NAPOLEON BONAPARTE

 Cine a fost Napoleon Bonaparte?

Napoleon Bonaparte, cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di
Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic
politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

 Biografie
Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii, în casa Buonaparte din orașul
Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franței de
către Republica Genova. El s-a numit inițial Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de
la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a adoptat
numele de Napoléon Bonaparte, cu o rezonanță mai accentuată în limba franceză.
Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în
Corsica în secolul al XVI-lea. Tatăl său, Nobile Carlo Buonaparte, un avocat, a fost numit
reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în 1777.

 Ascensiunea lui Napoleon

Anul 1789 marcheaza inceputul revolutiei franceze si o data cu el, se iveste sansa unei cariere
militare fara limite. In anul 1793, Napoleon ajunge la Toulon, oras care fusese ocupat de catre o
factiune regalista britanica, in momentul in care comandantul artileriei fusese ranit. Sprijinit de
catre Augustine Robespierre, deputat in misiune al armatei, planul de atac al lui Napoleon este
adoptat si pe data de 17 decembrie a acelui an, zidurile exterioare cad sub conducerea personala
a maiorului Bonaparte. Pe data de 19 dec 1789, aliatii evacueaza portul si cateva zile mai tarziu
(pe data de 24), Napoleon este promovat la gradul de Brigadier general al artileriei.

Pe data de 5 octombrie 1795, cand simpatizantii regalisti amenintau suveranitatea guvernului, a

fost chemat pentru a apara revolutia, brigadierul Bonaparte. Cu cateva salve de artilerie,
Napoleon opreste contrarevolutia, facand aproximativ 600 de victime si intrand astfel in gratiile
guvernului. In mai putin de o luna Napoleon este promovat la rangul de general de divizie si in
luna martie a anului 1797, este desemnat pentru a conduce armata care avea sa lupte contra
Italiei. Armistitiul se incheie sub propria autoritate a lui Napoleon, acesta purtand multe batalii in
nordul Italiei, alungandu-i pe austrieci din fosta lor provincie si fortand pacea in regatul
Lombardiei. Intors la Paris, drept invingator asupra Austriei, Napoleon este numit la comanda
armatei ce avea sa invadeze Anglia.

 Realizarile in plan intern

Plan militar

Napoleon a acocordat o atenţie deosebită armatei, pe a reformat-o. Principiile de bază ale

reorganizării armatei au fost asigurarea unităţii de comandă şi flexibilitatea în acţiune. S-au creat
unităţi de cavalerie infanterie şi corpuri de elită, cum au fost Corpul Veteranilor sau Garda
Consulară, devenită după 1804, Garda Imperială. Napoleon a introdus serviciul militar
obligatoriu pentru bărbaţii între 20-25 de ani. Astfel, s-a constituit Marea armată care a cuprins
600.000 de oameni.

Plan politico-economic

Napoleon a reuşit să redereseze situaţia politico-economică a Franţei, grav afectată în urma

Revoluţiei. Din punct de vedere administrative, ţara a fost împărţită în departamente conduse de
un prefect, care era responsabil în faţa lui Napoleon. Departamentele erau divizate în
arondismente, conduse de subprefecţi. Napoleon a impus un regim de conducere autoritar, poliţia
fiind aflată sub conducerea lui Fouche, care supraveghea întreaga societate. Pentru a recompensa
serviciile aduse statului, în anul 1802 Napoleon a înfiinţat Legiunea de Onoare, cea mai înaltă
decoraţie a statului.

Una dintre cele mai importante înfăptuiri interne ale regimului napoleonian a fost
reglementarea situaţiei financiare a Franţei. Astfel, în anul 1800 Napoleon a pus bazele Băncii
Franţei, care avea monopolul emiterii de monedă. În 1803 s-a introdus un nou sistem monetar,
bazat pe francul de argint, care a înlocuit banii emişi în timpul Revoluţiei. Ministerul de Finanţe
a fost reorganizat şi s-au creat Camerele de Comerţ şi Industrie, care aveau ca scop sprijinirea
activităţii economice.

Plan juridic

În 1800, Napoleon și-a luat sarcina dificilă de revizuire a sistemului juridic învechit și
confuz.   
Codul Civil francez a fost adoptat în 1804 în toate regiunile pe care Franța le controla la
momentul respectiv. În 1807 este cunoscut sub numele de Codul lui Napoleon. Se baza pe ideea
că legea ar trebui fondată pe bun simț și egalitate. În acest sens, toți bărbații albi erau egali. Noul
codul nu cuprindea emanciparea femeii. Acestea rămâneau în continuare subjugate tatălui sau
soțului. Toți cei care nu erau albi au suferit iar sclavia a fost permisă în coloniile franceze,
favorizând conservatorismul și moralitatea tradițională.  

Plan religios

În anul 1801 s-a semnat concordatul (concordatul este un tratat specific, care regglementează
relaţiile dintre Biserica Romano-Catolică şi un alt stat) dintre papa Pius al VII-lea şi Napoleon.
Prin intermediul acestui document papa a recunoscut înfăptuirile Revoluţiei, inclusiv confiscarea
bunurilor care aparţinuseră bisericii. Papa a acceptat controlul statului asupra bisericii franceze.
Episcopii urmau să fie numiţi de stat şi confirmaţi de papă, iar preoţii depindeau de organele
statului, care îi salarizează. La rândul său, statul francez restabilea Biserica Catolică, care a fost
recunoscută ca fiind religia majorităţii francezilor.

 Politica externa
Corsicanul a moștenit războaiele inițiate de Revoluție și Directorat. Cel mai mare adversar era
Austria. Armata lui Napoleon a obținut victorii strălucite în urma cărora autoritatea împăratului a
ajuns până la granițele Rusiei. Francezii dispuneau de o forță redutabilă, nemaivăzută până
atunci. Revoluția crease o armată de ostași-cetățeni înflăcărați de idealurile ”liberte egalite
fraternite”. Napoleon știa cum să împartă corpurile de armată, le făcea mobile, capabile să lupte
pe cont propiu dar se puteau uni și crea o superioritate numerică în punctele cheie. În fruntea
armatei bine echipate, instruite și hrănite a pus generali capabili precum: Lannes, Davout, Murat
sau Berthier.

Marele Imperiu Francez

Primul Imperiu Francez, cunoscut și cu denumirile mai obișnuite de Imperiul Francez ori
Imperiul Napoleonian, acoperă perioada în care Franța a dominat cea mai mare parte a Europei
continentale, sub conducerea lui Napoleon I. Din punct de vedere constituțional, Primul Imperiu
Francez se referă atât la perioada dintre 1804 și 1814/1815, de la sfârșitul Consulatului Francez
până la Restaurația Franceză. Imperiul a luat ființă în momentul în care Napoleon s-a proclamat
împărat al Franței la 18 mai 1804, fiind încoronat pe 2 decembrie în același an în catedrala Notre
Dame din Paris. Existența imperiului a fost amenințată de a treia coaliție, dar bătălia decisivă
încheiată cu victoria franceză de la Austerlitz i-a asigurat supraviețuirea. La Grande Armée,
mașinăria militară a imperiului, a luptat împotriva Prusiei în 1806 distrugându-i armata înainte de
a intra în Polonia, pentru ca mai apoi să învingă Imperiul Rus în bătălia de la Friedland din 1807.
După Friedland, tratatul de la Tilsit din iulie 1807 a încheiat doi ani de vărsări de sânge pe
continentul european. Implicarea francezilor în războiul din Peninsula Iberică a dus la un conflict
sângeros de șase ani care a slăbit foarte mult Primul Imperiu. În 1809, Franța și Imperiul
Austriac s-au luptat în războiul celei de-a Cincea Coaliții. Franța a ieșit din nou triumfătoare și a
impus austriecilor semnarea tratatului de la Schönbrunn, dar tensiunile diplomatice cu Rusia au
dus la catastrofica invazie din Rusia din 1812. Războiul celei de-a Șasea Coaliții a adus
expulzarea forțelor franceze din Germania în 1813 și la abdicarea lui Napoleon la data de 6
aprilie 1814. Napoleon s-a reîntors din insula Elba în 1815, dar înfrângerea suferită de forțele
franceze în bătălia de la Waterloo a cauzat prăbușirea finală a Primului Imperiu Francez.
  Batalia de la Austerlitz

Bătălia de la Austerlitz, cunoscută și ca Bătălia celor trei împărați, a fost una dintre cele mai mari
victorii ale lui Napoleon. Această victorie a determinat destrămarea celei de-a Treia Coaliții
formată împotriva Imperiului Francez. Pe 2 decembrie 1805 (20 noiembrie pe stil vechi), o
armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă,
comandată de țarul Alexandru I, după aproape nouă ore de luptă înverșunată. Bătălia a avut loc
lângă dealul Pracký kopec, la Austerlitz, azi Slavkov u Brna, la aproape 20 km (12 mile) est de
Brno, în Moravia. Bătălia este adeseori considerată o capodoperă tactică.

Napoleon dispunea de aproximativ 65.000 de oameni și 157 de tunuri pentru bătălia iminentă,
însă aproape 7.000 de trupe sub comanda lui Davout erau încă mult spre sud, în direcția Vienei.
Aliații aveau în jur de 73.000 de soldați, șaptezeci la sută dintre ei fiind ruși, și 318 tunuri.

Bătălia a început în jurul orei 8 dimineața, cu prima coloană aliată atacând satul Telnitz, care era
apărat de Regimentul al 3-lea de Linie. Acest sector al câmpului de luptă a fost martor a
numeroase acțiuni în momentele următoare, atunci când mai multe atacuri feroce ale aliaților i-au
evacuat pe francezi din oraș și i-au forțat pe cealaltă parte a pârâului Goldbach. Primii oameni ai
corpului lui Davout au sosit în acest moment și i-au alungat pe aliați din Telnitz înainte ca și ei să
fie atacați de husari și să reabandoneze orașul. Atacurile adiționale din partea aliaților au fost
contracarate de artileria franceză.

In jurul orei 8:45, satisfăcut în final de slăbiciunea centrului inamic, Napoleon l-a întrebat pe Soult cât timp va
dura ca oamenii săi să ajungă la înălțimile Pratzen, la care mareșalul a răspuns, "Mai puțin de douăzeci de
minute, sire." Aproximativ 15 minute mai târziu, Napoleon a ordonat atacul, adăugând, „O lovitură puternică și
războiul este sfârșit”.
Panica generală a pus stăpânire acum pe armata aliaților, aceasta abandonând câmpul de luptă în toate direcțiile
posibile. Un episod faimos însă sinistru a avut loc în timpul acestei retrageri: forțele ruse care fuseseră învinse
de dreapta francezilor se retrăgeau spre sud înspre Viena pe heleșteele înghețate Satschan. Artileria franceză
trăgea înspre oameni, însă Napoleon și-a redirecționat tunarii pentru a trage în gheață. Oamenii s-au înecat în
heleșteele foarte reci, zeci de piese de artilerie scufundându-se împreună cu ei. Estimările cu privire la numărul
de tunuri capturate diferă; opiniile variază de la 38 la 100. Sursele diferă de asemenea și în privința victimelor,
cu numere oscilând între 200 și 2.000 de morți. Deoarece Napoleon a exagerat acest incident în relatarea
bătăliei, valorile mai joase pot fi și cele mai apropiate de adevăr, deși îndoiala încă rămâne dacă sunt sau nu
corecte în întregime. Mulți privesc acest incident drept unul dintre cele mai crude acte de război ale lui
Napoleon.

 Maxime cugetari, aforisme

 -„Orice soldat poartă în raniţa sa un baston de mareşal.”

-„Există numai două forţe în lume: sabia şi spiritul. Pe termen lung, sabia va fi învinsă de
spirit.”

-„Imposibil este un cuvânt ce poate fi găsit numai în dicţionarele proştilor.”

-„Un tron nu este decât un jilţ acoperit cu catifea.”

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I

https://www.referatele.com/referate/istorie/online8/Ascensiunea-lui-Napoleon-
Bonaparte--imparatul-Frantei-referatele-com.php

http://www.istorie-pe-scurt.ro/napoleon-imperiul-napoleonian-si-europa-contemporana/

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Napoleoniene

https://www.diane.ro/2017/10/napoleon-bonaparte-citate-maxime.html

http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/referat-realizarile-interne-ale-regimului-
napolenian