Funcţiile sectorului neguvernamental

Funcţiile sectorului neguvernamental au în vedere îndeplinirea acelor nevoi ale

societăţii pe care celelalte două sectoare, respectiv public şi privat orientat spre profit, nu pot
să le satisfacă.
Potrivit lui Balogh şi Balogh (2013), la nivelul societăţii, sectorul neguvernamental are
două funcţii principale, considerate menirea sectorului:
- funcţia de prevenire şi corecţie, care încearcă să prevină şi să corecteze eventuale
probleme, lipsuri ce împiedică sectorul public şi cel privat orientat spre profit să funcţioneze.
Anumite nevoi ale societăţii pot fi satisfăcute mai repede, mai bine şi mai ieftin de
către sectorul neguvernamental decât de cel public. De altfel, organizaţiile acestui sector sunt
considerate un „termometru” al comunităţii datorită rolului lor de a identifica problemele şi de
a găsi soluţii.
În general, autorităţile publice folosesc drept pretext lipsa de fonduri atunci când nu
reuşesc să soluţioneze anumite probleme ale societăţii. De cealaltă parte, organizaţiile
neguvernamentale folosesc resurse mai puţine pentru a asigura anumite servicii. Această
situaţie poate fi explicată prin utilizarea unor practici manageriale diferite (organizaţiile
menționate sunt structuri flexibile, nebirocratice, structurate pe orizontală care promovează
munca în echipă) şi a voluntarilor, în timp ce instituţiile publice sunt nevoite să plătească
personalul implicat în rezolvarea problemelor.
- funcţia de dezvoltare, care contribuie la dezvoltarea societăţii civile, a societăţii în
general prin apărarea valorilor civile, precum şi prin întărirea colaborării şi crearea cadrului
activităţilor comune.
S-a demonstrat că organizaţiile neguvernamentale au un impact deosebit asupra
celorlalte două sectoare ale societăţii, contribuind semnificativ la dezvoltarea lor prin aportul
de idei şi furnizarea de persoane calificate şi prin dezvoltarea unor programe cercetare şi
instruire. Mai mult, anumite organizaţii neguvernamentale colaborează cu autorităţile publice
privind prestarea unor servicii, în special în domeniul social.
Pe lângă aceste funcţii mai există şi altele la fel de importante:
- funcţia de prestare servicii în acele sectoare în care statul nu intervine,
răspunzând astfel nevoilor societăţii civile. Organizaţiile sectorului asociativ identifică
problemele cărora autorităţile publice nu le acordă prea multă importanţă, transformându-se
într-un element de sprijin pentru stat prin informaţiile deţinute şi spiritul de organizare.
- funcţia de mediere şi informare a populaţiei, identificând problemele cu care se
confruntă persoanele defavorizate sau discriminate, informând şi convingând populaţia să fie
mai tolerantă cu acestea pentru a fi acceptate şi integrate în societate (probleme legate de
discriminarea rasială, religioasă, etnică, homosexualitate). De exemplu, de-a lungul timpului
numeroase asociaţii anti-Sida au avut ca scop informarea și educarea populaţiei asupra
pericolului reprezentat de virusul HIV, asupra mijloacelor de prevenire a infecției cu acest virus,
promovând atitudini de sprijin faţă de persoanele afectate.
- funcţia de avocat, reprezentând anumite probleme sau anumite persoane care sunt
nevoite să facă faţă la un moment unei probleme din aria de activitate a organizaţiei, iar
aceasta dispune de suficiente informaţii prin care poate apăra persoana respectivă. De
exemplu, anumite organizaţii ale sectorului asociativ (ACCEPT, GALA Choruses, Lambda
Foundation, etc.) apără şi promovează drepturile persoanelor LGBT1.
- funcţia de garant al drepturilor cetăţenilor, luptând pentru promovarea

1
Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender.

1
drepturilor omului, liberul acces la informaţiile de interes general al cetăţenilor, promovând
voluntariatul şi dezvoltarea relaţiilor de ajutor reciproc şi colaborare dintre oameni.
D.H. Smith (1988) evidenţiază alte funcţii ale sectorului neguvernamental:
- funcţia de avangardă socială, promovând şi susţinând noile idei sau inovaţii
sociale. Această funcţie de inovare, iniţiere şi experimentare a unor programe şi idei
reprezintă una dintre cele mai importante funcţii ale sectorului. Spre deosebire de guverne ce
nu-şi pot permite luxul abordărilor experimentale, ci doar bazate pe certitudini, sectorul
neguvernamental are o libertate de mişcare mult mai mare, descoperind noi probleme sau
cauze care necesită a fi soluţionate. Astfel, el nu trebuie să se limiteze la un set specific şi
predefinit de activităţi.
- funcţia ludică, de relaxare şi recreere a membrilor societăţii (organizaţiile
neguvernamentale ca şi teren de joacă, sport, recreere).
- funcţia de eliberare şi refulare a individului (organizaţiile neguvernamentale -
furnizori ai celei de-a doua şanse), permiţându-i într-o măsură destul de mare să-şi exprime
potenţialul şi capacitatea în comunitate, în mediul în care trăieşte şi acţionează.
Potrivit lui Drucker (2001), asociaţiile voluntare au un rol important în dezvoltarea
oportunităţilor de conducere pentru indivizii al căror acces în astfel de funcţii este limitat atât
în cadrul organizatiilor guvernamentale, cât şi în cele private. De altfel, numeroase femei şi
membri ai grupurilor minoritare pot să îşi exercite abilităţile de lider numai în organizaţiile
neguvernamentale.
- funcţia de integrare socială în societate. Sectorul neguvernamental răspunde
nevoilor de sociabilitate ale oamenilor, pe lângă suportul oferit de familie şi de colegii de la
locul de muncă. Într-o societate în care complexitatea problemelor economice şi sociale este
din ce în ce mai mare, creşte şi nevoia indivizilor de apartenenţă, relaţii personale, precum şi
dorinţa lor de a contribui la soluţionarea acestora nu numai prin intermediul profesiei, ci şi
dincolo de propriul domeniu de cunoaştere specializată. Aceste nevoi şi dorinţe sunt acoperite
cel mai bine de sectorul social, unde indivizii pot acţiona în calitate de voluntari, simţind că
îşi aduc contribuţia şi sunt responsabili.
- funcţia de sprijinire a sistemului economic al societăţii. Organizaţiile
neguvernamentale sunt agenţi ai pieţei libere care produc şi furnizează bunuri şi servicii ce nu
pot fi oferite de sectorul public sau privat orientat spre profit. Aceste entităţi se angajează în
diferite procese economice, desfăşoară activităţi economice cu caracter profitabil, fără a
redistribui profitul membrilor, operează cu costuri şi pe baza unor balanţe financiare. Ele
reprezintă, de asemenea, un important angajator, furnizând multe locuri de muncă pentru
cetăţeni.
- funcţia de definire a moralităţii şi realităţii, scoţând în evidenţă ceeea ce există,
ceea ce este bun şi ceea ce ar trebui făcut în societate