CAPITOLUL 1

ROLUL ŞI LOCUL INVESTIŢIILOR ÎN

ECONOMIE

Conf. univ. dr. Mariana LUPAN

1.1. Teorii ale investiţiilor. Investiţiile în viziunea
clasicilor ştiinţei economice

⚫ Investiţiile se constituie în
cheltuieli de resurse, realizate în
prezent, în vederea obţinerii în
viitor a unor efecte utile şi pe o
perioadă cât mai mare de timp.
⚫ Orice investiţie implică existenţa
concretă a resurselor (umane,
financiare, materiale şi logistice),
utilizarea eficientă a acestora,
materializarea resurselor în rezultate şi
exploatarea acestora ţinând cont de
influenţa factorului timp şi, nu în ultimul
rând, de factorul risc.
⚫ În concepţia lui Adam Smith, investiţiile
reprezintă calea de sporire a capitalului
fix individual, investiţia fiind decizia luată
raţional de către fiecare participant la
viaţa economică, de sporire a avuţiei
proprii.
⚫ Smith subliniază că, măsurarea
eficienţei investiţiilor se reflectă prin
intermediul efectelor pe care acestea
le au asupra sporirii cantităţii de
muncă, dar mai ales, în efectele lor
asupra randamentului muncii, în
creşterile de produse asigurate de
aceeaşi cantitate de muncă.
⚫ Economistul francez Jean B. Say susţine
că producţia nu poate spori continuu fără
a se crea acel venit care să permită
cumpărarea produselor: “este vorba de
legea debuşeelor, conform căreia
fiecare tip de producţie îşi creează
propria sa piaţă de desfacere”.
⚫ Economistul englez David Ricardo a
abordat activitatea investiţională, în
primul rând, ca o investiţie în muncă
creatoare de mijloace de producţie,
după exemplul vânătorului care-şi
produce armele sale de vânătoare.
⚫ Ricardo identifică sursele capitalului
investiţional:
⚫ surse proprii;
⚫ împrumuturi private;

⚫ împrumuturile de la bănci.

⚫ David Ricardo nu ia în calcul împrumuturile

publice datorită concepţiei sale liberaliste.
⚫ Este interesantă abordarea lui Ricardo
referitoare la proprietăţile distinctive ale
valorii şi ale bogăţiei:
⚫ “Valoarea se deosebeşte esenţialmente
de bogăţie, fiindcă valoarea nu depinde
de abundenţă, ci de greutatea sau
uşurinţa cu care se produc lucrurile.”
(David Ricardo, Principiile de economie politică şi de impunere, Ed.
Antet, p. 187)
⚫ Referindu-se la capital, Ricardo afirmă
că:
⚫ “… este acea parte din bogăţia unei
ţări care este întrebuinţată în
vederea unei producţii viitoare. El
poate fi mărit în acelaşi mod ca şi
bogăţia.” (idem, p. 191)
⚫ John Stuart Mill considera că
economisirea este actul de naştere al
capitalului.

⚫ Dar, “… economisirea, absolut

necesară, este mai uşoară pentru
bogaţi şi dureroasă pentru săraci”,
afirmă în continuare autorul.
1.2. John Mainard Keynes – creatorul unei teorii originale cu

privire la: economii - investiţii - creştere economică

⚫ Keynes abordează investiţiile din perspectiva

relaţiei venituri-consum-economisire.
⚫ defineşte economiile ca fiind “… excedentul de
venit peste cheltuielile pentru consum”. (J. M. Keynes,
2009,Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor, Ed. Publica,
)
Bucureşti, p. 123

⚫ Venitul este definit ca fiind “… valoarea în exces

peste costul de producţie a producţiei finale
vândute de-a lungul unei perioade considerate”.
(Idem, p. 114)
⚫ “volumul economiilor este un rezultat al
comportamentului colectiv al
consumatorilor individuali, iar
⚫ volumul investiţiilor - un rezultat al
comportamentului colectiv al
întreprinzătorilor individuali,
⚫ aceste două mărimi sunt necesar egale
deoarece fiecare din ele este egală cu
surplusul venitului pentru consum”.
(John Maynard Keynes, “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi
a banilor”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 97)
⚫ Keynes pune accentul pe definirea
venitului, considerând că aceste “este
relevant pentru deciziile privind
producţia curentă” (Idem, p. 122)
⚫ “Venitul net este relevant numai
pentru deciziile privitoare la consum
şi este despărţit doar printr-o linie
foarte subţire de numeroşi alţi factori
care influenţează consumul.” (Idem, p. 122)
⚫ Venit = valoarea producţiei =
= consum + investiţii
⚫ Economii = venit – consum

De aici rezultă că:

⚫ ECONOMII = INVESTIŢII
⚫ Referindu-se la caracterul deciziilor,
autorul apreciază că:
⚫ “Deciziile de consum şi deciziile de
investiţii sunt cele care, împreună,
determină nivelul veniturilor.”
(Idem, p. 125)
⚫ Sursele financiare care sunt destinate
pentru realizarea investiţiilor sunt
determinate de doi factori esenţiali:
⚫ randamentul investiţiilor (eficienţa marginală
a capitalului);
⚫ costul împrumutului necesar finanţării
investiţiei (rata dobânzii).
⚫ Randamentul investiţiilor depinde de doi
factori:

⚫ volumul vânzărilor;

⚫ nivelul preţurilor practicate.

1.3. Nicolae Georgescu Roegen creatorul teoriei
privind relaţia: investiţie - dezvoltare economică

⚫ Pe baza concepţiei sale originale cu

privire la procesul economiei –
originalitate recunoscută de către
specialişti din lumea întreagă –
Georgescu Roegen a elaborat o nouă
teorie cu privire la relaţia dintre investiţii
şi dezvoltare economică.
⚫ “În această vastă penumbră, economicul
se împleteşte cu socialul şi politicul,
factorii sociali şi politici putând fi factori
importanţi ai evoluţiei specifice a
economicului.” (Georgescu-Roegen, N., Legea entropiei şi
procesul economic, Editura Politică, Bucureşti 1979, p. 509 )
⚫ Modelele analitice folosite frecvent în
economie pentru a reprezenta un proces
dinamic de producţie sunt împărţite de
către Roegen în două mari categorii. Prin
analiza critică a ambelor modele,
economistul român îşi fundamentează
concepţia despre dezvoltare:
⚫ primul model, în mare vogă după apariţia
modelului imput-output, postulează că un
proces economic este descris în întregime
de componentele fluxurilor;
⚫ a doua opinie, diametral opusă, consideră că
reprezentarea completă a unui proces
economic constă din două instantanee,
cele care se referă la inventarierea de la
începutul intervalului de observaţie şi de
inventarierea de la sfârşitul intervalului.
⚫ “Opoziţia dintre cele două tipuri de
modele – conchide autorul legii entropiei
şi proceselor economice – ne aminteşte
celebra antinomie dintre flux şi stoc”.
(N. Georgescu Roegen, Op. cit., p 369)
Diferenţele dintre STOC şi FLUX

⚫ Stocul poate fi consumat total o singură

dată, în timp ce fluxul presupune o
consumare treptată, temporală.

⚫ Stocul poate fi constituit printr-o singură

intrare, în timp ce fluxul presupune
existenţa unei intrări.
⚫ Coroborând aceste idei cu legea
entropiei şi aplicându-le la desfăşurarea
procesului investiţional, N.G. Roegen a
ajuns la concluzia că:
⚫ “investiţia este reprezentată de acel
ansamblu de resurse cu entropie joasă,
pe care un "planificator primar" începe
să le administreze, crescându-le entropia
şi aducându-le în forma finală, în care
pot fi exploatate sub forma unui flux”.
⚫ Pe măsura diminuării fluxului, investiţia, ajunsă
în forma finală, antrenează alte resurse
crescându-le entropia prin prelucrare. Pe baza
folosirii lor se realizează profiturile.
⚫ Procesul continuă până când resursele ce au
stat la baza investiţiei îşi transformă entropia
joasă într-o entropie înaltă, ajungând astfel
deşeuri, deci în momentul când investiţia nu
mai poate fi exploatată. (N. Georgescu Roegen, Op. cit., p 379)
⚫ În termodinamică, entropia este o
măsură a cât de aproape de echilibrul
termodinamic este un sistem
termodinamic. Noțiunea a fost introdusă
de Rudolf Clausius. Este o funcție de
stare. [1]
[1] Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966
⚫ Entropia economică[2] este un proces
complex de degradare continuă și iremediabilă
a potențialului de resurse existente, ca și
crearea unei dezorganizări. Este un termen
conținut în teoria termoeconomică.
[2] Dicționat Explicativ Ecologic

⚫ Degradarea entropică este un proces care are

loc în timp, cu o viteză mai mare sau mai
mică, facând vizibilă reducerea resurselor.
⚫ Entropia economică a fost explicată în
lucrarea The Entropy Law and the Economic
Process (Legea entropiei și procesul
economic) publicată în 1971 de Nicholas
Georgescu-Roegen, fondatorul teoriei
bioeconomice:
⚫ “Procesul economic este, clar, entropic și nu
mecanicist. Și pentru că legea entropiei
domină toate transformările materiale, acest
proces se dezvoltă într-un mod ireversibil.
Epuizarea resurselor nu poate fi controlată și o
bună parte a deșeurilor rămân deșeuri de
nefolosit. Această simplă afirmație conține
germenele “penuriei” văzută din perspectivă
ecologică globală”.
⚫ Conform lui N.G. Roegen, dacă legăm
creşterea economică de entropie, esenţa
fenomenului se reduce la numai două
fenomene fundamentale:
⚫ creşterea de fapt – perfecţionarea
procesului de producţie în vederea obţinerii
entropiei joase şi reducerea deşeurilor;
⚫ creşterea de fond – amplificarea obţinerii
entropiei joase prin intermediul progresului
tehnico-ştiinţific.
1.4. Principalele teorii referitoare la
investiţiile străine directe

⚫ Trecerea la economia globală este

marcată de o mişcare de expansiune
fără precedent a activităţii firmelor
multinaţionale, semnalată de creşterea
nivelului investiţiilor străine directe (ISD)
mai ales în ţările dezvoltate (Uniunea
Europeană, Japonia şi Statele Unite),
devenite spaţiul de desfăşurare a forţelor
unui „oligopol global”.
⚫ Corporaţia transnaţională este un
fenomen economic aflat în plină
dinamică, iar teoriile referitoare la
aceasta urmează caracterul său dinamic,
caracterizându-se printr-o diversitate
extremă.
⚫ Conform raportului UNCTAD, ISD-urile
pot fi definite ca acele investiţii care
implică o relaţie pe termen lung
reflectând interesul şi controlul de durată
al unei entităţi rezidente într-o economie
(persoană fizică sau juridică).
Fluxurile investiţionale ataşate ISD se
compun din:

⚫ capitalul vărsat pentru cumpărarea de

acţiuni la o entitate economică din
străinătate;
⚫ profiturile reinvestite obţinute din
activitatea din străinătate;
⚫ împrumuturile în cadrul firmei (în special
cele acordate de firma mamă filialei).
⚫ ISD produc efecte de antrenare importante
în economia ţării gazdă (infuzie de noi
tehnologii, crearea de locuri de muncă), dar
şi asupra balanţei de plăţi, prin promovarea
exporturilor.

⚫ În plus, investiţiile solicită existenţa unor

garanţii, a unui mediu favorabil, dată fiind
relaţia de lungă durată pe care o presupun.
Teorii ale ISD

⚫ Teoria ciclului de viaţă al produsului

aparţinând lui Raymond Vernon [3],
constituie o explicaţie pertinentă a
strategiilor de internaţionalizare adoptate
în primele faze de către firmele
americane.

[3] Vernon, R., International Investment and International Trade in the Product Cycle, Quarterly
Journal of Economics, Nr. 80, 1966
⚫ Conform acestei teorii:
⚫ într-o primă fază, firma introduce un
produs inovator pe piaţa de origine;
⚫ în etapa următoare, faza a doua, de
creştere a producţiei (faza de produs
matur), firma începe să exporte pe pieţe
cu o structură a cererii şi a capacităţilor
de producţie apropiate de cele ale pieţei
de origine (aflate la o distanţă psihologică
mai mică).
⚫ La momentul standardizării produsului,
al pierderii avansului tehnologic şi al
apariţiei concurenţei, firma caută
reducerea costurilor de producţie şi de
comercializare, începând să producă în
străinătate.
⚫ În faza de declin, producţia în exterior
devenind mai eficientă prin costuri, se
ajunge la situaţia ca bunul respectiv să
fie importat în ţara de origine.
⚫ Tot printre primele teorii referitoare la
ISD este şi cea supranumită “follow-my-
leader”, aparţinând lui Knickerbocker. [4]

[4] Knickerbocker, F., Oligopolistic Reaction of Multinational Enterprise, Boston:

Harvard University Press, 1973
⚫ Ipoteza diversificării riscului este o altă teorie a
ISD centrată pe argumentele legate de
echilibrarea portofoliului investiţional.

⚫ Ideea că localizarea unei activităţi purtătoare de

valoare adăugată a unei firme este o funcţie
depinzând de capacitatea respectivului teritoriu de
a diversifica riscul total al corporaţiei, a fost
analizată pentru prima dată de Rugman [5]
[5] Rugman, A., International Diversification and the Multinational Enterprise,
Lexington Books, 1979.
⚫ Ipoteza activelor intangibile susţine că
firmele vor investi în exterior numai atunci
când posedă avantaje superioare, care să
depăşească eventualele costuri de intrare cum
ar fi:
⚫ diferenţele culturale;
⚫ practicile locale legate de afaceri;
⚫ relaţiile industriale;
⚫ reţelele de distribuţie;
⚫ cadrul economic şi politic local).
⚫ Paradigma eclectică (sau modelul OLI -
Ownership Location Internalization) este
o teorie cu caracter sintetic, care
cuprinde, într-o viziune globală,
aspectele analizate de mai multe din
teoriile ISD. Printre cei mai importanţi
promotori ai acestei teorii se numără şi
John Dunning [6], care descrie forma
dinamică a teoriei.
[6] Dunning, John H., Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley, 1993
⚫ Autorul consideră că pentru a se angaja în
activităţi de investiţii externe, o firmă trebuie
să dispună de avantaje de tip O (avantaje
specifice firmei), L (condiţii favorabile
locaţiei pe o anumită piaţă) şi I
(internalizare), adică dacă există premise
pentru a produce pe piaţa respectivă printr-o
investiţie green field mai degrabă decât a
apela la exporturi sau la intermediari.
⚫ Internalizarea este de fapt un rezultat fie
al eficienţei organizaţionale a corporaţiei,
fie al abilităţii sale de a exercita o poziţie
de monopol asupra activelor aflate în
administrarea sa, configuraţia OLI
rezultată fiind cea care va determina
decizia de a investi.
⚫ Conform teoriei lui Dunning, trebuie
îndeplinite simultan trei condiţii:
1. compania să dețină avantaje specifice faţă
de alte firme care activează pe pieţele
respective; avantajele de tip O se referă la
activele intangibile ale firmei, care îi aparţin
exclusiv acesteia cel puţin pentru o anumită
perioadă de timp;
2. presupunând că prima condiţie este
îndeplinită, aceste avantaje specifice firmei
trebuie să îi aducă acesteia beneficii mai mari
dacă sunt folosite chiar de către aceasta, decât
dacă sunt subcontractate unor companii de pe
piaţa respectivă, cu alte cuvinte să internalizeze
aceste avantaje specifice prin extinderea
propriilor activităţi, în defavoarea externalizării
lor prin intermediul tranzacţiilor de piaţă cu
firme independente;
3. celelalte două condiţii fiind satisfăcute, mai
trebuie adăugată condiţia existenţei unor
beneficii mai mari prin utilizarea unor input-uri
(resurse) din afara ţării de origine.
⚫ Investiţiile străine directe au efecte
importante asupra economiilor ţărilor
gazdă, printre care cele mai importante
sunt cele legate de:
⚫ creşterea productivităţii muncii prin transfer de
know-how și tehnologie;
⚫ abilităţi de management şi marketing;
⚫ favorizearea progresul tehnologic;
⚫ creşterea economică pe termen lung în ţările
emergente.
Efecte ale ISD

⚫ O clasificare interesantă realizată de

către Damijan (2005) împarte efectele
produse de ISD către alte firme în:

⚫ efecte orizontale;
⚫ efecte verticale.
⚫ Efecte orizontale (intra – industrie)
(horizontal spillovers)
⚫ pozitive: difuzie de tehnologie în interiorul
sectorului industrial prin:
⚫ relocarea locurilor de muncă;
⚫ proces de imitare;

⚫ intrarea firmelor internaţionale specializate în

servicii conexe (de exemplu, firme de
contabilitate, audit etc.)
⚫ negative: competiţie acerbă sau efectul de „furt
de piaţă” (market/bussiness stealing effect).
⚫ Efecte verticale (între industrii) (vertical
spillovers), (organizarea lanţurilor
verticale de ofertă):
⚫ lanţuri în amonte: firmele locale sunt ofertanţi de
input-uri pentru cele străine (efect pozitiv datorită
creşterii cererii de input-uri pentru firmele locale şi
putând conduce la o reducere a costurilor medii);
⚫ lanţuri în aval: firmele străine sunt ofertanţi de
input-uri pentru firmele locale (este de asemenea
un efect pozitiv – companiile străine pot determina
progresul tehnologic al ofertanţilor lor interni prin
asistenţă tehnică şi suport).
⚫ O mare parte a cercetărilor dezbat
impactul ISD asupra pieţei muncii şi în
special asupra:
⚫ ocupării forţei de muncă: cercetătorii
studiază efectul de alocare – realocare a
forţei de muncă ca urmare a fluxului de
investiţii dinspre ţările dezvoltate către cele
în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate –
impactul ISD asupra ocupării în ţara gazdă
şi în ţara mamă;
⚫ cea mai mare parte a cercetărilor impactului ISD se
ocupă cu externalităţile legate de productivitatea
forţei de muncă (sunt studiate atât efectele positive
(positive productivity spillovers) asupra firmelor
locale, cât şi cele negative generate de competiţie;
⚫ de asemenea, o parte a studiilor pun accentul pe
studierea transferului de tehnologie ca factor al
creşterii productivităţii (technological spillovers) iar
altele pe transferul de cunoştinţe (knowledge), de
ablităţi de management şi marketing (marketing
and management skills);
⚫ asupra inegalităţii salariilor şi negocierilor
salariale cu sindicatele.
Vă mulțumesc pentru atenție!!