1.1.

Cutiile de viteze combinate

Cutiile de viteze combinate au ca scop mărirea capacității de reglare. Creșterea

capacității de reglare a cutiilor de viteze se poate realiza cu ajutorul roților de schimb,
a motoarelor cu mai multe turații sau a mecanismului cu intermediară.
Cutii de viteze combinate cu roți de schimb. În general, cutiile de viteze care sunt
înseriate cu roți de schimb au doi arbori și roți baladoare. Combinând cutiile de viteze
cu roțile de schimb se obțin următoarele avantaje: se micșorează numărul de arbori, de
lagăre, de angrenaje cu roți dințate, rezultând o reducere a gabaritului cutiei de viteze.
Folosind roți de schimb în ecuația structurală se pot folosi factori mai mari de 3.
Pentru fiecare pereche de roți de schimb se obțin două rapoarte de transmitere simetrice.
Roțile de schimb se vor poziționa la intrarea în cutia de viteze, rețeaua structurală
și diagrama de turații fiind întotdeauna simetrice pentru roțile de schimb. Combinarea
cutiilor de viteze cu roți de schimb permit obținerea de rețele structurale cu turații
suprapuse sau cu turații în serie geometrică dublă.
În ecuațiile structurale următoare 181=31×63, 121=31×43 se observă prezența
factorilor mai mari decât 3. Pentru o eficiență maximă a roților de schimb, deoarece
pentru fiecare pereche de roți de schimb se realizează două rapoarte de transmitere,
factorul corespunzător roților de schimb este o cifră pară. În cazul în care factorul este
impar, unul din rapoartele de transmitere are valoarea 1. În figura 3.10 este prezentată
rețeaua structurală pentru ecuația structurală 121=31×43.
Dezavantajul cutiilor de viteze combinate cu roți de schimb este timpul mare
necesar schimbării turațiilor. Sunt recomandate mașinilor-unelte destinate producției de
serie și de masă, deoarece schimbarea turațiilor se face la intervale mari de timp.
 Fig 3.10 Rețeaua structurală pentru ecuația 121=31×43, cutie de viteze combinată cu
roți de schimb

Valorile maxime ale produselor si(pi-1) pentru seriile normalizate sunt prezentate
în tabelul 3.5 [7].

Tabelul 3.5: Valoarea maximă a produsului si(pi-1) pentru o

cutie de viteze combinată cu roți de schimb
Valoare rație  si(pi-1) maxim admis
1,12 12
1,25 6
1,4 4
1,6 3
2 2

Cutii de viteze cu motoare electrice care au mai multe turații. În cazul motoarelor
electrice asincrone, în funcție se numărul de perechi de poli, acestea pot avea mai multe
turații. În general se folosesc motoarele electrice cu două turații. Raportul celor două
turații se notează cu E și are valoarea 2.
În cazul rețelelor care folosesc motoare electrice cu două turații, factorul de
intrare în cutia de viteze, ultimul factor din ecuație, trebuie să fie 2.
 Indicii electrici, în funcție de rația normalizată folosită pentru ordonarea
turațiilor, sunt prezentați în tabelul 3.6 [7]

Tabelul 3.6: Valoarea indicelui electric sE

Valoare rație  sE
1,12 6
1,25 3
1,4 2
1,6 1,5
2 1
Deoarece indicii rețelelor structurale normale sunt numere întregi, pentru  =
1.6, indicele electric nu poate fi obținut dintr-o rețea structurală normală.
O ecuație structurală, care conține un motor cu două turații, are ultimul factor
egal cu 2 și indicele egal cu sE din tabelul 3.6. Indicele electric trebuie să se formeze din
regula de formare a indicilor, pentru ca ecuația rezultată să fie o ecuație structurală
normală.
În figura 3.11 se prezintă rețeaua structurală a unei cutii de viteze antrenată cu
motor electric cu două turații, care are ecuația 121= 26 × 31 × 23.

Fig 3.11 Rețeaua structurală pentru ecuația 121= 26 × 31 × 23 (motor cu două turații)

În cazul utilizării motoarelor cu două turații, cutia de viteze este mai simplă
deoarece se elimină un arbore.
 Prin modificarea indicilor ecuației structurale, cutiile de viteze cu motoare cu
două turații pot avea turații suprapuse sau turații ordonate în serie geometrică dublă.
Turațiile motoarelor electrice utilizate la mașini-unelte sunt: 3000 rot/min, 1500
rot/min, 750 rot/min, turațiile în sarcină fiind: 2800 rot/min, 1400 rot/min, 710 rot/min.
Cutiile de viteze cu intermediară. Sunt cutiile de viteze care conțin un arbore
intermediar.
În aceste cutii se obțin turații directe, prin cuplarea cutiei de viteze la arborele
principal, și turații indirecte, prin cuplarea cutiei de viteze la arborele principal prin
intermediul arborelui intermediar. Cu ajutorul arborelui intermediar se dublează
numărul turațiilor de ieșire din cutia de viteze. Cuplarea arborelui intermediar și a
arborelui principal se realizează utilizând două angrenaje cu roți dințate. Aceste
angrenaje au rapoarte de transmitere demultiplicatoare.
Ecuația structurală a unei cutii cu intermediară, care are q trepte de turații, se
formează prin introducerea factorului 2 înaintea ecuației structurale a unei cutii de viteze
care are q/2 trepte de turații. Indicele factorului nou introdus se formează ca în cazul
unei cutii normale. Cutia cu intermediară poate avea turații suprapuse sau în serie
geometrică dublă, dacă se modifică acest indice.
În figura 3.12 se prezintă rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu
intermediară, ecuația structurală fiind 121=26x32x21. Factorul 26 este factorul arborelui
intermediar, iar 61=32x21 este ecuația cutiei de viteze care transmite turațiile directe la
arborele principal.
 Fig 3.12 Rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu intermediară, ecuație
121 = 26 × 32 × 21

Aplicații
a) Să se reprezinte rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu intermediară,
numărul de trepte turații fiind q = 10, rația  = 1,25
Descompunerea în factori primi a lui 10 ne conduce la egalitatea 10 = 2 × 5.
Deoarece o ecuație structurală trebuie sa aibă ca factori primi doar valorile 2 și 3 va
trebui să alegem un număr de trepte de turații mai mare și să suprapunem un anumit
număr de turații. Primul număr imediat mai mare ca 10 și care se descompune în factori
2 și 3 este 12. Va rezulta ecuația:
12 = 2 × 3 × 2 3.20
Pentru o cutie de viteze cu intermediară primul factor, de lângă egal, trebuie să
fie 2. Pentru a determina ecuația structurală trebuie să determinăm indicii ecuației.
Utilizând regula de formare a indicilor se obține:
121 = =26 × 32 × 21 3.21
Pentru a obține 10 trepte de turații trebuie sa suprapunem 2 trepte de turații.
Pentru noul indice necesar suprapunerii turațiilor, se aplică relația 3.8, unde q=12,
q’=10, pk=2, sk=6
𝑞−𝑞′ 𝑥 12−10
𝑠𝑥 = 𝑠𝑘 − 𝑝 = 𝑠𝑘 − 𝑝 =6− = 6−2= 4 3.22
𝑘 −1 𝑘 −1 2−1

Va rezulta ecuația structurală:

101 = 24 × 32 × 21 3.23
Rețeaua structurală, a ecuației 101=24x32x21, este prezentată în figura 3.13.
 Fig 3.13 Rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu intermediară și turații
suprapuse

a) Să se reprezinte rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu motor electric

cu două turații, numărul de trepte turații fiind q=11, rația =1,25.
Ca și în cazul cutiei de viteze cu intermediară se va alege o cutie de viteze cu
q=12 și se va suprapune o turație.
Din tabelul 3.6 se alege indicele electric se=3. Pentru a obține acest indice,
factorul 3 din ecuația 3.20 trebuie să aibă indicele 1.
Se obține ecuația structurală:
121 = 26 × 31 × 23 3.24
unde factorul 23 este impus ca ultim factor în ecuația structurală din cauza motorului
electric cu două turații, iar 26 se impune în prima poziție, deoarece cutia are turații
suprapuse.
Pentru a obține cele 11 trepte de turații ale cutiei de viteze, trebuie modificat
indicele 6 al factorului 26. Se folosește relația 3.8 pentru modificarea indicelui.
Cunoscând valorile q=12, q’=11, pk=2, sk=6 se obține:
𝑞−𝑞′ 𝑥 11−10
𝑠𝑥 = 𝑠𝑘 − 𝑝 = 𝑠𝑘 − 𝑝 =6− = 6−1= 5 3.25
𝑘 −1 𝑘 −1 2−1

Ecuația devine:
111 = n25 × 31 × 23 3.26
Rețeaua structurală pentru această ecuație structurală este:
 Fig 3.14 Rețeaua structurală pentru o cutie de viteze cu turații suprapuse cu motor
electric cu două turații

1.2. Conceperea diagramei de turații

Diagrama de turații este o reprezentare asimetrică a rețelei structurale. În

diagramă sunt indicate valorile turațiilor fiecărui arbore, în coordonate logaritmice, și
poziția reciprocă a acestora.
Pentru trasarea diagramei trebuie să se cunoască: rația  șirului turațiilor, turația
minimă a arborelui principal, ecuația structurală, rețeaua optimă și turația motorului
electric care acționează cutia de viteze.
Motorul electric trebuie să asigure puterea necesară prelucrării prin așchiere și
turația n0. Turația motorului trebuie să fie cât mai apropiată de turația maximă a arborelui
de ieșire din cutia de viteze. În cazul în care motorul electric are două turații, turația
maximă a motorului trebuie să fie apropiată de turația maximă a arborelui de ieșire din
cutia de viteze.
Cunoscând turația motorului și turația minimă a arborelui de ieșire din cutia de
viteze, se aleg rapoartele de transmitere minime între doi arbori. Acestea nu trebuie se
depășească raportul de transmitere minim 1/4. Cu rapoartele de transmitere minime
stabilite, se determină rapoartele de transmitere maxime. Aceste rapoarte nu trebuie să
depășească raportul de transmitere maxim 2/1.
 Folosind relația 3.27, se verifică dacă se poate obține turația minimă a arborelui
de ieșire din turația motorului electric.
𝑛1 1 𝑘
≥ (4) 3.27
𝑛0

unde k este numărul factorilor din ecuația structurală, n1 – turația minimă a arborelui de
ieșire, n0 – turația motorului electric
Dacă nu se respectă inegalitatea din relația 3.27, se va introduce o nouă treaptă
de reducere înaintea cutiei de viteze sau după aceasta. Alegând noul raport de transmitere
ca o putere întreagă a rației  a cutiei de viteze, turațiile arborelui de ieșire vor aparține
seriei folosite pentru ordonarea turațiilor.
Pentru a se păstra o anumită proporție în alegerea rapoartelor de transmitere
minime, se recomandă ca rapoartele minime să aparțină unei serii geometrice sau unei
serii pătratice.
Numărul de unități  care urmează se fie împărțite pe rapoartele de transmitere
minime se calculează cu relația:
𝑛1
= 𝜑 −𝛼 3.28
𝑛0

din care se obține:

log 𝑛0 −log 𝑛1
𝛼= 3.29
log 𝜑

unde α este partea întreagă a numărului calculat mai sus, n1 –turația minimă a arborelui
de intrare, n0 – turația motorului,  - rația seriei de ordonare a turațiilor.
În cazul seriei geometrice, se consideră imin=i1= -x, iar ik= -kx. Valoarea
exponentului, x, se va calcula cu relația:
𝛼
𝑥 = 1+2+3+⋯+𝑘 3.30

unde k reprezintă numărul factorilor ecuației structurale.

Seria pătratică are ca prim termen 𝑖𝑚𝑖𝑛 = 𝑖1 = 𝜑 −𝑥 , termenul k fiind 𝑖𝑘 =
(𝑘−1)
𝜑 −𝑥∙2 . Exponentul x se determină cu relația:
𝛼
𝑥 = 1+2+4+⋯.+2(𝑘−1) 3.31

k fiind numărul factorilor ecuației structurale.

 Exponenții obținuți, în ambele cazuri, trebuie să fie numere întregi.
Pentru ca raportul minim să fie mai mare sau egal cu 1/4, exponenții nu trebuie
să depășească valorile din tabelul 3.7

Tabelul 3.7: Modulul maxim al exponenților

 1.12 1.25 1.4 1.6 2
[exp] 12 6 4 3 2

Dacă unul din exponenții rapoartelor minime depășește valoarea maximă din
tabel, surplusul se va împărții celorlalți exponenți ai rapoartelor minime.
Rapoartele de transmitere maxime nu trebuie să depășească turația motorului sau
turația maximă a arborelui de ieșire. În cazul în care raportul de transmitere maxim
depășește una dintre cele două turații, se va proceda în modul următor. Se modifică
raportul de transmitere minim, al grupului de turații din care face parte raportul de
transmitere maxim, astfel încât raportul de transmitere maxim să producă o turație mai
mică decât turația maximă a motorului electric sau turația maximă a arborelui de ieșire.
Pentru trasarea diagramei de turații se va prezenta o aplicație.

Aplicație
Să se determine rapoartele minime pentru ecuația structurală II, din tabelul 3.4
(121=26x32x21), cunoscând că turația motorului este 1400 rot/min, iar turațiile de ieșire
din cutia de viteze sunt:112, 140, 180, 224, 250,, 355, 450, 560, 710, 900, 1120, 1400.

Se verifică relația 3.27

𝑛1 1 𝑘 112 1 3
≥ (4) , ≥ (4) , 0,08 ≥ 0,0156 3.32
𝑛0 1400

Deoarece relația se verifică, înseamnă că se poate obține turația minimă din

turația motorului electric.
Se determină exponentul α din relația 3.29:
log 𝑛0 −log 𝑛1 log(1400)−log⁡(112)
𝛼= = = 11,31 3.33
log 𝜑 log⁡(1,25)
 Se reține valoarea întreagă, deci α=11.
Ordonarea rapoartelor minime în serie geometrică.
Se calculează exponentul x cu relația 3.30.
𝛼 11
𝑥 = 1+2+3+⋯+𝑘 , 𝑥 = 1+2+3 = 1,83 3.34

Deoarece ecuația structurală are 3 factori, în relația de mai sus se rețin primii
trei termeni de la numitor.
Calculul rapoartelor minime se va face astfel:

Tabelul 3.8: Valoarea exponenților în cazul ordonării

rapoartelor minime în serie geometrică
imin1 imin2 imin3
exponentul x 1·1,83=1,83~2 2·1,83=3,66~4 α- imin1- imin1=11-2-4=5

Rapoartele minime vor fi: imin1= -2, imin2= -4, imin3= -5.
Ordonarea rapoartelor minime în serie pătratică.
Se calculează exponentul x cu relația 3.30.
𝛼 11
𝑥 = 1+2+4+⋯.+2(𝑘−1) , 𝑥 = 1+2+4 = 1,57 3.35

Deoarece ordonarea rapoartelor minime se face pentru aceiași ecuație

structurală cu 3 factori, în relația de mai sus se rețin primii trei termeni de la numitor.
Tabelul 3.9: Valoarea exponenților în cazul ordonării
rapoartelor minime în serie pătratică
imin1 imin2 imin3
exponentul x 1·1,57=1,57~2 2·1,83=3,14~3 α- imin1- imin1=11-2-3=6

În acest caz rapoartele minime sunt: imin1= -2, imin2= -3, imin3= -6.
Alegerea între cele două serii se face în funcție de valoarea exponentului x.
Exponentul mai mic va conduce la turații mai mari pe arborii intermediari, rezultând
cutii de viteze care respectă criteriul de rezistență. Compararea se va face începând de
la imin1 spre imin3.
Comparând cele două serii observăm că raportul de transmitere imin1 este egal
în ambele cazuri. Evaluând raportul de transmitere imin2, se observă că la ordonarea în
serie pătratică, exponentul x are valoarea mai mică, imin2=3. Din acest motiv, ordonarea
în serie pătratică se va folosi pentru trasarea diagramei de turații.

Pentru trasarea diagramei de turații se parcurg următorii pași:

- se trasează un caroiaj care are q linii verticale, unde q este numărul
treptelor de turații
- se trasează x linii orizontale, unde x este egal cu numărul factorilor
ecuației structurale plus încă o unitate. Dacă sunt trei factori în
ecuație x=4
- se trec, în partea de jos a caroiajului, turațiile cutiei de viteze ordonate
în serie crescătoare și se marchează pe primul arbore turația (turațiile)
motorului electric.
În figura 3.15 se vor parcurge pașii prezentați anterior. Se va folosi pentru
exemplificare cutia de viteze din aplicația precedentă.

Fig 3.15 Trasarea rapoartelor minime pe diagrama de turații

 În figura 3.15 se observă că turația motorului este marcată printr-un cerc. Din
acest punct se trasează raportul de transmitere minim între arborii O și I, imin1= -2. Se
observă ca exponentul lui  este -2. Pentru că valoarea este negativă, linia care va
reprezenta raportul imin1 se trasează spre stânga, mărimea deplasării fiind 2 unități. Pentru
acest punct turația este 900 rot/min. Din acest punct se trasează imin2= -3, între arborii I
și II. Linia, echivalentă acestui raport, se deplasează spre stânga cu trei unități. Cele 900
rot/min de la arborele I se vor reduce la 450 rot/min la arborele II. Raportul de
transmitere III se reprezintă printr-o linie trasată spre stânga, deplasată cu 6 unități față
de punctul de plecare (turația 450 rot/min a arborelui II).
Următorul pas este trasarea grupelor de turații dintre arbori. În figura 3.16 se
continuă diagrama prezentată în figura 3.15, prin trasarea grupelor de turații.

Fig 3.16 Trasarea grupelor de turații pe diagrama de turații

Trasarea grupelor de turații se realizează astfel:

- între arborii O și I se va trasa grupa factorului 21 din ecuația
structurală. Factorul 2 reprezintă numărul de rapoarte de transmitere
(linii ce pleacă din același punct), iar indicele 1 reprezintă distanța
dintre ele, adică numărul de unități de log. În acest caz este vorba
de un grup de 2 linii distanțate cu o unitate.
 - între arborii I și II se va trasa grupa factorului 32 din ecuația
structurală. Acesta este cazul unui grup de 3 linii, 3 rapoarte de
transmitere, distanța între 2 linii consecutive fiind de 2 unități.
- în cazul arborilor II și III se va reprezenta factorul 26 al ecuației
structurale. Reprezentarea se va face prin intermediul unui grup de 2
linii, distanța dintre ele fiind de 6 unități.
Ultimul pas în trasarea diagramei de turații îl reprezintă completarea diagramei
cu restul grupelor de turații. În figura 3.17, pornind de la turația motorului, pe arborele
I se obțin 2 turații. Din fiecare turație a arborelui I se trasează grupul de rapoarte de
transmitere 32. Se vor obține 6 turații la arborele II. Din fiecare turație a arborelui II se
va trasa grupul de rapoarte de transmitere 26. În acest moment la arborele III se vor
obține cele 12 turații, diagrama fiind completă. În figura 3.17 este reprezentată diagrama
de turații finală.

Fig 3.17 Diagrama de turații

În continuare, pentru diagrama de turații din figura 3.17 se vor determina

rapoartele de transmitere între arbori.
 Tabelul 3.10 Rapoartele de transmitere între arbori.
Raport transmitere Raport transmitere Raport transmitere
Arborii O-I (factorul 21) iI1= -2 iI2= -1
Arborii I-II (factorul 32) iII1= -3 iII2= -1 iII3= +1
Arborii II-III (factorul 26) iIII1= -6 iIII2= 0

Raportul de transmitere iI2 se obține adăugând la exponentul lui iI1= -2 valoarea

indicelui 1, al factorului 21. Va rezulta -2+1= -1, deci iI2= -1.
La fel se calculează exponenții pentru rapoartele de transmitere dintre arborii I-
II. Pentru iII2 exponentul este -3+2= -1, iar pentru iII3 exponentul este -1+2= +1. Valoarea
adăugată exponentului fiind indicele factorului 32, adică 2.
Exponentul raportului de transmitere iIII2 este 0, deoarece -6+6 =0. În acest caz
s-a ținut cont că exponentul pentru iIII1= -6 este -6, iar indicele factorului 26 este 6.

1.3. Calculul numerelor de dinți

În literatura de specialitate sunt prezentate câteva metode de calcul ale numerelor

de dinți. Deoarece suma numerelor de dinți este limitată la maxim 120 de dinți și distanța
dintre doi arbori este constantă, în multe cazuri, determinarea numerelor de dinți este
dificilă. Rezolvarea problemei conduce la folosirea unor angrenaje al cărui raport de
transmitere este diferit de raportul de transmitere teoretic. În acest fel apar diferențe între
turația reală și cea teoretică, diferențe care se observă în diagrama de erori.
În vederea evitării unor calcule laborioase, recomand utilizarea unei metode
prezentate în lucrarea [7]. Metoda folosește tabelul 3.11 pentru calculul numerelor de
dinți.
În acest tabel s-a notat cu Σz suma de dinți a roților care angrenează. Se știe că
suma maximă admisă pentru angrenaje este de 120 de dinți, iar numărul minim de dinți
al unei roți dințate este de 17 dinți, de aceea în tabel vom găsi suma maximă de dinți
Σz=120 și valoarea minimă pentru z1=17.
Cunoscând Σz și z1 se poate determina numărul de dinți al roții care angrenează
cu z1, adică numărul de dinți al roții z1’:
z1’ = Σz - z1 3.36
Cu Δi s-a notat eroarea raportului real, calculat cu z1/ z1’, față de cel teoretic,
calculat ca putere a lui 20, multiplicat cu 106.
Valoarea k, din tabelul 3.11, reprezintă exponentul rației 20 = 1,12, adică pentru
(20)-1 în tabel vom găsi valoarea k = -1, pentru (20)-2 vom găsi valoarea k = -2 etc.
În cazul în care se utilizează rația 10=1,25, deoarece 10=(20)2, k se obține din
dublarea exponentului rației 10. În acest mod, pentru (10)-1 valoarea lui k = -2, pentru
(10)-2 valoarea lui k = -4 etc.
Pentru a înțelege funcționarea grupurilor baladoare, în figura 3.16 se prezintă un
grup balador triplu.
Pe roțile de pe arborele inferior se observă câte un X. Acest simbol înseamnă că
roțile sunt fixate pe arbore, adică nu se deplasează axial dar transmit mișcare de rotație
la acesta.
Se observă că grupul de roți de pe arborele superior, care formează un corp
comun, are trasată o linie paralelă cu arborele pe care este montat. Această linie
simbolizează faptul că grupul balador se rotește solidar cu arborele și se poate mișca
axial pe acesta, aducând succesiv în contact roțile z2 – z2’, z1 – z1’ sau z3 – z3’.
 Fig 3.18 Grup balador triplu

În acest exemplu se consideră că toate roțile angrenează pe diametrele de divizare

și au modulul m = 1.
În caz general pentru o roată dințată cilindrică cu dinți drepți:
Dd= mz 3.37
unde Dd este diametrul de divizare, m este modulul danturii, z este numărul de
dinți al roții dințate.
Notând cu Dd1= mz1 diametrul de divizare al roții dințate z1, cu Dd1’= m·z1’
diametrul roții conjugate, se poate scrie că:
′
𝐷𝑑1 +𝐷𝑑1 𝑚𝑧1 +𝑚𝑧1′ 𝑚
𝐴= = = (𝑧1 + 𝑧1′ ) 3.38
2 2 2

În mod identic se obține:

𝑚 𝑚
𝐴= (𝑧2 + 𝑧2′ ) și 𝐴 = (𝑧3 + 𝑧3′ ) 3.39
2 2

Egalând relațiile 3.38 și 3.39 se obține:

𝑚 𝑚 𝑚
𝐴= (𝑧1 + 𝑧1′ ) = (𝑧2 + 𝑧2′ ) = (𝑧3 + 𝑧3′ ) 3.40
2 2 2
 Din relația 3.40 se deduce că suma numerelor de dinți pentru cele trei perechi de
roți dințate este egală. Această observație se va utiliza în calculul numerelor de dinți.
Pentru a exemplifica cum se calculează numerele de dinți, se va utiliza
următoarea aplicație.

Aplicație
Să se determine numerele de dinți pentru diagrama din figura 3.19, având
ecuația structurală 21x32x26, rația seriei turațiilor fiind =1,25.

Fig 3.19 Diagrama de turații

În tabelul 3.10 s-au determinat următoarele rapoarte de transmitere:

Între arborii O-I: iI1= -2, iI2= -1
Între arborii I-II: iII1= -3, iII2= -1, iII3= +1
Între arborii II-III: iIII1= -6, iIII2= 0
Calculul numerelor de dinți pentru rapoartele iI1= -2, iI2= -1.
Deoarece =1,25, din tabel se vor alege coloanele k=-4 și k=-2 (k este dublul
exponentului rapoartelor de transmitere  -2 și  -1). Se va impune ca |Δi| < 6000.
Valoarea lui |Δi| se poate alege mai mare dacă nu se găsește nici un rând care
să satisfacă |Δi| < valoarea impusă, sau se poate micșora, dacă rezultă foarte multe
rânduri care satisfac inegalitatea |Δi| < valoarea impusă.
 Pentru calculul roților dințate se va parcurge tabelul 3.11 de jos în sus, căutând
rândurile pentru care, pe ambele coloane k=-4 și k=-2, valoarea lui |Δi|<6000. Se
obține tabelul 3.12.

Tabelul 3.12: Valorile numerelor de dinți

care satisfac condiția |Δi| < 6000
k=-2 k=-4
Σz
z1 Δi·106 z1 Δi·106
70 31 684 27 -4834*
88 39 2001 34 -2104*
106 47 2872* 41 -298
111 49 -5042* 43 2211

În acest tabel se selectează, pe linie, cea mai mare valoare a lui |Δi|. Se face apoi
o clasificare a liniilor în funcție de valoarea selectată cu *. Cea mai bună linie este linia
care are eroarea cea mai mică, în modul, dintre valorile Δi selectate. Aplicând acest
criteriu, linia cea mai bună este cea cu Σz = 88. Se obțin rapoartele:
iI2= -1= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=39/(88-39)=39/49 3.41
unde roata conjugată are numărul de dinți z1’ = 49
iI1= -2= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=34/(88-34)=34/54 3.42
roata conjugată având numărul de dinți z1’ = 54.
Rapoartele de transmitere iII1= -3, iII2= -1 și iII3= +1 vor utiliza coloanele k=-
6 și k=-2, k fiind dublul exponenților când rația =1,25. Pentru  +1 nu există coloana
k=+2. Deoarece  +1
=1/ -1, numerele de dinți pentru  +1
se vor determina prin
inversarea fracției numerelor de dinți obținută pentru  -1.
Impunând |Δi| < 6000, se vor obține datele din tabelul 3.13.

Tabelul 3.13: Valorile numerelor de dinți

care satisfac condiția |Δi|<6000
 k=-2 k=-6
Σz
z1 Δi·106 z1 Δi·106
102 45 -6111* 34 -2368
111 49 -5042* 37 -2368
120 53 -4413* 40 -2368

Valoarea |-4413| este cea mai mică din valorile selectate cu *, deci cea mai bună
linie este linia cu Σz=120. Se obțin rapoartele:

iII2= -1= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=53/(120-53)=53/67 unde z1’=67 3.43

iII3= +1=1/ iII2= 1/(z1/ z1’)= z1’/ z1=67/53 3.44

iII1= -3= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=40/(120-40)=40/80 unde z1’=80 3.45

Rapoartele de transmitere pentru arborii II și III din figura 3.17 sunt iIII1= -6 și
iIII2= 0. Raportul de transfer iIII2= 0= z1/ z1’=1. Din această egalitate rezultă că z1=
z1’, deci Σz= z1+ z1’=2·z1. Din acest motiv se impune ca în tabel să se verifice doar
liniile care au Σz pară. Pentru iIII1= -6, în tabel se va utiliza k=-12.
Pentru a se obține mai multe valori pentru rapoartele numerelor de dinți, se
impune |Δi|<9000. Se obțin valorile din tabelul 3.14.

Tabelul 3.14: Valorile numerelor de dinți

care satisfac condiția |Δi|<9000

k=-12
Σz
z1 Δi·106
90 18 -4732
 94 19 8538
100 20 -4732
114 23 6205
120 49 -4732

Se observă că cea mai mică eroare este |Δi|=4732. Dintre cele trei linii care au
eroarea Δi = -4372, cea mai bună linie este cea care are Σz=90. Cu cât suma numerelor
de dinți este mai mică, cu atât gabaritul cutiei de viteze este mai mic. Numerele de dinți
ale roților dințate pentru rapoartele de transmitere iIII1= -6 și iIII2= 0 sunt:
iIII1= -6= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=18/(90-18)=18/72 unde z1’=72 3.46

iIII1= 0= Σz/2 =90/2=45= z1=z1’ 3.47

1.4. Erori cinematice. Diagrama de erori

În capitolul precedent s-a prezentat cum se calculează rapoartele roților dințate

care aproximează rapoartele de transmitere scrise ca puteri ale rației . Trebuie să mai
ținem cont și de faptul că turațiile din seria geometrică sunt numere normale, adică sunt
valori rotunjite ale seriei geometrice. Valorile diferite dintre numerele normale și
valorile obținute prin înmulțirea turației motorului cu rapoartele de transmitere, scrise
ca rapoarte de numere de dinți, se reflectă în erorile cinematice.
Eroarea cinematică se calculează cu relația:
𝑛𝑐𝑖𝑛 −𝑛𝑛𝑜𝑟𝑚
∆𝑛𝑐𝑖𝑛 = ∙ 100⁡[%] 3.48
𝑛𝑛𝑜𝑟𝑚

Domeniul de variație al erorii cinematice este cuprins în intervalul închis [-2% ,

+3%].
Pentru diagrama din figura 3.20 se vor calcula turațiile cinematice:
 Fig 3.20 Diagrama de turații cu rapoartele de transmitere

Turația 112 rot/min se obține înmulțind turația motorului cu rapoartele de

transmitere iI1, iII1 și iIII1. Fiecare turație a arborelui de ieșire din cutia de viteze se obține
înmulțind turația motorului cu anumite rapoarte de transfer. Se obține tabelul 3.15.
Se observă că trei turații ies din intervalul [-2% , +3%].
În tabelele 3.12, 3.13 și 3.14, pentru liniile alese, marea majoritate a valorilor
erorilor Δi sunt negative. Pentru a introduce erorile cinematice în interval, trebuie să
alegem acele linii pentru care erorile sunt pozitive. De exemplu, în tabelul 3.14 alegem
linia cu Σz=94, unde z1=19, Δi=8538, iar z1’ =75. Cu noile valori se determină iIII1=19/75
și iIII2=47/47. Aceste valori se introduc în tabelul 3.16.

Tabelul 3.15: Turații cinematice, eroare cinematică

nnorm ncin Δncin
112 1400·iI1·iII1·iIII1 1400 0.62963 0.5 0.25 110.1852 -1.62037
 140 1400·iI2·iII1·iIII1 1400 0.795918 0.5 0.25 139.2857 -0.5102
180 1400·iI1·iII2·iIII1 1400 0.62963 0.791045 0.25 174.3228 -3.15398
224 1400·iI2·iII2·iIII1 1400 0.795918 0.791045 0.25 220.3625 -1.6239
280 1400·iI1·iII3·iIII1 1400 0.62963 1.264151 0.25 278.5814 -0.50664
355 1400·iI2·iII3·iIII1 1400 0.795918 1.264151 0.25 352.1563 -0.80103
450 1400·iI1·iII1·iIII2 1400 0.62963 0.5 1 440.7407 -2.05761
560 1400·iI2·iII1·iIII2 1400 0.795918 0.5 1 557.1429 -0.5102
710 1400·iI1·iII2·iIII2 1400 0.62963 0.791045 1 697.2913 -1.78995
900 1400·iI2·iII2·iIII2 1400 0.795918 0.791045 1 881.4499 -2.06112
1120 1400·iI1·iII3·iIII2 1400 0.62963 1.264151 1 1114.326 -0.50664
1400 1400·iI2·iII3·iIII2 1400 0.795918 1.264151 1 1408.625 0.616095

Tabelul 3.16: Turații cinematice, eroare cinematică

nnorm ncin Δncin
112 1400·iI1·iII1·iIII1 1400 0.62963 0.5 0.253333 111.6543 -0.30864
140 1400·iI2·iII1·iIII1 1400 0.795918 0.5 0.253333 141.1429 0.816327
180 1400·iI1·iII2·iIII1 1400 0.62963 0.791045 0.253333 176.6471 -1.8627
224 1400·iI2·iII2·iIII1 1400 0.795918 0.791045 0.253333 223.3006 -0.31221
280 1400·iI1·iII3·iIII1 1400 0.62963 1.264151 0.253333 282.2958 0.819939
355 1400·iI2·iII3·iIII1 1400 0.795918 1.264151 0.253333 356.8518 0.52162
450 1400·iI1·iII1·iIII2 1400 0.62963 0.5 1 440.7407 -2.05761
560 1400·iI2·iII1·iIII2 1400 0.795918 0.5 1 557.1429 -0.5102
710 1400·iI1·iII2·iIII2 1400 0.62963 0.791045 1 697.2913 -1.78995
900 1400·iI2·iII2·iIII2 1400 0.795918 0.791045 1 881.4499 -2.06112
1120 1400·iI1·iII3·iIII2 1400 0.62963 1.264151 1 1114.326 -0.50664
1400 1400·iI2·iII3·iIII2 1400 0.795918 1.264151 1 1408.625 0.616095

Deși s-a eliminat eroarea mai mare de -3 tot au mai rămas două erori mai mari
ca -2. Deoarece erorile Δi din tabelul 3.13 sunt doar valori negative, se va alege o altă
linie din tabelul 3.12.
Se alege linia cu Σz=106, unde z1=41 pentru k=-4, și z1=47 pentru k=-2. Se
calculează noile rapoarte de transfer:
iI2= -1= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=47/(106-47)=47/59, unde z1’=59 3.49
iI1= -2= z1/ z1’=z1/( Σz- z1)=41/(106-41)=41/65, unde z1’=65 3.50
 Introducând noile valori în tabelul 3.16, se observă că toate erorile cinematice
sunt în intervalul [-2% , +3%].

Tabelul 3.17: Turații cinematice, eroare cinematică

nnorm ncin Δncin
112 1400·iI1·iII1·iIII1 1400 0.630769 0.5 0.253333 111.8564 -0.12821
140 1400·iI2·iII1·iIII1 1400 0.79661 0.5 0.253333 141.2655 0.903955
180 1400·iI1·iII2·iIII1 1400 0.630769 0.791045 0.253333 176.9669 -1.68508
224 1400·iI2·iII2·iIII1 1400 0.79661 0.791045 0.253333 223.4947 -0.22557
280 1400·iI1·iII3·iIII1 1400 0.630769 1.264151 0.253333 282.8068 1.002419
355 1400·iI2·iII3·iIII1 1400 0.79661 1.264151 0.253333 357.1619 0.608992
450 1400·iI1·iII1·iIII2 1400 0.630769 0.5 1 441.5385 -1.88034
560 1400·iI2·iII1·iIII2 1400 0.79661 0.5 1 557.6271 -0.42373
710 1400·iI1·iII2·iIII2 1400 0.630769 0.791045 1 698.5534 -1.6122
900 1400·iI2·iII2·iIII2 1400 0.79661 0.791045 1 882.216 -1.976
1120 1400·iI1·iII3·iIII2 1400 0.630769 1.264151 1 1116.343 -0.32656
1400 1400·iI2·iII3·iIII2 1400 0.79661 1.264151 1 1409.85 0.70355

În figura 3.21 s-a trasat diagrama de erori.

Diagrama de erori
3.00

2.00

1.00

0.00
n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12
-1.00

-2.00

Fig 3.21 Diagrama de erori

1.5. Trasarea schemei cinematice

 După ce s-a verificat că erorile cinematice se regăsesc în intervalul [-2% , +3%],
se poate trece la realizarea schemei cinematice.
Se pleacă de la ecuația structurală a cutiei de viteze 121=26x32x21. Diagrama de
turații este prezentată în figura 3.18.
Se rețin Σz ale rapoartelor de transmitere dintre cei 4 arbori: pentru arborii 0-I
Σz=106, pentru arborii I-II Σz=120 și pentru arborii II-III Σz=94. Se trasează patru linii
orizontale la distanțele de 106/2 mm, 120/2 mm și 94/2 mm. Pentru completarea schemei
cinematice se vor utiliza rapoartele de transmitere din tabelul 3.18.

Tabelul 3.18: Numerele de dinți ale roților dințate

Arborii 0-I, Σz=106 iI1= -2=41/65 iI2= -1=47/59
Arborii I-II, Σz=120 iII1= -3=40/80 iII2= -1=53/67 iII2= +1=67/53
Arborii II-III, Σz=94 iIII1= -2=19/75 iIII2= 0=47/47

Desenând roțile având diametrul egal cu numărul de dinți, se obține schema

cinematică din figura 3.20.
Dacă ecuația structurală 121=26x32x21 este pentru o cutie de viteze cu
intermediară, schema cinematică va arăta ca în figura 3.23.
În figura 3.23 se observă că pentru o ecuație cu 3 factori, schema cinematică
prezintă cinci arbori, arborele III fiind arborele intermediar.
Cele 6 turații obținute de la cutia de viteze sunt transmise arborelui VI prin
intermediul baladorului dublu. Mișcarea transmisă de arborele II se demultiplică de două
ori, trecând de la arborele II la arborele III și de la arborele III la VI.
 Fig 3.22 Schema cinematică a ecuației 26x32x21

Când baladorul dublu este în angrenare, cuplajul C este decuplat. Deplasarea

axială a baladorului este legată de cuplajul C, astfel încât cuplajul C și baladorul dublu
nu se pot cupla simultan.
Dacă cuplajul C este cuplat, baladorul dublu este scos din angrenare, mișcarea
se transmite de la arborele II la arborele VI prin intermediul roților de curea Dc1 și Dc2.
Deoarece cele două roți au diametrele egale, turația arborelui IV va fi egală cu turația
arborelui II. În acest caz se spune că la arborele principal se obțin turațiile directe ale
cutiei de viteze.
 Fig 3.23 Schema cinematică a unei cutii de viteze cu intermediară

Schema cinematică a unei cutii de viteze care este acționată de un motor cu două
turații, se aseamănă cu cea a unei cutii de viteze normale, însă are un arbore în minus.
Dacă se dă ecuația structurală 121= 26x31x23, schema cinematică este cea din
figura 3.24. Deoarece factorul 23 reprezintă motorul cu două turații, în schema
cinematică se va reprezenta doar factorii 26x31.
 Fig 3.24 Schema cinematică a unei cutii de viteze cu motor cu două turații

Cutiile de viteze care folosesc motoare cu două turații sunt mai simple decât
celelalte cutii de viteze, deoarece un balador dublu este anulat, rolul acestuia fiind
preluat de motorul electric de antrenare.