‘Sfantul Dimitrie al Rostovului Plangere la ingroparea lui Hristos Unde te duci, find tarat, lisuse? Incotro Te indrepfi Tu, Nadejdea si Limanul nostru? Unde te ascunzi de ochii nostri, Luminatorul Cel neapus? Opriti-va, voi, cei care fl ducefi pe Cel care fine lumea intreaga cu mana Sa, Care duce povara paca- telor pentru neamul omenesc, opriti-va! Soarele si luna, opriti-va din cursul vostru, atunci cand fl vedeti pe El pe Cruce! Nune impiedicati s& ne apropiem de Tatal nostru! Ingaiduifi-le copiilor s& planga pe Parintele tuturor, Care ne-a renascut prin séngele Siu. Lasafi-ne si varsim mécar o lacrima asupra Celui Care a varsat sangele Sau cu siroaie intregi de dragul nostru. Ce este aceasta? Ce priveliste infricositoare gi ingrozitoare, pe care nu au vazut-o niciodata ochii strmosilor nostri! Oare a vazut cineva, candva, ca Dumnezeu sa fie dezgolit, batut, incununat cu cununa de spini, adapat cu ofet, fintuit pe Cruce i fara de suflare? Cum se poate sa fie mort Dumnezeu, Cel care daruieste viaja? Lumina s-a intunecat, Dulceaja a fost adapaté cu amaraciune, Cel mai slavit $i mai demn de pe pamant a ajuns necinstit si umilit ca nimeni dintre oameni! x|Invagitur gi reflect duhovnicegt Vai, dar ce vad? Vad cA preacuratul trup al Dom- nului este sfasiat ca o hain veche, fiind pe de-a _ intregul acoperit cu sange si cu rani. Ranit este sfantul cap al Domnului, tocmai capul acela care le randuieste ‘sile conduce pe toate, care a randuit cai minunate spre ‘mantuirea oamenilor. Tocmai capul care este acum “rnit de acele cununi de spini pan’ la creier! Si iati ci acum vedem cum s-au implinit cele spuse omului de Dumnezeu: Blestemat va fi _piimiintul pentru tine! Spini si pilémidi ifi va rodi el. "Si pamantul acesta blestemat a rodit spini pe capul Hristosului sau. Ochii Lui sunt acoperiti de bezna intunericului, " ochiiaceia care cu gingisie si iubire priveau spre tof. _ Ochii de privirea c&rora cei intristati se mangaiau, cei iubitori se bucurau gsi pacdtosii se intorceau la pocainja... S-a intunecat fafa cea plind de lumina asemenea chipului ingeresc, luminata fiind de slava dumne- zeiasc’, o faff care stralucea ca soarele. Acum este batjocorit4, scuipata, primind palmuiri grele. O, fafa plina de frumusete, cum ai pierdut toat lumina? Buzele din care se revarsau siroaie de vorbe dulci sunt adapate cu fiere si ofel, iar acum au amutit. Tace limba cea dumnezeiasca, a amufit gatlejul, pe cuvantul lui Dumnezeu s-a asternut tacerea. Cine-i va mangaia acum pe cei ce plang? Cine va vindeca cu cuvantul pe cei bolnavi? Cine le va spune pact- tosilor: lertate sunt pitcatele tale?* % Facerea 3, 17-18. (n.ed.) ¥ Matei 9, 2: $i inti, I-au adus un slibiinog zitcnd pe pat. $i lisus, jaSfantul Dimitrie al Rostovului Mainile Sale sunt toate numai rani, mainile acelea de la atingerea carora tremura moartea, care au fost ca un plasture vindecator Pentru toate bolile, care au hranit mii de oameni cu pufine paini, Mainile acelea sunt rastignite cu cuie de fier. Mainile care Lau creat pe om sunt chinuite fara de omenie! in rani sunt picioarele Domnului, picioarele acelea care au mers pe api ca pe pimant, picioarele care au fost spailate de lacrimile pacitoasei si gterse cu parul capului ei; si picioarele acelea sunt patrunse de cuiele de fier. Strapunsa este coasta Celui Care a creat din coasta ajutor protoparintelui nostra Adam. Domnul s-a numit pe Sine usa: Eu sunt Usa: De va intra cineva prin Mine, se va mantui (Ioan 10, 9). Si a ‘mai spus: Batefi si vi se on deschide (Matei 7, 7). Dar acum nu mai trebuie s{ batem la usa aceea. Unul dintre ostasi a stripuns cu sulija coasta Domnului, iat usa deschist prin care orice doritor vn intra siva ‘esi si pisune va afla (Ioan 9 ,10). Sulifa care a palruns coasta Domnului a ajuns pana la inima Lui, cu ascutisul ei lung, si a rinit-o, Inima care a durut pentru lume, plind de mild gi de @ zis slibinogului: Indritzneste, fiule! Tertate Sim picatele tale! Marcu 2, 5: $i vitzind lisus credinfa lor, ina sis slibinogutui: Fiule iertate ii sunt picatele tale! Luca 5, 20 Si pind credinga lor, Elle-a zis: Omul,iertate ii sunt ptcaele tale Luca 7, 47-48: De aceea ifi zie: letate sunt ptcatele o cele multe, ci mult a iubit. lar cui se iartt putin, putin iubeste, $i a as e Jertateifi sunt piicatele. ned.) x |Invaysturi gi reflect duhovnicesti compasiune fata de suferinzi. Ranité este inima lui Hristos pentru ca a iubit lumea din toata inima Lui. _Straipunsa a fost aceasta inima, care s-a mistuit in flacira iubirii extreme fafa de oameni. _ Deci sa se rcoreasca acum inima Lui... Fierul a trecut prin ea, lésand vantul racoritor sa sufle: isa este deschisa. Ridicafi-va, vanturi de la miazazi ‘side la miazAnoapte, si suflati in inima Celui ce v-a iubit si care s-a mistuit in flacara acestei iubiri! _ Candva, Moise a lovit cu toiagul in piatra “gia curs api, iar ostasul a strapuns coasta Pietrei-Hristos, si a curs sange si ap’. O, mana a “chinuitorului, care ai indraznit s& lovesti in coasta lui lisus! O, inima impietrita, care te-ai incumetat _ lao asemenea fapta! Doua izvoare s-au revarsat din coasta lui lisus, _ de sange si apa. Apa, pentru spalarea noastra, iar sange pentru sfintirea noastra; ap, pentru potolirea setei, iar singe, spre vindecare. Cei istovifi de sete, duceti-va la apa! Cei boinavi cu sufletul si cu trupul, apropiati-va de sangele vindecator al Mielului, Hristos Cel neintinat! Nu din slava Lui, ci prin ritnile Lui noi tofi ne-am vin- decat (cf. Isaia 53, 5"). Lumea care zace toat& in rau s-a umplut de améraciune mai mare decat Mara. Domnul a deschis in coasta Lui izvorul nesecat al _ dulcefii, dorind s& indulceasc4 amaraciunea lumii. Dar vai! Izvorul acesta este disprefuit... O, lume! © Dar El fusese stripuns pentru pitcatele noastre si zdrobit pentru ___ffridelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mintuirea noastrit $i prin rinile Lui noi tofi né-am vindecat. (n.ed.) |»‘Sfantul Dimitrie al Rostovului Lume blestemats, prin ce te gandesti sa-fi indulcesti améraciunea, daca treci cu vederea Izvorul acesta? Dar mai bine s& disprefuiesc eu lume de aici si deserticiunea ei, si privesc la mine si la Dumnezeul meu, Care imi vorbeste prin rénile Lui, oarecum Spunandu-mi: , Te-am iubit pe tine, iubeste-ma gi tu Pe Mine. Mai mult de atat nimic nu vreau gi nu cer. M-am nascut de dragul tau, am rabdat osteneli, M-am chinuit de foame gi de sete, am postit si, in cele din urma, M-am dus s& paitimesc, ranit am fost, “istignit am fost si am murit. Pe toate le-am rabdat Pentru tine. Pentru toate acestea ag vrea si primesc un singur lucru: ramai in iubirea Mea”. Dar pecine altcineva putem iubi, in afara de Tine, Domnul nostru? Cu Cine altceva ne putem indulei amAraciunea, daca nu cu Tine, Preadulce lisuse? Numai Tu singur, Doamne, lumineazé-ne cu iubirea ta. Pasa Te cautam sisi ne umplem de tanjirea dupa Tine; si Te iubim pe Tine gi st ardem vesnic in flaca iubirii nestinse fafa de Tine. Cuiele gi sulifacu care Tu, Doamne, ai fost stripuns de dragul iubirii fata de noi, si strapunga inimile noastre, ca si noi si Te iubim pe Tine. Fie ca rinile Tale si ne invete si iubim Patimile Tale! Fie ca iubirea noastra intreaga 8a fie cuprinsa in iubirea Ta! ©, iubirea noastra! O, preadulce lisuse, mergand in urma Ta, Cel ce urmeaz si fii ingropat, merg Impreund cu ceilalf. Tu esti ingropat cu trupul, iag noi ne ingropam impreund cu Tine inimile Noastre. Fie ca inimile noastre s4 fie ormantul trupului Tau, jar rdnile tale sa fie mormantul inimilor noastre. 40 |Invajatur si reflecjii duhovnicesti Stim c& vom iesi din mormént in ziua a treia, fie ca inimile noastre si rman vesnic cu r&nile c&ci nu exist nimic mai dorit si mai placut tru inimile noastre, decat aceste preacurate rani Tale, la care reflectim cu lacrimi si le sarutam cu le noastre, chiar daca sunt nevrednice. Amin.