Model de eseu structurat

EDUCAREA TOLERANTEI LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

A pleca de la probleme care sunt cu adevarat probleme, si a caror solutie

poate sa aduca o imbunatatire operei scolare , aceasta este regula de conduita care nu
trebuie niciodata pierduta din vedere.’’
*E.Planchard*

PLANUL REFERATULUI

I.Introducere
II.Educarea tolerantei elevilor din ciclul primar
1.Introducere
2.Strategii si forme de realizare a educatiei interculturale
A)Obiective specifice
B)Unele strategii si forme de realizare a educatiei
interculturale
3.Strategii si forme de realizare a educatiei inclusive

III.Prioritati educationale

*Anexe
1.Chestionar pentru elevi apartinand minoritatilor nationale
2.Chestionar pentru cadre didactice
(,,Constientizarea diversitatii’’)

INTRODUCERE

1
 ,,UN CUVANT BINE GANDIT POATE SCHIMBA LUMEA’’
Constantin Noica

Dreptul la educație, alături de cel de a exista, de a trăi sănătos etc. este fundamental.
Societatea este obligată să-i asigure copilului exercitarea acestui drept. Copilul învață de când
se naște. Prima lui școală este familia, apoi prietenii și orice alt grup social din care copilul
face parte într-un moment anume. Este ,,acea școală a vieții’’ care debutează din copilaria
timpurie și se menține de-a lungul întregii existente.
Mediul școlar îl ajută apoi, dupa cei ,,7 ani de acasă’’ să se adapteze mai bine lumii
prin știință și cunoaștere. Dezvoltarea capacităților mentale și modalitatea de a le folosi
eficient sunt contribuțiile majore ale școlii, unde copilul găsește tot ceea ce este
necesar ,,construirii” unui om capabil de acțiune, cu conștiinta morală vie.
Educația disciplinează și ordonează interiorul ființei umane cât si relațiile acesteia cu
semenii. Disciplina în educație nu înseamnă supunere, obediență totală, necondiționată, ci
trebuie să fie indusă printr-o serie de activități care să genereze comportamentul adecvat,
disciplinat.
De multe ori se face confuzie, din păcate, între educație și informare, însă așa cum
educația nu poate fi confundată cu școala, nici informarea nu se reduce la cea oferită de
școală.
Informația, în general, favorizează dezvoltarea personalității umane,dar poate și dăuna
acesteia. De aceea, tot ce-i poate fi de folos copilului trebuie să-i fie oferit fie direct, fie prin
facilitarea accesului la ea.
Copilul trebuie educat astfel încât să respecte propriile valori culturale, dar și pe cele
ale altor grupări etnice sau culturale.Lucian Blaga scria în ,,Trilogia culturii’’:,,Originalitatea
unui popor nu se manifestă numai în creațiile ce-i aparțin exclusiv, ci și în modul cum
asimileaza motivele de largă circulație’’.
Scolile trebuie să educe toți copiii, fără nici o deosebire, privind condiția lor fizică,
intelectuală, socială, emoțională, lingvistică sau de orice altă natură. Acestea se refera si la
copiii cu dizabilitati sau care muncesc, copii apartinand populatiilor nomade sau copii ai
strazii, in general, populatiei dezavantajate/marginalizate.
Educatia trebuie sa vizeze nevoile de invatare ale tuturor copiilor,tinerilor,adultilor,ale
celor exclusi,urmarind astfel,dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului
fata de drepturile omului si fata de libertatile sale fundamentale.Ea trebuie sa ia in considerare
ori sa se fondeze pe diferenta si sa se deschida in fata diverselor valori,o educatie capabila sa
raspunda nevoilor Europei contemporane si viitoare ,caracterizata printr-o perfecta
loialitate ,respectul persoanei umane ,toleranta ,simpatie, sociabilitate, generozitate si spirit de
Sarcina actuala a scolii este formarea la elevi a unei constiinte europene,prin cultivarea
respectului si solidaritatii fata de cultura altor popoare.Valori –cheie precum :aspiratia spre
democratie,respectul drepturilor omului,ale drepturilor copiilor, justitia sociala ,toleranta,
pacea, echilibrul ecologic, traditiile culturale, etc.
Contactul direct cu una dintre populatiile dezavantajate-rromii-prin incadrarea intr-o
Intr-o lume marcata de conflicte,readucerea in atentia tuturor,dar mai ales a
copiilor ,care reprezinta viitorul omenirii sub toate aspectele,dar mai ales ideologic, a sensului
unor cuvinte precum: toleranta,intelegere,indulgenta,s.a. poate reprezenta primul pas spre
schimbare---schimbarea mentalitatii,a atitudinii fata de anumiti semeni, care, din coltul in care
i-au impins neintelegerea, prejudecatile, ura, cauta cu ochii umezi, o speranta…

II.EDUCAREA TOLERANTEI ELEVILOR

2
 DIN CICLUL PRIMAR

1.INTRODUCERE

Formarea omului este o sarcină complexă și de înaltă răspundere, care trebuie

realizată fară rebuturi sau pierderi de valori umane. Îndeplinirea acestei nobile misiuni,cu
dezideratul său major de a ameliora progresiv capacitatea adaptativă a omului la cerintele
sociale, revine în principal, școlii.
Formarea capacității de adaptare la diverse situații de viață este condiționată, într-o
mare măsură, de găsirea modalităților optime de instruire și învățare.Dezvoltarea psihica a
elevilor poarta amprenta continutului concret al invatamantului si al modului de realizare a
acestuia.
Posibilitatile mintale ale copilului sunt mari, iar evaluarea capacitatilor mintale
genetice –fluide si polivalente- este o sarcina dificila in stadiul actual de dezvoltare
sociala.Potentialitatile intelectuale se realizeaza in contextul activitatilor in care este antrenat
copilul in mod efectiv.Metodologia activitatilor instructiv –educative , modul lor de
organizare , pot favoriza ori limita valorificarea deplina a posibilitatilor de dezvoltare psihica
de care dispune copilul.Perfectionarea mijloacelor , a metodelor reale de formare a
personalitatii , contribuie la ridicarea nivelului de dezvoltare mintala, afectiva si morala a
copilului.
Toleranta este o valoare morala, iar educarea in spiritul acesteia se inscrie, asadar, in
sfera educatiei morale.
Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare-dezvoltare a
personalitatii care vizeaza ,,ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta
umana’’(Hubert,Rene), realizabila prin raportarea la valorile incluse in normele etice
definitorii pentru reglementarea raporturilor omului cu lumea si cu sinele.
In perspectiva pedagogica , educatia morala reprezinta activitatea de formare-
dezvoltare a constiintei morale a personalitatii umane, proiectata la nivel teoretic si la nivel
practic.Formarea –dezvoltarea constiintei morale si a conduitei morale la nivel ,,psihosocial’’
angajeaza ,,practica morala’’, bazata pe atitudini proiectate si realizate in toate ciclurile vietii,
integrate, in mod special, in plan atitudinal.
Educatia morala urmareste la nivelul ,,practicii morale’’ :
*formarea depriderilor morale –componenete automatizate ca raspuns la ,,cerinte care
se repeta in conditii relativ-identice’’(Nicola,Ioan);
*formarea obisnuintelor morale-componente automatizate , perfectionate prin
intensificarea motivului intern al actiunii, cu efecte stabilizatoare in timp;
*formarea atitudinii morale , afective si motivationale , care sustin energizarea actiunii
morale;
*formarea atitudinilor morale caracteriale care asigura integrarea ,,obisnuintelor
morale’’ in structura personalitatii , ceea ce determina consecventa si coerenta actiunii si
conduitei morale.
Metodologia educatiei morale reflecta dimensiunea functionala a obiectivelor generale
angajate pedagogic la linia de interactiune dintre teorie (norme morale) si practica (actiune
morala).Aceasta linie evidentiaza importanta elementelor care asigura trecerea de la constiinta
morala teoretica la constiinta morala practica:
#convingerea morala –care integreaza resursele cognitiv-afectiv-volitiv ale teoriei
morale , conferind normei morale o orientare strategica, inovatoare, durabila in timp si spatiu;
#regula morala –care operationalizeaza resursele obisnuintelor si atitudinilor
morale ,in limite de actiune determinate la nivelul unor stadii psihologice , valorificabile in
mediul (pre)scolar;

3
 #stadiul motric(2-3 ani)-implica necesitatea de exercitiu, cu valorificarea deprinderilor
specifice varstei, deprinderi acumulate deja;
#stadiul egocentric(4-6 ani)-implica imitarea regulii morale impusa din exterior , cu
valorificarea resurselor comportamentale ale copilului, dar si ale ,,constrangerii necesare’’ ,
exercitate de adult;
#stadiul cooperarii morale(7-10 ani)-implica respectarea regulilor morale comune, cu
valorificarea resurselor de control mutual si de autocontrol limitat sau extins la situatiile
impuse de statutul si rolul de elev;
#stadiul codificarii morale (11-15 ani)-implica participarea motivationala la
indeplinirea regulii morale , cu valorificarea resurselor normative ale acesteia;
#stadiul ,,legii morale’’ (dupa 15-16 ani)-implica interiorizarea deplina a resurselor
normative care constituie nucleul cognitiv-motivational –caracterial al regulii morale , cu
valorificarea conexiunilor existente intre planul individual si cel social al actiunii morale.

STRATEGII ȘI MODALITĂȚI DE REALIZARE A EDUCAȚIEI

INTERCULTURALE

Educația interculturală are ca element cheie interculturalismul, constând în:

-la nivel internațional: conlucrarea între țări, culturi pentru cooperare internațională;
-la nivel de grupuri culturale și/sau etnice: colaborare între diferite segmente ale
comunității/societății, în vederea formării și informării tuturor membrilor, indiferent de etnie
(respectarea și valorificarea specificității etnice și culturale ale minorităților).
Educatia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare și
înțelegere firească a raportului eu-celălalt și a noțiunii de „străin”, recunoașterea și respectarea
diferențelor culturale prin valorificarea pozitivă a relațiilor de egalitate între oameni și nu prin
promovarea polarității de tip „superior-inferior”. De asemenea, presupune promovarea unor
politici școlare care să permită egalizarea șanselor în educație și a unor strategii de
valorificare a difernțelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice.
Școala este principalul spațiu al invățării pluralității culturale prin prețuirea
diversității, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant. Ea trebuie să
formeze deprinderea prețuirii valorilor pluriculturale. Nu există valori superioare și inferioare,
ci valori specifice care nu trebuie judecate care merită să fie înțelese și acceptate. În școală
este necesară ,,modelarea” și „temperarea” orgoliului etnic al majorității și întărirea încrederii
în sine a minorității.
Educatia interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor
conținuturi specifice în cadrul unei discipline particulare. Consolidarea abordării sale
interdisciplinare este fundamentală și nu poate fi concepută doar pentru mediul școlar, ci și in
legatură cu extrașcolarul (familie, grupuri sociale, instituții , comunități, mass-media).
Se remarcă și o schimbare a rolului profesorului, care depăsește funcția de a comunica
modele și programe, acesta trebuind să acorde o mai mare atenție spiritului de inițiativă și
creativității, centrarea întregii acțiuni fiind focalizată pe elev.
Sunt urmărite prin actul educațional o serie de obiective specifice,printre care se
numără:
a) achiziționarea de cunoștințe socio-umane (teorii și concepții despre
stereotipuri, prejudecăti, etnocentrism etc. caracteristici ale elevilor din diferite etnii,
rase, spații culturale, grupuri și clase sociale);
b) strategii de predare diferențiată în funcție de capitalul cultural al educatorului,
dar și de nevoile celor educați;

4
 c) clarificarea propriei identități culturale (să aibă o înțelegere clară a moștenirii
sale culturale și să înțeleagă cum experiențele sale pot interacționa cu cele ale unor
grupuri de altă proveniență culturală);
d) atitudini inter-grupale și interetnice pozitive;
e) aptitudini: de a lua decizii instrucționale pozitive, de a rezolva conflicte inter-
grupale de a formula strategii de predare și activități care vor facilita reușita școlară a
elevilor din diferite etnii, culturi, grupuri și clase sociale.
Educatia interculturală nu este o educație compensatorie pentru „străini” și nici o nouă
disciplină școlară. Ea refuză ,,modelul deficienței” în favoarea ,,modelului diferenței”, ne
vizând o extindere a programei prin ,,predarea culturală” sau o ,,folclorizare”.
Impunerea în plan educativ a unor strategii eficiente de realizare a educației
interculturale se poate realiza începand cu nivelul ,,zero”, acela al creeării unui curriculum
intercultural.
Iată câteva direcții pe care acesta se poate axa:
-pătrunderea diversității etnice și culturale în toate componentele vieții cotidiene;
-prețuirea diversității;
-întărirea și afirmarea propriei identități;
-introducerea conținuturilor etnice și a diferențelor culturale în toate formele de
învățământ;
-recunoașterea și acceptarea obiceiurilor, tradițiilor, sărbătorilor și a festivităților
specifice tuturor grupurilor etnice ;
-reflectarea variatelor realități socio-culturale î n lecturi,povestiri, compozitii muzicale
și plastice;
-folosirea în învățare a experiențelor diferite;
-recunoașterea succeselor și a contribuțiilor membrilor unui grup;
-valorificarea în curriculum a resurselor comunității locale;
-antrenarea tuturor copiilor în studiul continuu al comunității locale;
-interpretarea succeselor și a performanțelor unor copii din perspectiva valorilor unui
grup;
Realizarea activităților interculturale vizează formarea unor conduite interculturale
precum:
-deschiderea spre altul, spre „străin”, spre neobisnuit;
-aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin;
-acceptarea celuilalt ca fiind ,,altul’’;
-trăirea situaăiilor ambigue, ambivalente;
-atitudinea favorabilă de a experimenta;
-alungarea fricii față de ,,altul’’;
-capacitatea de a pune în valoare propriile adevăruri și norme;
-neacceptarea utopiei ,,discursului comunicațional egalitar’’, ci discuții până la un
proiect comun;
-capacitatea de a recunoațte și de a realiza repere etno și socio-centriste;
-aptitudinea de a asuma conflicte (cu calm, constructiv);
-performanța de a dobândi identități mai largi.
Strategiile și formele de realizare a educației interculturale urmăresc firul
dimensiunilor educației interculturale:
-mișcarea interculturală - egalizarea șanselor, echitate între grupuri socio-culturale;
-abordarea interculturală a curriculumului (cunoașterea, înțelegerea diferențelor);
-procesul de educație interculturală (competența de a înțelege și de a învăța să
negociem diversitatea culturală);
-angajamentul intercultural (combaterea rasismului, a formelor de discriminare).

5
 B) UNELE STRATEGII SI FORME
DE REALIZARE A EDUCATIEI INTERCULTURALE

Lucrand de 9 ani intr-o scoala in care exista o populatie scolara 98% de etnie roma,am
avut posibilitatea de a incerca sa educ elevii in spiritul tolerantei si a non-discriminarii.
Alaturi de elevii clasei la care predau in prezent(clasa a IV-a C) am trait o experienta
inedita.Organizam pentru intaia oara o iesire in oras,la un spactacol de teatru.Elevii mei,atunci
in clasa intai, asteptau cu emotie intrarea.Erau prezente multe scoli cu renume din Buzau,dar
ei erau parca mai mult speriati.I-am intrebat de ce.O fetita mi-a raspuns ca se tem sa nu rada
copiii ceilalti de ei, ca sunt ,,tigani’’ si ca de aceea prefera sa intre ultimii.
Atitudinea lor m-a marcat profund si mi-a dat imboldul de a le cultiva respectul de
sine, respectul pentru ceilalti, increderea in sine , in ceilalti,si -in principal-in valorile uneori
aproape utopice precum: toleranta, non-discriminare, intelegere, cooperare,etc.
Asadar, am pornit in aceasta directie nu dintr-o pura curiozitate teoretica sau fiindca ar
fi ceva la moda, ci din profunda mea dorinta de a-i invata pe acesti copii (care nu se deosebesc
cu nimic de copilul meu-de exemplu!-) sa fie niste oameni civilizati, prin civilizatie
intelegand respectul valorilor.In discutiile noastre libere din recreatii sau chiar si la ore, cand
ocazia ne permite, eu le spun: ,,Indiferent ce suntem:chinezi,romani,tigani,trebuie sa avem
obraz!” ,propozitie ce a devenit aproape deviza clasei noastre.
Insa nu doar prin discutii libere am incercat sa identific cai optime de cultivare a
valorilor interculturale (toleranta , interdependenta , negocierea , cooperarea , empatia ,
nonviolenta , egalitatea ,depasirea prejudecatilor, demnitatea, etc) ,dar si prin diferite
activitati curriculare si extracurriculare.Cu cat acestea sunt integrate in procesul instructiv-
educativ cat mai firesc posibil, cu atat mai mult rezultatele sunt mai aproape si mai de calitate.
Exista trei niveluri la care se pot identifica strategii si forme de realizare a educatiei
interculturale:
*la nivelul curriculum-ului nucleu;
*la nivelul curriculum-ului la decizia scolii;
*la nivelul activitatilor extracurriculare;
Prima activitate interculturala desfasurata la clasa mea a fost
confectionarea unor costume traditionale rome din diverse tipuri de hartie si am continuat cu
diverse teme precum:
-,,Povestiri de familie’’
-,,Ocupatii traditionale rome’’
-,,Cantece traditionale rome’’
-,,Evenimente deosebite in comunitate’’
-,,Obiceiuri la romi’’
-,,Copil ca tine sunt si eu’’
Am incercat de fiecare data cand o lectie mi-a permis sa abordez probleme de morala
interculturala, prin metode atat verbale (expunerea morala, conversatia morala, studiul de
caz), cat si prin metode intuitiv active (exercitiul moral, exemplul moral).Disciplina
,,Educatie civica’’ a fost cea care a permis de fiecare data luarea in discutie a unor valori si
atitudini. ,,Ghidul de educatie civica-materiala auxiliar pentru clasele cu elevi romi III-
IV’’,editat de Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi’’ la Cluj in 2004 a fost
prietenul nostru bun , care ne-a oferit de fiecare data texte –suport si un mic dictionar de
termeni, citate ,etc. cu un efect deosebit asupra valorificarii continutului lectiilor.
Lucrul in echipe este, de asemenea, o modaliate de stimulare a cooperarii intre
copii.Desi in clasa mea este o singura eleva de etnie romana, metoda este constructiva si

6
stimuleaza buna intelegere intre copii,chiar daca apartin majoritatea aceleiasi etnii.Relatiile de
colaborare impuse prin insasi defnitia lucrului in echipa conduc la formarea unor
comportamente dezirabile in procesul de educatie interculturala.
In cadrul disciplinei optionale ,,Educatie pentru calitate’’ am imbinat in fiecare dintre
temele prevazute in planificarea materiei elemente generale cu elemente specifice culturii
romani.Elevii trebuie sa inteleaga lumea pornind de la propriul lor univers.Cunoscandu-se pe
ei insisi se pot face cunoscuti intregii lumi.De aceea,primul pas catre inlaturarea discriminarii
este autocunoasterea,identificarea valorilor care apartin culturii lor.
Implicarea comunitatii este , de asemenea, un pas important.Organizarea unor
activitati in care participantii sa se poate cunoaste mai bine , sa coopereze si sa traiasca
impreuna evenimente culturale poate contribui la realizarea educatiei interculturale.Astfel , se
pot organiza activitati extracurriculare de tipul:
-activitati sportive;
-invitarea in scoala sau in mediul educativ a unor persoane avizate din exterior;
-utilizarea bibliotecilor , a centrelor de documentare , audio-vizuale prezente in scoala;
-participarea la evenimente culturale si sarbatori locale ;
-antrenarea in activitati muzicale si corale ;
-studiul aportului reciproc al culturilor (in cadrul unor evenimente culturale specifice);
-organizarea de intalniri intre persoane de culturi diferite;
-infratirile dintre clase/scoli din diferite zone si culturi;
-colaborarea cu asociatiile locale sau internationale pe tema educatiei interculturale;
-vizitele ,excursiile;
-cursuri /teme de studiu centrate pe diverse teme de studiu;
-realizarea unor proiecte la nivelul clasei/scolii pe teme interculturale sau
intraculturale.

3.STRATEGII SI FORME DE
REALIZARE A EDUCATIEI INCLUSIVE

Principiul fundamental al educatiei inclusive –invatamant pentru toti ,impreuna cu

toti-constituie un deziderat , dar si o realitate , care castiga adepti si se materializeaza in
experiente si bune paractici de integrare/incluziune.
Integrarea/incluziunea poate fi sustinuta de :
-existenta unui cadru legislativ flexibil si realist;
-interesul si disponibilitatea cadrelor didacice din scoala publica si din scoala speciala;
-implicarea intregii societati civile;
-nivelul de relatii care se formeaza si se dezvolta la nivelul clasei integratoare ,bazat
pe empatie,toleranta si respect fata de copilul cu CES.
Modalitatile de integrare /incluziune a copiilor cu CES sunt :
-integrare in scoala publica,care devine ,,o scoala pentru toti’’,inclusiv pentru copiii cu
CES;
-deschiderea scolii speciale catre scoala publica si comunitate si dezvoltarea unor
programe speciale educationale de socializare;
-scoala speciala devine scoala integratoare pentru copiii cu dizabilitati severe si
asociate.
Copilul cu nevoi speciale integrat in scoala obisnuita, de masa, are nevoie nu numai
de adaptare curriculare , sprijin psihopedagogic, acceptare si sustinere din partea cadrului
didactic integrator, dar si de un mediu social propice dezvoltarii, de un rol bine definit ,
recunoscut in grupul in care isi va petrece majoritatea timpului, anume clasa de elevi.

7
 Cadrul didactic de sprijin, impreuna cu colegul integrator, trebuie sa recunoasca
faptul ca integrarea coplului cu nevoi speciale este dependenta de modul in care clasa , ca
intreg, il accepta printre membrii ei, iar acest lucru poate sa devina hotarator in cazul unui
copil cu deficiente .Intr-un colectiv de elevi, copilul cu CES va trebui sa depaseasca , cel
putin, doua bariere : propria sa timiditate ,inhibitie sociala coroborata cu un complex de
inferioritate manifestat cu izolarea, respingerea de catre ceilalti, datorate- de cele mai multe
ori-ignorantei si prejudecatilor(cu care este mai mult sau mai putin obisnuit!).
Astfel ,cadrul didactic de sprijin si cel integrator vor trebui, in mod constient, sa
realizeze:
-incurajarea relatiilor naturale de sprijin ;
-promovarea interactiunilor de aceeasi varsta prin strategii de tipul ,,invatarea prin
cooperare si parteneriat intre elevi in invatare;
-dezvoltarea prieteniei prin cunoastere reciproca.
Introducerea unui copil cu deficiente nu trebuie sa se faca intamplator; prezentarea
acestuia trebuie pregatita in prealabil.In cazul in care elevul este introdus de la inceputul
formarii colectivului--caz cu care m-am confruntat la clasa--incurajarea relatiilor pare mult
mai natural de realizat; elevul respectiv este deja membru al clasei si ramane in sarcina
invatatorului sa determine la ceilalti elevi un comportament dezirabil sub aspectul tolerantei si
al intelegerii.Integrarea este oarecum facilitata cel putin prin dezvoltarea in mai mica masura
a complexului de inferioritate.
Astfel, eu am incercat sa desfasor activitati neutre de informare privind nevoile
copiilor cu cerinte educative speciale: le-am prezentat diapozitive , pliante , ilustratii cu
privire la copii pe care i-am numit ,,mai putin norocosi ca noi’’ ; am organizat concursuri de
desene (in cadrul orelor de educatie plastica , dar si cu ocazia sarbatorilor de iarna , de Paste ,
a zilei de 1Iunie, etc) in care am tinut sa subliniez faptul ca si colegul lor,G.C., a izbutit sa
realizeze compozitii plastice cu nimic deosebite in sens negativ de ale celorlalti copii,aceasta
facandu-se fara sa insist asupra nevoilor speciale ale acestui copil,fara a-l ,,separa’’ astfel de
colectiv,ci numai prin evidentiere normala,in cadrul evaluarii intregului colectiv.
Aceste activitati au ajutat la o integrare lenta, dar puternica, pregatindu-i pe ceilalti
elevi sa cunoasca si sa inteleaga nevoile semenilor lor, sa-i determine sa-i ajute si sa
constientizeze, in acelasi timp, ca este , in definitiv, un copil ca toti ceilalti.
De asemenea,l-am asezat pe elev alaturi de alti copii din clasa, incurajand astfel
integrarea lui in microgrupuri, sporindu-i increderea in sine si dedmonstrandu-le celorlalti ca
este si el un copil ca oricare.Participarea lui la sarcinile grupei/echipei in cadrul orelor de curs
sau in cadrul activitatilor extrascolare a creat o atmosfera de normalitate, de firesc, sudand si
normalizand relatiile din cadrul colectivului .Prin prezentarea unor sarcini comune ,elevii
constientizeaza ca au nevoie unii de altii pentru a rezolva problema respectiva, mai ales atunci
cand fiecare membru are o sarcina specifica.
Jocul de rol reprezinta o modalitate privilegiata pentru dezvoltarea comunicarii si
invatarea comportamentului social.
O alta tehnica de colaborare si comunicare pe care am folosit-o a fost predarea-
invatarea reciproca : un elev mai bun era ,,invatatorul’’ copilului cu CES, ajutandu-l sa isi
rezolve sarcinile si invatand impreuna.Se observa ca procesul de integrare a copiilor cu
cerinte educative speciale necesita mult tact si multa responsabilitate din partea tuturor
factorilor implicati.

III. PRIORITATI EDUCATIONALE

8
 Experienta mea de pana in prezent mi-a demonstrat ca este absolut necesar ca scoala
sa vina in intampinarea dezideratelor societatii cu activitati interculturale de diferite
genuri,implicand cat mai mult sau ,daca este posibil, chiar total,comunitatea.
Implicarea parintilor in activitatile scolii trebuie sa devina o prioritate,constituind o
componenta care sa aiba ca fundament transferul de experienta.
Activitatea de concepere a unui plan eficient de educare in spiritul valorilor morale
reprezinta un demers complex de angrenare a resurselor informationale,umane,etc,alaturi de
dascalii scolii trebuind sa se afle mereu parintii,asa incat eforturile scolii sa fie permanent
intarite de sprijinul parintilor,al comunitatii in general.
Contributia parintilor la efortul formativ al scolii se poate gasi pe o scala ce porneste
de la prezenta in toate tipurile de activitati: curriculare,consultative,suportive,ajungand pana la
plasarea ca public amorf la reprezentatiile scolare ocazionale.Din fericire,in cazul parintilor de
etnie roma,adultii sunt considerati ,,persoane-resursa’’ in organizarea si desfasurarea
actiunilor educative,argumentele pentru aceasta atitudine fiind urmatoarele:
-experienta acumulata pe parcursul propriei scolaritati,nu indepartate in timp,dat fiind
faptul ca romii se casatoresc si au copii de la varste inca fragede;
-nevoia de a actualiza si valorifica aceasta experienta;
-perspectiva asupra rolului invatarii in construirea identitatii persoanei ca reprezentant
al etniei sale;
-relatiile pe care le pot dezvolta in folosul scolii (sponsorizare,promovare,alt tip de
asistenta,etc).
Nevoia de a forma o echipa intre cadre didactice, parinti, elevi,autoritatile din
comunitate in vederea conjugarii influentelor educative este justificata pe de o parte de
tendinta de autoinvestire cu responsabilitate a aprintilor preocupati de viitorul copiilor dat de
catre scoala ,iar pe de alta parte de cumularea in scoala a atributelor socializatoare proprii
unor institutii inactive la nivel local(cluburi,ateliere de creatie,agentii de turism,agenti
economici cu potential financiar mai mic sau mai mare,etc).
In mod concret,implicarea comunitatii poate fi reliefata in activiatati de tipul:
-activarea comitetului de parinti si implicarea in elaborarea , implementarea si
monitorizarea planului de dezvoltare a scolii;
-identificarea parintilor resursa/voluntari;
-organizarea cabinetelor de consiliere pentru parinti;
-implicarea parintilor in activitati administrative (amenajarea spatiului de studiu,etc);
-cooptarea parintilor in procesul didactic;
-crearea unor proceduri de comunicare speciala a parintilor cu cadrele didactice din
scoala:cutia postala a clasei/scolii, lectorate, activitati artistice ,etc;
-initierea unor programe de educatie pentru parinti, identificarea asteptarilor parintilor
fata de scoala si a nevoilor de formare a acestora;
-stimularea parintilor in asistarea copiilor la efectuarea temelor ,a altor sarcini scolare.
Trebuie sa tinem seama ca unele familii se confrunta cu probleme sociale
grave,precum saracia acuta, lipsa increderii in utilitatea studiilor, nivelul scazut de educatie al
romilor, lipsa exemplelor de succes in comunitati.Este necesara explorarea directiilor
importante pe care scoala se poate inscrie in incercarea de a ameliora cazurile dificile ,
subliniindu-se si importanta atitudinii cadrelor didactice fata de parinti si pregatirea speciala
de care acestea au nevoie.
De asemenea,crearea unui mediu scolar tolerant, propice dezvoltarii relatiilor de
cooperare, poate conduce la fixarea cunostintelor teoretice despre valorile morale ce urmeaza
a fi implementate in structura psihica a elevilor.Un colectiv trebuie sa fie un amestec de …
diferit,iar acest amalgam sa permita o intrepatrundere de cultura si civilizatie.

9
 Concomitent,trebuie ca si cadrul didactic al clasei sa fie un bun manager,care sa
realizeze atat ceea ce-si propune,dar sa castige si atentia elevilor, in special placerea lor de a a
invata.Cadrul didactic este cel care trebuie sa reuneasca toate resursele materiale si umane ,
resurse logistice de ordin pedagogic si psihologic si pe care sa le configureze intr-o maniera
proprie la nivelul clasei pe care o conduce.
Cadrele didactice trebuie sa detina acele idei, principii, tehnici, metode ,procedee
instructionale care sa vizeze crearea unei culturi si a unui climat al clasei propice implicarii
intrinseci a elevilor in activitatile desfasurate la clasa.
Ele sunt cele care au menirea de a realiza schimbari profunde in cultura, climatul si
educatia elevilor care apartin populatiei dezavantajate,in directia fundamentarii tuturor
demersurilor didactice pe principii democratice.Invatatorul este in acest context un agent al
schimbarii semanticii interactiunilor din clasa, in directia oferirii elevilor din aceste categorii
defavorizate de sanse egale la educatie.
Cadrul didactic este ,de asemenea, acela care trebuie sa introduca noi strategii
educationale care sa incurajeze colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si
imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor ,ca un corolar al efortului de integare
optima.
Clasele sa nu mai fie organizate pe criterii etnice sau de alta natura, sa fie o scoala
pentru toti, in care fiecare sa-si poate afirma identitatea , fara teama vreunor represalii de orice
natura si de orice nivel.Ar fi bine ca elevii sa poata opta pentru cursuri optionale in limba
materna sau care –i invata despre etnia lor, despre obiceiurile lor, etc.Asa cum elevii pot urma
cursurile orelor de religie diferita, in functie de partenenta, asa sa poata frecventa si genul de
cursuri mai sus amintite.Copiii ar fi astfel incurajati sa-si afirme identitatea.
Educatorul, ca reprezentant al institutiei scolare, trebuie sa propuna oferte
educationale care sa aduca in spatiul scolii multietnice respect, toleranta, precum
si ,,vizibilitatea’’ culturilor minoritare.Scoala are sarcina de a cauta solutii pentru gestionarea
concreta a diferentelor culturale de la nivelul clasei/scolii si pentru valorificarea lor
pedagogica, pentru depasirea potentialelor obstacole in calea comunicari interculturale.
Este de dorit ca asemenea componente interculturale sa fie integrate functional in
practica zilnica a scolii si comunitatii, astfel incat elevii dezavantajati si familiile lor sa se
regaseasca firesc in ,,fotografia scolii’’, sa fie perceputi fara prejudecati saua discriminare , sa
aiba sanse egale de dezvoltare.Acest lucru poate fi realizat prin urmarirea indeplinirii
urmatoarelor obiective:
-ameliorarea mediului de invatare din scoala , astfel incat sa se stimuleze dezvoltarea
si participarea adecvata la viata scolara a fiecarui elev , indiferent de apartenenta sa culturala,
etnica, religioasa, etc;
-ameliorarea ofertei curriculare in sensul dezvoltarii de spatii de comunicare si
cunoastere interculturala;
-imbunatatirea practicilor didactice ,astfel incat cadrele didactice sa fie capabile :
--sa recepteze si sa valorifice real, in practica zilnica, diversitatea culturala, prin
raportari echilibrate ,fara prejudecati si etichetari;
--sa gestioneze diferentele culturale dintre medii,dintre cultura scolii si cea ,
uneori diferita, a comunitatilor locale;
--sa profite pedagogic de toate ,,pretextele’’ pentru dezvoltarea
interculturalitatii;
--sa promoveze dialoguri interculturale in interiorul clasei , prin valorificarea
specificitatii fiecarui elev;
Orice scoala trebuie sa devina ,,o zona libera de prejudecati’’.
Insa competentele, valorile si atitudinile de care au nevoie elevii pentru reusita sociala
si personala nu pot fi formate in intregime prin intemediul disciplinelor clasice. Temele

10
integrate (interdisciplinare) contribuie la o mai puternica apropiere a procesului educational
de viata cotidiana a elevilor si de nevoile comunitatilor .
Temele cross-curriculare sunt teme integate (interdisciplinare) de studiu care se
centreaza pe dezoltarea personala si sociala a elevilor.Aceste teme ,,trec’’ de dincolo de
granitele disciplinelor scolare traditionale si propun formarea unor competente si/sau valori
fundamentale pentru viata de zi cu zi.Pentru a fi cu succes introduse in scoala , aceste teme
cross-curriculare solicita crearea unor experiente diverse in invatare si experimentarea
achizitiilor invatarii in contexte variate si concrete.
Continutul temelor cross- curriculare poate fi incadrat intr-una dintre
urmatoarele trei mari categorii, puternic inter -relationate:
-educatia pentru calitate ---cu accent pe calitatea personala, calitatea vietii si
calitatea mediului inconjurator;
-educatia antreprenoriala---cu accent pe stimularea initiativei in viata personala si
sociala , formarea comportamentului unei persoane care ia atitudine;
-educatia pentru diversitate culturala ---cu accent pe intelegerea reciproca,
evidentierea interdependentelor in comunitatea locala si capacitatea de a vedea asemanarile si
diferentele culturale ca pe o resursa.
Iata cateva exemple de activitati :
-,,Festivalul mestesugurilor traditionale’’;
-,,Traditiile si obiceiurile romilor’’;
-,,Educatia pentru mediul inconjurator’’;
-,,Sa ne scriem singuri istoria’’;
-,,Stiu sa cresc sanatos’’;
-,,Zi de zi descopar lumea’’;
-,,Cum as vrea sa arate clasa mea’’;
-,,Noi si cei din jurul nostru’’;
-,,Minte sanatoasa in corp sanatos’’;
-,,Traim intr-o lume <<bolnava>>’’;
-,,Piata imaginara’’;
-,,Educatia pentru familie’’;
-,,Drepturile omului’’;
-,,Viitorul planetei incepe cu noi’’;
-,,O lume curata pentru un viitor senin’’.

ANEXE
1.CHESTIONAR PENTRU ELEVI
APARTINAND MINORITATILOR NATIONALE
1.Carei etnii apartii?
a.romana;
b.roma;

2.Frecventezi scoala?
a.da,zilnic;
b.da,dar mai lipsesc uneori;
c.da,cu foarte multe absente;
d.rareori;

3.Iti place sa mergi la scoala?

a.da,intotdeauna;

11
 b.aproape intotdeauna;
c.uneori;
d.rareori;
4.De ce?
…………………………………………………………………………………….
5.Desfasurati la clasa activitati in limba materna ?
…………………………………………………………………………………….
6.Dar in afara clasei ?
…………………………………………………………………………………….
7.Care sunt persoanele care se ocupa de astfel de activitati ?
…………………………………………………………………………………….
8.Aveti voie sa vorbiti intre voi la scoala ,in recreatii, limba materna ?
…………………………………………………………………………………….
9.Va simtiti neglijati in scoala fiindca sunteti romi ?
a.nu;
b.nu,deloc;ba,dimpotriva;
10.Aveti voie sa organizati momente in limba romani in cadrul serbarilor,activitatilor
de la clasa,etc ?
a.da;
b.nu;
11.Cunosti drepturile copilului ?
a.da;
b.nu;
c.nu stiu sigur;
12.Cate astfel de drepturi poti enumera ?
a.nici un drept;
b.1-3 drepturi;
c.4-7 drepturi;
d.8-10 drepturi;
13.Tu beneficiezi de aceste drepturi ?
…………………………………………………………………………………
14.Unde crezi ca beneficiezi cel mai mult de aceste drepturi ?
a.acasa;
b.la scoala;
15.Cadrele didactice din scoala sunt tolerante cu tine ?
…………………………………………………………………………………….
16.Esti sprijinit de invatatoarea/invatatorul tau atunci cand ai vreo problema
personala ?
a.da,mult;
b.potrivit;
c.putin;
d.nu;
17.Crezi ca exista vreo deosebire intre tine si ceilalti copii,de alta etnie?
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………….
18.Esti mandru/mandra ca apartii minoritatii tale etnice?
a.da;
b.nu;
19.Cum ai putea tu sa devii un rom mai bun?

12
 a.sa spun tuturor ce fel de oameni sunt romii,sa le prezint calitatile;
b.sa devin un mare pictor /artist/cercetator/etc si sa le spun tuturor ca sunt rom/roma;
c.sa invat cat mai multe despre etnia mea;
d.nu stiu cum as putea face acest lucru.

2.CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

(,,CONSTIENTIZAREA DIVERSITATII’’)
Completarea se va face pornind de la urmatorul tabel in care este inregistrata frecventa
repetarii comportamentului investigat:

FRECVENTA REPETARII COMPORTAMENTULUI PUNCTE

INVESTIGAT ACORDATE
A Aproape niciodata 1
.
B Rareori 2
.
C De obicei 3
.
D Aproape intotdeauna 4
.

Intrebarile cuprinse in chestionar se refera la modul cum cadrele didactice gandesc si

se comporta fata de minoritari,defavorizati,etc,cat si fata de aceia care incurajeaza sau sunt ei
insisi xenofobi si antisemiti:

1.Atentionez pe cei care fac comentarii peiorative,defavorabile sub aspect

rasial,etnic,cultural?
2.Ma manifest deschis atunci cand cineva umileste o alta persoana sau actioneaza
discriminator?
3.Ma gandesc la urmarile comentariilor sau actiunilor mele inainte de a vorbi sau de a
actiona?
4.Refuz sa particip la glume care sunt defavorabile unui grup minoritar de orice
natura?
5.Ma abtin de la repetarea afirmatiilor sau a zvonurilor care ar putea intari prejudiciul
cauzat respectivelor grupuri minoritare vizate?
6.Verific realitatea inainte de a prelua sau de a crede in supozitiile avansate de catre
cineva?
7.Constientizez sau ma impotrivesc tendintelor partinitoare ,care imi afecteaza
gandirea?
8.Evit folosirea unui limbaj care sa intareasac stereotipurile negative?
9.Consider si transmit mesajul dupa care membrii grupurilor protejate sunt la fel de
indemanatici si de competitivi precum ceilalti?
10.Cunosc oameni din diferite culturi si grupuri ca indivizi?
11.Imi dau seama ca membrii altor culturi au nevoie de cunaoastere intre ei si le
favorizez intalnirile si contactele corespunzatoare?
12.Accept si sustin ideea conform careia nu toti trebuie sa actioneze in mod absolut
favorabil grupului din care fac eu parte?

13
 13.Imi asum responsabilitatea de a-i ajuta pe cei nou veniti in organizatia mea ,
inclusiv pe cei care apartin altor culturi ,varste ,niveluri culturale,pentru a se simti primiti si
acceptati?
14.Includ membri ai grupurilor defavorizate la evenimente sociale la care particip si
unde am un cuvant de spus?
15.Caut eu sa cunosc si sa apreciez bogatia altor culturi ,respectand sarbatorile si
evenimentele acestora?
16.Cer si planific evenimente socio-culturale la care oricine poate participa?
17.Incurajez memebri ai claselor defavorizate sa vorbeasca despre problemele pe care
le au?
18.Incurajez memebri ai grupurilor defavorizate sa-si asume riscuri?
19.Ascult ideile membrilor claselor protejate /defavorizate si le acord credit ,atat la
nivel individual,cat si de grup?
20.Includ membrii claselor protejate in procesele de luare a deciziilor care ii afecteaza
direct?
21.Acord autoritate membrilor populatiilor defavorizate ,oferindu-le aceleasi
responsabilitati ca si altora?
22.Ofer un feed-back direct si rapid membrilor grupurilor defavorizate ?
23.Impartasesc regulile scrise sau nescrise ale grupului meu si celor care fac parte din
alte grupuri?
24.Nu iau in considerare caracteristicile fizice atunci cand interactionez cu altii sau
cand iau decizii privitor la competenta sau abilitatea lor?
25.Imi asum responsabilitatea de a ajuta grupul meu pentru a respecta cerinte legale?
26.Urmaresc si sprijin politicile organizationale ,care privesc tratamentul egal , inclusiv
combatandu-i pe aceia care le incalca?
27.Ii iau in considerare pe membrii grupurilor defavorizate pentru orice ocazie sau
functie in care eu am influenta?
28.Ii tin pe toti in contact cu toate canalele de informare ,atat formale ,cat si
informale?
29.Ofer tuturor posibilitati ample de pregatire,pentru a le favoriza dezvoltarea?
30.Ofer indrumare celor din grupul meu pentru a-i primi bine pe noii venti?
31.Fac un effort suplimentar pentru a influenta grupul meu sa accepte persoane venite
din cadrul altor grupuri?
32.Ii sprijin pe ceilalti pentru a actiona in directia manifestarii diversitatii culturale?
33.Ma opun politicilor si procedurilor organizationale ,care duc la excluderea oricui?
34.Fac tot ce pot pentru a contribui la crearea unui mediu de lucru tolerant,in care toti
sa fie respectati si valorizati?
35.Fac eforturi suplimentare in ceea ce priveste celelalte culturi?
36.Protestez (telefonic,prin scris sau prin orice alta modalitate) cand in mass-media se
perpetueaza sau se intensifica o prejudecata sau o discriminare?
37.Refuz sa ma alatur sau sa mai raman membru al unei asociatii/grup care permite ori
promoveaza practici rasiste discriminatorii sau care prejudiciaza in vreun fel identitatea
cuiva?
38.Particip la activitatile comunitare sau voluntare care se integreaza eforturilor de
schimbare?
39.Intreprind activitati prin care sa vin in contact cu persoane apartinand altor
etnii,culturi,orientari de orice fel?
40.Consider ca este nepotrivit sau neindicat atunci cand consider ca ceva pare a fi o
prejudecata sau o discriminare?

14
 SCOR

PUNCTAJ CONCLUZIA IN URMA PUNCTAJULUI NUMAR PROCENTAJ

OBTINUT CADRE
Ofensator naiv :aceasta persoana nu este
0-40 constienta de urmarile comporatmentului pe %
care il afiseaza.
Continuator:aceasta persoana este constienta
40-79 de prejudiciile create,dar continua afisarea %
comportamentului indezirabil.
Ocolitor/ suporter tacut :aceasta persoana
80-119 este constienta de urmari,dar tolereaza %
comportamentele discriminatorii ale celor
din jur,nu neaparat fiindca subscrie
acestora,ci din comoditate.
Agent al schimbarii:aceasta persoana ia
120-139 atitudine fata de comportamentele %
intolerante,cautand calea optima de
schimbare a acestora.
Combator: aceasta persoana ataca
140-160 prejudiciile si comportamentele intolerante , %
discriminatorii , cu orice pret si in orice
situatie.

15