Memoria

1. Definire si caracterizare generala

M este procesul psihc de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor.

Caracteristici:

· M nu este un simplu mecanism psihic de intiparire, stocare si

reactualizare, ci un mecanism psihic structurant, constructiv, chiar creativ.

· M este o proprietate a tuturor sistemelor biologice, vii. Prin caracterul sau

mijlocit, logic, rational si constient, ea devine un proces psihic specific uman.

· M sudeaza elementele anterioare de cele care vor urma, cea care da

posibilitatea reanalizarii unor date anterioare ale cunoasterii, care impinge
cunoasterea mai departe.

· M se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte

procese, insusiri si capacitati, fiind influentata de ele si influentandu-le
totodata.

CC: procesarea din M umana este activa, selectiva, mijlocita, relativ fidela,
situationala, inteligibila.

2. Procesele si formele memoriei

a) Memorarea este acel proces al M prin care are loc intiparirea, fixarea,
engramarea experientei.

Dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora, memorarea poate fi : -

neintentionata (involuntara); se realizeaza fara sa vrem, fara

sa ne propunem dinainte acest lucru, fara sa facem vreun

 efort. Aceasta forma de memorare are un caracter

nesistematic, fiind in functie fie de particularitatile stimulului ,

fie de cele ale subiectului.

- intentionata (voluntara); presupune prezenta atat a scopului cat si a

efortului voluntar. Aceasta forma de memorare este organizata, sistematica,
productiva, facand apel la o serie de tehnici si procedee de memorare.

Dupa prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii, vom avea

memorare : - mecanica (efectuata in lipsa intelegerii); implica simpla

repetare a materialului, folosirea asociatiilor. Aceasta

forma de memorare duce la invatarea formala, este

aparent sau momentan eficienta , in esenta fiind insa

ineficienta. Situational ea se soldeaza uneori cu succes,

dar in realitate efectele ei sunt de suprafata, fara

durabilitate in timp

- logica ( bazata pe intelegere) ; ea asigura realizarea unei invatari

autentice, utilizabila in practica. Este superioara memorarii
mecanice prin : autenticitate, economicitate, productivitate.

b) Pastrarea informatiilor sau conservarea, stocarea lor este acel proces al

memoriei care presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai
indelungat a celor memorate. Este un proces activ, dinamic, deoarece implica
organizarea si reorganizarea informatiilor memorate.

In functie de durata desprindem doua tipuri de pastrari:

- pastrarea de scurta durata( pana la 8-10 minute)

- pastrarea de lunga durata(incepand cu 8-10 minute, saptamani, luni si

terminand cu ani).
In functie de forma pastrarii uneori materialul se pastreaza exact in forma in care
a fost memorat, alteori el este supus fie unui proces de diminuare, fie unuia de
amplificare.

Durata si forma pastrarii sunt in stransa dependenta de conditiile in care a avut

loc memorarea, de particularitatile materialului de memorat. Ex.: materialul cu sens
se pastreaza mai bine si mai mult timp decat cel fara sens; chiar materialul cu
sens se pastreaza diferit in functie de felul in care a avut loc memorarea:
textuala sau pe baza ideilor principale.

c) Reactualizarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a celor

memorate si pastrate, in vederea utilizarii lor. Ea se realizeaza prin
recunoasteri si reproduceri.

Recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului, reproducerea in absenta lui.

Recunoasterea presupune procese de perceptie, reproducerea procese de gandire.

Recunoasterea presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat in mintea

subiectului, reproducerea presupune confruntarea si compararea mintalaa modelelor
in vederea extragerii celui optim.

Atat recunoasterea cat si reproducerea dispun de forme voluntare si involuntare,

dar si de grade diferite de precizie.

3. Factorii si legile memoriei

Factori:

- natura materialului

- organizarea materialului(structurat logic, nestructurat)

- volumul materialului(mare, moderat, mic)

- gradul de familiaritate ( foarte familiar, mediu, nefamiliar)

- modul de prezentare a materialului (simultan sau secvential, serial)

 - timpul de prezentare a materialului (nr. de prezentari, intervalele dintre
prezentari)

- situatia de prezentare( de perceptie si receptie pasiva sau activa)

- locul ocupat de material in structura activitatii subiectului( de scop,

conditie sau mijloc)

- ambianta in care se prezinta materialul( stimulatoare, inhibitoare,

indiferenta)

- starea generala a subiectului(odihna , oboseala, boala, sanatate).

Legile memoriei

Se retine mai bine materialul :

- care constituie continutul sau scopul principal al activitatii, decat cel care
face parte din conditiile realizarii scopului

- care este mai apropiat de experienta anterioara a subiectului

- care corespunde intereselor omului

- care este agreabil decat cel dezagreabil, iar cele dezagreabile mai bine
decat cele indiferente

- cu care subiectul opereaza activ, decat acelasi material care actioneaza

pasiv asupra analizatorilor.

3. Diferentele individuale si calitatile memoriei

Specializarea poate fi intalnita la urmatoarele niveluri:

- la nivelul proceselor memoriei

- la nivelul organelor de simt( M vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva)

- la nivelul continutului activitatii psihice( M verbal- logica, imaginativa,

afectiva, motorie)
 - unii retin informatiile pentru perioade mai scurte de timp(M de scurta
durata) , altii pentru perioade mai indelungate(M de lunga durata)

- unii retin cunostintele(M declarativa), altii procedurile de operare cu ele (M

procedurala)

- unii retin cuvintele, simbolurile verbale (M semantica) , altii intiparesc

experienta concreta de viata (M episodica)

CC : este bine ca fiecare sa foloseasca exact acel tip de M care il

avantajeaza cel mai mult sau sa-si formeze acel tip de M pe care il

solicita profesiunea sa .

Calitatile memoriei:

· volumul M, cantitatea de material cu care putem opera.

· elasticitatea, mobilitatea sau supletea M, capacitatea de a acumula

cunostinte mereu noi, de a le depasi pe cele necorespunzatoare.

· rapiditatea intiparirii

· trainicia pastrarii

· exactitatea sau fidelitatea reactualizarii

· promptitudinea reactualizarii

5. Memorie si uitare

Uitarea este un fenomen natural , normal si mai ales relativ necesar. In raport cu M,
uitarea este un fenomen negativ, in schimb, in raport cu solicitarile cotidiene, ea
este un fenomen pozitiv, deoarece uitarea graduala contribuie la echilibrarea
sistemului cognitiv al individului.

· Care sunt formele uitarii?

Uitarea totala, recunoasterile si reproducerile partiale, lapsusul – uitarea

momentana.
· Ce uitam?

Informatiile care se devalorizeaza, care nu mai au semnificatie, amanuntele,

detaliiile, dar si informatiile necesare care ausemnificatie pentru reusita noastra.

· De ce uitam?

Stari de oboseala, surmenaj, anxietate, dar mai ales insuficienta sau proasta
organizare a invatarii.

· Care este ritmul uitarii?

H. Ebbinghaus arata ca uitarea este mare imediat dupa invatare si apoi din ce
in ce mai lenta, aproape stagnanta.

· Cum combatem uitarea?

In primul rand prin eliminarea factorilor memoriei. Cel mai sigur mijloc este insa
repetarea materialului memorat. Repetitia trebuie sa se realizeze la anumite
intervale, sa fie esalonata(mai eficienta decat cea comasata), sa nu depaseasca
un numar optim, sa fie activa (mai eficienta decat cea pasiva), etc.