Planurile-cadru de învăţământ sunt documente curriculare cu rol reglator,

care precizează disciplinele/domeniile de studiu grupate pe arii curriculare şi

numărul de ore alocat acestora, pe ani de studio.
Planul cadru pentru învăţământul primar, cuprinde disciplinele obligatorii
şi numărul de ore alocat fiecărei discipline pe săptămână, pentru elevii din clasele
pregătitoare, clasa I, a II-a, a III-a şi a IV-a.

Programele şcolare sunt documente curriculare oficiale care redau sintetic

conţinuturile învăţământului, pe discipline şi pe ani şcolari, respectiv descriu oferta
educaţională a unei anumite discipline, pentru fiecare an de studiu, pentru un
parcurs şcolar determinat.

Competenţele generale vizate la nivelul unei disciplinei de învăţământ

jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru un ciclu
de şcolarizare (M. Bocoş şi colab., 2016, p. 222,).

Competenţele specifice şi exemple de activităţi de învăţare sunt derivate din

competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe
durata unui an şcolar.
Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse
exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi
care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
 Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare
elevului pentru dobândirea competenţelor de bază.
Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii
didactice, precum şi elemente de evaluare continuă.

Manualele şcolare reprezintă instrumente didactice cu rol de ghid, de

orientare a activităţii didactice şi instrumente de lucru operaţionale pentru elevi.
Manualele şcolare nu sunt obligatorii, de aceea cadrul didactic poate să
aleagă utilizarea unui manual dintr-o gamă largă de variante aprobate/avizate de
Ministerul Educaţiei naţionale

Produsele curriculare auxiliare sunt utilizate de cadrele didactice şi elevi,

în desfăşurarea activităţilor instructiv-educative, în completarea manualului şcolar,
cu scopul de a creşte eficienţa implementării adecvate şi eficiente a curriculumului.
 Activităţile de planificare şi proiectare a conţinuturilor la nivel şcolar fac
referire la: planificarea calendaristică, proiectarea unităţilor tematice şi
proiectele de lecţie.

Planificarea calendaristică anuală se întocmeşte pe baza Programei

pentru învăţământul primar, aceasta fiind o modalitate de structurare a activităţilor
instructiv educative.

Proiectarea unităţilor tematice are ca punct de plecare planificarea anuală

şi rezultă din confruntarea timpului necesar clasei de elevi pentru a parcurge
anumite conţinuturi şi pentru a forma competenţele fixate de către programa
şcolară şi respectiv planificarea anuală.

Proiectul de lecţie sau proiectul de activitate didactică este un instrument

de lucru şi un ghid pentru cadrul didactic, el oferind o perspectivă de ansamblu,
globală şi complexă asupra lecţiei; este un fel de scenariu al activităţii ce urmează
a fi desfăşurată.

Obiectivele operaţionale vizează comportamentele elevilor, având la bază

activităţile de învăţare propuse de cadrul didactic. În cadrul unei lecţii, cadrul
didactic trebuie să formuleze un număr maxim de 5 obiective operaţionale, evitând
situaţia ca acestea să fie confundate cu sarcinile de lucru date elevilor.
 O altă componentă a proiectării face referire la strategiile didactice, în a
căror componenţă se regăsesc metodele, tehnicile şi procedeele de învăţământ,
mijloacele de învăţământ şi formele de organizare a colectivului de elevi.

Metodele didactice reprezintă „o cale eficientă de organizare şi conducere a

învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar, eforturile
profesorului şi ale elevilor săi“
(I. Cerghit, 2001, p.63).

METODA PREDĂRII/ÎNVĂŢĂRII RECIPROCE

Este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text.
După ce sunt familiarizaţi cu metoda elevii interpretează rolul profesorului,
instruindu-şi colegii.

METODA PIRAMIDEI
Metoda „piramidei” sau metoda „bulgărelui de zăpadă” are la bază
împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul
grupurilor.

EXPLOZIA STELARĂ
Explozia stelară (eng. „star” = stea; eng. „burst” = a exploda), este o metodă
nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul
conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, la fel ca o explozie stelară.
Structura procesuală a unei lecţii poate să includă următoarele etape metodice:

a) captarea atenţiei sau trezirea interesului elevilor pentru studiul temei şi

sensibilizarea lor pentru activitatea didactică;
b) comunicarea obiectivelor operaţionale urmărite de cadrul didactic în lecţia
respectivă, într-o manieră accesibilă elevilor şi care să contribuie la stimularea şi
implicarea lor intelectuală, fizică şi afectiv-volitivă în activitate;
c) prezentarea materialului faptic într-un mod cât mai atractiv pentru elevi şi
comunicarea sarcinilor de învăţare corespunzătoare;
d) dirijarea învăţării de către cadrul didactic, respectiv acordarea de puncte de
sprijin, oferirea de sugestii, completări, comentarii etc.;
e) generalizarea, formarea noţiunilor/ operaţiilor, adică obţinerea performanţelor
anticipate prin obiective;
f) fixarea şi stabilizarea performanţei (etapă care presupune purtarea de discuţii
elevi-elevi şi elevi-profesor, în scopul însuşirii corecte şi clarificării noilor noţiuni
şi operaţii);
g) aplicarea în practică – prin efectuare de exerciţii şi probleme, de analize şi
evaluări şi prin identificarea posibilităţilor aplicative – teoretice sau practice, ale
noilor achiziţii;
h) asigurarea feed-back-ului, respectiv utilizarea unor modalităţi de cunoaştere a
efectelor acţiunii didactice, atât din perspectiva profesorului, cât şi din cea a
elevilor.
1. Moment organizatoric: profesorul trebuie să se asigure nu numai de liniştea
necesară- condiţii minimale: elevii au cărţi, au cu ce să scrie, pe ce să scrie,
chiar dacă nu le utilizează în momentul respectiv.

2. Captarea atenţiei (moment de ordin psihologic): atenţia, efortul cognitiv al

elevilor să fie orientată spre ceea ce vrea profesorul să realizeze; apel la
motivaţia elevului, trezirea unor interese specifice, apel la curiozitatea
intelectuală, cu ajutorul unor elemente de problematizare (să declanşeze o
contradicţie cognitivă, printr-o situaţie problemă).
3. Reactualizarea cunoştinţelor anterioare: poate fi realizată prin:
a) verificarea temelor: global, cantitativ sau din punct de vedere calitativ, cu
evidenţierea răspunsurilor corecte şi corectarea greşelilor pentru fiecare
elev.
b) Reactualizarea acelor concepte, principii, definiţii, teorii pe care
profesorul le consideră utile, semnificative şi relevante pentru o nouă
învăţare;

4. Dirijarea învăţării sau Comunicarea (asimilarea) noilor cunoştinţe este

etapa cu durata cea mai mare în care se desfăşoară activitatea dominantă
(transmitere de cunoştinţe, formarea unor abilităţi, repetarea şi sistematizarea
cunoştinţelor, evaluarea). În această etapă profesorul realizează, pe rând,
diferite activităţi, fiecare presupunând o metodologie specifică.

5. Fixarea noţiunilor esenţiale: vizează repetarea, în forme variate, pentru a se

 asigura extinderea sistemului de legături între noţiuni. Presupune rezumarea şi
sistematizarea volumului de informaţii, formularea de sarcini diferite mai ales
din mijlocul lecţiei care să menţină starea de activism în procesul
învăţării/repetării. De asemenea, mai sunt recomandate:
- întrebările de sinteză, prin care să se evidenţieze esenţialul;
- materialele demonstrative sugestive;
- enunţarea conceptelor de către elevi cu cuvinte proprii;
- exersare diferenţiată a sarcinilor mai dificile;
- interpretarea unor diagrame,
- rezolvarea unor jocuri didactice (rebus).

6. Conexiunea inversă (feed-back): este un tip specific de interacţiune didactică

prin care se solicită dovedirea însuşirii unui conţinut înainte de a permite
achiziţionarea altuia

Forma/ formele de organizare a activităţii elevilor - se referă la

modalităţile specifice de proiectare şi realizare a interacţiunilor profesor-elevi:
- forma de organizare frontală - presupune îndrumarea şi controlarea
activităţii tuturor elevilor din clasă, simultan, într-un anumit interval de
timp, în conformitate cu obiective educaţionale comune
- forma de organizare individuală - se asigură fie atunci când profesorul îşi
exercită influenţele educative asupra unui singur elev
- forma de organizare pe grupe - se caracterizează prin faptul că profesorul
îndrumă şi conduce activitatea unor microcolectivităţi, denumite grupe,
alcătuite din elevii unei clase
- forma de organizare în perechi/ binoame/ grupuri diadice - presupune
organizarea activităţii elevilor în perechi, alcătuite de profesor sau de
 elevi: în mod aleatoriu, funcţie de anumite preferinţe sau funcţie de criterii
bine stabilite
- forma de organizare combinată - presupune îmbinarea formelor prezentate
mai sus, in funcţie de obiectivele operaţionale urmări

Lecţia de - secvenţele didactice în care profesorul comunică noul, deţin
transmitere şi ponderea hotărâtoare în lecţie, elevii însuşindu-şi cunoştinţe
însuşire de noi şi comportamente noi, cu care nu s-au mai întâlnit
cunoştinţe

Lecţia de - elevii îşi însuşesc cunoştinţe şi îşi formează capacităţi

dobândire de intelectuale şi practice noi, cu care nu s-au mai întâlnit,
noi cunoştinţe dezvoltându-şi operaţiile gândirii, unele capacităţi
instrumentale şi operaţionale
- profesorul se bazează pe cunoştinţele anterioare ale elevilor
şi dirijează clasa în construirea noii cunoaşteri de către elevi;
aceştia pot deduce/ dobândi, investiga, cerceta, descoperi etc.
noul
Lecţia de - elevii exersează procedee de muncă intelectuală,
formare de organizează şi desfăşoară activităţi independente, cultivându-
priceperi şi şi tehnicile şi capacităţile de activitate intelectuală şi
deprinderi capacităţile de aplicare în practică a cunoştinţelor
(abilităţi)
intelectuale

Lecţia de - elevii sunt obişnuiţi cu organizarea şi desfăşurarea de

formare de activităţi practice în care să-şi aplice cunoştinţele şi
priceperi şi abilităţile pe care le deţin, să îşi formeze şi exerseze
deprinderi comportamentele motrice, capacităţile, competenţele etc.
(abilităţi)
practice
Lecţia de - îşi propune aprofundarea şi perfecţionarea cunoştinţelor şi
recapitulare şi competenţelor intelectuale şi practice ale elevilor, prin
sistematizare a evidenţierea legăturilor existente î
cunoştinţelor şi
abilităţilor
(priceperilor şi
deprinderilor)
Lecţia de - are rol de „bilanţ”, evidenţiind modificările produse şi
verificare sau influenţele asupra laturilor personalităţii elevilor
de control şi - are valoare constatativ-prospectivă, întrucât relevă măsura
evaluare a în care elevii şi profesorul au realizat obiectivele propuse şi
cunoştinţelor şi ceea ce ar mai trebui să întreprindă în viitor în acest scop
abilităţilor - permite realizarea feedback-ului formativ şi sumativ
(priceperilor şi
deprinderilor)

Lecţia mixtă/ - presupune activităţi corespunzătoare tuturor obiectivelor

combinată fundamentale (dobândire de noi cunoştinţe, formare de
abilităţi intelectuale şi practice, recapitulare şi sistematizare,
control, verificare şi evaluare ş.a.); volumul informaţional
predat este redus, de aceea se utilizează doar la clasele mici,
la care, din cauza particularităţilor psihopedagogice
specifice, este indicat ca elevii să fie antrenaţi în diverse
tipuri de activităţi didactice