Pericolul de reprelucrare a proiectelor de transport pe scară largă.

Ignorarea riscurilor poate scufunda proiectele

Reprelucrarea poate fi o problemă semnificativă și costisitoare în timpul

construcției transportului pe scară largă a proiectelor (> 500 milioane USD). Cu toate
acestea, există o înțelegere și cunoștințe limitate despre dinamica subiacentă și
mecanismele cauzale ale reprelucrării. Atât în sectorul public, cât și în cel privat,
organizațiile tind să ignore costurile reprelucrării și, prin urmare, nu au putut să
gestioneze riscurile sale. Această lucrare aruncă o privire asupra problemelor inter-
organizaționale a lucrărilor și invită sectoarele publice și private să lucreze la unison
pentru a contracara acest risc.
Lucrarea are o contribuție dublă: (1) solicită sectoarelor publice și private să ia în
considerare
probabilitatea reprelucrării ca parte a strategiei lor de gestionare a riscurilor; și (2)
sugerează că este nevoie să se folosească o abordare inteligentă a datelor pentru a
„anticipa ce ar putea merge” greșit în ceea ce privește relucrarea, astfel încât să livreze
cu succes proiecte de transport pe scară largă.

Înainte de izbucnirea Coronavirusul din 2019 (COVID-2019), Australia se confrunta

cu niveluri de creștere economică fără precedent de creștere economică bazate pe politici
macroeconomice solide, mare mobilitate a forței de muncă și înflorirea comerțului cu China.
Sprijinind această creștere, Guvernele statelor au în mod semnificativ investit în transporturi
pe scară largă proiecte de infrastructură (> 500 milioane dolari) pentru a combate creșterea
nivelului populației, a traficulu, îmbătrânirii active și poluarea.

Investițiile planificate în transport, infrastructura este de neegalat. De exemplu,

Guvernul de stat Victorian investește 70 de miliarde de dolari americani în transportul
major și proiecte de tehnologie inteligentă, cum ar fi Level Crossing Removal (5
miliarde dolari), West Gate Tunnel (6,7 miliarde de dolari), iar North East Link (16
miliarde de dolari) în Melbourne. Această tendință de investiții se poate schimba în
perioada de pandemie, ca urmare a creșterii datoriei publice. În orice caz, susținem că
este nevoie să facem mai mult și să fim mai inteligenți, cu mai puțin, în special în urma a
ceea ce Banca Mondială consideră a fi "cel mai mare șoc economic din lume pe care l-
am experimentat în ultimele decenii". Chiar și înainte de pandemie, lipsa capacității,
alocarea greșită a riscului, și performanțele greșite au avut un efect negativ în privinta
proiectelor, spre dezamăgirea părților interesate și beneficiarilor. În consecință, am văzut că
sunt proiecte ca fiind " La prețuri potrivite pentru risc și recompensă" în special în cazul în
care a existat participare privată în infrastructură (PPI) cum ar fi parteneriatele public-privat
(PPP) sau variante ale acestora. În plus,există doar o mână de antreprenori în Australia care au
capacitatea de a livra proiecte de transport pe scară largă. Prin urmare, există o concurență
limitată pe piață. În consecință, Australia a devenit „necompetitivă în proiectarea și livrarea
proiectelor sale de transport deoarece sunt mai scumpe decât altele Organizații pentru
Cooperare Economică și țările în curs de dezvoltare”. În timp ce mai mulți contractori „Tier
One” au căutat să profite din creșterea nivelului de risc. O competiție în care mulți au
experimentat pierderi financiare semnificative. Această situație a apărut pe măsură ce
antreprenorii au trebuit să suporte costuri suplimentare neprevăzute neincluse în oferta lor
inițială. Mai mult decât atât, sectorul public a fost adesea lovit de o „double whammy” de
creșteri în costurile proiectului și întârzierile care pot ricoșa cu impact negativ la nivel
național și local economiile. În timp ce literatura este plină de explicații cu privire la motivul
transportului pe scară largă, proiectele experimentează creșteri de costuri și întârzieri și
practicienii încă deplâng proiectele de slaba performanță greșită. Noi susținem că ceva sinistru
a fost aruncat d eexplicații de slabă performanță, adică repreluate și, dacă nu sunt luate măsuri
rapide, lucrurile se vor înrăutăți înainte de a se îmbunătăți într-o lume post-pandemică. Dovezi
ale proiectelor de transport pe scară largă care se confruntă cu creșteri semnificative ale
costurilor datorate prelucrării abundente și includ calea ferată a Honolulu’s Rail Tranzit,
Edinburgh, Sydney și Light Rail Systems.

Un număr limitat de studii a explorat în profunzime reprelucrarea la scară largă a

proiectelor de transport, chiar dacă au fost identificate ca pe o provocare de către
profesoniștii de la “mina” de construcții. Până acum, reprelucrarea a fost în mare
măsură ignorată de sectoarele private și publice și chiar daca este foarte rar, sunt
incluse ca elemente de interes într-un proiect de risc. Astfel, considerăm că această lipsă
de luarea în considerare a riscurilor și de prelucrare poate fi în detrimentul
performanței unui proiect. De fapt, prelucrarea poate crește construcția și costurile
proiectelor de transport pe scară largă pănă la 12%. Poate crește prețul unui proiect
pentru guverne și reducerea marjelor de profit ale antreprenorului. Împreuna cu prelucrarea,
probabilitatea unui accident și / sau eveniment de mediu advers, crește semnificativ. În aceast
articol, aruncăm o privire asupra problemelor reale și inter-organizaționale, această prelucrare
constituie și invită sectoarele publice și private să lucreze împreună pentru a contracara acest
risc. Contribuția pe hârtie este dublă, deoarece sugerăm sectoarelor publice și private că ar
trebui: (1) să lucreze împreunp în arta cerințelor, imaginației și concepețiilor de reprelucrare
comună a strategiei de risc, pentru a putea „anticipa” ce ar putea merge prost și (2)
promisiunea de date inteligente (de exemplu date care sunt șterse, filtrate, semnificativ și
contextual care se potrivesc pentru accelerarea procesării informațiilor) pentru a livra
conducta de mari dimensiuni și proiecte de transport în limita costurilor, calității, siguranței și
mediul constrângerii într-o economie, așa cum a fost lovită de pandemia cu COVID-19.
Pentru toate intențiile și scopurile smart a datelor, este determinată de acele date care sunt
necesare pentru predicție, mai degrebă decât de ce date sunt disponibile.

Reprelucrare: necunoscut, cunoscut

Reprelucrarea este efortul inutil al reefectuării unui proces sau activitate care a fost
implementat incorect pentru prima dată- este o formă de muncă neplanificată. Este
uneveniment de risc „necunoscut, cunoscut”. Adică evenimentul nu este inclus pe o listă
de persoane cunoscute, evenimente de către cei care efectuează o analiză de risc (sau un
alte parti interesate), dar este cunoscut pentru unii. În proiectele de transport, revizia
poate fi schimbată-bazate pe (de exemplu, erori de domeniu și documentare și omisiuni),
care este de obicei sancționată de un client din sectorul public sau de către clientul lor
reprezentant sau bazate pe calitate (de exemplu,non-conformitate și eșec) și direct impactul
contractori și ai lor subcontractanți. Acum prezentăm pe scurt fiecare dintre aceste forme de
prelucrare care se pot manifesta în timpul construcției.

Sectorul public- Bazat pe schimbare prin reprelucrare

Schimbările de domeniu reprezintă o semnificativă parte din creșterea costurilor în
proiectele de transport. De obicei, modificările în domeniul de aplicare provin din
problemele de proiectare nerezolvate la momentul atribuirii unui contract.
Probabilitatea lor de apariție este adaptată printr-o contingență, care poate varia de la
3% la 5% din valoarea construcției. Setarea de urgență, totuși, este o chestiune de
dispută. Un client din sectorul public, de exemplu, necesită adesea un nivel scăzut de
urgență, astfel încât să poată menține mai mare control asupra unui proiect. Invers,
managerii / directorii de proiect își propun să stabilească o indemnizație de urgență mai
mare de furnizat „O mai mare flexibilitate și protecție împotriva incertitudinii”. În cazul
PPP, care au fost utilizate pe scară largă pentru a livra proiecte de transport înAustralia (de
exemplu, drumuri cu taxă), de urgență, nivelurile pentru proiectare și construcție sunt stabilite
de obicei de un consorțiu / contractor pentru un proiect de transport pe scară largă. Un astfel
de nivel de urgență pare să fie subestimat în proiectele de transport. De exemplu examinarea a
16 proiecte feroviare valoareaza de la 3,8 la 318 milioane de dolari care au fostachiziționate
folosind o abordare tradițională (de exemplu,design-licitare-ofertare) a dezvăluit un cost
mediu de creșterea de la atribuirea contractului la 23%, cu ordinele de schimbare reprezentând
99% din creșterea suportată, deși proporția necesită reprelucrare și nu a fost determinată.
Având în vedere deficitul de cercetări asupra costurilor de refacere în transportul pe scară
largă, proiectele și bugetul construcțiilor, alocarea de urgență, avem la randul nostru atentia la
studiile care au examninat si alte tipuri de proiecte (de ex.,construcții și inginerie industrială)
să obțină o înțelegere despre proiect. O examinare de 161 proiecte de construcții, au găsit
ocreșterea medie a costurilor de 12,6% . Reprelucrarea a reprezentat 52% din această creștere
a costurilor, cu restul de 48% fiind atribuite conditii meteorologice nefavorabile, relațiile
industriale și comenzi de schimbare client / utilizator final. De remarcat, după cum s-a
menționat mai sus, ordinele de schimbare sunt autorizate de un client sau de către al lor
reprezentant. Acestea oferă un antreprenor cu capacitatea de a-și modifica planificările
programului de lucru și să fie plătit în consecinţă.

Contractantul: Reprelucrare bazată pe calitate

În cazul reprelucrării bazate pe calitate, se desfășoară diferit fată de impactul
asupra contractantului responsabil de constructie. Pentru antreprenor, reprelucrarea
costurilor, exclusiv comenzilor de schimbare, pentru transport, proiectele variază de la
0,21% la 1% din valoarea contractului proiectului. În valoaree nominală, aceste costuri
pot părea nesemnificative, dar sunt doar vârful aisbergului. Costurile de prelucrare au fost
de obicei determinate folosind neconformități, dar nu toate sunt raportate așa cum sunt
percepute ca un indicator al performanței de slabă calitate. Mai mult decât atât, erori care
necesită reprelucrare pot fi ascunse de subcontractanți, care s-ar putea să nu dorească să
suporte costurile aferente rectificării. Mai important, însă, non-conformitățile care sunt
predispuse la reluarea proiectelor de infrastructura de transport au fost asociate semnificativ
cu siguranță cu incidentele. În cazul transportului feroviar, proiectele, asocierea dintre non-
conformitate necesită refacere și incidentele de siguranță sunt mai mici. Asocierea dintre
refacere și siguranță este de interes imediat pentru antreprenori, deoarece aceștia își asumă
responsabilitatea de a asigura un loc de muncă sigur si condiții de siguranță pentru toți.

Alocarea riscurilor
Deciziile organizatorice și manageriale pot influența modul în care atât sectorul
public și organizațiile din sectorul privat procesează informațiile. Ele pot afecta riscul de
gestionare și creare a unui mediu pentru modificări, omisiuni și erori pentru a se
materializa, ceea ce poate necesita reprelucrarea. În timp ce se utilizează o construcție
de urgență este folosită de către sectorul public pentru a se adapta ordinelor de
schimbare, rareori este adecvat cuantumul și riscul de reluare plasat contractorului. În
realitate, contractanții percep o primă pentru schimbarea comenzilor, dar siguranța
poate să fie compromisă, mai ales dacă programul și presiunea este o problemă. Riscul
de a asigura o calitate este de obicei plasată pe un contractor atunci când PPP-urile sunt
utilizate pentru livrare de proiecte de transport. În acest caz, putem vedea că sectorul
public a avut în mod disproporționat riscurile descărcate asupra sectorului privat și a
nesocotit spiritul „parteneriatului”. Potrivit Comisiei pentru productivitate, „PPP-urile sunt
parteneriate numai în nume și ca un transfer al riscului de cultură de multe ori, rezultatele sunt
de risc. Prin urmare, riscurile de costuri mai mari și probabilitatea crescută de eșec al
proiectului este transmis printr-un contract lanț pentru subcontractanții care nu le pot
gestiona”. Deci, dacă sectorul public va realiza beneficiile PPP (precum și alte forme
PPI), atunci riscurile trebuie împărțite, în special cele asociate cu relucrarea. La urma
urmei, dacă reluarea este atenuată, atunci performanța proiectului va fi cel mai
probabil îmbunătăţit.

Strategia de anticipare
Evenimentele care duc la apariția relucrării în proiecte sunt complexe și
interconectate unul cu altul, care implică erori, încălcări, părtiniri cognitive sau euristici
sau o combinație a acestora. Astfel, nici o simplă soluție nu poate fi dezvoltată pentru a
preveni prelucarea. Nerespectarea riscului relucrării a împiedicat capacitatea de a
atenua impactul său negativ în proiecte. Dacă totuși sectoarele publice și private
recunoasc riscurile în mod direct, pun în aplicare mecanisme formale pentru a urmări
ce și unde se întâmplă, apoi se pot face progrese spre analiză comparativă și de învățare
de la ce s-a întâmplat. Istoria se repetă adesea în timpul procesului de construcție și
astfel, este esențial să se documenteze, deci așa lecții pot fi învățate din greșelile
trecutului. Având în considerare riscul și incertitudinea apariției relucrării în timpul
construcțiilor, vă sugerăm că este necesară imaginația, aceasta poate ajuta la prevenirea
„Rezultatele nedorite care par să se ascundă la interior”. Aceasta oferă abilitatea de a ne
imagina, de a critica aspecte ale viitorului pe care le planificăm. Astfel, este vorba de
„anticiparea a ceea ce ar putea merge prost și teastării dacă există probleme cu privire la
designul, dar poate ajuta să vizualizeze problemele care se pot manifesta în timpul
constructiei. Cerere de imaginație de multe ori indică direcția din care problemele sunt pe cale
să sosească. Predicția relucrării implică incertitudine și deci previziune. Având în vedere
previziunea, unde mai puțin-este-mai mult, abordare de a realiza „predicțiile bazate pe
utilizarea regulilor simple [este] mai bună decât utilizarea unei strategii complexe”.
Confruntarea cu incertitudine, atât publică, cât și privată, sectoarele ar trebui să-și
folosească inconștient inteligența bazată pe experiențele lor și reguli inteligente pentru a
determina riscurile de refacere. Tradiţionalele cauze și probabilitatea de analiză sunt în
imposibilitate de a face față tulburărilor neașteptate care necesită refacere la mina de
construcție. Dacă publicul și sectoarele private nu pot prevedea tulburările, se confruntă cu
provocări pentru determinarea resurselor necesare pentru a le atenua negativ consecințele.
Astfel, având la dispoziție strategii de anticipare, este esențială pentru gestionarea
riscurilor și incertitudinea de reprelucrare.

Prezicerea riscurilor de prelucrare cu Smart Date

Datele inteligente derivă din cunoștințe cauzale și fapte din lumea reală pentru a
se dezvolta în funcție de risc. În acest caz, un model de risc, așa cum este menționat mai
sus, pentru prelucrare ar fi condus de datele reale necesare pentru aceasta predicție, mai
degrabă decât toate datele disponibile în cadrul unui proiect. În ciuda capacității de a
analiza seturi de date mari ca urmare a evoluții în învățarea automată, ideea care
automatizarea singură poate descoperi cheia relațiilor dintre factorii de refacere și reprezintp o
provocare datorită complexului său interdependent. Într-adevăr, experții pot deseori sa
înțeleagă și să identifice cheia relațiilor pe care datele singure nu reușesc să descopere, oricât
de mare ar fi setul de date. În timp ce învățarea automată pură poate oferii beneficii pentru
dezgroparea tiparelor în prelucrarea datelor, își poate permite rezultate inexacte care conțin
„zgomot”. Această problemă este „Mai ales acută acolo unde trebuie să evaluăm și
gestionăm riscurile în zonele în care există puțin sau nu există date istorice directe pe
care să le folosim; acolo unde datele relevante sunt dificile de identificat sau sunt noi;
sau mecanisme cauzale sau intențiile umane rămân ascunse”. În general, există înregistrări
istorice limitate ale relucrarilor și se limitează în general la cereri de modificare a comenzilor
și rapoarte de conformitate. Astfel, dacă refacerea riscurilor trebuia să fie determinate, atunci
ar exista nevoia de a se baza pe intuiția „experților” pentru a determina probabilitatea sa de
apariție. În cazul unei abordări inteligente a datelor, experții (inclusiv o înțelegere a sistemului
de mecanisme) este combinată cu acele date care sunt de fapt necesare, scăpând astfel orice
„zgomot” potențial sau date cu un nivel scăzut sau non-valoare reală pentru afaceri.
Funcționale sunt modelele pe care managerii le pot folosi pentru a determina riscurile de
reluare si acestea sunt rețelele Bayesian (BN), care se pot combina umane și artificiale surse
de informații. Dacă riscurile de prelucrare continuă să fie ignorate, apoi pe scară largă,
transporturile vor continua să experimenteze creșteri semnificative ale costurilor.
Provocarea, totuși, este să știi și să fi capabil de a obține datele necesare pentru
prelucrare, deoarece o predictie ca aceasta nu este oficial documentata si in practica.
Non-conformitățile, de exemplu, reprezintă doar o fracțiune din cantitatea totală a
calitatii bazate pe prelucrare care se materializează în timpul construcției.

Concluzie
Nerespectarea riscurilor vor provoca creșteri de costuri care pot fi evitate. În
această lucrare, am adus la cunoștintă necesitatea sectorului public și a celui privat de a
lucrea împreună pentru a confrunta riscuri de relucrare, în special atunci când
transporturile necesită un grad ridicat de colaborare. Făcând acest lucru, ambele
sectoare, atât cel public cât și cel privat ar trebui să sesizeze faptul că reprelucrarea este
o problemă și să depună eforturi pentru a preveni apariția acestuia. Acestă prevenire
poate fi realizată prin formarea documentării cazurilor de refacere și utilizarea
expertului în judecată pentru a-i înțelege cauzalitatea relaţiilor. Prin urmare, pledăm
pentru o creștere inteligenta în abordarea datelor pentru a determina nivelurile și
riscurile potențiale ale relucrării, înainte de construirea unui transport pe scară largă.