NUTRIŢIE ŞI DIETETICĂ

Nutriţia constituie modul în care se hrăneşte organismul. Constă în digestie,

absorţie, asimilaţie şi excreţie.
Valoarea nutriţiei trebuie să acopere exact nevoile energetice şi plastice ale
individului pentru ca organele să funcţioneze în condiţii normale.
Dietetica sau alimentaţia curativă este ştiinţa care se ocupă cu alimentaţia
omului bolnav. Ea face parte integrantă din terapeutică.
Istoria alimentaţiei dietetice este legată de evoluţia de-alungul anilor a
cunoştinţelor omului despre natura înconjurătoare, cunoştinţe în domeniul chimiei,
fizicii, fiziologie, patologiei, biofizicii.
Diaita = regim prin acest termen şcoala hipocratică întelegea studiul modului
de viaţă al omului în totalitatea sa legat nu numai de alimentaţie care ocupă un loc
control, dar şi mediul înconjurător.
În limba latină dieta înseamnă toate elementele care influentează într-un fel
oarecare menţinerea stării de sănătate.
-aer
-hrană
-temperatură
-exerciţiu fizic
-odihnă
Dieta rezumă felul omul de a se adapta la mediul înconjurător.
Sensul în care dieta este sinonimă cu restricţia nu interdicţia alimentară nu
aparţine şcolii hipocratice şi corespunde unei concepţii mult mai vechi ale cărei
origini sunt în practica medicală egipteană. Astfel Herodot menţionează în scrierile
sale ca egiptenii considerau că ”hrana este sursa tuturor relelor”.
Concepţia ajunge ceva mai târziu şi în Europa prin intermediul sectelor
pitagoreene.
Pitagora susţine că „hrana este izvorul tuturor relelor”

Macronutrienţi (factori de nutriţie)

Alimentele, indiferent de modul lor de preparare, sunt alcătuite din câteva

componente de bază cunoscute sub numele de macronutrienţi sau factori nutritivi sau
principii nutritive.
1) Subtanţe organice:
- proteine, lipide, glucide
2) Biocatalizatori:
- apă, sărurile minerale, vitaminele.
 Ei intervin într-o serie de reacţii biochimice din organism accelerând viteza lor de
producere.

PROTEINELE

Din punct de vedere chimic sunt substanţe cu molecula foarte complexă având
carbon, hidrogen, oxigen, azot.
Proteina = grecesc proteios = primar referindu-se la importanţa lor pentru
organismele vii.
Sunt substanţe indispensabile vieţii şi au o serie de roluri.
1) Sunt componente tuturor celulelor luând în acelaşi timp parte la creşterea şi
prefacerea lor, deci îndeplinesc un rol structural, esenţial plastic.
2) Prin participarea lor la formarea unor enzime sau fermenţi. Fermenţii sunt
biocatalizatori cu ajutorul cărora se realizează proteinele intervin în
desfăşurarea tuturor proceselor vitale ale organismelor.
3) Intră în structura unor hormoni al căror rol este important în desfăşurarea
activităţii normale a organismului.
4) Participă la menţinerea echilibrului osmotic dezvoltând aşa-numita presiune
coloid-osmotică. Este presiunea dată de puterea de hidratare a proteinei din
plasma cu rol important in schimburile nutritimede la nivelul capilarelor
sanguine.
5) Intervin în procesul de apărare a organismului împotriva microbilor şi a
toxinelor acestora participând la formarea anticorpilor.
6) În anumite situaţii proteinele pot fi arse în organism în scop energetic. Din
acest proces =>dioxid de carbon apă, uree, acid uric şi se degajă căldură,
energie. Prin arderea unui gram de proteine => 4,1 calori.
În clasa mare a proteinelor intră o serie de substanţe care au de obicei o structură
complexă:
- Aminoacizi – „pietrele de constructie ale organismului”.
Din cei 30 aminoacizi cunoscuţi ca , făcând parte din structura organismelor 10
sunt considerati esentiale : trebuie adusi prin alimentatie zilnic (nu[ pot fi sintetizati)
Aproximativ 20 neesentiali pot fi sintetizati de organismele din alte substante.
Prezenţa aminoacizilor esenţiali într-o anumită proporţie în constituţia proteinelor le
conferă acestora „reloare biologică” care reprezintă de fapt procentul de azot absolut
şi reţinut de organism în mod real.
Azotul este o componenta constantă a proteinelor.
Din punct de vedere al valorii biologice proteinele sunt:
a) Proteina de clasa I sau complete:
- Ou, carne, lapte
 Conţin toti aminoacizi esenţiali în proporţii optime pentru sinteza proteinelor
proprii organismului. Menţin echilibrul proteic al organismului şi promoveaă
creşterea organismelor tinere.
b) Proteine de clasa a II a sau parţial complete în leguminoase uscate şi cereale ;
grâu, orez. Conţin toţi aminoacizi esenţiali dar nu în proporţii optime şi pentru
a intreţine creşterea sunt necesare cantităţi de 2 ori mai mari faţă de clasa I
c) Proteine de clasa a III a incomplete. Au în componenţa lor lipsa unu sau mai
mulţi aminoacizi esentiali, iar cei prezenţi sunt în proporţii dezechilibrate, ceea
ce le conferă o valoare biologică foarte scăzută.
Cele mai importante surse de proteine: - carnea şi derivate din carne : 20%
- Laptele 4%
- brânzeturi 20-30%
- ouăle 13%
- legumele uscate 20-25%
- nucile 17%
- pâinea 10%
- pastele făinoase 10-15%