Elemente de bază ale limbajului C++

Programarea este activitatea de scriere a programelor într-un limbaj de

programare, respectând anumite reguli şi tehnici.

I. Structura programelor C++

Un program C++ conţine una sau mai multe funcţii (secvenţe de program
identificate printr-un nume). Dintre acestea, una este funcţia principală (main),
care este obligatorie în orice program. După editare, programul se salvează într-
un fişier cu extensia .CPP.
Un program C++ are următoarea structură generală:
directive_de_includere_a_bibliotecilor_de_funcţii
declaraţii_de_variabile_globale;
int main()
{
declaraţii_de_variabile_locale;
instrucţiuni;
return 0;
}

II. Vocabularul limbajului C++

1. Setul de caractere al limbajului C++ conţine:
- litere (mari şi mici ale alfabetului englez; C++ este un limbaj
case-sensitive)
- cifre arabe (de la 0 la 9)
- caractere speciale (operatori + - * / < şi delimitatori ;)
- simboluri negrafice (\n newline)
2. Un identificator este o succesiune de litere, cifre sau caracterul _
(primul caracter al identificatorului trebuie să fie o literă sau caracterul _),
prin care se asociază un nume constantelor şi variabilelor.
exemple: a1, n, _alfa, a23 (corecte) a&b, 2a, a+b (incorecte)

3. Pentru o mai uşoară înţelegere a unui program este permisă folosirea

comentariilor . Ele pot apare oriunde în program (nu în identificatori şi în
numere), încadrate de caracterele /* */. Pot apare comentarii care încep cu //, cu
condiţia să se termine pe rândul pe care au început.

III. Tip de dată. Operatori. Expresii.

Prin tip de dată se înţelege mulţimea valorilor pe care le poate avea o dată
(constantă sau variabilă).

1. Tipurile întregi de date permit reprezentarea, memorarea şi prelucrarea

numerelor întregi. In limbajul C++ este predefinit tipul întreg int.
Tipul int poate fi modificat folosind "modificatori de tip" unsigned, short
şi long, rezultând tipurile:
short int (întregi cu semn)
unsigned int (întregi fără semn)
long int (întregi cu semn)
unsigned long int (întregi fără semn)
2. Tipurile reale de date se folosesc pentru reprezentarea unei submulţimi a
numerelor reale.
Tipuri reale în C++ sunt float şi double. Modificatorul long se poate aplica
tipului double, rezultând tipul long double.

3. Tipul char permite reprezentarea mulţimii caracterelor. La un moment dat

o dată de tip char poate conţine codul ASCII al unui caracter. Pentru atribuirea
unei valori unei variabile de tip char se pot folosi constante întregi sau
constante de tip caracter (exemple: c='A' sau c=65).

Toate tipurile de mai sus sunt tipuri de date simple (la un moment dat pot
reţine o singură valoare).
Orice valoare nenulă este considerată ca având valoarea logică adevărat.
Valoarea 0 este considerată ca fiind falsă.
Fiecărui tip de dată i se asociază un anumit număr de octeţi şi implicit un
interval de valori admise.

1
 Elemente de bază ale limbajului C++

Tip Dimensiune Domeniu de valori

unsigned char 8 biţi (1 octet) [0, 255]
char 8 biţi (1 octet) [-128, 127]
unsigned int 32 biţi (4 octeţi) [0, 4294967295]
short int 16 biţi (2 octeţi) [-32768, 32767]
int 32 biţi (4 octeţi) [-2147483648, 2147483647]
unsigned long 32 biţi (4 octeţi) [0, 4294967295]
long 32 biţi (4 octeţi) [-2147483648, 2147483647]
long long 64 biţi (8 octeţi) [-263, 263-1]
float 32 biţi (4 octeţi) [3.4 * 10-38, 3.4 * 1038]
double 64 biţi (8 octeţi) [1.7 * 10-308, 1.7 * 10308]
long double 96 biţi (12 octeţi)

Operatorii ce pot fi folosiţi în expresii sunt:

1. aritmetici: +, -, *, /, % (restul împărţirii a două numere întregi)
2. relaţionali: <, >, != (diferit), == (egal), <=, >=
3. de atribuire: = (se foloseşte în forma varabilă=expresie; la execuţie
se evaluează expresia şi variabilei i se atribuie valoarea obţinută
4. de incrementare/decrementare: ++, --
i=i+1  i++  i+=1  operatorul de incrementare adună o unitate la
conţinutul unei variabile; poate fi folosit în formă prefixată ++i sau postfixată
i++; în forma prefixată variabila este incrementată şi valoarea modificată se
foloseşte mai departe în calcule; în forma postfixată se foloseşte variabila în
calcule şi apoi îi este incrementată valoarea
i=i-1  i--  i-=1  operatorul de decrementare scade o unitate din
conţinutul unei variabile; poate fi folosit în formă prefixată --i sau postfixată
i--; în forma prefixată variabila este decrementată şi valoarea modificată se
foloseşte mai departe în calcule; în forma postfixată se foloseşte variabila în
calcule şi apoi îi este decrementată valoarea
5. logici: ! (not), || (or), && (and)
|| F A && F A !
F F A F F F F A
A A A A F A A F
6. de conversie explicită: (tip)expresie (converteşte o dată de un anumit
tip la un alt tip de date; conversia nu afectează declaraţiile făcute şi este
valabilă doar în momentul în care este folosit operatorul)
Exemplu: int x;
float y=2.3;
x=(int)y ; y este convertit la tipul int; în urma conversiei se
pierd zecimalele; x va avea valoarea 2

Operatorii !, ++, -- sunt unari. Se aplică în forma operator operand.

Ceilalţi operatori sunt binari. Se aplică în forma operand1 operator operand2.
Operatorul /, de împărţire produce rezultate diferite, în funcţie de tipul
operanzilor. Dacă aceştia sunt întregi şi rezultatul este întreg. Dacă cel puţin
un operand este real, rezultatul este real. (1/2=0; 1.0/2=0.5; 4/3=1;
4/3.0=1.33)

Expresiile sunt o succesiune de operanzi şi operatori, grupaţi după reguli

specifice limbajului. O expresie se evaluează de la stânga la dreapta, ţinând cont
de prioritatea operatorilor. Priorităţile pot fi modificate prin folosirea
parantezelor.

IV. Variabile. Declararea variabilelor. Variabilele sunt o categorie de

date a căror valoare se poate modifica pe parcursul execuţiei unui program.
Fiecare variabilă are asociat un identificator, prin intermediul căruia i se poate
accesa valoarea. Asocierea variabilă↔identificator se face într-o declaraţie, care
are forma generală
tip identificator;

2
 Elemente de bază ale limbajului C++

La declarare, identificatorii variabilelor de acelaşi tip se separă prin

virgulă.
tip poate fi un tip de date definit anterior de utilizator sau un tip de
date standard.

La un moment dat o variabilă conţine o singură valoare. Modificarea acestei

valori se poate face printr-o citire sau printr-o atribuire. Înainte de utilizare
toate variabilele trebuie să fie declarate.
Exemplu: int i, j; s-au declarat două variabile de tip întreg
float x, y, suma; s-au declarat trei variabile de tip real
V. Citirea/scrierea datelor
Se face în C++ folosind obiectele cin, cout. Aceste obiecte se iniţializează
prin includerea în program a bibliotecii iostream şi utilizarea spaţiului de nume
std.
Afişarea pe ecran se face folosind obiectul cout, urmat de <<.
Exemplu: cout<<i ; afişează valoarea i
cout<<"\n"; afişează newline (trece la o linie nouă)
cout<<"i="<<i<<"\n"; afişează textul i=, valoarea i şi apoi
trece la o linie nouă

Citirea de la tastatură se face folosind obiectul cin, urmat de >>.

Exemplu: cin>>i ; citeşte valoarea i
cin>>a>>b; citeşte două valori a şi b