OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE

CELULOZICE

Bioetanolul este un combustibil ecologic, formula chimică fiind aceeaşi cu cea a alcoolului
etilic (C2H5OH).Bioetanolul este folosit ca o alternativă la benzină,în amestecuri de proporţii
diferite cu aceasta sau în stare pură (E100).
Folosirea bioetanolului implică realizarea unor amestecuri de benzină şi bioetanol în diferite
proporţii.De exemplu: E10 reprezintă un amestec de 10% etanol şi 90% benzină.Până în prezent
se utilizează amestecuri de 85% etanol şi 15% benzină, combustibil denumit E85.
Utilizarea în proporţie de 100% a bioetanolului la motoarele cu ardere implică modificări
constructive ale motoarelor respective.
Folosirea bioetanolului drept combustibil are avantaje nete deoarece este un combustibil
ecologic, iar cantitatea de dioxid de carbon rezultată în urma arderii e mult mai mică în
comparaţie cu dioxidul de carbon rezultat din arderea cumbustibililor fosili.
Etanolul prezintă bune proprietăţi pentru a putea fi utilizat drept combustibil în motoare cu
aprindere cu scânteie deoarece are o cifră octanică ridicată, iar prezenţa oxigenului determină
caracteristici de ardere diferite de ale benzinei: temperatura flacărei mai mică, caldura de ardere
mai scăzuta , necesită un volum de aer de ardere mai mic şi caracteristici diferite ale emisiilor de
gaze .
Avantajele utilizarii bioetanolului.
-Bioetanolul se obţine din materii prime regenerabile;
-Emisia de gaze este mult mai mică comparativ cu emisiile de gaze rezultate la utilizarea
benzinei din petrol (emisia de fum , hidrocarburi);
-Bioetanolul are o cifra octanică ridicată;
-Comparativ cu combustibilii fosili bioetanolul este biodegradabil şi nu este toxic;
-Bioetanolul se obţine din resurse interne şi reduce dependenţa de import de ţiţei, participând
astfel la independeţa energetică a ţării;
-Utilizarea bioetanolului încurajează economia rurală;

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 -Utilizarea bioetanolului în benzină într-un procent de 5-10 % nu necesită modificări ale
motoarelor autovehiculelor. Adaptarea corespunzătoare a motorului este necesară numai pentru
combustibilul E85 (85% bioetanol si 15 % benzină) şi E 100.

Materii prime utilizate în fabricarea bioetanolului sunt:

-materii amidonoase: porumb, grâu, cartof;
-materii zaharoase: melasă rezultată de la procesarea sfeclei, a trestiei de zahăr, sorg zaharos
şi unele fructe;
-materii lignocelulozice: resturi vegetale, deşeuri agricole (paie de cereale), lemn, etc.

Paiele de orez reprezintă una dintre cele mai abundente surse de deşeuri lignocelulozice din
lume.

Producţia de bioetanol :

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 Obţinerea bioetanolului din materiale lignocelulozice :

Etapele de bază ale procesului de producere a bioetanolului din materiale

lignocelulozice sunt:

1. pretratament
2. hidroliză
3. fermentaţie
4. separare/distilare de produse

1.Pretratarea

Rezistenţa lignocelulozei la tratament este una dintre barierele majore pentru producţia
economicǎ a bioetanolului. Abordarea tehnicǎ pentru rigiditatea este pretratarea materiei prime
lignocelulozice pentru a elimina barierele şi a face mai accesibilǎ celuloza pentru enzimele
hidrolitice pentru conversia la glucozǎ.

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 Pretratarea a fost privitǎ ca una dintre cele mai scumpe etape de prelucrare a conversiei
biomasei la zaharul fermentabil. Existǎ un enorm potenţial de reducere a costurilor de pretratare
a procesului prin abordari ample de cercetare şi dezvoltare. Pretratarea biomasei lignocelulozice
în mod rentabil este o provocare majorǎ pentru cercetarea şi dezvoltarea tehnologiei
bioetanolului.

În cazul în care pretratarea nu este destul de eficientă, reziduurile nu sunt uşor

hidrolizabile de enzima celulază şi dacă aceasta este mai severă, rezultatul fiind producţia de
compuşi toxici care inhibă metabolismul microbian.
a)Pretratarea fizică
b)Pretratarea fizico-chimică
c)Pretratarea chimică

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 Hidroliza cu acid diluat a fost dezvoltată cu succes pentru pretratarea materialelor
lignocelulozice. Pretratamentul cu acid diluat funcţionează destul de bine pentru materii prime
agricole, cum ar fi coceni de porumb şi paie de orez şi grâu.În timp ce metodele pretratării cu
acid diluat sunt cunoscute pentru îmbunătăţirea hidrolizei enzimatice, costul acestora este relativ
foarte mare în comparaţie cu pretratările fizico-chimice.
d) Pretratarea biologică

2.Tehnologii utilizate la hidroliză

Polimerii glucidici din materialele lignocelulozice necesitǎ pentru a fi transformate în

zaharuri simple, înaintea procesului de fermentaţie, aplicarea unui proces numit hidrolizǎ. Recent
au fost descrise diverse metode pentru hidroliza materialelor lignocelulozice. Metodele aplicate
cel mai frecvent pot fi clasificate în douǎ grupe : hidroliza chimicǎ (cu acid diluat şi concentrat)
şi hidroliza enzimaticǎ.
Hidroliza acidǎ are un dezavantaj major în cazul în care zaharurile sunt convertite prin
degradare în produse de tip gudroane. Aceastǎ degradare poate fi prevenitǎ prin utilizarea unor
enzime care favorizează selectiv conversia celulozei la glucozǎ 100%. Atunci când hidroliza este
catalizatǎ de enzime, procesul este cunoscut ca hidroliză enzimatică.

Procedeul BC International SUA

Foloseşte hidroliza cu acid sulfuric diluat în 2 trepte:

-o treaptă în care se hidrolizează hemicelulozele, obţinându-se o soluţie acidă conţinând
în principal xiloză
-o treaptă în care se hidrolizează celuloza, obţinându-se o soluţie acidă care conţine în
principal glucoza.
În ambele etape se lucrează la temperaturi înalte.
Dupa neutralizarea hidrolizatelor şi filtrarea acestora, se realizează fermentarea cu E.coli
modificat genetic (cu gena de la Zymomonas). Microorganismul obţinut prin recombinare
genetică este capabil să fermenteze atât glucoza cât şi pentoza cu o eficacitate de 90%.

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 Schiţa de principiu a instalaţiei de funcţionare a Procedeului BC International SUA

3.Fermentaţia
Fermentaţia este procesul central din întreaga instalaţie de obţinere a bioetanolului
deoarece ea dictează concentraţia în zahăr a mediului de fermentare, precum şi concentraţia
de etanol şi celule microbiene, impunând astfel concentraţiile şi fluxurile majore pentru
întreaga instalaţie.
Factorii care influenţează fermentaţia alcoolică:
 Efectul concentraţiei în zahăr
 Efectul oxigenului
 Efectul pH-ului
 Efectul etanolului
 Efectul temperaturii
 Necesarul de nutrienţi adiţionali

4.Distilarea

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 Distilarea se defineşte ca fiind operaţia unitară de transfer termic şi de masă care au drept
scop separarea componenţilor unui sistem multicomponent lichid pe baza diferenţelor dintre
temperaturile de fierbere ale constituenţilor.
Distilarea se realizează prin încălzirea până la fierberea biomasei fermentate în instalaţii
speciale, prin care alcoolul etilic şi alţi componenţi volatili trec în faza de vapori şi sunt apoi
condensaţi prin răcire cu apa.

 SC – Schimbător de căldură
 R – Blaz

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE

 P - Produs
 MP – Materie primă
 AR – Apă reziduală
 AS – Apă de spălare
 1 - Transportor elicoidal
 2 - Cântar
 3 - Moară
 4 – Fierbător
 5 - Zaharificator
 6 – Reactor
 7 - Coloană de distilare
 8 - Coloană de rafinare
 9 - Rezervor CO2
 10 -Rezervor enzime fluidificare
 11 - Rezervor enzime zaharificare
 12 - Rezervor plămadă drojdie

OBTINEREA BIOETANOLULUI DIN MATERIALE CELULOZICE