Testament

-modernismul-

de Tudor Arghezi
MODERNISMUL
Modernismul este un curent literar , manifestat în perioada interbelică , ale cărui
trăsături sunt teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate prin intermediul cenaclului
și al revistei „Sburătorul”. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii prin
desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare. În ceea
ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate:crearea unui lirism subiectiv
ca exprimare a profunzimilor sufletești, ambiguitatea limbajului prin utilizarea
metaforei subtile și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.

DATE DESPRE AUTOR

Tudor Arghezi este un poet modernist alături de Lucian Blaga și Ion Barbu,
aparținând perioadei interbelice a literaturii române.Mărturisind poetic, într-o notă
autoironică, dorința sa puternică de a crea („om în vârstă și târziu/tot am învățat să
scriu”), poetul debutează în volum la 47 de ani în anul 1927. Urmează o bogată
activitate literară, remarcându-se prin volumele de versuri: „Cuvinte potrivite” , „Flori
de mucigai”, „Versuri de seară”, „Hore”, „Una sută, una poeme”, „Cântare omului”.
Temele predilecte ale universului liric arghezian sunt: Poezia programatică
(„Testament”, „Flori de mucigai”), poezia filozofică („Psalmi”, „De-a v-ați-ascuns”)
poezia socială (Volumul „Flori de mucigai”), poezia ludică(„Mărțișoare”, „Cartea cu
jucării”).

APARIȚIE ȘI TEMĂ
Poezia „Testament” deschide volumul de debut intitulat „Cuvinte potrivite” apărut
în anul 1927. Ea este o artă poetică în care se evidențiază un ansamblu de trăsături care
compun viziunea despre lume si viață a unui autor, despre menirea lui în univers și
despre misiunea artei sale într-un limbaj literar pe care îl particularizează.
Titlul sugerează și tema poeziei: condiția creatorului și a creației sale și misiunea
acestora.

SEMNIFICAȚIA TITLULUI
În sens denotativ,testamentul este un act juridic unilateral, prin care cineva își
exprimă dorințele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte.În sens conotativ,
testamentul arghezian lasă creația sa, numită printr-o metaforă-simbol „carte”,
urmașilor (cititorilor) în scopuri moralizatoare.

STRUCTURĂ ȘI SEMNIFICAȚIE
Cele șase strofe inegale conțin mesajul poetului care prețuiește trecutul, pe care îl
proiectează în prezent pentru a fii de învățătură generațiilor viitoare.
 Poezia debutează cu o formulă specifică testamentului „nu-ți voi lăsa drept bunuri,
după moarte,/decât un nume adunat pe-o carte.”,completată de vocativul „fiule” care
numește pe toți cititorii săi ulteriori.
„Cartea”, metaforă centrală a poeziei este o treaptă a cunoașterii. Creația este
produsul experienței acumulate de la „străbuni”, din „seara răzvătită” prin sacrificiu și
trudă:„ prin râpi și gropi adânci,/suite de bătrânii mei pe brânci”.Orice început e
anevoios,dar odată ce primele trepte ale evoluției sunt parcurse, drumul este netezit,
iar tânărul ,cunoscând trecutul, înaintează cu mai multă ușurință.
„Cartea”, etapă obligatorie și de bază pentru următoarele experiențe ale existenței
individuale, va trebui așezată „cu credință în căpătâi”.
Poetul recunoaște că este singurul din neamul său care a schimbat „sapa-n condei
și brazda-n călimară”, efectuând o muncă lafel de istovitoare ca străbunii săi.Creația
lirică se naște tocmai din limbajul simplu, de o uimitoare sinceritate al țăranului
român:„din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/eu am ivit cuvinte potrivite.”
Cu „truda a mii de săptămâni”,poetul transformă „zdrențele”, lucruri aparent
nefolositoare și forme de manifestare a urâtului , în muguri , simbol al nucleului vieții
si „coroane”, simbol al perfecțiunii.Menirea poetului este de a transfigura urâtul,
banalul în manifestări artistice ale frumosului:„din bube,mucegaiuri și noroi,/iscat-am
frumuseți și prețuri noi”.Tudor Arghezi este întemeietorul esteticii urâtului în literatura
română, el anticipează că dintr-un „ciorchin de negi” se aproprie vindecarea „durerii
de vecii întregi”, iar opera sa este un prim pas prin acest sens.
„Cenușa morților din vatră” este o metaforă pentru adăpostul protectorilor
căminului.Ea a fost transformată în „Dumnezeu de piatră”, ceea ce denotă un cult al
strămoșilor moștenit din vechime.Simțindu-se părtaș la durerea neamului său „durerea
noastră surdă și amară”, creatorul îi dă glas prin „vioara” sa, instrument care exprimă
frumosul.
Opera sa plină de revoltă, dar și de învățătură, are două coordonate:„slova de foc”,
metaforă pentru inspirația de natură divină și „slova făurită”, metaforă pentru cuvântul
meșteșugit al poetului.Acestea sunt indestructibile „împerechiate-n carte se mărită”
formând o unitate, un univers aparte.
La nivel prozodic, textul evidențiază o altă trăsătură a modernismului :construcția
diversificată a strofelor ,măsura variabilă( 6-11 silabe) și rimă împerecheată .

OPINIE SI CONCLUZIE
În opinia mea ,definitorie în relație cu cititorul este condiția creatorului ,care
implică în primul rând asumarea responsabilității de a lăsa ceva ceva în urmă sub
forma unei moșteniri de natură spirituală.
În concluzie, pentru Tudor Arghezi, creația lirică exprimă spiritualitatea poporului
său și se constituie ca o sinteză etică și estetică realizată cu efort și suferință de
truditorul cuvintelor,Poetul.