Merlă Antonio Andrei

Clasa X-E

Conversație cu jurnalul
Duminică, 14 iulie 2023

Dragul meu jurnal...

Chiar dacă nu am fost alături de colegii mei în excursia de la mare (pe care am așteptat-o, totuși, cu
sufletul la gură), mi-am petrecut sfârșitul de săptămână într-o atmosferă liniștită, dar cu câteva note de
distracție și o serie de revelații neașteptate.

Am luat parte la majoratul unui prieten apropiat din București și pot să-ți spun că întregul eveniment a
decurs splendid. Știu că te aștepți să-ți povestesc o experiență neplăcută sau exagerat de amuzantă, dar
(și spre surprinderea mea) această zi a bifat toate așteptările pe care le am, în general, de la o aniversare
și organizarea acesteia. A fost, oarecum, o întreagă aventură în jurul orașului.

M-am pregătit încă de la ora opt dimineața să plec spre București, unde aveam să mă întâlnesc cu amicul
meu și ceilalți invitați în apropierea casei lui. Am ajuns acolo datorită părinților mei, căci – din fericire –
aveau și ei drum spre capitală. Drumul a fost aproape perfect și spun asta, deoarece aglomerația pe care
am prins-o în ultimele douăzeci de minute nu a fost deloc plăcută, provocându-mi ulterior câteva emoții
absurde, dar pe care tind să le simt înaintea evenimentelor care înseamnă mult pentru mine. Cu toate
acestea, m-am trezit în compania grupului de adolescenți și încă din prima clipă am simțit că totul va
decurge strașnic, căci am legat imediat o conexiune cu acei oameni, în ale căror priviri puteam citi pura
nerăbdare și unica inocență, specifice unui copil.

Am călătorit cu metroul până am ajuns pe Calea Victoriei, unde ne-am bucurat de magazinele atractive,
după care am decis să intrăm în faimoasa librărie “Cărturești Carusel”. Chiar din prima secundă am simțit
magia acelui loc, o căldură blândă și mirosul puternic al cărților. Magazinul este așezat pe cinci etaje,
clădirea interioară având o arhitectură magnifică, asemănătoare viziunii mele pentru biblioteca din
cartea mea preferată, “Marea fără stele”. Colecția vastă de cărți, reviste, decorațiuni și discuri vinil m-a
impresionat profund și nu am putut să părăsesc acel paradis fără a-mi cumpăra ceva, așa că am ales o
carte psihologică, denumită “Inteligența emoțională”.

Am continuat plimbarea în Centrul Vechi, unde ne-am bucurat de veselia și dinamismul ce învăluiau acea
zonă deosebită și de mirosul copleșitor de cafea și scorțișoară, care venea dinspre numeroasele cafenele,
aliniate parcă strategic. Ne-am oprit să luăm prânzul întârziat (care a rămas și cină pentru noi) la un pub
cu bucătărie italienească, “Ave Frochetta”, care a ajuns imediat pe lista preferatelor mele! Am savurat
mâncarea desăvârșită și limonadele revigorante, după care am ales ca loc de plimbare clasicul Herăstrău.

Mă aflam chiar în acele momente sub un cer senin, azuriu, străbătut de niște nori răzleți, parcă pictați în
acuarelă. Și în timp ce mă plimbam, m-am detașat treptat de realitate. Am recapitulat în minte câteva
întâmplări din ultimele săptămâni și mi s-a părut că, în mod straniu, norii mi-au răspuns la câteva
Merlă Antonio Andrei
Clasa X-E

întrebări care-mi zăceau stinghere într-un colțișor întunecat. Am purtat un dialog frumos, dar scurt, căci
nu am deviat de la subiect! Mi-au grăit: “Nu te înstrăina, copilule! Rămâi acel TU pe care toți îl iubim și
pe care vrem să-l descoperim cu ardoare!”; după care am răspuns, nelămurit: “Da,știu!! Dar…de ce simt
oare că ceva lipsește din mine? Să fie oare răbdarea din momentele grele…sau poate un prieten
statornic, care va îndrăzni să-mi spună orice adevăr amar, dar care îmi va ocroti blajinul si fragilul
suflet?”; la care am primit, bineînțeles, un răspuns: “Fii TU acel prieten statornic, dar plin de
înțelepciune! Găsește calea curată spre succes și ignoră cruzimea. Setează-ți un GPS spiritual. Axează-te
pe bananele aurii ale izbândei și ocolește, fără griji, tigrii care încearcă să te doboare. Urmărește victoria
și niciodată obstacolele din drum!”. Nu știu cum m-au activat acele vorbe, dar am mai remarcat încă un
lucru. Norii care-mi vorbeau sunt exact ca oamenii care trec prin viețile noastre…Trecători, efemeri. Dar…
toți au fost prezenți la un moment sau altul, mai devreme sau mai târziu, mai mari sau mai mici, mai
înțelepți sau mai nerozi, cu un scop semnificativ sau infim.

Iată că am ajuns și la finalul zilei și pot să-ți spun că aventura s-a terminat într-o manieră frumoasă și, mai
mult decât sigur, m-a ajutat să mă deconectez de la lumea din jurul meu și, evident, să formez noi
conexiuni și să le întăresc pe altele mai vechi. Toate, să știi, au însemnătatea lor.

Până data viitoare, hai să trăim în prezent și să savurăm momentele speciale! Acestea, cu siguranță
rămân pe vecie.