Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi

Societatea de Ştiinţe Matematice din România Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”

Filiala Galaţi str. Nicolae Bălcescu, nr. 41, Galaţi
Concursul Interjudeţean de Matematică „Cristian S. Calude” , ediţia a XIV-a
Galaţi, 26 octombrie 2013
Clasa a XII-a

SOLUŢII
Problema 1.
( )
Soluţie. a) Funcţia g : » → » , g ( x ) = ln x 2 + 1 + a ⋅ x are derivate

2⋅ x a ⋅ x2 + 2 ⋅ x + a
g′ ( x) = +a = , ∀x ∈ » .
x2 + 1 x2 + 1
Numărătorul are ∆ = 4 − 4 ⋅ a 2 < 0, pentru a ∈ (1, + ∞ ) , deci a ⋅ x 2 + 2 ⋅ x + a > 0, ∀x ∈ » şi a ∈ (1, + ∞ ) .
Obţinem astfel g ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ » , deci g este strict crescătoare.
Deoarece lim g ( x ) = −∞ , lim g ( x ) = +∞ , iar g este strict crescătoare rezultă că g este bijectivă, deci
x→−∞ x→∞
şi inversabilă.
Din ipoteză avem că g ( f ( x ) ) = x, ∀x ∈ » şi ţinând cont că g este inversabilă rezultă că g −1 = f .
Cum g este continuă rezultă că f este continuă pe » , deci admite primitive.

b) Pentru x = a şi y = b în relaţia din enunţ rezultă că a ⋅ ( b ⋅ a ) = b , ceea ce arată că b ⋅ a este soluţie a

ecuaţiei a ⋅ x = b . Fie c o soluţie a acestei ecuaţii, deci a ⋅ c = b (1)
Dacă în condiţia impusă în enunţ punem, x = c şi y = a deducem c ⋅ ( a ⋅ c ) = a şi deci conform cu (1) ,
rezultă c ⋅ b = a ( 2) .
Pentru x = b şi y = c în relaţia din enunţ rezultă că b ⋅ ( c ⋅ b ) = c şi dacă ţinem seama de ( 2 ) , deducem
b ⋅ a = c , iar aceasta ne arată că unica soluţie a ecuaţiei a ⋅ x = b este c = b ⋅ a .
Demonstrăm că ( x ⋅ y ) ⋅ x = y, ∀x, y ∈ M ( 3)
Înlocuind în relaţia din enunţ pe x cu x ⋅ y rezultă că ( x ⋅ y ) ⋅ ( y ⋅ ( x ⋅ y ) ) = y ( 4)
şi dacă ţinem seama că y ⋅ ( x ⋅ y ) = x , din ( 4 ) deducem relaţia ( 3) .
Folosind relaţia ( 3) şi procedând ca şi pentru ecuaţia a ⋅ x = b , se demonstrează că ecuaţia x ⋅ a = b are o
soluţie unică a ⋅ b .

Problema 2.
Soluţie. a) Pentru y = 0 în relaţia (1) , avem 2 ⋅ f ( x ) = 2 ⋅ f ( x ) ⋅ g ( 0 ) , ∀x ∈ » . Cum f este neidentic
nulă rezultă că g ( 0 ) = 1 .
Din relaţia ( 2 ) , pentru y = 0 , obţinem 0 = 2 ⋅ f ( x ) ⋅ f ( 0 ) , ∀x ∈ » , care implică f ( 0 ) = 0 .
Luând x = 0 în relaţia (1) , avem f ( y ) + f ( − y ) = 0, ∀y ∈ » , adică f funcţie impară.
Pentru x = 0 în relaţia ( 2 ) , avem g ( − y ) − g ( y ) = 0, ∀y ∈ » , deci funcţia g este pară.
Schimbând x şi y între ele în relaţia (1) rezultă că f ( x + y ) + f ( y − x ) = 2 ⋅ f ( y ) ⋅ g ( x ) , ∀x, y ∈ » .
Adunând cu relaţia (1) , obţinem relaţia ( 3) : f ( x + y ) = f ( x ) ⋅ g ( y ) + f ( y ) ⋅ g ( x ) , ∀x, y ∈ »
Demonstrăm implicaţia directă :
Admitem că f este periodică şi considerăm T o perioadă a sa: f ( x + T ) = f ( x ) , ∀x ∈ » .
Deoarece f ( 0 ) = 0 rezultă că f (T ) = 0 .
În relaţia ( 3) , luăm y = T şi rezultă f ( x ) = f ( x ) ⋅ g (T ) , ∀x ∈ » , adică g (T ) = 1 .
Pentru x = y , în relaţiile ( 3) , respectiv ( 2 ) obţinem relaţiile:
( 4 ) : f ( 2 ⋅ x ) = 2 ⋅ f ( x ) ⋅ g ( x ) , ∀x ∈ »
( 5 ) : g ( 2 ⋅ x ) = 1 − 2 ⋅ f 2 ( x ) , ∀x ∈ »
T T  T 
Din relaţia ( 5 ) , pentru x = obţinem g (T ) = 1 − 2 ⋅ f 2   , de unde f   = 0 .
2 2 2
T T
În relaţia ( 2 ) trecem x în x + şi y în şi rezultă g ( x ) = g ( x + T ) , ∀x ∈ » .
2 2

Demonstrăm reciproca:
Presupunem că g este periodică şi T este o perioadă a sa.
Deci g ( x + T ) = g ( x ) , ∀x ∈ » , de unde g (T ) = 1 .
Pentru x = T în relaţia ( 5 ) , avem că g ( 2 ⋅ T ) = 1 − 2 ⋅ f 2 (T ) , de unde rezultă f (T ) = 0 .
Din relaţia ( 3) , pentru y = T obţinem f ( x + T ) = f ( x ) ⋅ g (T ) + f (T ) ⋅ g ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ » .
Din modul de demonstraţie rezultă că mulţimile perioadelor sunt egale.
b) Fie x0 ∈ »
f ( x0 + h ) − f ( x0 ) f ( x0 ) ⋅ g ( h ) + f ( h ) ⋅ g ( x0 ) − f ( x0 )
Avem R ( f ; x0 ; h ) = =
h h
g ( h) −1 f (h)
R ( f ; x0 ; h ) = f ( x0 ) + ⋅ g ( x0 )
h h
Ţinând cont de relaţia ( 5 ) rezultă că
h
−2 ⋅ f 2  
R ( f ; x0 ; h ) = f ( x0 )  2  + f (h) ⋅ g x
( 0)
h h

lim R ( f ; x0 ; h ) = g ( x0 ) . Deci f ′ ( x0 ) = g ( x0 ) .
h →0

 h h
−2 ⋅ f  x0 +  ⋅ f  
g ( x0 + h ) − g ( x0 ) 2 2
R ( g ; x0 ; h ) = =
h h
Deoarece f este continuă în x0 rezultă că lim R ( g ; x0 ; h ) = − f ( x0 ) , adică g ′ ( x0 ) = − f ( x0 ) .
h →0

Problema 3

Soluţie. a) Fie a1 < a2 < x < a < a3 . Din convexitate rezultă

f ( a2 ) − f ( a1 ) f (a) − f ( x) f ( a3 ) − f ( a )
≤ ≤ , deci
a2 − a1 a−x a3 − a
 f ( a2 ) − f ( a1 ) f ( a3 ) − f ( a )
(a − x) ≤ f (a) − f ( x) ≤ (a − x) , de unde lim f ( x ) = f ( a ) .
a2 − a1 a3 − a x→a
x< a
Analog lim f ( x ) = f ( a ) .
x→a
x >a

b) Ceea ce se cere este echivalent cu faptul că f ( a + x ) − f ( x ) = − x ,ca ecuaţie în x, admite o soluţie

unică g ( a ) pentru orice a ≥ 0 . Să definim f a ( x ) = f ( a + x ) − f ( x ) pentru a ≥ 0 .
Demonstrăm că f a este monoton crescătoare:
1) Fie x1 < x1 + a < x2 < x2 + a , a > 0 . Cum f este convexă rezultă
f ( x1 + a ) − f ( x1 ) f ( x2 + a ) − f ( x2 )
≤ , de unde f a ( x2 ) ≥ f a ( x1 )
a a
2) Fie x1 < x2 < x1 + a < x2 + a . Cum f este convexă rezultă
f ( x2 ) − f ( x1 ) f ( x2 + a ) − f ( x1 + a )
≤ , de unde f a ( x2 ) ≥ f a ( x1 )
x2 − x1 x2 − x1
Deci f a este monoton crescătoare.
Ecuaţia devine f a ( x ) + x = 0, a ≥ 0 . Definim ha ( x ) = f a ( x ) + x pentru a ≥ 0 .
Demonstrăm că ecuaţia ha ( x ) = 0 are soluţie în intervalul  − f a ( 0 ) ; f a ( 0 )  .

( ) ( ) ( )
Avem ha − f a ( 0 ) = f a − f a ( 0 ) + − f a ( 0 ) ≤ f a ( 0 ) − f a ( 0 ) ≤ 0 şi

ha ( f a ( 0 ) ) = f a ( f a ( 0 ) ) + ( f a ( 0 ) ) ≥ f a ( 0 ) + f a ( 0 ) ≥ 0
Cum ha este continuă, ea se anulează în cel puţin un punct xa .
Soluţia va fi unică deoarece dacă presupunem că x1 < x2 sunt soluţii, avem
0 = f a ( x1 ) + x1 = f a ( x2 ) + x2 , deci 0 ≤ f a ( x2 ) − f a ( x1 ) = x1 − x2 < 0 , absurd.
Aşadar, soluţia unică xa determină, în mod unic funcţia g.