Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alocarea riscurilor
Deciziile organizatorice și manageriale pot influența modul în care atât sectorul
public și organizațiile din sectorul privat procesează informațiile. Ele pot afecta riscul de
gestionare și creare a unui mediu pentru modificări, omisiuni și erori pentru a se
materializa, ceea ce poate necesita reprelucrarea. În timp ce se utilizează o construcție
de urgență este folosită de către sectorul public pentru a se adapta ordinelor de
schimbare, rareori este adecvat cuantumul și riscul de reluare plasat contractorului. În
realitate, contractanții percep o primă pentru schimbarea comenzilor, dar siguranța
poate să fie compromisă, mai ales dacă programul și presiunea este o problemă. Riscul
de a asigura o calitate este de obicei plasată pe un contractor atunci când PPP-urile sunt
utilizate pentru livrare de proiecte de transport. În acest caz, putem vedea că sectorul
public a avut în mod disproporționat riscurile descărcate asupra sectorului privat și a
nesocotit spiritul „parteneriatului”. Potrivit Comisiei pentru productivitate, „PPP-urile sunt
parteneriate numai în nume și ca un transfer al riscului de cultură de multe ori, rezultatele sunt
de risc. Prin urmare, riscurile de costuri mai mari și probabilitatea crescută de eșec al
proiectului este transmis printr-un contract lanț pentru subcontractanții care nu le pot
gestiona”. Deci, dacă sectorul public va realiza beneficiile PPP (precum și alte forme
PPI), atunci riscurile trebuie împărțite, în special cele asociate cu relucrarea. La urma
urmei, dacă reluarea este atenuată, atunci performanța proiectului va fi cel mai
probabil îmbunătăţit.
Strategia de anticipare
Evenimentele care duc la apariția relucrării în proiecte sunt complexe și
interconectate unul cu altul, care implică erori, încălcări, părtiniri cognitive sau euristici
sau o combinație a acestora. Astfel, nici o simplă soluție nu poate fi dezvoltată pentru a
preveni prelucarea. Nerespectarea riscului relucrării a împiedicat capacitatea de a
atenua impactul său negativ în proiecte. Dacă totuși sectoarele publice și private
recunoasc riscurile în mod direct, pun în aplicare mecanisme formale pentru a urmări
ce și unde se întâmplă, apoi se pot face progrese spre analiză comparativă și de învățare
de la ce s-a întâmplat. Istoria se repetă adesea în timpul procesului de construcție și
astfel, este esențial să se documenteze, deci așa lecții pot fi învățate din greșelile
trecutului. Având în considerare riscul și incertitudinea apariției relucrării în timpul
construcțiilor, vă sugerăm că este necesară imaginația, aceasta poate ajuta la prevenirea
„Rezultatele nedorite care par să se ascundă la interior”. Aceasta oferă abilitatea de a ne
imagina, de a critica aspecte ale viitorului pe care le planificăm. Astfel, este vorba de
„anticiparea a ceea ce ar putea merge prost și teastării dacă există probleme cu privire la
designul, dar poate ajuta să vizualizeze problemele care se pot manifesta în timpul
constructiei. Cerere de imaginație de multe ori indică direcția din care problemele sunt pe cale
să sosească. Predicția relucrării implică incertitudine și deci previziune. Având în vedere
previziunea, unde mai puțin-este-mai mult, abordare de a realiza „predicțiile bazate pe
utilizarea regulilor simple [este] mai bună decât utilizarea unei strategii complexe”.
Confruntarea cu incertitudine, atât publică, cât și privată, sectoarele ar trebui să-și
folosească inconștient inteligența bazată pe experiențele lor și reguli inteligente pentru a
determina riscurile de refacere. Tradiţionalele cauze și probabilitatea de analiză sunt în
imposibilitate de a face față tulburărilor neașteptate care necesită refacere la mina de
construcție. Dacă publicul și sectoarele private nu pot prevedea tulburările, se confruntă cu
provocări pentru determinarea resurselor necesare pentru a le atenua negativ consecințele.
Astfel, având la dispoziție strategii de anticipare, este esențială pentru gestionarea
riscurilor și incertitudinea de reprelucrare.
Concluzie
Nerespectarea riscurilor vor provoca creșteri de costuri care pot fi evitate. În
această lucrare, am adus la cunoștintă necesitatea sectorului public și a celui privat de a
lucrea împreună pentru a confrunta riscuri de relucrare, în special atunci când
transporturile necesită un grad ridicat de colaborare. Făcând acest lucru, ambele
sectoare, atât cel public cât și cel privat ar trebui să sesizeze faptul că reprelucrarea este
o problemă și să depună eforturi pentru a preveni apariția acestuia. Acestă prevenire
poate fi realizată prin formarea documentării cazurilor de refacere și utilizarea
expertului în judecată pentru a-i înțelege cauzalitatea relaţiilor. Prin urmare, pledăm
pentru o creștere inteligenta în abordarea datelor pentru a determina nivelurile și
riscurile potențiale ale relucrării, înainte de construirea unui transport pe scară largă.