UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE MINE
SPECIALIZAREA: TOPOGRAFIE MINIERĂ

SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE.

MODELE DE DATE. PROIECTAREA BAZEI DE DATE

STUDENT: MOLDOVAN SIMONA

GRUPA: T41
SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Baza de date reprezintă una sau mai multe colecţii de date aflate în interdependenţă împreună
cu descrierea datelor şi a relaţiilor dintre ele.
Colecţia de date reprezintă un ansamblu de date organizat după anumite criterii şi este format
din componentele:
a) o familie de caracteristici alcătuită din atribute ce definesc aspecte ale obiectelor din lumea
reală;
b) un predicat aplicat familiei de caracteristici ce conduce la o submulţime ce defineşte o
relaţie de ordine între caracteristici;
c) o suită temporală T = {t0, t1, ..., tj, ...} ce defineşte un decalaj al timpului în intervale
discrete;
d) afectarea la fiecare moment tj a unei relaţii asociată predicatului.
Bazele de date sunt gestionate cu ajutorul unui program numit sistem de gestiune al bazelor de
date. Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) este un sistem de programe ce permite
definirea, crearea şi întreţinerea bazei de date precum şi accesul controlat la acesta.
Din punct de vedere conceptual, gestiunea bazelor de date se bazează pe ideea separării
structurii bazei de date de conţinutul acesteia. În sistemele de baze de date definirea datelor se
separă de programele aplicaţie, astfel încât utilizatorii văd doar definiţia externă a unui obiect
fără a cunoaşte modul în care e definit acesta şi cum funcţionează. În acest mod, definiţia
internă a obiectului poate fi modificată fără a afecta utilizatorii acestuia dacă nu se modifică
definiţia externă. De exemplu, dacă sunt adăugate noi structuri de date sau sunt modificate
cele existente, atunci programele aplicaţie nu sunt afectate dacă nu depind direct de ceea ce se
modifică.

COMPONENTELE UNUI SISTEM DE GESTIUNE AL BAZELOR DE DATE

Acestea sunt:
1. Hardware
2. Software
3. Date
4. Proceduri
5. Resurse umane

Componenta hardware
Această componentă poate fi reprezentată de un singur calculator personal, un singur
calculator mainframe sau o reţea de calculatoare.
De obicei, într-o reţea de calculatoare, se aplică următoarea schemă:
Se foloseşte un calculator principal pe care se află programele back-end - adică partea din
sistemul de gestiune al bazei de date care administrează şi controlează accesul la baza de date
şi mai multe calculatoare aflate în diferite locaţii pe care se află programele front-end – adică
partea din sistemul de gestiune al bazei de date ce constituie interfaţa cu utilizatorul.
În această schemă, numită client-server, programele back-end reprezintă serverul iar cele
front-end reprezintă clienţii.
Componenta software
Această componentă este alcătuită din:
- programele sistemului de gestiune al bazei de date;
- programele aplicaţie scrise de obicei în limbaje de programare de generaţia a III-a (C,
Pascal, Cobol) sau SQL încorporat într-un limbaj de generaţia a III-a;
- sistemul de operare;
- programe de reţea.
Sistemul de gestiune al bazei de date poate avea încorporate instrumente din generaţia a IV-a,
cum ar fi SQL ce permit:
• dezvoltarea rapidă de aplicaţii;
• îmbunătăţirea semnificativă a productivităţii;
• realizarea unor programe uşor de întreţinut.

Date
Datele acţionează ca o punte de legătură între componentele maşină (hardware şi software) şi
componenta umană. Baza de date conţine atât datele operaţionale (setul de înregistrări pe care
se lucrează) cât şi metadatele. Structura bazei de date este numită schemă.

Proceduri
Procedurile reprezintă instrucţiunile şi regulile aplicate în proiectarea şi utilizarea bazei de
date.
Acestea pot fi:
- deschiderea unei sesiuni de lucru în sistemul de gestiune al bazei de date;
- pornirea sau oprirea sistemului de gestiune al bazei de date;
- utilizarea unui program de aplicaţie sau a unei funcţii a sistemului de gestiune al bazei de
date;
- efectuarea de copii de siguranţă;
- tratarea defecţiunilor hardware şi software;
- modificarea structurii unui tabel, reorganizarea bazei de date, îmbunătăţirea
performanţelor, arhivarea datelor.

Resurse umane
Resursele umane sunt reprezentate de:
1. Administratorul de date este responsabil de gestionarea resurselor de date şi proiectarea
conceptual / logică a bazei de date.
2. Administratorul bazei de date este responsabil de realizarea fizică a bazei de date ce
implică proiectarea şi implementarea acesteia. Administratorul bazei de date este o persoană
care are în răspundere controlul centralizat al datelor şi al aplicaţiilor ce folosesc aceste date.
Îndatoririle administratorului bazei de date cuprind:
- defineşte schema bazei de date, ceea ce presupune scrierea unui set de definiţii în limbajul
de definire a datelor care apoi să poată fi compilate de către un compilator DDL şi
transformate într-un set de tabele păstrate în catalogul sistemului;
- defineşte structura de stocare şi a metodele de acces prin scrierea unui set de definiţii
transferate compilatorului;
- modifică schema şi organizarea fizică prin scrierea unui set de definiţii utilizate de către
compilatorul DDL pentru a face modificările cerute în tabele;
- asigură securitatea prin acordarea drepturilor de acces utilizatorilor pe baza unor conturi
de utilizator create în acest scop;
- verifică respectarea constrângerilor de integritate ori de câte ori se introduc date în baza de
date;
- monitorizează toate activităţile utilizatorilor;
- monitorizează creşterea dimensiunilor bazei de date;
- îşi formează o imagine de ansamblu asupra sistemului, urmărind părţile tari şi slabe ale
acestuia;
- asigură controlul concurenţei prin alegerea tipului de blocare ce va fi folosit atunci când
aceleaşi date sunt folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp;
- asigură fiabilitatea sistemului în cazul apariţiei unor erori.

PROIECTAREA BAZEI DE DATE

Sistemul de gestiune a bazei de date ales pentru dezvoltarea aplicatiei este Oracle, datorita
componentei sale Oracle Spatial, portabilitatii, facilitatilor de implementare, intretinere si
exploatare a bazei de date, multitudinii metodelor de acces.
Schema conceptuala a bazei de date a fost realizata in produsul software Oracle Designer.
Pentru rafinarea modelului conceptual al datelor se foloseste tehnica normalizarii pentru
obtinerea unor tabele cu redundanta minima si controlata.
Aceasta rafinare este facuta de Oracle Designer, folosind optiunea “Database Design
Transformer”. Tabelele bazei de date generate automat in FN3 sunt prezentate in figura
urmatoare:

Tabelele bazei de date sunt prezentate in detaliu in tabelul urmator:

JUDETE_RO
Nr. Denumire Nume simbol Tip data Lungime Cheie Cheie externa
crt informatie primara
1. ID Judet ID_JUD number 2 X

2. Denumire DENJUD varchar2 20

judet
3. Localizare GEOM mdsys.sdo_geometry* n/a
geospatiala
DRUMURI_RO
Nr. Denumire Nume Tip data Lungime Cheie Cheie externa
crt informatie simbolic primara
1. ID drum ID_DRUM number 2 X
public
2. Denumire NUME varchar2 20
drum
3. Tip drum TIP varchar2 20

4. Localizare GEOM mdsys.sdo_geometry* n/a

geospatiala
5. Id judet JUD_RO_ID_ number 2 X
JUDET

BAZE DE DATE DISTRIBUITE

Gestiunea datelor ce determină o structurare a datelor şi o raţionalizare a procedurilor de

acces şi de prelucrare formează un software de exploatare. Acesta ne permite să asigurăm
securitatea informaţiilor stocate în baza de date, adică protecţia contra avariilor, pe care poate
să le sufere sistemul sau contra pirateriei. În cazul exploatării distribuite între mai mulţi
utilizatori este necesar să se evite situaţiile conflictuale.

O bază de date distribuite este o mulţime de baze de date corelate logic, cooperante şi
distribuite fizic pe mai multe calculatoare interconectate printr-o reţea de comunicaţie.
Din punct de vedere al utilizatorului, ea este o singură baza de date cu o schemă unică.
Programele de aplicaţii care manipulează o baza de date distribuite au acces la date fără ca
utilizatorul să ştie pe ce staţie se află fizic datele. Gestiunea bazelor de date distribuite are
următoarele avantaje:
 utilizatorii controlează direct datele locale şi integritatea lor administrate dintr-o
staţie, ceea ce determină prelucrări eficiente.
 reduce costul prelucrării prin procesarea locală a datelor fără a mai fi transferate la un
calculator central.
 performanţa şi fiabilitatea gestiunii pot fi mărite prin utilizarea procesărilor paralele.
 bazele de date distribuite reprezintă o soluţie pentru gestiunea datelor distribuite
geografic.
Exista si dezavantaje:
 administrarea centralizată se complică dacă avem baze de date locale
diferite.
 accesul utilizatorului la propria bază de date este încetinit datorită costului
suplimentar.

Ca un exemplu de baze de date distribuite putem considera baza de date la distanţă, baze de
date paralele, baze de date client-server, etc. Baza de date situată pe un calculator diferit de
calculatorul utilizatorului şi accesată cu ajutorul unor comenzi de comunicaţie se numeşte
bază de date la distanţă.
Actualizarea se face centralizat şi accesul la distanţă este, în general, de consultare a bazei.
 Terminale

Calculator
Central

Comunicaţii
SGBD

BD

PROIECTAREA BAZELOR DE DATE DISTRIBUITE

Principiile proiectării bazelor de date discutate în anul II (normalizare, descompunere etc.) se

aplică deasemenea şi la bazele de date distribuite. În acest paragraf ne vom concentra aupra
cercetărilor de proiectare ce sunt specifice baze de date distribuite.
Considerăm o relaţie ce urmează a fi memoratăaîntr-o baza de date. Există mai multe
probleme în memorarea relaţiei în baze de date distribuite ca:
Replicarea. Sistemul menţine mai multe replici (copii) ale relaţiei. Fiecare replică este
memorată pe un sit diferit, care resultă din replicarea datelor. O alternativă la replicare este să
memoreze numai o copie a relaţiei r.
Fragmentarea. Relaţia este partiţionată în mai multe fragmente. Fiecare fragment este
memorat într-un sit.
Replicare şi fragmentare. Această este o combinaţie a celor două noţiuni de mai sus.
BIBLIOGRAFIE
www.wikipedia.org

„Sisteme de gestiune a bazelor de date” – curs online - http://biblioteca.regielive.ro/