Șc Posliceală Sanitară Alexandria

Modulul MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE SI PARAZITOLOGIE

Tema Elemente de microbiologie

ELEMENTE DE MICROBIOLOGIE

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare .

Din punct de vedere al organizării interne ele sunt celule procariote , celule
inferioare care au un nucleu primitiv , lipsit de membrană proprie, constituit dintr-o
singura molecula de ADN.
Deoarece microorganismele suferă modificari apreciabile in functie de
vârstă și de condițiile de mediu, caracterele unei bacterii sunt tipice, atunci când
acestea sunt cercetate în culturi tinere , pe medii adecvate și în condiții optime de
temperatură, ph etc..

Morfologia bacteriilor
Celula bacteriană este o entitate morfologică și fiziologică de sine stătătoare
. În funcție de specie bacteriile pot îmbraca forme diverse, se pot grupa în
mod caracteristic, așezarea lor în spațiu fiind legată de existența unor planuri de
clivaj în timpul diviziunii.
Având o anumită compoziție chimică pot avea afinități
particulare pentru anumiți coloranți.
Forma, mărimea și gruparea bacteriilor
În funcție de aceste criterii morfologice, bacteriile pot fi grupate în linii mari
astfel :
- formă sferică – coc- cu diametrul de 0,5-2 µ
- formă cilindrică, de bastonaș- bacil- cu lungimea de 5-10 µ și grosimea de
0,3- 1 µ
- formă de virgulă – vibrion- cu lungimea de 3-5 µ și grosimea de 0,5 µ
- formă spiralată – spirili și spirochete - cu lungimea de 5-20 µ și grosimea de
0,3-0,4 µ
 Cocii , pe lângă forma sferică, aceasta fiind cea mai frecvent întâlnită
(stafilococul) , mai pot fi de formă ovală ( enterococul ), de formă lanceolată (
pneumococul ) , reniformi ( gonococul ) .
Cocii sunt mai rar izolați , de obicei sunt grupați :
- în perechi – diplococii ( ex. meningococul )
- în lanțuri –( streptococii )
- în grămezi ( stafilococii)
- câte patru ( tetrade )

Bacilii, nu sunt în toate cazurile perfect cilindrici, unii au formă de suveică (

bacilul fusiform) , de măciucă, ( băț de tobă ).
Spirilii sunt filamente ondulate cu spirale rigide .
Spirochetele au formă elicoidală cu spire flexibile .

Structura celulei bacteriene

Celula bacteriană are o structură internă destul de complexă, fapt ce-i

permite să-și realizeze într-o bună măsură , în mod independent principalele funcții
vitale fundamentale, necesare unui organism monocelular .
Principalele formațiuni întâlnite la o celulă bacteriană sunt : peretele celular,
membrana citoplasmatică , citoplasma bacteriană, nucleul bacterian, formațiunile
extraparietale ( capsule, cilii sau flagelii și pilii sau fimbriile) și eventual spori .
 Peretele celulei bacteriene este o membrană rigidă cu roluri multiple . În
compoziția chimică intră :
- o substanță mucocomplexă formată din zaharuri aminate , câțiva
aminoacizi care conferă rigiditatea peretelui și menținerea formei caracteristice
bacteriei
- proteine
- lipide
- polizaharide
Peretele bacterian este semipermeabil facând posibile schimburile dintre
celulă și mediul înconjurător.
Peretele intervine în diviziunea celulară prin formarea pereților despărțitori
care separă bacteriile nou formate.
Datorită compoziției chimice diferite , bacteriile au afinitate specială pentru
anumiți coloranți, fapt ce a permis împărțirea acestora în două mari categorii
- bacterii gram-pozitive – colorate violet
- bacterii gram-negative – colorate roșii
Membrana citoplasmatică separă citoplasma de peretele bacterian.
În compoziția sa intră în special proteine și lipide .
Este o membrană semipermeabilă selectivă care reglează pătrunderea și
eliminarea din celulă a diferitelor substanțe.
În membrană sunt situate enzimele ( permeaze ) care asigură transportul
activ în interiorul celular al unor substanțe organice precum enzimele respiratorii .
Citoplasma bacteriană este un sistem coloidal complex, alcătuit din
:
- proteine
- nucleoproteine
- glucide
- lipide
- apă
- săruri minerale ( P, K, Na, Ca, S, O etc.).

Nucleul bacterian , este un nucleu rudimentar, fără o membrană proprie și

este greu de pus în evidență prin tehnicile de colorare obișnuite din cauza cantității
mari de ARN din citoplasmă care maschează AND din nucleu , deoarece ambii
acizi nucleici fixează în aceiași măsură coloranții bazici.
Nucleul bacterian este constituit dintr-o singură moleculă de AND, un
singur cromozom, de formă circulară.
 Nucleul este sediul întregii informații genetice. El asigură ereditatea
bacteriei.

Formațiunile extraparietale ale celulei bacteriene.

Capsula și stratul mucos. Unele specii bacteriene prezintă la exterior un
înveliș gelatinos care la microscop apare sub forma unui halou clar- cunoscut sub
numele de capsulă. Această formațiune este în general de natură polizaharidică.
Capsula are rolul de a proteja celula bacteriană de uscăciune, mărește
virulența bacteriilor patogene și conține substanțe chimice care sunt antigenice și
provoacă formarea de anticorpi.
Cilii sau flagelii . Bacteriile mobile au filamente fine, lungi de natură
proteică. Cilii își au originea în corpusculii bazali situați în citoplasmă, de unde
străbat membrana citoplasmatică și peretele celular. Bacteriile aciliate ( fără cili) se
numesc bacterii atriche.
Pilii sau fimbriile sunt formațiuni filamentoase dispuse pe suprafața unor
bacterii. Spre deosebire de cili, pilii sunt mai scurți , mai groși , sunt rigizi și nu
participă la mobilitatea bacteriei .Ei au rol de fixare a germenilor pe suporturi
solide, intervin în transportul unor metaboliți și au rol în transferal materialului
genetic în procesul de conjugare .

Sporul bacterian . În mod normal bacteriile se găsesc în formă vegetativă.

În anumite condiții , unele specii specii bacteriene dezvoltă forme de rezistență
numite spori, datorită cărora pot supraviețui ani de zile. Rezistența sporilor se
datorează cantității reduse de apă liberă, stării de inactivitate a enzimelor și
cantității crescute de lipide și de calciu care scad permeabilitatea .

Compoziția chimică a bacteriilor

Bacteriile ca și organismele superioare sunt în linii generale constituite din
substanțe organice, săruri minerale și apă .
În celula bacteriană apa se găsește fie liberă, fie legată de diverse structuri
celulare. Apa are rolul de a menține în soluție substanțele hidrosolubile, de a
facilita activitatea enzimelor și desfășurarea reacțiilor metabolice.
Sărurile minerale ( formate mai ales din P,K, Na, Ca, S,Cl, Fe) au rolul de a
participa la schimbul de substanțe dintre celula bacteriană și mediul înconjurător,
rol în reglarea presiunii osmotice si a pH-ului și intervin direct în activitatea unor
sisteme enzimatice.
 Substanțele organice din celula bacteriană sunt reprezentate de proteine,
glucide și lipide .

Metabolismul bacterian . Bacteriile desfășoară o activitate metabolică

neîntreruptă , în cursul căreia cresc, se multiplica, își schimbă structura și
compoziția chimică.
Metabolismul bacterian a cărui intensitate este cu mult mai mare în
comparație cu cel al organismelor superioare , cuprinde totalitatea reacțiilor
biochimice care au loc în celulă .

Înmulțirea bacteriilor . Se face în mod obișnuit prin diviziune direct.

La bacilli diviziunea este de obicei transversal.
La coci diviziunea se face după unul sau mai multe planuri perpendicular,
successive, care duc la gruparea caracteristică în perechi, lanțuri sau grămezi .
Bacteriile au o viteză de multiplicare extraordinar de mare.
In mediile de cultură, dinamica multiplicării populației bacteriene evoluează
astfel :
- faza de latență – în care nu se înregistrează o creștere a numărului de
bacterii. Este o etapă de adaptare a populației bacteriene la noile condiții de
mediu și durează circa 2 h.
- faza de creștere logaritmică în care numărul bacteriilor crește în proporție
geometrică timp de aproximativ 2 h.
- faza de staționare , după atingerea unui nivel maxim de multiplicare,
numărul celulor vii rămâne neschimbat câteva ore
- faza de declin în care celulele bacteriene îmbătrânesc și viabilitatea lor scade
progresiv .