PODARIU ELIZA- IULIANA

ASISTENTA SOCIALA, AN.3, SEM.2

LEGISLATIE IN ASISTENTA SOCIALA

Din perspectiva exclusiv juridica, conturata prin prevederile Legii 466/2004 Guvernului
României, privind Statutul asistentului social, titlul de asistent social poate fi detinut de:

a) persoana care a obtinut diploma de licenta în cadrul unei institutii de învatamânt superior
cu specializare în domeniu, acreditata conform legii;

b) persoana care detine diploma de asistent social echivalata conform legii;

c) persoana care detine diploma de asistent social eliberata sau recunoscuta într-unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene, într-unul dintre statele apartinând Spatiului Economic
European ori în Confederatia Elvetiana.

După mai bine de un deceniu de la reglementarea profesiei în 2004, asistența socială din
România își continuă dezvoltarea și maturizarea de după schimbarea regimului politic în
1989. Dacă în primii ani de după Revoluție s-au pus bazele sistemului de asistență socială,
răspunzându-se urgențelor sociale în contextul limitărilor severe ale tranziției, s-a trecut apoi
la o perioadă de reconstrucție a profesiei și a statutului asistenților sociali, iar acum putem
remarca o tendință accentuată de rafinare a funcționării sistemului și o preocupare crescândă
pentru susținerea schimbărilor de evidențe științifice.

Cu toate acestea, după ani de zile de analize privind situația asistentului social și dificultățile
prin care trec asistenții sociali după ce termină studiile, s-a dorit modificarea Legii 466/2004
privind statutul asistentului social. Modificarea legii este susținută de către deputați, indiferent
de culoarea politică a acestora. Asistența socială nu trebuie să aibă culoare politică. 

În această formă în care este astăzi, legea facilitează crearea unor aberații privind modul în
care un asistent social poate să se angajeze și să profeseze. Suntem în punctul în care legea nu
îl mai protejează pe asistentul social, ci îl îndepărtează de piața muncii. Am ajuns la aberația
în care este mai ușor să te angajezi pe un post de asistent social dacă nu ești de profesie
asistent social, decât dacă ești asistent social.

Mai mult, suntem în punctul în care o diplomă universitară eliberată de către Ministerul
Educației nu este recunoscută, ci ea trebuie să fie reconfirmată doar de către plata unor taxe
suplimentare către o organizație neguvernamentală. O organizație neguvernamentală nu poate
să vină peste Ministerul Educației și să reconfirme un titlu obținut printr-o diplomă
universitară.

Legea în forma actuală nu și-a arătat eficiența. Din contră, a creat un monopol periculos
pentru asistentul social și pune în risc respectarea drepturilor pe care le are o persoană care
deține o diplomă de studii.

Colegiul asistenților sociali nu oferă un titlu diferit decât cel obținut prin diploma universitară
(în baza legii 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România), așa cum face Baroul Avocaților sau Colegiul Medicilor.

Modificările propuse nu afectează dreptul la liberă practică sau responsabilitățile colegiului în

această direcție. Modificarea legii include articole care sunt propuse spre abrogare și articole
care trebuie reformulate sau adăugate pentru a întări profesia de asistent social în România.

De precizat este faptul ca modificările și completările propuse pentru această lege:

1. nu au impact financiar;

2. nu impun crearea unor structuri suplimentareîn România, dat fiind faptul

că reglementările sunt deja în responsabilitatea unor instituții de stat;

3. nu presupun eliminarea Colegiului Asistenților Sociali, ci, în acord cu structura pe

care o are dată de legea 466/2004, asigurarea rolului de autorizare a exercitarii liberei
practici a asistenților sociali și mai ales a asumării responsabilității actului profesional
de catre Colegiu în relație cu cei care primesc acreditarea din partea acestuia, pentru
libera practică;

Articolele propuse spre abrogare sau spre modificare sunt, dupa cum urmeaza:

1. Modificarea art 26 pct. (5) și toate cele articole care sunt relaționate cu conținutul
acestuia, dat fiind faptul că statul pe care legea 466/2004 îl oferă Colegiului
Asistenților Sociali clarifică responsabilitățile pe care acesta le poate avea și limitele
 în relație cu persoanele care dețin titlul de asistent social.   Articolul 26 (1) din actuala
formă a legii 466/2004 prevede faptul că Colegiul Asistenților Sociali este: organizaţie
profesională, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, cu
personalitate juridică, autonomă şi independentă. Cu toate acestea, în art. 26 (5) este
prevăzut: Colegiul se constituie din totalitatea asistenților sociali din România.

Colegiul asistenților sociali nu este autoritate de stat pentru a reprezenta asistenții sociali

din România, inclusiv pe cei care nu sunt membrii.  De altfel, Colegiul asistenților sociali
nu are atribuții de reprezentare a puterii de stat, așa cum o au unele dintre colegii (ex.
Colegiul Medicilor sau Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților
Medicali din România). În forma pe care o are dată de legea 466/2004, Colegiul
Asistenților Sociali este o asociație profesională a asistenților sociali care poate să-și
extindă activitatea (în acord cu legea 200/2004) doar în relație cu reglementarea liberei
practici (așa cum este de ex. Colegiul Psihologilor).  Toate articolele de lege care vizează
rolul de reglementare a liberei practici a Colegiului Asistenților Sociali sunt menținute în
legea 466/2004.

2. Abrogarea art 8și toate cele care sunt relaționate cu conținutul acestuia: (1) asistentul
social își poate desfășura activitatea numai după̆ aprobarea cererii de înscriere ca
membru în Colegiu. Colegiul asistenților sociali nu are statut de autoritate care
exercită puterea de stat (așa cum este de ex. Colegiul Medicilor) și nici nu organism
care oferă acces la exercitarea unei profesii care se obține prin calificare (așa cum este
de ex. Baroul Avocaților).

În primul rând, nici o lege din România nu poate să limiteze accesul la un loc de muncă într-o
instituție publică sau privată prin înscrierea ca membru într-un organism de drept privat atunci
când între titlul locului de muncă și titlul înscris pe diploma obținută este o similaritate.
Legea 200/2004 prevede organsime de reglementare cu autoritate de stat în cazul în care un
titlul profesional se obține prin pregătirea profesională diferită de cea pentru care se acordă
deja diplome ca urmare a studiilor în cadrul unor organisme cu autoritate de stat (cum sunt
universitățile). Așa se întâmplă, de ex.,  la avocați sau medici. Celelalte profesii, cum este cea
de psiholog sau cea de arhitect, care au similaritate între titlul diplomei și titlul locului de
muncă, reglementează DOAR libera practica. Acest principiu trebuie să se aplice și în cazul
asistenților sociali.

Dreptul de exercitare al unei profesii, alta decât cea obținută prin diplomă universitară, se face
în baza unui atestat de competențe. Acest lucru se întâmplă când aceste competențe depășesc
competențele obținute prin titlul înscris pe diplomă (ex. medici). Dar nu este cazul asistenților
sociali pentru că ei obțin titlul prin diplomă universitară și lucrează în locuri de muncă cu
titlul similar diplomei.

Dar art. 8. din 466/2004 condiționează accesul asistentului social la un loc de muncă de
eliberarea avizului de exercitare a profesiei. În felul acesta abrogarea art. 8 este necesară din
mai multe motive:

 Nu recunoaște un drept obținut de către asistentul social care deține o diplomă

universitară;

 Legea 200/2004 (art.16) face clar excepție pentru obținerea unui atestat suplimentar în
cazul persoanele care deține un titlu obținut prin diplomă. Prin urmare asistenții sociali
nu au nevoie de un atestat suplimentar.

 În art. 23. al legii 200/2004, dreptul de a exercita o profesie în România nu poate fi

interzis dacă o persoană deține o diplomă eliberată de o către o autoritate competentă
care certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată
minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă în cadrul
unei universităţi, al unei instituţii de învăţământ superior.

Asistenții sociali îndeplinesc aceste condiții privind deținerea unei diplome, dar nu li se
recunoaște acest drept în forma actuală a legii 466/2004. Iar în cazul în care aceste motive nu
sunt suficiente, tot în art. 16 din legea 200/2004 este prevăzut faptul că atestatele, atunci când
este vorba de o altă calificare decât cea obținută în urma unui program de studii, sunt oferite
doar de către o autoritate competentă care are atribuții conferite prin autoritatea de stat, lucru
care nu este valabil în cazul Colegiul Asistenților Sociali.

 
 3. Abrogarea art.13și toate cele care sunt relaționate cu conținutul acestuia. Acest articol
prevede: sistentul social este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu
situaţiile, documentele şi informaţiile pe care le deţine în scop profesional, cu
respectarea legislaţiei în vigoare şi a metodologiilor adoptate de către Colegiu. In
calitate de organizație neguvernamentală, fără atribuții de reprezentare a puterii de stat
(așa cum este ex. Colegiului Medicilor), Colegiul Asistenților Sociali nu poate să
emită și să impună reguli care să fie opozabile tuturor, cu atât mai mult asistenților
sociali care lucrează în instituții publice. Și aici un exemplu potrivit ar fi acela al
asistenților sociali care lucrează în Spitalul Militar sau a asistentului social care
lucrează în Unitățile de Primiri Urgențe unde practica asistentului social cade sub
incidența reglementării Ministerului Apărării sau a Ministerului de Interne. Cu statutul
dat de legea 466/2004, Colegiul Asistenților Sociali nu poate să aibă putere de
reglementare. Doar Parlamentul României, Guvernul și prin acesta intră și Ministerele
care au în structura lor organismele de reglementare, așa cum este ex. Colegiului
Medicilor. Restul Colegiilor reglementează doar libera practică sau un titlul diferit
decât cel obținut prin diplomă. De altfel, prin extindere de la acest articol, Colegiul
Asistenților Sociali a inclus în propriul regulament de organizare și funcționare faptul
că supraveghează activitatea asistenților sociali. Colegiul asistenților sociali nu poate
să controleze și să supravegheze activitatea unui asistent social într-o instituție
publică.

Statul Român a creat și implementează deja aceste mecanisme de acreditare și monitorizare a

serviciilor în care lucrează asistentul social, iar în cazul domeniului serviciilor sociale, acest
atribut este exercitat de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin intermediul Agenţiei
Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Aceste mecanisme de monitorizare și control a
calității sau a formării profesionale continue sunt deja în funcțiune și sunt alocate
organismelor de drept public în domeniul social, al sănătății sau al învățământului, după caz.  

În Regulamentul de Organizare și Funcționare, Colegiului Asistenților Sociali a reglementat

modul în care o persoană poate pierde calitatea de membru. Acest aspect este în regulă pentru
un organism privat, dar în cazul asistenților sociali, indiferent dacă lucrează într-o instituție
publică sau privată, pierderea calității de membru duce la pierderea dreptului de a practica o
activitate alocată titlului de asistent social și prin consecință asistentului social riscă
încheierea contractului de muncă pentru că nu mai poate să realizeze activitățile pentru care
instituția l-a angajat.

Retragerea titlului de membru într-un organism privat, așa cum este Colegiul Asistenților
Sociali care sub incidența deciziilor interne ale organizației, dar în cazul asistenților sociali
acest aspect are consecințe asupra locului de muncă și a contractului de muncă. 

O organizație neguvernamentală nu poate interveni în relațiile juridice dintre un asistent social

și un angajator, așa cum stipulează în forma actuală legea 466/2004. În România, activitatea
unui asistent social în relație cu angajatorul, cu excepția liberei practici pe care o poate
reglementa Colegiul Asistenților Sociali, este prevăzută de CODUL MUNCII. Protecția
drepturilor unei persoane angajate față de angajator este prevăzută în contractul de munca și
este apărată de o întreaga norma de drept care este dreptul muncii.

Pe de altă parte, în acord cu legislația în domeniu, asistenții sociali pot solicita

SINDICATELOR protecția drepturilor lor în relație cu angajatorii. Acest aspect este deja în
regăsit în practică. Legea din România prevede reguli clare de reprezentare a persoanelor
angajate. Partea pe care o poate asigura Colegiul asistenților sociali este reglementarea liberei
practici.

În forma propusă a legii 466/2004, Asociatia Asistentilor Sociali din Romania a reformulat
articolele care privesc activitatea asistentului social pentru ca acestea să reflecte realitatea, a
inclus drepturi ale asistentului social și accesul la formarea profesională. De precizat e că
aceste drepturi sunt corelate cu legislația în domeniu acreditării și funcționării serviciilor
sociale.

De altfel, promovarea profesiei de asistent social în România a fost realizată de-a lungul
anilor de către asociații profesionale ale asistenților sociali, de către Ministerul Muncii și
Justiției Sociale și de către asistenții sociali în fiecare zi în care își desfășoară activitatea.
Forma modificată a legii 466/2004 menține protejarea titlului de asistent social și întărește
statul asistentului social în relație cu celelalte legi în vigoare în România.

Bibliografie:

1. https://www.scritub.com/sociologie/asistenta-sociala/Asistent-
social2419201119.php
2. https://www.researchgate.net/publication/
313367040_Renasterea_unei_profesii_sau_despre_cum_este_sa_fii_asistent_s
ocial_in_Romania_Rebirth_of_a_profession_or_what_is_like_to_be_a_social_
worker_in_Romania
3. http://www.asproas.ro/legea-privind-statutul-asistentului-social-este-in-
modificare-in-parlamentul-romaniei/