Universitatea din Pitesti

Facultatea de .......

Referat la .......

Profesor Coordonator: Student :

____________________________ ___________________

An universitar
2021 - 2022
 Cercetarea științifică în științele sociale este un instrument important pentru
înțelegerea comportamentului uman și a societății. Acest tip de cercetare implică colectarea și
analizarea datelor despre comportamentul uman, atitudinile și interacțiunile în diferite setari
sociale. Oamenii de științe sociale folosesc o serie de metode de cercetare pentru a studia
aceste fenomene, inclusiv sondaje, experimente, interviuri și studii observaționale. În acest
eseu, vom explora importanța cercetării științifice în științele sociale, diferitele metode de
cercetare utilizate și provocările și limitările cu care se confruntă oamenii de științe sociale
atunci când efectuează cercetări în acest domeniu.
Importanța cercetării științifice în științe sociale
Cercetarea în științe sociale este importantă, deoarece oferă perspective asupra
modului în care indivizii și grupurile se comportă în diferite setări sociale. Aceste cunoștințe
pot fi folosite pentru a informa politicile publice, pentru a îmbunătăți serviciile sociale și
pentru a crea societăți mai echitabile și incluzive. De exemplu, cercetarea privind sărăcia și
inegalitatea poate informa politicile care vizează reducerea acestor probleme sociale. În mod
similar, cercetarea în educație poate ajuta la îmbunătățirea metodelor de predare și a
rezultatelor pentru studenți.
Cercetarea în științe sociale este, de asemenea, importantă, deoarece poate ajuta la
eliminarea miturilor și concepțiilor greșite despre problemele sociale. De exemplu, cercetarea
privind imigrația poate contesta stereotipurile și concepțiile greșite despre imigranți și
contribuțiile acestora la societate. În mod similar, cercetările privind criminalitatea și justiția
penală pot ajuta la dezmințirea miturilor despre ratele criminalității și eficacitatea diferitelor
intervenții.
Oamenii de științe sociale folosesc o serie de metode de cercetare pentru a studia
comportamentul uman și fenomenele sociale. Aceste metode pot fi clasificate pe scară largă
în cercetări cantitative și calitative.
Cercetarea cantitativă presupune colectarea și analiza datelor numerice folosind
metode statistice. Acest tip de cercetare este adesea folosit pentru a studia populații mari și
poate oferi perspective asupra tiparelor și tendințelor comportamentului social. Metodele
comune de cercetare cantitativă includ anchete, experimente și analize statistice ale datelor
existente.
Științele sociale sunt discipline academice care studiază comportamentul uman și
structurile sociale, inclusiv antropologia, sociologia, știința politică, psihologia și economia.
Aceste discipline folosesc metode de cercetare științifică pentru a studia fenomenele sociale
și pentru a dezvolta teorii care explică comportamentul uman. În acest eseu, vom explora
legătura dintre științele sociale și cercetarea științifică, metodele utilizate în cercetarea în
științe sociale și impactul cercetării în științe sociale asupra societății.

2
 Legătura dintre științe sociale și cercetare științifică
Științele sociale se bazează în mare măsură pe metodele de cercetare științifică
pentru a studia comportamentul uman și structurile sociale. Ca și științele naturii, științele
sociale folosesc observația sistematică, experimentarea și analiza pentru a studia fenomenele
sociale. În plus, oamenii de știință socială folosesc o gamă largă de metode de cercetare,
inclusiv anchete, experimente, studii de caz și cercetări observaționale, pentru a colecta date
despre comportamentul uman și structurile sociale.
Una dintre diferențele cheie dintre cercetarea în științe sociale și științe naturale este
că cercetarea în științe sociale implică adesea studiul sistemelor complexe și dinamice, cum
ar fi societățile, culturile și sistemele politice. Aceste sisteme sunt adesea dificil de studiat
deoarece implică factori multipli și interacțiuni între diferite elemente. Prin urmare,
cercetarea în științe sociale necesită adesea o colaborare interdisciplinară, implicând savanți
din diferite discipline care lucrează împreună pentru a înțelege fenomene sociale complexe.
Metode utilizate în cercetarea în științe sociale
Cercetarea în științe sociale utilizează o varietate de metode pentru a colecta și
analiza date. Unele metode comune utilizate în cercetarea în științe sociale includ:
Anchete: Sondajele implică colectarea datelor de la un eșantion de indivizi folosind
chestionare standardizate. Sondajele sunt adesea folosite pentru a colecta date despre
atitudini, opinii și comportamente.
Experimente: Experimentele implică manipularea uneia sau mai multor variabile
pentru a observa efectele acestora asupra unei variabile dependente. Cercetarea experimentală
este adesea folosită pentru a testa ipotezele și pentru a stabili relații cauzale între variabile.
Studii de caz: studiile de caz implică o analiză aprofundată a unui anumit individ,
grup sau organizație. Studiile de caz sunt adesea folosite pentru a studia fenomene complexe
în medii reale.
Cercetarea observațională: Cercetarea observațională implică observarea și
înregistrarea comportamentului sau a fenomenelor fără a manipula nicio variabilă. Cercetarea
observațională este adesea folosită pentru a studia fenomenele naturale și pentru a genera
ipoteze pentru cercetări ulterioare.
Impactul cercetării în științe sociale asupra societății
Cercetarea în științe sociale a avut un impact semnificativ asupra societății,
modelând politicile publice și dezvoltare economică. Cercetarea în științe sociale a ajutat
factorii de decizie să înțeleagă cauzele și consecințele fenomenelor sociale precum sărăcia,
inegalitatea și discriminarea. Mai mult, cercetarea în științe sociale a contribuit la dezvoltarea
unor intervenții și politici eficiente menite să abordeze aceste probleme.
De exemplu, cercetările din științe sociale au arătat că educația timpurie poate
îmbunătăți dezvoltarea cognitivă și pregătirea școlară, ceea ce duce la rezultate mai bune în
viața ulterioară. Această cercetare a contribuit la dezvoltarea programelor de educație
timpurie care vizează îmbunătățirea rezultatelor educaționale și reducerea inegalității.
Cercetarea în științe sociale a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea politicilor
sociale și economice care vizează reducerea sărăciei și promovarea creșterii economice. De
exemplu, cercetările privind relația dintre educație și dezvoltarea economică au condus la
dezvoltarea unor politici care vizează creșterea accesului la educație, îmbunătățirea calității
educației și promovarea inovației și antreprenoriatului.

3
 În plus, cercetarea în științe sociale a contribuit la promovarea justiției sociale și a
drepturilor omului, aruncând lumină asupra unor chestiuni precum discriminarea și
inegalitatea. Cercetările privind cauzele și consecințele discriminării au condus la elaborarea
de politici și intervenții care vizează reducerea discriminării și promovarea egalității.

O importantă clasificare se face după metode de cercetare și anume:

Cercetări cantitative care folosesc metode de cercetare cantitative precum ancheta pe bază
de chestionar, analiza datelor statistice și analiza cantitativă de conținut și altele.
Cercetări calitative care folosesc metode de cercetare calitative precum ancheta pe bază de
interviu, observația, analiza calitativă de conținut etc.
Cercetări triangulate care îmbină metodele cantitative cu cele calitative
Alte clasificări includ:
Cercetările descriptive Orice știință începe prin a fi descriptivă, apoi, într-un stadiu mai
avansat, se încearcă explicarea teoretică a faptelor observate. Unele științe rămân
preponderent descriptive, ca etnografia, de exemplu.
Cercetările explicative Acestea au ca scop verificarea relațiilor dintre fenomene – de ex. cum
influențează nivelul salariului satisfacția muncii. A explica, în contextul cercetării sociologice
empirice echivalează cu a demonstra existența relației dintre efecte și cauze specifice. Unii
cercetători afirmă că aflarea cauzalității este scopul cercetărilor explicative și, în sens mai
larg, al cunoașterii științifice.
Cercetările descriptive și cele explicative sunt tipuri extreme ale cercetării,
deoarece există și forme intermediare, cercetări în egală măsură descriptive și explicative,
cum ar fi cercetările exploratorii, cercetările pentru testarea instrumentelor de investigare.
Important de reținut este că cercetarea explicativă își propune testarea ipotezelor, în timp ce
cercetarea descriptivă oferă informații pentru formularea ipotezelor.
Cercetări fundamentale
Cercetări aplicative
G. Tremblay identifică în 1991 următoarele tipuri de cercetări:
exploratorii – studiul descriptiv al unei situații puțin cunoscute și studiate
descriptive – studiu al unei stări, al unei situații, pornind de la parametrii cunoscuți, dar în
evoluție
confirmative – verificarea unei teorii ale cărei concepte pot fi operaționalizate (cele mai
frecvente în mediul universitar)
evaluative – verificarea consecințelor unei activități organizate, pornind de la obiective
precise și de comparare cu o situație anterioară (vezi sondajele, de exemplu).

4
 Cercetarea calitativă, pe de altă parte, implică colectarea și analiza datelor
nenumerice, cum ar fi interviuri, observații și studii de caz. Cercetarea calitativă este adesea
folosită pentru a explora fenomene sociale complexe în profunzime și poate oferi perspective
bogate asupra experiențelor și perspectivelor indivizilor și grupurilor.
Provocări și limitări ale cercetării în științe sociale
Cercetarea în științe sociale se confruntă cu mai multe provocări și limitări, inclusiv
considerente etice, părtinire și dificultatea studierii fenomenelor sociale complexe.
Considerațiile etice reprezintă o preocupare majoră în cercetarea în științe sociale, în
special atunci când cercetarea implică subiecți umani. Cercetătorii trebuie să se asigure că
studiile lor nu dăunează participanților și că intimitatea și autonomia participanților sunt
protejate. Acest lucru necesită adesea obținerea consimțământului informat din partea
participanților și asigurarea faptului că identitățile lor sunt păstrate confidențiale.
Prejudecățile este o altă provocare de care oamenii de știință socială trebuie să fie
conștienți atunci când efectuează cercetări. Prejudecățile pot apărea atunci când convingerile
sau valorile personale ale cercetătorilor le influențează rezultatele cercetării. Pentru a
minimiza părtinirea, cercetătorii trebuie să utilizeze metode riguroase de cercetare, cum ar fi
eșantionarea aleatorie și experimentele dublu-orb, și să își analizeze cu atenție întrebările și
ipotezele de cercetare.
În cele din urmă, oamenii de științe sociale se confruntă adesea cu provocări atunci
când studiază fenomene sociale complexe, cum ar fi sărăcia sau discriminarea rasială. Aceste
fenomene sunt adesea profund încorporate în structurile sociale și pot fi dificil de studiat
folosind metode tradiționale de cercetare. Pentru a aborda aceste provocări, oamenii de știință
socială trebuie să utilizeze metode inovatoare de cercetare și să colaboreze cu alți cercetători
și membri ai comunității pentru a obține o înțelegere mai cuprinzătoare a acestor probleme.
Cercetarea științifică este investigarea sistematică a fenomenelor naturale, care
vizează descoperirea de noi cunoștințe, înțelegerea mai bună a cunoștințelor existente și
dezvoltarea aplicațiilor practice pentru aceste cunoștințe. Este o componentă fundamentală a
progresului uman, care ne permite să luăm decizii informate și să rezolvăm probleme
complexe. În acest eseu, vom explora importanța cercetării științifice, diferitele tipuri de
metode de cercetare, provocările și limitările cercetării științifice și viitorul cercetării
științifice.

5
 Importanța cercetării științifice
Cercetarea științifică este esențială pentru progresul înțelegerii noastre asupra lumii
naturale și dezvoltarea de noi tehnologii care ne îmbunătățesc viața. Ne ajută să descoperim
noi fenomene, să înțelegem mai bine fenomenele existente și să dezvoltăm noi teorii care
explică mecanismele care stau la baza acestor fenomene. Mai mult, cercetarea științifică a
condus la progrese semnificative în medicină, inginerie și tehnologie, îmbunătățindu-ne
calitatea vieții și permițându-ne să rezolvăm probleme complexe.
Cercetarea științifică este, de asemenea, esențială pentru luarea deciziilor în
cunoștință de cauză. Factorii de decizie, întreprinderile și indivizii se bazează cu toții pe
cercetarea științifică pentru a lua decizii informate. De exemplu, factorii de decizie politică
folosesc cercetarea științifică pentru a dezvolta politici bazate pe dovezi, în timp ce
întreprinderile folosesc cercetarea științifică pentru a dezvolta noi produse și servicii care să
răspundă nevoilor clienților lor. Indivizii se bazează, de asemenea, pe cercetarea științifică
pentru a lua decizii informate cu privire la sănătatea și bunăstarea lor.
Types of Research Methods
Există mai multe tipuri de metode de cercetare utilizate în cercetarea științifică,
fiecare cu punctele sale forte și punctele slabe. Unele metode comune de cercetare includ:
Cercetare experimentală: Cercetarea experimentală implică manipularea uneia sau
mai multor variabile pentru a observa efectele acestora asupra unei variabile dependente. Este
adesea folosit pentru a testa ipoteze și pentru a stabili relații cauzale între variabile.
Cercetarea observațională: Cercetarea observațională implică observarea și
înregistrarea comportamentului sau a fenomenelor fără a manipula nicio variabilă. Este
adesea folosit pentru a studia fenomenele naturale și pentru a genera ipoteze pentru cercetări
ulterioare.
Cercetare prin sondaj: Cercetarea prin sondaj implică colectarea de date de la un
eșantion de indivizi folosind chestionare standardizate. Este adesea folosit pentru a colecta
date despre atitudini, opinii și comportamente.
Studiu de caz de cercetare: cercetarea de studiu de caz implică o analiză aprofundată
a unui anumit individ, grup sau organizație. Este adesea folosit pentru a studia fenomene
complexe în medii reale.

6
 Cercetarea științifică se confruntă cu mai multe provocări și limitări, inclusiv
finanțare, considerente etice, părtinire și criza de replicare.Finanțarea reprezintă o provocare
semnificativă pentru cercetarea științifică, în special în domenii precum știința de bază, care
este posibil să nu aibă aplicații practice imediate. În plus, sursele de finanțare pot influența
direcția cercetării și pot limita sfera întrebărilor de cercetare care pot fi explorate.
Considerațiile etice reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră în cercetarea
științifică. Cercetătorii trebuie să se asigure că studiile lor nu dăunează participanților și că
intimitatea și autonomia participanților sunt protejate. Acest lucru necesită adesea obținerea
consimțământului informat din partea participanților și asigurarea faptului că identitățile lor
sunt păstrate confidențiale.
Prejudecățile este o altă provocare de care cercetătorii științifici trebuie să fie
conștienți atunci când efectuează cercetări. Prejudecățile pot apărea atunci când convingerile
sau valorile personale ale cercetătorilor le influențează rezultatele cercetării. Pentru a
minimiza părtinirea, cercetătorii trebuie să utilizeze metode riguroase de cercetare, cum ar fi
eșantionarea aleatorie și experimentele dublu-orb, și să își analizeze cu atenție întrebările și
ipotezele de cercetare.
În cele din urmă, criza de replicare este o preocupare tot mai mare în cercetarea
științifică. Această criză se referă la dificultatea de a replica rezultatele cercetării, în special în
domenii precum psihologia și știința socială. Pentru a aborda această criză, cercetătorii
trebuie să utilizeze metode de cercetare riguroase și să se asigure că descoperirile lor sunt
replicabile și de încredere.
Viitorul cercetării științifice este probabil să fie modelat de mai multe tendințe,
inclusiv progrese în tehnologie, cercetare interdisciplinară și colaborare sporită între
cercetători.
Progresele tehnologice ar putea conduce la progrese semnificative în cercetarea
științifică, permițând cercetătorilor să colecteze și să analizeze cantități mari de date și să
dezvolte noi tehnologii care pot rezolva probleme complexe. De exemplu, progresele în
învățarea automată și inteligența artificială ar putea revoluționa domenii precum sănătatea,
transportul și energia.
Cercetarea științifică în științele sociale este un instrument important pentru
înțelegerea comportamentului uman și a societății. Oamenii de științe sociale folosesc o serie
de metode de cercetare, inclusiv metode cantitative și calitative, pentru a studia fenomenele
sociale.

7
 Cu toate acestea, cercetarea în științe sociale se confruntă, de asemenea, cu mai
multe provocări și limitări, inclusiv considerații etice, părtinire și dificultatea studierii
fenomenelor sociale complexe. Pentru a aborda aceste provocări, oamenii de știință socială
trebuie să utilizeze metode riguroase de cercetare, să colaboreze cu alți cercetători și membrii
comunității și să analizeze cu atenție întrebările și ipotezele lor de cercetare. Procedând astfel,
oamenii de știință socială pot contribui la o societate mai echitabilă și mai favorabilă
incluziunii.
Științele sociale și cercetarea științifică sunt interconectate. Științele sociale se
bazează în mare măsură pe metodele de cercetare științifică pentru a studia comportamentul
uman și structurile sociale, iar cercetarea în științe sociale a avut un impact semnificativ
asupra societății, contribuind la dezvoltarea politicilor și intervențiilor care vizează abordarea
problemelor sociale și economice. În plus, cercetarea în științe sociale a contribuit la
promovarea justiției sociale și a drepturilor omului prin aruncarea în lumină a unor chestiuni
precum discriminarea și inegalitatea. Ca atare, cercetarea în științe sociale este esențială
pentru înțelegerea și abordarea fenomenelor sociale complexe care ne modelează viața.

8
 Bibliografie

1. Patton, Carl V., David S. Sawicki, Basic Methods of Policy Analysis and Planning,
2nd ed., Prentice Hall, 1993
2. Popper, Karl R. Logica cercetării, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981
3. Ragin, Charles C., Constructing Social Research, Pine Forge Press, 1994
4. Rainey, Hal G., ‚On paradigms, progress and prospects for public management’,
1994, Journal of Public Administration Research and Theory, nr. 1, pp. 41–48
5. Riccucci, Norma M., Public Administration: Traditions of Inquiry and Philosophies of
Knowledge, Georgetown University Press, 2010
6. Rommel, Johan, Jan Christiaens, ‚Beyond the paradigm clashes in public
administration’, 2006, Administrative Theory & Praxis, 28 (4), pp.610-617
7. Rotariu, Traian (coordonator), Gabriel Bădescu, Irina Culic, Elemer Mezei, Cornelia
Mureşan, Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Polirom, 2000
8. Rotariu, Traian, Petru Iluţ, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997
9. Silverman, David , 2010, Doing Qualitative Research, 3rd edition, Sage Publications
10. Simon, Herbert T., Administrative Behaviour, The Free Press, 1945
11. Singer, Eleanor, ‘Nonresponse Bias In Household Surveys’, 2006, Public
Opinion Quarterly, Vol. 70, No. 5, Special Issue, p. 637–645
12. Stake, Robert E., The Art of Case Study Research, Sage Publications, 1995
13. Strauss, Anselm; Juliet Corbin, Basics of Qualitative Research Techniques and
Procedures for Developing Grounded Theory (2nd edition), Sage Publications, 1998
14. Şandor, Sorin Dan, ‚The Great Expectations: Can Civil Society Tackle
Corruption’, 2003, Open Society Institute,
15. Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraţia publică, Accent, 2004
64. Trochim, William M., The Research Methods Knowledge Base, 2nd Edition, Atomic Dog
Publishing, 2000
16. Waldo, Dwight. The Administrative State. New York: The Ronald Press
Company, 1948
17. Wholey Joseph S., Harry P. Hatry şi Kathryn E. Newcomer (ed.), Handbook
of Practical Program Evaluation 2nd Edition, Jossey-Bass, 2005
18. Wright, Bradley E, ‚Public Administration as an Interdisciplinary Field:
Assessing Its Relationship with the Fields of Law, Management, and Political Science’, 2011,
Public Administration Review, Volume 71, Issue 1, pp. 96 - 101