Sunteți pe pagina 1din 5

Florile lui Ciresar

Paducelul, Macesul, Narcisa


alba
         "Sfanta Vara", cum zic poetii, a revenit printre
noi. Cerul s-a facut "ca oglinda", soarele isi revarsa
spre noi "belsugul de raze", iar ciocarliile "canta in
cor". Din cati visatori au stat cu ochii pierduti in zare,
nici unul nu s-a gandit, totusi, sa cante pe lira si
virtutile ascunse in frumuseti. Sanatatea de pilda, care se leagana la fel ca
albinele, pe petale de flori. Cate flori la subsuoara lui Ciresar, tot atatea elixire
pentru trupul nostru dornic de bine, ca sufletul de frumos. O simpla preumblare la
margine de oras sau pe sub zariste de padure, si saculetul cu flori de leac,
recomandate in paginile revistei, se umple. Ne-am bucurat foarte tare saptamana
trecuta, cand pe o pajiste de pe marginea unei sosele am intalnit un grup
numeros de persoane care culegeau plante medicinale, in mana cu... revista
"Formula AS". Nimic nu ne bucura mai mult decat utilitatea mesajului nostru.
Drept urmare, pregatiti-va desagutele pentru plante si luati-o pe urmele noastre,
la vanatoare de flori. Astazi, vom cutreiera pe la margine de paduri.
 

FLORILE DE PADUCEL
         La vremea aceasta, arbustul spinos si uscativ, cunoscut sub numele de
paducel sau gherghinar s-a transformat din cenusareasa in zana, acoperindu-se
ca o mireasa gatita, cu voaluri albe, de flori.  Maruntele si parfumate, florile de
paducel sunt un elixir de viata lunga. Despre ceaiul de paducel se spune ca este
laptele batranilor; francezii il beau in fiecare zi si spun ca prelungeste viata cu
zece ani; la noi, aceste flori, impreuna cu frunzele care le insotesc, sunt folosite
la vindecarea a peste 50 de afectiuni, dintre care cele nervoase si cardiace se
afla la loc de frunte.
         Florile si frunzele de paducel se culeg in saculeti de panza pe timp frumos,
de preferinta intre orele 11.00 si 15.00; se pun la uscat in strat subtire, imediat
dupa culegere, si se intorc in fiecare zi, asa incat sa nu se strice. Se prepara ca
ceai sau plamadeala in rachiu sau alcool.
 

Ceaiul de paducel
         O jumatate de mana de flori si frunze proaspete de paducel sau doua
lingurite de flori si frunze uscate se lasa in apa cat sa le acopere timp de doua-
trei ore, se strecoara (maceratul nu se arunca) si se oparesc cu o cana de apa
clocotita, lasandu-le sa se infuzeze timp de 20 de minute. Cand timpul a expirat,
ceaiul se strecoara (florile se arunca, nu se folosesc de doua ori) si se amesteca
cu maceratul in care au fost inmuiate anterior florile. Se beau doua-trei cani pe zi.
 

Tinctura de paducel

         Florile si frunzele de paducel uscate se macina (nu foarte fin), sau se
piseaza intr-un mojar. Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan si se acopera cu
alcool alimentar de 70?-80?. In timp ce punem alcoolul, amestecam in borcan
asa incat planta sa fie bine patrunsa. Trebuie pus atat alcool, incat sa ramana o
pelicula de doua degete deasupra plantei. Dupa ce am adaugat suficient alcool,
inchidem borcanul si lasam sa se macereze tinctura vreme de doua saptamani,
dupa care o filtram prin tifon si o punem in sticlute mici.
 

Cateva din bolile care se vindeca cu paducel:

         Ischemie cardiaca dureroasa (angina pectorala) si nedureroasa - se ia o


lingurita de tinctura de paducel in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, in
paralel cu tratamentul prescris de medic. In cazul in care apar dureri, se iau 10-
15 picaturi de tinctura de paducel direct sub limba.
         Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lunga durata cu
tinctura de paducel: o lingurita luata de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura
se ia cu foarte putina apa, iar eficienta sa
creste daca se ia in acelasi timp o jumatate de
lingurita de tinctura de iarba de talpa-gastei (se
prepara in acelasi mod ca si tinctura de paducel).
         Tensiune oscilanta -  se fac dupa metoda
descrisa mai sus tincturi de flori si frunze de
paducel, talpa-gastei si iarba de sulfina. Se combina
tincturile in parti egale. Se ia de patru ori pe zi cate o
lingurita din acest amestec, diluata in jumatate de pahar de apa.
         Aritmie cardiaca - se vindeca daca bem dimineata si seara cate o cana de
ceai de paducel indulcit cu miere de salcam sau de tei. Se fac cure lungi, de 6-12
luni, timp in care se elimina din alimentatie condimentele picante, alcoolul,
cafeaua si alimentele artificiale.
         Varice - se bea zilnic un litru de ceai de paducel, in care s-a pus la macerat
vreme de o ora coaja (cu tot cu partea alba) de la o lamaie. Cura tine minimum
cinci luni. Atunci cand venele se umfla (mai ales in anotimpul cald) se ung mai
intai cu smantana proaspata, apoi se presara putin bicarbonat de sodiu. Separat,
se oparesc tarate de grau cu vin si se formeaza o pasta care se aplica peste
venele unse cu smantana si bicarbonat. Se aplica deasupra bandaje foarte slab
stranse si se sta in repaus, in pat, 1-2 ore.
 

FLORILE DE MACES (Trandafir


salbatic)
         Intre delicatele flori de maces si trufasul
trandafir exista un grad apropiat de rudenie. Aceasta
se vede nu doar dupa forma si mireasma florilor, ci
si dupa virtutile lor terapeutice. Desi au evident mai
putine utilizari decat petalele de trandafir, florile si frunzele de maces sunt mult
mai puternice ca actiune, fiind un calmant, un depurativ si antifebril remarcabil.
Lipsite complet de toxicitate, ele au reprezentat totdeauna un medicament
pretios pentru taranii nostri de la munte, care tratau anumite boli ale lor si ale
animalelor de pe langa casa (de la pisica si pasari de curte, pana la cai) cu o
fiertura foarte simpla de flori de maces. Florile si frunzele se recolteaza pe vreme
uscata si se folosesc proaspete sau uscate (in strat subtire, la umbra).
 

Ceaiul

         Ceaiul de flori si frunze de maces se face la fel ca cel de paducel, cu


precizarea ca ceaiul de flori proaspete de maces are efecte diferite de cel din flori
uscate. Ceaiul din flori proaspete este laxativ, intensifica tranzitul intestinal si
eliminarea, in timp ce ceaiul din flori uscate este antiseptic si astringent pentru
intestin, oprind diareea.
 

Boli care se vindeca cu flori si fructe de maces:

         Lipsa poftei de mancare, intoxicatii alimentare - se bea un litru de ceai de


maces pe zi (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa). Pentru a-i creste
eficienta, se pun in ceai si cateva fire de cimbrisor.
         Cistita si afectiuni renale - se bea ceai de frunze si flori de maces cu boabe
de ienupar, cate o lingurita din fiecare, la o cana de apa; se prepara ca la
paducel. Se face o cura de o saptamana, in care se beau 1-1,5 litri din acest ceai
pe zi.
         Frisoane - dimineata se bea o cana de ceai caldut de frunze, flori si fructe
de maces, indulcit cu putina miere de albine, pe parcursul zilei consumandu-se
din patru in patru ore cate o jumatate de cana din acelasi ceai.
         Constipatie - se bea 1-3 cani de ceai de flori de maces, proaspat culese, pe
stomacul gol, dimineata. Se pot consuma si petale de flori de maces proaspete,
cu putina miere, sau ca atare.
         Alergie la polen - se bea zilnic un litru de ceai de flori si frunze de maces, in
care s-a adaugat si o lingura de fructe de maces, uscate si macinate.
 

NARCISA ALBA

         Putini stiu ca planta care l-a inspirat pe Ovidius, marele


poet al Antichitatii (Narcissus poeticus), are pe langa
incontestabila sa valoare estetica si una medicinala. Bulbii
acestei flori suave sunt foarte otravitori, mortali in doze de
peste 10 g, fiind folositi odinioara de babele mestere pentru
a descuia pantecele si a elimina "rautatea din stomac" prin
voma. Petalele insa sunt practic lipsite de toxicitate, fiind
folosite odinioara in "bolile de piept" si "bataile de inima"
(tahicardie).
         Astazi se folosesc numai petalele florilor de narcisa (bulbii fiind prea
periculosi) drept calmant, emolient, dezinfectant si antiseptic pulmonar. Se culeg
doar petalele (fara receptacul) si se usuca in strat subtire si in locuri foarte uscate
(la umezeala isi pierd repede proprietatile medicinale). Se folosesc mai ales ca
ceai.
 

Ceaiul

         Se face la fel ca ceaiul de paducel.


 

Dulceata de petale de narcise

         Intr-un borcan se pune o pelicula de un deget cu miere de mai. Se pun


petale proaspete de narcise, in strat subtire, apoi se pune un strat de miere cat
sa le acopere complet, iarasi un strat subtire de flori s.a.m.d. Deasupra, aproape
de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de doua degete. Se
inchide borcanul si se lasa timp de doua luni la rece, dupa care se poate
consuma.
Cateva boli care se vindeca cu petale de narcisa alba:
         Tuse - se iau 2-3 lingurite pe zi de dulceata de petale de narcisa contra
tusei iritative. Contra tusei spastice, se bea ceai cald de petale de narcisa, in
amestec cu frunze de mesteacan (in parti egale).
         Astm - se face o cura de ceai de narcisa, iarba de cimbrisor si frunze de
menta in parti egale. Cura dureaza minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepara
dupa metoda descrisa la paducel si se bea cald, indulcit cu miere.
         Tahicardie, nevroza cardiaca - se bea zilnic un litru de ceai de petale de
narcisa si flori de paducel in parti egale, preparat dupa metoda descrisa la
paducel. Se fac cure de lunga durata.
         Stari de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisa, o cana
de trei ori pe zi, in cure de minimum doua saptamani.
         Cosmaruri - cu o ora inainte de culcare se bea o cana de ceai de petale de
narcisa, in care s-a adaugat jumatate de lingurita de pulbere de talpa-gastei. La
copii, se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de dulceata de narcise.

S-ar putea să vă placă și