale
sportivul va pune 80% din forta si viteza.

VII.Joc restrictionat, cresterea timpului si dificultatii de lucru si joc

progresiv. Crearea unor faze situationale.

VIII.Intoarcerea completa la antrenamentele specifice sportului, jocului

sau competitiilor.

18
Pacientilor le este permis sa se intoarca la antrenamentele obisnuite
dupa primirea acordului din partea medicului ortoped si a
kinetoterapeutului.

Odata cu intoarcerea la sport si alte activitati solicitante, poate exista

riscul ca noul LIA sa sufere o alta leziune, in special daca recuperarea
nu este una complet.
Sunt multe studii prin care s-a demonstrat ca riscul de a leza noul
ligament este mult mai mic daca recuperarea este facuta cum trebuie,
iar sportivul nu se intoarce prea devreme in sala de antrenament.

19