Mitropolitul Antonie de Suroj Ae ar) TRIOD A PENTISOSTARPredic3 la Duminica Samarinencii in Evanghelia de astazi exist cuvinte care il pot bucura pe orice om, daca va gisi in sine sinceritatea gi puterea de a privi la sine insusi si la intreaga sa viata, fara minciund. Adresandu-i-se samarin encei, Hristos fi zice: Bine ai zis ci nu ai barbat (Ioan 4, 17). Bineinteles, Domnul nu a laudat-o pentru viata din trecut, ci pentru faptul ca a putut s& priveascd cu sinceritate la ea gi s4 spund adevarul: Cat e de bine cil gi spus asa, caci ai zis adevarul (cf. Ioan 4, 17). Apoi, conversatia lor igi schimba albia, pe neag- teptate. in clipa cand femeia vede ci Omul Acesta nu vorbeste despre cele pamantesti, ci despre ceva mult mai profund si fiinfial, ea nu-L mai intreaba despre apa si fantana. Ci li zice: Parinfii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi zicefi cain Ierusalim este locul unde trebuie si ne inchinam (loan 4, 17). Unde era adevarul? Le-a uitat pe toate, a uitat de apa, de sete si de calea indelungata din Samaria fi ramasese o singura intrebare: Unde sa I se inchine lui Dum- nezeu? Si cum s& se inchine, ca Domnul sa-i pri- measc4 inchinarea? Si fiindcd femeia aceasta avea adevarul in inima sa si putea, fara minciuna, sd se ' priveasc’ pe sine, Hristos i-a descoperit c& trebuie sine inchindm lui Dumnezeu in duh si in adevar. | 14sMitropolitul Antonie de Suroj Dumnezeu il poate méantui pe fiecare dintre noi, dar nu vrea s& faca nimic, daca noi mintim in fata noastré si in fata Lui. Il poate mantui Pe pacdtosul care suntem, dar nu il poate mantui pe dreptul ilu- zoriu, in ipostaza caruia ne straduim sa fim. Dacg vrem sa ne inchinam lui Dumnezeu, s& ne inchinam in adevar, in dreptate, in sinceritate si in buna con- stiintaé. Atunci Dumnezeu devine disponibil sx lucreze pentru noi. $imaie un aspect: Nu ne inchinam lui Dumnezey aici sau acolo, ci se cuvine sa ne inchinadm in duhul si in inima noastr&, cu toat&% dreptatea, adevarul si ravna vietii noastre. Inchinarea lui Dumnezeu nu const in a aduce rugaciuni intr-un loc sau altul, numai prin cuvinte care au izvorat candva din inimi strdine. A ne inchina lui Dumnezeu inseamnf a sta in tot adevarul gi in toata nedreptatea noastr& ina- intea lui Dumnezeu, dar a sta deschisi in fata Lui, a vedea in El pe Domnul si Dumnezeul Nostru gi a ne inchina in fata Lui. A vedea in Dumnezeu ceea ce este El: Tot ce e mai sfant, minunat si splendid. Daca ne inchinam in felul acesta, inchinarea aceasta trebuie s se largeasc dincolo de limitele cantarilor de lauda bisericesti sau chiar dincolo de cuvintele noastre de pocainta. Intreaga noastra viata trebuie s& constituie o neincetata inchinare lui Dumnezeu. De fiecare dati cand facem si spunem adevarul, de fiecare dat’ cénd lucrim binele si ardtdm iubire, de fiecare data cand suntem vrednici de numele nostru de oameni si de Dumnezeu, ne inchinam lui Dumnezeu in duh si in adevar. 146 |, | invatam lucrul acesta. Dar vom putea incepe | St oa numai din clipa in care in fata noastra, a | ne jae ezeu si a oamenilor vom sta in adevarul a See aa cum suntem. $i ne vom inchina cu toata ma roast: si prin cuvant, si prin fapt&. Amin, Predici la Triod si Penticostar Anul 1968 147Predica la Duminica Samarinencii Din pacate, Evanghelia nu ne comunicé numele femeii samarinence, dar Traditia Bisericii l-a pastrat. in limba greac&, numele ei este ,,Fotini”, iar in rus& /ovetlana”, in limbile celtice ,,Fiona”, iar in celelalte limbi apusene ,,Claire”. Oricum, toate variantele ne vorbesc despre unul si acelasi lucru: despre lumina. {ntalnindu-L pe Domnul lisus Hristos, ea a devenit lumina care stralucea in lume; lumina care i-a luminat pe oamenii pe care i-a intalnit. Fiecare sfant este un prototip si un exemplu pentru noi. Nu putem intotdeauna repeta in mod concret faptele unui sfant, nu putem urma pas cu pas drumul sau de la pamant la cer. Dar putem invata doua lucruri de la fiecare sfant. Primul, este faptul cd putem dobandi prin puterea harului ceea ce ni se pare imposibil din punct de vedere omenesc: s4 ajungem Oameni, dupa chipul si asemdnarea lui Dumnezeu. in aceastA lume intunecat& gsi plina de dureri, care este in stdpanirea minciunii, se cuvine sa fim cuvantul adevarului, semnul nddejdii si al incredin- tarii ci Dumnezeu poate birui, numai daca fl asim sa lucreze in sufletul si in viata noastra. Mai inainte de toate, in sufletul nostru, pentru c4 nu vom putea 148 |— Predici la Triod si Penticostar jradia lumina dumnezeiascd in lume, dack impa- ratia lui Dumnezeu nu se va cobori in noi, dac& Dumnezeu nu va impéarati in mintea si in inima noastra, arzand ca un foc tot ce este nevrednic. Al doilea lucru despre care ne invata sfintii este si intelegem semnificatia numelor lor. Samariteanca ne vorbeste astazi despre lumina. Hristos a spus c& El este Lumina lumii, Lumina Care lumineazi orice om. Or, noi suntem chemafti s& adapostim in sufletele noastre, in mintile si in inimile noastre, in intreaga noastra fiinté, Lumina aceasta. Ca, in noi gi prin noi, sd se poata implini si s4 devind realitate cuvantul spus de Hristos: Asa sd lumineze lumina pvoastra inaintea oamenilor, incat si vada faptele voastre cele bune gi sa-L slitveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Doar vazand modul in care trdim si faptele noastre, oamenii pot crede c4 lumina din noi este lumina lui Dumnezeu. Nu din cuvintele noastre - numai daca cuvintele noastre sunt cuvintele adeva- rului si puterii, ca in cazul apostolilor sau chiar a lui Hristos insusi. De aceea, s& reflecte fiecare dintre noi la semnificatia numelui sau gi la modul cum poate implini semnificatia numelui sau. Samarineanca nu a venit la fantana din ratiuni duhovnicesti, ci doar ca s& ia ap&, precum venea in orice zi. Si L-a intalnit pe Hristos. Fiecare dintre noi fl poate intalni pe Domnul la fiecare pas al vietii, chiar $i atunci cand suntem ocupati cu cele mai obisnuite lucruri, numai dac& inima noastra este ,setata” corect, dac4 suntem pregititi sA primim vestea cea | 149Mitropolitul Antonie de Suroj buna, s& auzim si sf punem intrebari! Caci samari- neanca I-a pus lui Hristos multe intrebari, iar ceea ce a aflat in consecinté a depagit cu mult intrebarile pe care I le-a adresat. Drept urmare, a recunoscut in E] un prooroc, iar apoi pe Hristos, Mantuitorul lumii. Lumina nu poate fi ascuns& sub obroc. Cand a descoperit ci Lumina a venit in lume, c& cuvantul adevarului dumnezeiesc rasuna in mijlocul oame- nilor, c&é Dumnezeu este in mijlocul nostru, femeia aceea a lasat grijile pamantesti si a alergat s4 impar- t&seasca si altora bucuria gi mirarea revelatiei sale, La inceput, le-a povestit de ce a crezut. Apoi, cand curiozitatea, forta de convingere a cuvintelor ej sau schimbarea produsa cu ea i-a adus la Hristos, oamenii aceia s-au convins singuri gi i-au spus samarinencii: Credem nu numai pentru cuvéntul tau, caci noi insine am auzit (Ioan 4, 42). Taté de ce samariteanca ne invata pe toti ca, in orice clipa a vietii noastre si in cele mai neimpor- tante preocupari, si fim atat de deschisi, incat s& primim cuvantul dumnezeiesc, sa fim curatiti de puritatea lui, sa fim luminati de lumina dumneze- iasca si sd il primim in adancul inimii noastre. Si sa-1 primim in toata viata noastra, aga incat oamenii sA poata crede ci Lumina a venit in lume (Ioan 3, 19), atunci cand vor remarca transformarea noastra. Sa ne rugim samaritencii si ne invete gi s4 ne duc& de man la Hristos, ca si-I slujim Lui, precum I-a slujit ea, devenind pricind de mantuire tuturor celor din jurul ei. Amin. Anul 1988 150 |