Inca de la prima intalnire am ramas oarecum marcata de rolul

mediatorului sanitar pe care trebuie sa-l aiba in comunitatea

deservita,dar mai ales de conditiile pe care acesta trebuie sa le
indeplineasca. In timp ce doamna formator le enumera, le –am notat
repede :
- Sa castige increderea membrilor comunitatii;
- Sa aiba o tinuta demna,o atitudine respectuoasa si sa stie sa se
impuna;
- Sa-i inteleaga ca si comunitate,sa le cunoasca datinile si obiceiurile;
- Sa fie empatici cu acestia.
Empatia fata de grupurile de romi din comunitatea in care locuiesc. M-
am nascut si am crescut intr-un sat al judetului Iasi ,de care m-au
despartit anii de studii,insa vacantele mi le petreceam mereu acasa. Pot
spune ca am avut contact cu fiii si fiicele acestora inca din perioada
prescolara,apoi primara si tot asa mai departe. Multi dintre acestia
aveau parinti care lucrau in fabricile si uzinele functionabile in acele
timpuri,oameni harnici si muncitori,ambitiosi si respectabili in societate.
Categoric,existau si familii,izolate,nu multe la numar insa vulnerabile din
punct de vedere medico-socio-educational. Lipsurile materiale si
financiare ,lipsa unei educatii sanitare minime in ceea ce priveste igiena
personala,a locuintei,a surselor de apa,a alimentatiei au creat o ruptura
intre membrii colectivitatii si acestia,o adancitura care a agravat tot mai
mult si a alimentat starea de saracie a acestora. Imi priveam de foarte
multe ori colegii de clasa ce proveneau din acest mediu ,cum
devenisera dezinteresati de institutiile de invatamant,lipsind frecvent de
la orele de curs. Eram copii si imi amintesc cum ii evitam, deoarece
imbracamintea acestora emana mirosuri greu de suportat si
respingatoare,iar igiena personala lipsea cu desavarsire. Ii
compatimeam,la vremea respectiva si nu reuseam sa inteleg care erau
motivele ce-i adusesera in acel stadiu.
Astazi,ma intorc in trecut ,in trecutul meu,nu doar al copilariei ci si al
perioadei in care mi-am intemeiat o familie. Privesc in el si fac o
comparatie cu perioada zilelor noastre. Ma vad copil,al patrulea la
numar si mezina familiei,o familie modesta ,cu un tata sofer de camion
si o mama lucratoare la Cooperativa Agricola. Posibilitatile materiale nu
erau exagerat de mari,insa lipsurile vremii le simteam cu totii ,caci
comunismul inca domnea in tara. Utilitatile erau restrictionate,uneori imi
faceam lectii la lumina lumanarii,gaz pentru butelii cu ratia,iar de apa
curenta la tara nici pomeneala ! Mancarea o gateam afara,in curte,intr-
un sopron amenajat care continea o soba pe care o alimentam cu
crengi uscate si corzi de vie;tot acolo incalzeam apa si ne spalam o data
pe saptamana,de regula sambata. Haine,imbracaminte,incaltaminte ni
se cumpara o singura data pe sezon ,iar in rest purtam hainele surorilor
mele. Iernile erau grele,cu zapada abundenta si geruri cumplite,iar
drumul pana la scoala era anevoios prin nametii inalti cat gardurile care
blocau caile de acces. Ajungeam in clase si fumul ce-l emanau sobele,
in care abia se aprindeau cateva lemne ,ne ingreuna respiratia motiv
pentru care tineam geamurile si usile deschise pentru aerisire. Un alt
motiv de a simti frigul aprig in oase.....