UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR:

Lect.univ.dr. Petru Merghes

1
 ABSOLVENT:Vasile Ciprian

2008

IMPORTANTA JOCURILOR DINAMICE IN

DEZVOLTAREA MOTRICITATII
ELEVILOR DE 9-10 ANI
(CLASA a IV-a )

2
 PLANUL LUCRARII

Cap.1. INTRODUCERE……………………………………………………………………1
1.1.Importanta si actualitatea temei…………………………………………….1
1.2.Motivatia alegerii temei………………………………………….……….……2
1.3.Ipoteza si scopul lucrarii..........………………………………..…………..3-4
Cap.2. FUNDAMENTARE TEORETICO-STIINTIFICA A LUCRARII.....…………5
2.1.Exercitiul fizic – instrument al motricitatii corporale…………………..5
2.2.Exercitiul fizic act supus reglarii………………………………………….5-6
2.3.Caracteristicile si atributiile capacitatilor fizice………………………...7
2.3.1.Caracteristicile de viteza…………………………………………………….7
2.3.2.Caracteristicile de forta……………………………………………………..7
2.3.3.Caracteristicile de rezistenta………………………………………………8
2.3.4.Caracteristicile de mobilitate……………………………………………8-9
2.3.5.Coordonarea si caracteristicile exercitiului fizic in procesul
comunicarii exterioare……………………………………….…………..9-12
2.3.6.Importanta calitatilor volitive…………………………………………12-15
Cap.3 . ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII ……………...…….16
3.1.Metode de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii .....................16
3.2.Locul, subiectii si etapele cercetarii...............………………………..16-17
3.2.1.Durata experimentului si etapele de lucru…………………………….17
3.2.2.Desfasurarea experimentului…………………………………….…..17-20
Cap.4.REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR..................20-25
Cap.5. CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………………...26-27
BIBLIOGRAFIE
ANEXA

3
 1. INTRODUCERE

1.1. Importanta si actualitatea temei

Contextul actual este nefavorabil indeplinirii obiectivelor educatiei fizice

si sportului a procesului instructiv educativ prin planificarile, editate de
ministerul educatiei fata de clasele de gimnaziu, care prin aria curriculara
prevede 2 ore/saptamana (deocamdata) pentru educatie fizica si sport pentru
aceasta categorie de elevi, ceea ce este mai mult decat insuficient.
Din punct de vedere al indeplinirii prmului obiectiv al educatiei fizice,
privind dezvoltarea fizica armonioasa a individului situaţia este total
nesatisfăcătoare , prin prisma faptului caci la prima vedere prin evaluare
formativa se constata mari lacune in deprinderile motrice si un slab randament
fizic, cu repercursiuni asupra dezvoltarii personalitatii.
Prin alta premisa, randamentul fizic este scazut in comparatie cu cel al
elevilor de la scoala sportiva care beneficiaza de cate 3-4 ore/saptamana de
educatie fizica, randament evaluat prin prisma calitatilor motrice .
Cerintele procesului instructiv-educativ arata prin planificari caci, elevul
din ciclul gimnazial, va trbui sa dezvolte cam aceleasi competente ca si colegii
lor care dispun de cate 3-4 ore/saptamanal, ceea ce este absurd din punct de
vedere metodologic al defasurarii proiectului de lectie , privind densitatea
efortului dar si timpul latent de asimilare al elementelor invatate.

1.2.Motivatia alegerii temei

Prin mentinerea sistemului actual se va ajunge la formarea unei

generatii de tineri adolescenti din punct de vedere al constitutiei fizice si a
armoniei corporale defectuoase
Strategia de viitor a ministerului educatiei pentru disciplina educatie
fizica si sport diminuata in comparatie cu necesitatile concrete.
Atentat la starea natiunii cu buna stiinta prin neacordarea prioritatilor
nationale in detrimentul altor ecuatii conjuncturale care vitregesc mai degraba
nu disciplina educatiei fizice ci natiunea in ansamblu.
4
 Conturarea intre aspectul psiho-intelectual si cel corporal, intre a gandi
si a face, intre o cultura a spiritului si o sub cultura a modului de a opera, a
produs si produce inca distorsiuni in modul de valorizare a persoanei sau a
grupurilor sociale. Corpul nu este considerat doar o parte , ci este o conditie a
insasi existentei, o valoare si un instrument rafinat a carui mobilitate (miscare)
reprezinta conditia esentiala a functionalitatii sale.
Craerea unei activitati motrice inseamna utilizarea uni limbaj specific,
care, asemenea celorlalte limbaje, consta in exprimarea subiectului, a
intentiilor sale comunicative si de a interactiona cu ceilalti. Miscarea corporala
reprezinta elementul structural al orcarui sistem relational.
Consecinta, se impune mai ales la tanara generatie, educarea
sistematica a capacitatii de comunicare prin limbaj corporal, ca o componenta
inseparabila a personalitatii. Astfel vor fi posibile:
-controlul propriilor gesturi in diverse situatii;
-expresia miscarilor cu semnificatie pozitiva pentru ceilalti (atitudine
corporala adecvata, tinuta corecta si estetica miscarilor etc);
-exersarea gesturilor in conditiile efectuarii exercitiului fizic (supus lectiei
de educatie fizica).

1.3. Ipoteza si scopul lucrarii

Activitatea educativa ridica pe parcursul desfasurarii ei anumite semne

de intrebare si sugereaza diferite situatii problema.
Experienta personala si literatura de specialitate studiata mi-au permis
sa constat ca in activitatea de educatie fizica, trebuie pornit de la ipoteza
potrivit careia, cu cat gama exercitiilor fizice, a jocurilor, a parcursurilor
aplicative si a celorlalte activitati sportive este mai mare, cu atat acestea pot sa
aiba o influenta mai puternica asupra dezvoltarii motricitatii generale a elevilor
supusi instruirii si implicit deci a unei expresii corporale optime care sa
permita transmiterea informatiilor obiective in sensul unui impact benefic si
eficient.
In lucrare am pornit de la ipoteza ca, aplicand sistematic si permanent
(ora de ora) aceste mijloace alese pentru experiment, exercitii pentru
mobilitate, jocuri dinamice si parcursuri aplicateve, voi obtine rezultate
superioare in ceea ce privesc indicii de motricitate generala a elevilor supusi
experimentului si exprimati prin:
-nivelul superior de dezvoltare al capacitatilor motrice;
-adaptarea superioara a organismului la efort;
-coordonare superioara prin stapanirea unor deprinderi si priceperi
motrice;
-trecerea mai facila (cu usurinta) de la o activitate la alta, fara efort
deosebit;
-tinuta corecta a corpului inefectuarea gesturilor motrice;
-estetica deosebita a deplasarii segmentelor corpului in spatiu;
-adaptarea facila la situatii noi si la stimuli noi;
-aplicarea sistemului de cunostinte, priceperi si deprinderi motrice
dobandite in conditii variate;
5
 -dobandirea unui bagaj motric care sa permita diferentierea dintre elevii
supusi experimentului si ceilalti prin comunicare optima a informatiilor legate
de motricitatea corpului.

2. FUNDAMENTARE TEORETICO-STIINTIFICA A LUCRARII

2.1.Exercitiului fizic - instrument al motricitatii corporale.

Exercitiului fizic este astfel structurat incat sa conduca la realizarea

scopului final al activitatii. Acesta cuprinde:
-miscarile corpului sau ale segmentelor (translatie, rotatie, abductie,
adductie, rasucire, aplecare, indoire, flexie, extensie, balansare, etc.)
-efortul fizic solicitat, apreciat prin volum, intensitate, complexitate,
densitate, variabilitate, durata etc.
-efortul psihic respectiv gradul de solicitare al proceselor psihice;
exercitiul fizic este un act voluntar, ce implica intentionalitate si orientare
constienta, influentand benefic nivelul comportamentului uman.
Forma exercitiului fizic reprezinta modul in care se succed miscarile
componente, precum si relatiile dintre acestea. In vreme ce continutul
reprezinta materia prima, compozitia in stare bruta, forma este legata de
aspectul exterior, vizibil finisat, care da atributul calitativ al miscarii. Daca
continutul inseamna coordonari interne neuro-musculare si procese energetice
complexe, forma exprima expresia plastica a miscarii, ritmul, forta de redare,
semnificatia sa (ce informatii se transmit ).
Structura exercitiului fizic este una cinematica si alta dinamica.
Structura cinematica reuneste aspectele de articulare spatio-temporala a
miscarii si anume:
-repartizarea pe faze ale miscarii;
-caracteristici de viteza;
-reperele temporale ale fazelor miscarii;
-lungimile si traiectoriile miscarii.
Structura dinamica se refera la fortele interne si la cele externe ale
miscarii;
-relatia dintre puseele de forta si franare;
6
 -coordonarea impulsurilor partiale care permit insumarea fortelor.
Un concept foarte apropiat de forma exercitiului fizic il reprezinta tehnica
definita drept indeplinirea anumitor sarcini motrice.

2.2.Exercitiul fizic ca act supus reglarii

Prin reglare, intelegem un ansamblu de actiuni (transformari) aplicate de

un subsistem, numit mecanism de reglare, altui subsistem, numit obiect al
reglarii, in interiorul unuia si aceluiasi sistem, cu scopul mentinerii propriei
sale existente, impotriva efectelor perturbatoare sau entropice. Sistemul ca
“tot” poate actiona si asupra unei variabile a mediului ambiant, pentru
mentinerea sau aducerea acestuia la anumite valori convenabile sau optime.
In cadrul reglarii specifice a exercitiului fizic, se disting doua momente:
momentul declansator si momentul de executie (finalizator). Declansarea este
determinata de aparitia unei discordante in starea de echilibru (imaginea
ideala amiscarii) si starea unei vasriabile interne sau din mediul extern. Cu
alte cuvinte, disproportia dintre modelul de executie a unei miscari si
efectuarea acesteia la un moment dat, in care pot interveni deficiente de
coordonare datorate diversilor factori.
Semnalele emise de “operatori” despre acest eveniment (prin evaluare-
comparare), trebuie sa fie receptionate si prelucrate de mecanismele de
comanda si decizie ce vor declansa procesul de reglare. Executia presupune
transformarea comenzilor de start in actiuni reglatorii, care se exercita direct
asupra miscarii prin corectarea sau reluarea secventelor parcurse. Aceasta
actiune reglatorie presupune o anumita etapizare (stadilitate), fara a-si
diminua insa, promptitudinea.
Caracteristicile miscarii- traiectorii, directii, amplitudini, viteza de
executie etc., se cer a fi permanent adecvate situatiilor, obiectivelor urmarite
prin miscare, fapt ce implica o permanenta utilizare a feed-back-ului. Putem
spune astfel ca exercitiul fizic implica mecanisme de reglare si auto reglare
deoarece favorizeaza circulatia informatiei in ambele sensuri: de la centru de
comanda la periferie si invers.
Exercitiul fizic, ca sistem supus reglarii si autoreglarii, poseda capacitati
superioare de alegere a variantelor optime de executie, pentru echilibrarea
mediului intern si extern.
Ca orice proces de reglare, executia exercitiului se inscrie in interiorul
unei zone delimitate de intersectia a doua multimi: influente reglatoare si
transformarile variabilei reglabile (caracteristicele executiei).
Intinderea zonei de reglare depinde de capacitatea combinatorica a
sistemului reglator. Se poate aprecia ca valoarea acestei zone depinde de
complexitatea exercitiului, de multimea factorilor de mediu si de stadiul de
insusire a acestuia.
Elementele componente ale reglarii operationale a exercitiului fizic sunt
urmatoarele:
a) mecanismul de comanda si reglare – care elaboreaza semnale
specifice, pe baza evaluarii si compararii distantei dintre valoarea actuala a
variabilei miscarii si valoarea preconizata;

7
 b)mecanismul de executie – care transforma comenzile in semnale de
declansare a actiunii reglatorii;

c)obiectul reglarii – exercitiul propriu-zis, cu valoare de subsistem, care,

ca raspuns la actiunile reglatorii isi modifica succesiv starile;

d) veriga conexiunii inverse – care aduce valoarea variabilei reglabile –

traiectorie, directie, unghi, grad de incordare musculara etc., la valoarea
etalon.
Parametrii optimi ai reglarii exercitiului fizic sunt:

-durata sau intinderea exercitiului;

-finalitatea exercitiului;
-eficienta exercitiului.

Caracteristicile calitatilor motrice; atributiile lor privind comunicarea

optima prin limbaj corporal

2.3.Caracteristicile exercitiului fizic

2.3.1.Caracteristicile de viteza

In contextul transmiterii informatiei prin expresie corporalara,

rapiditatea miscarii in unitate de timp i se atribuie un rol foarte important ,
pentru ca aceasta rapiditate determina lungimea distantei parcurse in timp
sau prin timpul de efectuare a respectivei secvente.
Priceperea executantilor de a mentine o viteza optima de executie se
numeste simtul vitezei, corelat in buna masura cu simtul ritmului si
tempoului. Trebuie mentionat de asemenea faptul caci viteza este puternic
conditionata genetic, astfel ca progresul, chiar in conditiile unui antrenament
special, nu este spectaculos, in raport cu posibilitatile de dezvoltare a altor
calitati motrice.
Pentru deplasarea in conditii optime a segmentelor corpului si a corpului
in gimnastica de pilda cea mai importanta forma de manifestare a vitezei o
reprezinta cea de reactie si cea de deplasare in efectuarea unor actiuni
speciale care determina realizarea unei miscari. Eficacitatea antrenamentului
pentru educarea vitezei se asigura printr-o intensitate si amplitudine motrica
ridicata. Se cunoaste de asemenea faptul caci antrenamentul de viteza nu
trebuie sa fie precedat de activitati obositoare si inhibatoare a sistemului
nervos.

2.3.2. Caracteristicile de forta

Forta este considerata o calitate motrica fundamentala, deoarece orice

miscare presupune contractibilitate musculara. Ea este indispensabila si in
procesul de dezvoltare a celorlalte calitati. Efectuarea corecta a miscarilor,
coordonarea muschilor este dirijata de sistemul nervos central.
Din punct de vedere biomecanic, parghiile segmentelor corpului sunt
actionate de forte interioare si exrterioare la care sistemul osteo-muscular
8
reactioneaza prin cedare sau invingere, creeand astfel posibilitatea deplasarii
segmentelor si corpului in spatiu astfel incat nu survin modificari in;
-executia corecta si in timp optim al miscarii;
-posibilitatea de schimbare a directiilor in structuri variate;
-tinuta si estetica miscarii;
-transmiterea mesajului codificat real, fara informatii colaterale.
Importanta acestei capacitati rezida si sub aspectul efectuarii mai ales a
exercitiilor, cu diferite incarcaturi. Dificultatea de operare in conditii multiple
sub incidenta multifactoriala presupune in primul rand o mobilitate neuro-
ridicata astfel incat desfasurarea actiunii motrice in conditii de echilibru sub
incarcatura, sa conduca la un raspuns pe masura mesajului primit. Deci forta
in regim de echilibru este un atribut de seama in executia elementelor care tin
de structura estetica si de expresivitate a corpului.

2.3.3. Caracteristicile de rezistenta

Impreuna cu celelalte calitati motrice, rezistenta influenteaza

considerabil randamentul in gimnastica de exemplufiind strans legata, in
special de forta si viteza, reprezentand aici ca si in toate cazurile, capacitatea
de a desfasura o activitate de durata fara scaderea eficacitatii acesteia.
Cercetarile mai multor specialisti releva faptul caci rezistenta in regim de forta
este un factor esential al randamentului. De asemenea, exista o stransa
corelare intre forta musculara maxima si capacitatea de rezistenta.
Pentru o imagine expresiva a unuei actiuni si un aspect de tinuta
estetica deosebita prin coordonare musculara si neuromusculara, a efectuarii
legarilor, combinatiilor si exercitiilor integrale este necesar o capacitate optima
a organismului prin rezistenta specifica.

2.3.4. Caracteristicile de indemanare&mobilitate

Actiunile intreprinse de segmente sau de corpul uman reprezinta prin

amplitudinea lor o particularitate. Cu cat executia este mai ampla, mai
degajata, cu atat evolutia uni gimnast de exemplu ne pare mai frumoasa, mai
impresionanta. O buna mobilitate si suplete a diferitelor articulatii permite
abordarea unei mai mari varietati de miscari in combinatii si legari si asigura
cresterea longevitatii sportive. Prin mobilitate se exprima capacitatea maxima
de deplasare a unui segment legat de o anumita articulatie a corpului. O buna
mobilitate articulara si elastica musculara determina efectul de suplete in
miscare. Supletea scazuta cauzeaza dezavantaje:
-lungeste perioada insusirii, perfectionarii actiunii motrice;
-favorizeaza acidentarile;
-limiteaza folosirea randamentului maxim, reducand indicii
celorlalte calitati motrice;
-cheltuiala mare de energie;
-scade calitatea executiei;
-miscari neexpresive.

9
 Devenirea mobilitatii se face in armonie cu cea a fortei, neglijarea
acestui aspect deosebit de important ridica mari probleme ulterioare si
serioase in acelasi timp, prin prisma faptului caci va avea de suferit
dezvoltarea elasticitatii musculare, care apoi duc la scaderea mobilitatii
articulare, la instalarera rigitatii, diminuarea supletei si amplitudinii miscarii si
implicit a unei executii estetice optime a actiuniilor motrice .
Factori ce determina amplitudinea miscarii:
-structura articulara;
-capacitatea de intindere a ligamentelor si tendoanelor;
-tonus si elasticitate musculara ;
-elasticitatea discurilor intervertebrale;
-capacitatea sistemului nervos central de coordonare a proceselor
neuromusculare;
-temperatura musculara;
-starea emotionala.
Dificultati pot sa apara si din extrema cealalta, prin dezvoltarea
exagerata a mobilitatii, fara tonefierea grupelor musculare, se poate ajunge la
laxitate articulara, care, la randul sau, creeaza dificultati in controlul
miscarilor si mentinerea echilibrului.
Dezvoltarea si intretinerea mobilitatii reclama antrenament permanent si
exercitii specifice efectuate zilnic.

2.4. Coordonarea si caracteristicile exercitiului fizic in procesul comunicarii

exterioare.

Fiind o calitate complexa, si importanta ei este deosebita in limbajul

corpului, deoarece permite coordonarea unor miscari complicate si asigura
insusirea si perfectionarea mai rapida a deprinderilor, precum si adaptarea la
cerintele si situatiile variate.
Coordonarea este o calitate dependenta de activitatea proceselor
nervoase superioare, avand caracter genetic si este mai greu perfectibila dupa
cum se cunoaste.
Informatiile prelucrate de analizatori ajuta la cunoasterea mai detaliata a
desfasurarii miscarii, permit analiza amanuntita si insusirea rapida a acesteia.
Coordonarea in procesul ei de dezvoltare presupune creearea unei
activitati reflex-conditionate si a unei plasticitati crescute a prceselor nervoase
fundamentale la nivelul scoartei cerebrale, care asigura posibilitati de trecere
rapida de la unele reactii la altele, reproducerea de noi legaturi temporare. Prin
exercitiile de indemanare se ajunge la ameliorari calitative, ca efect al
coordonarii dintre extrareceptori, pe de alta parte, si celelalte functii ale
scoartei cerebrale, pe de alta parte. Se cunoaste faptul caci exercitiile folosite
pentru perfectionarea coordonarii trebuie executate la inceputul
antrenamentului, cu intervale de refacere optime.
Functie de tipul de activitate nervoasa, de mobilitatea proceselor
nervoase (temperament), de inteligenta motrica, individul poseda mai mult sau
mai putin coordonare motrica. Prezint in urmatorul interval cateva tabele care
evidentieaza caracteristicele clitatii motrice coordonarea.

Tipurile de activitate nervoasa superioara in insusirea coordonarii:

Tab.1
10
Tipul de activitate Temperamentul Cum insuseste Recomandarea
nervoasa metodica
-repetari multe;
Slab, Melancolic Greu, -stimularea
inhibitiv nedurabil increderii;
-evitarea pauzelor
Puternic, -acent pe calm;
neechilibrat Coleric Inegal -conditii diferite
de lucru;
Puternic, Incet, -lectii
echilibrat, inert Flegmatic stabil sistematizate;
-incredere
Puternic, Repede, -varietate;
echilibrat, mobil Sangvin statornic -antrenament cu
muzica;

Formele de manifestare ale coordonarii:

tab.2
Coordonare generala Coordonare specifica
Dependent de aria de Dependent de celelalte
intrebuintare a calitati
deprinderilor
-in deprinderi motrice -coordonarea membrelor -coordonare in eforturi
utilitare; superioare; de viteza;
-un deprinderi motrice -coordonarea membrelor -coordonare in regim de
de baza; inferioare; forta;
-in deprinderi motrice -coordonare digital; -coordonare in regim de
specifice: -cordonarea rezistenta.
-progresive; gimnastului;
-spontane. -coordonarea
patinatorului.

Gradul de complexitate al coordonarii (indic-trepte valorice):

gradul de dificultate-(complexitatea actiunii):
-simetrie;
-asimetrie;
-simultan;
-sincron.
b) precizia in spatiu:
-incadrarea miscarii in spatiu-pozitie,directie,
amplitudine;
c) incordarea motrica:
-executii dezinvolte;
-economie de efort;

11
 -precizarea gradului de incordare necesar pentru realizarea
actiunii;
d) viteza executiei:
-incadrarea miscarii in coordonatele de timp;
-perceperea ritmului, tempoului, frecventei.
e) sincronizarea miscarii dependent de aparat:
-adaptari si corectari aduse executiei;
-modificari actiunilor dependente de structura.

Dinamica efortului in dezvoltarea coordonarii tab.3

Factorii dinamici Criterii de Indicatii metodice Probe de control
ai efortului apreciere
-nr. -Nr. mare de
antrenamentelor antrenamente si -stadiu de
Volum -nr. repetarilor repetari crestere in
-durata -durata limitata coordonare
antrenamentelor pentru protejarea
sistemului
nervo--accent pe
finete si precizie

-incarcatura -alternari de -verificarea

-viteza intensitati si coordonarii in
-pauza mijloace regimuri diferite
Intensitate -ritmuri diferite
-pauze scurte

-vit. de executie -exercitii de mare -probe complexe

Complexitate -precizie finete si in de viteza si
-orientari in conditii executie
spatiu nobisnuite

Cai si mijloace pentru dezvoltarea coordonarii tab.4

CAI
-sisteme de actionare pentru invatarea
priceperilor si deprinderilor motrice
-cunoasterea caracteristicilor funda-
mentale ale miscarii si incadrarea ei in
Spatiu si timp
-sisteme de actionare destinate
perfectionarii capacitatii de a
aplica priceperi si deprinderi
motrice in conditii variate.
-sisteme de actionare pentru
dezvoltarea calitatilor motrice

MIJLOACE
-cresterea bagajului motric prin apro- -dezvoltarea capacitatii de genera-
fundarea sistemului de cunostinte, lizare si aplicare a experientei
priceperi si deprinderi motrice motrice dobandite.
-continutul procesului de instruire -aplicarea exercitiilor in conditi ne-
12
-inlaturarea, formarea standardizarii schimbate
-dezvoltarea jocurilor de miscare si
parcursuri aplicative
-linii acrobatice si artistice
-procedee tehnice specifice ramurii
de sport individuale
-procedee tehnico-tactice specifice
jocurilor sportive; aplicarea ace-
stora in conditii de joc cunoscute.

Ca si viteza, capacitatea coordinativa este o componenta al carei nivel

este in mare masura determinat genetic si, ca atare, gradul sau de
“antrenabilitate este mai redus. Desi exprimarea sa este conditionata de
procesele de maturizare, varsta optima la care se poate actiona cu sanse mari
de progres este intervalul 7-10 ani, cand capacitatile cognitive si motrice se
sprijina reciproc.
Coordonarea generala creeaza premisele pentru coordonarea specifica,
intre cele doua forme existand un continuum favorizant; tranzitia intre ele este
netransata, ponderea anumitor tipuri de exercitii depinde de varsta, bagaj
motric, componenta asupra careia dorim sa actionam (echilibru, diferentiere
kinestezica, creativitate motrica, etc.,).
Capacitatile coordinative pot fi ameliorate in ansamblul lor doar prin
mijloace complexe, prin combinatii de metode si procese de exersare.
Conform lui Blume (1981) citat de Manno, capacitatile coordinative
constituie un sistem cu interconditiionari complexe dintre elementele
componente si finalitatile acestuia.

CAPACITATE DE CAPACITATE DE CAPACITAE DE

DIRIJARE CONTROL READAPTARE MOTRICA INVATARE MOTRCA

COMBINAREA MISCARILOR ORIENTARE SPATIO-TEMPORALA

DIFERENTIERE KINESTEZICA REACTIE RAPIDA

ECHILIBRU RITM

PRECIZIE

Sistemul componentelor capacitatilor coordinative (dupa Blume)

2.5. Importanta caracteristicilor volitive

13
 Lipsurile din pregatirea fizica, altele apartinand sferei psihice, de
exemplu teama, emotiile, lipsa de concentrare, probele si elementele complicat,
ca si desfasurarea lectiilor (aparatura diferita, altfel asezata, frig, galagie sau
zgomote, posibilitatea caderii si accidentarii) sunt tot atatea situatii care
solicita manifestarea eforturilor volitive si contribuie la educarea lor.
Esential in educarea calitatilor volitive este crearea unor atitudini
durabile in conduita gimnastilor. In exercitiile de coordonare si mobilitate care
dau impresie si tinuta corporala, intelegem prin calitati de vointa, orientarea
spre un scop precis-perseverenta, hotararea, curajul, initiativa, independenta,
calmul si stapanirea de sine.
Perseverare prin aptitudinea de a depune constant eforturi de vointa.
Invatarea si perfectionarea numeroaselor elemente din combinatiile libere
alese, dezvoltarea si educarea calitatilor motrice specifice nu ar fi posibile fara
un nivel ridicat al perseverentei.
Curajul si hotararea sunt calitati decisive in anumite momente, prin
luarea deciziilor rapid si corect in conditii dificile. Curajul presupune, actiuni
indraznete, independent de pericolul si consecintele pe care le poate suporta
elevul.
Independenta si initiativa, legate de fundamentul intelectual al pregatirii
si se exprima prin asumarea de catre elev a unor obiective si sarcini concrete,
in mod independent pentru a actiona in con secinta in activitatea la ora de
educatie fizica sau de antrenament.

Stapanirea de sine este o calitate fundamentala a oricarui elev. Ea se

traduce prin aptitudinea de a face fata cu discernamant situatiilor dificile, de a
controla propriile sentimente si de a sti sa recurga la vointa pentru a invinge.
In educarea acestei trasaturi este necesar ca antrenorul sa creeze sistematic
situatii, in lectii solicitarea eforturilor volitionale in aceasta directie.
Executantii trebuie sa simta segmentul aflat in miscare . O executie
corecta, fie ea si simpla din punct de vedere al gradului de efort; neviciata,
pentru a transmite o informatia fidela.
Exercitiul trebuie sa constituie o compozitie inchegata, sa alcatuieasca
un tot unitar, care are la baza o conecptie evidenta, rezultata din bagajul
motric, calitatile, temperamentul, capacitatea de expresie si interpretare si
preferintele gimnastului, asfel incat expprimarea sa constituie un solid
argument in favoarea comunicarii unei imagini reale nedistorsionate cu privire
la aceasta disciplina si nu numai.
Orice tip de miscare expresiva, pe baza legilor miscarii corpului
organizeaza prezenta umana in conformitate cu anumite legi plastice. Aceasta
esentializeaza realitatea, sintetizand aspecte definitorii prin eliminari lucide,
prin ritmizari si concentrari ale elementelor reale.
Orice manifestare artistico-motrica va uza de procedee de compozitie,
care sugereaza concis si pregnant actiunea propusa. Toate studiile de miscare
au ca scop o stapanire cat mai constienta a posibilitatilor de manifestare a
corpului.
Plasticitatea reprezinta o calitate a naturii care se ofera ochilor nostri,
capabili sa o surprinda intro varietate infinita a desfasurarii formelor sale in
spatiu. O gimnasta in timpul exercitiului este un exemplu de forma, care are
atributul plasticitatii.

14
 Din antichitate si pana astazi antropomorfismul artei s-a bazat pe ideea
ca trupul uman reprezinta o reusita maxima a naturii, cu calitati plastice de
necontestat. Este adevarat, nu toti oamenii, prin prezenta sau prin miscarile
lor, ofera satisfactii vizuale; nu toate organismele (in atributele lor exterioare),
desi au o structura comuna, imbina proportiile in mod armonios si, pe de alta
parte, chiar trupuri armonioase sunt capabile sa desfasoare miscari plastice
sugestive.
Plasticitatea corporala inseamna deci impresie vizuala. Dincolo de
aceasta insa, noi suntem atrasi de calitatea expresiva a formelor.
Expersivitatea apeleaza in special la caracteristici de natura psihica
(temperamentale, afective, atitudinale). Trebuie realizata astfel distinctia dintre
plasticitatea formei miscarii si continutul sau emotional exprimat in calitatile
sale expresive (se poate exemplifica aceasta idee prin imaginea unui
contorsionist care, in miscare, infatiseaza o forma plastica, dar care nu
transmite emotii, stari afective speciale, asa cum o realizeaza, de pilda, o
gimnasta “ritmica”).
Pentru realizarea plasticitatii si expresivitatii corporale se utilizeaza
urmatoarele tipuri de de exercitii
 exercitii prin care executantii trebuie sa fie expusi la dezvoltarea
simturilor papilare (contactul cu aparatele) in talpa, in palme, pe celelalte
segmente ale corpului.
 exercitii de zvacnire care antreneaza succesiv segmentele corporale;
 exercitii de improvizatie pe diverse teme;
 comparatie- la oglinda, in care executantii realizeaza diferite miscari cu
un anumit consemn. Realizarea conexiunii directe si inversa- actiunile se vor
desfasura in consecinta.
Indicatii metodice- aceste exercitii necesita o buna pregatire tehnica
preliminara, iar corpul executantului trebuie sa fie suplu si bine lucrat. Se vor
executa miscari cu incordari si relaxari, in ritmuri si cu accente diferite.
In contexul analizei comunicarii interumane prin intermediul miscarilor
expresive, trebuie amintita si importanta capacitatii de improvizatie ca
aptitudine superioara, elevata, ce reuneste elementele constiente, care provin
din studiu, experienta, cat si din elemente inconstiente, spontane, nedirijate
voluntar. Improvizatia unei miscari are ca substrat o idee care se
materializeaza intr-o maniera riguroasa si autentica. “Noul” se construieste din
sensibilitatea subiectului care interfereaza cu planul motric al acestuia si cu
capacitatea de reprezentare a acestuia. Pentru marii creatori de scoala, sursele
miscarii sunt diferite; astfel inspiratia vine dintr-o imagine puternica, care
multiplica reprezentarile gimnastului si deci posibilitatile sale de creatie; sursa
de inspiratie poate fi insasi miscarea care se deruleaza si care genereaza noi
conduite motrice. Si intr-un caz si in celalalt, creativitatea remarcabila se
bazeaza pe flexibilitate si pe o imagine debordanta. Din punct de vedere
didactic subiectul “lasa sa vorbeasca” corpul sensibilizand “emotiile acestuia,
chiar si atunci cand acesta este doar o prezenta lipsita de miscare. Confruntat
cu ritmul, cu sensibilitatea receptarii muzicii, cu expresiile multiple, corpul
uman nu mai este ansamblul functional responsabil de acte motrice zi dezi , ci
el devine un instrument al carui “registru” este preponderent estetic.
Gimnastica ritmica sportiva, integreaza in continuturile ei unspatiu de
expresie care trece dincolo de tehnica pura; ”textul” exercitiului, al rutinei
executate, se transforma astfel in poezie, in creatie pura. Lucrul coregrafic pe
care il implica gimnastica ritmica poate fi schematizat in trei directii:
15
  organizarea spatio-temporala, care se concretizeaza in dispunerea
miscarilor, distributia traiectoriilor, inlantuirea secventelor explozive si a celor
de recul;
 transpunerea gestuala a suportului muzical, care presupune o selectie
si o organizare a miscarilor in functie de forma lor, variatiile de intensitate,
amplitudine, frecventa acestora, in consonanta cu caracterul muzicii, intr-o
respiratie comuna. Se instituie astfel un dialog intre limbajul corporal si cel
muzical, ambele evocand un eveniment unic. Valoarea unei creatii coregrafice
nu consta doar in perfectionarea tehnica a liniilor, ci si in interactiunea
gesturilor si a miscarilor care construiesc o arhitectura unitara. Simbioza
miscare-muzica conduce la existenta unor “fe nomene-sunet si a unor ritmuri-
volum” care sfideaza legile spatiului si timpului fizic, construind o realitate
dinstincta (D.Mortel).

Conform lui Sionnet (citat de D.Marotel), expresia si interpretarea

miscarii sunt posibile prin:
 puritatea liniilor si profunzimea formei; acestea devin posibile prin
realizarea unor tinute si miscari sobre, prin amplitudinea si interiorizarea
miscarii;
 calitatile energetice si ritmice ale gestului motric, adica viteza, forta,
continuitatea, discontinuitatea, agresivitatea, lentoarea, etc., toate bazate pe
disponibilitatea dinamica corporala;
 punerea in scena, adecvata creatiei artistico-motrice, fapt ce revine in
sarcina altor specialisti, care transforma atmosfera prin décor, lumini,
sonorizare, costume. De multe ori, chiar executantii miscarilor participa la
aceasta activitate, pentru a rezona perfact cu spatiul in care ei vor evolua.
Una din calitatile motrice puternic implicate in realizarea expresiilor
corporale o reprezinta coordonarea, cu multiplele sale componente. Aceasta nu
reprezinta numai legarea mai multor elemente intr-o unitate organica, ci si
liantul elementelor externe (parteneri, décor, lumina, muzica) ce compun un
anumit spatiu rezonant. Lucrul pentru coordonare conduce la realizarea
anumitor reflexe ce permit o o integrare spontana a miscarii. Cu toate acestea
dobandirea lor, desi usureaza efortul propriu-zis, poate conduce la schematism
al miscarii prin exersare stereotipa, care blocheaza posibilitatile creatoare. Se
utilizeaza frecvent exercitiile libere, exercitiile cu obiecte, de atentie, mijloace
pentru dezvoltarea simtului ritmului, executii fara control vizual, etc.
De exemplu, se solicita subiectului sa ia spontan o pozitie oarecare, fara
unscop precis. Apoi ii cerem sa gandeasca miscarea legata de un anumit scop
sau sens si sa o justifice. Se poate observa imediat o diferenta in atitudinea
gimnastului care transmite o anumita stare.

16
 3. Organizarea si desfasurarea cercetarii

3.1. Metode de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii

Pentru elaborarea prezentei lucrari am folosit urmatoarea metodologie:

-studiul bibliografiei de specialitate
-observatia pedagogica
-metoda testelor
-metoda analizei comparate
-metodica statistico-matematica unde am calculat urmatorii indici:
-coeficientul de variabilitate
-abaterea standard
-media aritmetica ponderata
-grafice si tabele centralizatoare cu rezultate obtinute in experiment
Detaliez in continuare etapele pe care le-am parcurs in cadrul cercetarii
efectuate in experimentul pedagogic:
a) observatia pedagogica – metoda prin intermediul careia am urmarit
progresul fizic si intelectual al elevilor.Pe parcursul orelor de educatie fizica am
putut constata inclinatia deosebita pe care o au elevii pentru miscare in aer
liber pentru exercitii de gimnastica pentru jocuri dinamice si parcursuri
aplicative. Am urmarit rezultatele obtinute in timpul orelor cat si contributia la
dezvoltarea fizica si psihica, prin respectarea unor cerinte in organizarea si
desfasurarea activitatii.
b) experimentul –prin intermediul caruia am realizat si verificat
contributia pe care au avut-o exercitiile din gimnastica, jocurile dinamice si
parcursurile aplicative in dezvoltarea sistemului de cunostinte, priceperi si
deprinderi motrice.
Am introdus in timpul in timpul jocurilor si parcursurilor aplicative
diferite situatii problema si am urmarit modul in care elevii au reusit sa le
rezolve; toate acestea au condus la un randament sporit vis a vis de controlul
miscarii, tinuta miscarii, gradul de coordonare al segmentelor corpului, estetica
miscarii in randul esantionului experimental.
17
 c)testele –au constat din examenul antrpofiziometric: (inaltime, greutatea
corporala, perimetru toracic, frecventa cardiaca), pe care le-am raportat la
valorile medii pe tara.
d)calculul statistico-matematic – al rezultatelor obtinute in experiment:
-coeficientul de variabilitate;
-abaterea standard.
Pentru aceasta am folosit formula:
Σ (X1 – X)2
S= ±

N-1
Unde:  = suma dintre diferenta valorilor individuala si valoarea medie la
patrat;
X1= valorile individiale obtinute;
N = numarul de subiecti.
e)tabele sinoptice (centralizatoare) cu administrarea de teste de mobilitate,
parcursuri aplicative si jocuri dinamice.

In virtutea acestei ipoteze am considerat necesare urmatoarele premise

metodico organizatorice (sarcini):
a) cunoasterea niveluli de dezvoltare fizica, a clitatilor motrice ale
elevilor (baieti si fete) din clasa a IV-a din cele doua grupe:
de experiment;
de control.
b)stabilirea celor mai eficiente jocuri si exercitii aplicative utilizate in
lectii in fiecare ora;
c)cunoasterea progresului grupei experimentale in ceea ce priveste:
-nivelul de dezvoltare al cepacitatii motrice: mobilitatea, segmentelor
corpului;
-cunoasterea progresului realizat in ceea ce priveste calitatea motrica
coordonarea, vis a vis de ;
-deplasarea segmentelor corpului in spatiu;
-pozitia segmentelor corpului si a corpului in intreg fata de
diferite obiecte.
d)cunoasterea progresului grupei experimentale in ceea ce priveste:
fizica. -capacitatea de adaptare la efort;
-capacitatea de practicare a jocurilor dinamice;
-nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice;
-mediile scolare la educatie fizica.
Ca metode de cercetare am utilizat experimentul, examenul
antropometric si fiziologic, observatia si testul.

3.2. Locul subiectii si etapele cercetarii.

Pentru desfasurarea experimentului am folosit un esantion format din 28

de elevi din clasa a IV-a de varsta 10-11 ani ( impartite in doua categorii si din
acest motiv al diferentei de varsta), si alt esantion, grupa martor formata din 27
de elevi de la SC. GEN. NR 7 Timisoara.

18
3.2.1. Durata experimentului si etapele de lucru

Prezenta cercetare se desfasoara in anul scolar 2007-2008. Cercetarea s-

a intins pe o perioada de opt luni (1 octombrie2007 –30 mai 2008). Clasele
supuse cercetarii li s-a aplicat un set de teste cu scopul stabilirii nivelului de
dezvoltare al calitatilor psiho-motrice in cele doua etape ale cercetarii:
-testul I, la inceputul anului scolar;
-testul II, la sfarsitul anului scolar.Testul I – a avut ca scop cunoasterea
comparativa a potentialului biomotric si fizic cu care au intrat in stadiu doua
esantioane de baieti si doua de fete.Testul II – a urmarit cunoasterea
progresului realizat de elevi cand se utilizeaza exercitii specifice.

Testul a urmarit si diferentele de progres intre grupele de baieti si fete.

a) examenul antrpofizometric – inaltimea, greutatea corporala, perimetru
toracic mediu, frecventa cardiaca etc.,pentru a evalua exact nivelul calitattii
starii de sanatate astfel incat elevii sa fie capabili sa intre in experiment in
conditii optime.
b) probe de control – testari initiale , testari finale:
-generale – saritura in lungime de pe loc;
-speciale – exercitii de mobilitate;exercitii de
coordonare simpla si multipla; jocuri de miscare pentru
indemanare;parcursuri aplicative.
De asemenea am urmarit evolutia mediei scolare pe clasa la educatie
fizica in semestrele I si II, si capacitatea de practicare a jocurilor, exercitiilor
corecte, greselile (cu penalizari).
Ca instrumente de recoltare a datelor am utilizat:
a) pentru examenul antropometric si determinari fiziologice:
cronometru, tensiometru, banda metrica, cantar.
b) pentru examinarea calitatilor motrice: cronometru, ruleta si fise
de inregistrare a datelor.
Examenul antropometric al subiectilor s-a desfasurat in cabinetul
medical al scolii cu sprijinul asistentei medicale din scoala.
Orientandu-ma dupa “PROGRAMA CURRICULARA DE EDUCATIE
FIZICA PENTRU CLASA a IV-a” , am planificat pentru clasa inclusa pentru
cercetare mai multe jocuri si parcursuri aplicative care sa fie utilizate la grupa
de experiment in mod sistematic si permanent in functie de temele lectiei. Ele
vizau dezvoltarea calitatii motrice indemanare in anumit regim de manifestare.
Am ales jocuri care influenteaza indemanarea generala, mobilitatea articulara,
elasticitatea musculara, coordonarea segmentara, coordonare psihica.
Majoritatea au fost desfasurate sub forma de stafete si parcursuri aplicative,
deci au avut un caracter pronuntat competitiv, unde am urmarit modul de
transmitere optim al informatiei cerute, astfel incat limbajul corpului sa
evidentieze valente importante in procesul de maturizare motrica pentru
aceasta etapa de varsta.
Desigur, caci o atentie deosebita am acordat-o dezvoltarii indemanarii in
evolutia elevilor in procesul de adaptare la noile conditii (vezi jocurile si
parcursurile aplicative din anexa). Pe langa calitatile fizice mentionate
anterior , aceste exercitii au influentat si celelalte calitati motrice evident
necesare in modelarea corpului in intregul sau astfel incat, expresivitatea
generala, a corpului sa constituie si prin aceste calitati, fundamentul

19
constitutional al unui organism, optim echilibrat in momentul comunicarii prin
actul motric.
Pentru ilustrarea celor sus mentionate, prezint in continuare tabelul cu
jocurile si stafetele aplicative folosite, precum si calitatile fizice pe care le
influenteaza sau dezvolta. De asemenea in anexa 1 si 2 urmeaza descrierea
fiecarui joc, stafeta si parcurs aplicativ.

Tabel cu jocurile de miscare si parcursurile aplicative utilizate la clasa a IV-a

CALITATI FIZICE CAPACI

Denumirea DE BAZA UTILITAR-APLICATIVE TATI
N Jocului V F R I a b c d e f g h i j k l
rc
r
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 17
0 1 2 3 4 5 6
1 Pe nevazute la    
tinta
2 Jocul mut     
3 Lupul si oaia    
4 Soarecele si      
pisica
5 Alungal pe al     
treilea
6 Ghiceste      
numarul
7 Cursa de        
minut
8 Sarppele isi     
prinde coada
9 Tarile        
1 Mingea rosie      
0 si mingea
galbena

20
1 Vanatorii si     
1 ratele
1 Vaneaza lupul      
2
1 Elibereaza      
3 prizionerii
1 Hustiuluc    
4
1 De-a scolile     
5
1 Lupul la stana    
6
1 Vulpea-n    
7 vizuina
1 Pui de cuc      
8
1 Iepurele  
9 lavarza
2 Barza si       
0 broastele
2 Lache-      
1 vasilache
2 Crabii si       
2 crevetii
2 Mg. Prin tunel     
3
2 Ultim      
4 pierd.fuge
2 Parcurs          
5 aplic.1
2 Parcurs        
6 aplic.2
2 Parcurs      
7 aplic.3
2 Parcurs         
8 aplic.4
2 Parcurs        
9 aplic.5
3 Parcurs       
0 aplic.6
3 Parcurs        
1 aplic.7
3 Parcurs        
2 aplic.8
Legenda :

a-mers; h-transport;
b-alergare; i-escaladare;
c-saritura; j-catarare;
d-aruncare-prindere; k-cap.de orienteare spatio-teporala
e-echilibrare; si senzoeio-motrica;
f-tarare; l-cap.de coordonare generala, ritm
g-tractiuni-impingeri; si tempou

21
In organizarea acestor ore de educatie fizica, elevii au fost impartiti in grupa de
baieti si grupa de fete, fiecare grupa invatand elementele sale specifice.

4 REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR

Datele obtinute din experimentul efectuat, au fost prelucrate statistic cu

scopul ierarhizarii lor, a evidentierii progreselor obtinute de elevi precum si
pentru o mai amanuntita analiza a fenomenelor. Asfel s-au calculat:
media aritmetica ca parametru al tendintei centrale;

abaterea standard S= ±  (X1+X)2

N-1
unde:
X1= valorile individuale obtinute;
N = numarul de subiecti;
 = suma dintre diferenta valorilor individuale si valoarea medie la
patrat. S
c) coeficientul de variabilitate Cv = x 100, care exprima
x
gradul de omogenitate al rezultatelor inregistrate.

Pentru evidentierea progresului elevilor pe parcursul celor opt luni de

experiment am intocmit cate un tabel centralizator care scoate in evidenta;
performantele esantioanelor la fiecare testare.
progresele si diferentele de progrese inregistrate la testul I, si la testul II
(de la testarea initiala la cea finala).

Date antropometrice si comparatia cu modelul pe tara de dezvoltare

fizica.
Inaltimea corporala – este un parametru pretios al dezvoltarii staturale
care ofera informatii asupra conditiilor de fond si de durata.
Examinand media aritmetica a rezultatelor obtinute la testarea inaltimii,
se constata caci atat fetele cat si baietii de 10-11 ani au talia pe care trebuie
sa o aibe un copil la aceasta varsta, parametrii incadrandu-se in cerintele

22
modelului de educatie fizica pentru clasa a IV-a (133,8 la 139,1 cm pentru
baieti si 133,2 la 138,9 cm pentru fete).

Modelul pe tara al indicatorilor antropofizionometrici

Tab.1
Sexul Varsta Inaltimea Greutate Perimetrul Frecventa
(ani) (cm) (kg) toracic (cm) cardiaca
(bat./min.)
Baieti 10 133,8±6,2 27,8±4,6 62,3±4 84±11,6
11 139,1±6,5 30,7±5,4 64,8±4,5 83,5±10,9
Fete 10 133,2±6,6 26,9±4,7 61±4,4 84,1±12
11 138,9±6.2 30,7±6 63,7±5,2 83,6±11

Se inregistreaza progrese in crestere atat la baieti cat si la fete. Intr fetele

si baietii de aceasta varsta se constata mici diferent in favoarea baietilor in
tabelul de mai jos.
Tab.2
Sexul Varsta Inaltimea Greutatea Perimetrul Frecventa
(ani) (cm) (kg) toracic (cm) Cardiaca
(bat./min)
Baieti 10 137,5±4,2 29,2±3,1 62,5±5 86±5,1
11 142,5±6 31,6±5 65,3±5 82±5
Fete 10 133,8±6 29±6,3 63,2±4 85±4
11 144,1±6,9 31±4 66,5±3,2 84±7

Greutatea corporala – indice de apreciere a greutatii masei corporale

este in continua crestere atat la esantionul de fete cat si la cel ai baietilor.
Examinand media aritmetica a rezultatelor se constata ca atat fetele cat si
baietii se incadreaza in modelul de dezvoltare fizica pentru clasa a IV-a
depasind cu putin nuvelul pe tara (29,2 kg fata de 27,8 kg baietii de 10 ani si
29 kg fata de 26,9 kg la fete de 10 ani ; 31,6 kg fata de 30,7 kg la baietii de 11
ani si 31 kg fata de 30,7la fetele de 11 ani).
Perimetrul toracic mediu – este determinat dupa formula:
PMAX. + PMIN
P= unde:
2
PMAX = perimetrul toracic masurat in inspir maxim;
PMIN = perimetrul toracic masurat in expir maxim,
care indica elasticitatea muschilor toracelui.
Examinand media aritmetica a datelor obtinute, se constata ca si
aceasta se incadreaza in certintele modelului pentru varsta de 14-15 ani
depasind cu 1-2 cm modelul pe tara.
Frecventa cardiaca – masurata in numar de pulsatii pe minut in repaus
in ortostatism. Este un indice fiziologc care da informatii asupra calitatii
reglarii functiei aparatului cardiovascular. Se obsearva ca , aceasta are
tendinta de scadere intre cele doua varste si ca urmare a cresterii gradului de
antrenament si a sporirii economicitatii aparatului cardiovascular.

Saritura in lungime de pe loc: element din gimnastica folosit ca mijloc de

testare a capacitatii fizice indemanarea, coordonarea proceselor fizice si
23
psihice, calitatii fizice forta exploziva, detenta, calitati volitive, etc.Prin
experiment urmaresc daca aceste capacitati sus mentionate, se dezvolta, astfel
incat daca se realizeaza un progres , masurat prin unitate de masura (cm),
elevul supus testului, imi va comunica acest lucru prin indicii, limbajul
corpului revelete tocmai prin coeficintii crescuti ai deplasarii corpului in
spatiu.
Grupa experimentala la baieti are media la testul initial de 138,02 cm si
sa realizat un progres pana la 144cm, la testarea finala. Grupa de control intra
in test cu 137,90 cm, iar la testerea finala are 138 cm .

Tabel cu indicii statistici la saritura in lungime de pe loc, la clasa a IV-a (baieti)

tab.3
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresulrealizat
X S CV% X S CV% X S CV%
Baieti Expe 138,0 20,4 14,7 144 22 15,2 5,98 1,96 0,49
2 8 7
Cont 137,9 19,5 14,1 138 19,8 14,3 0,10 0,33 0,22
0 5 7 6 9
Difer. 0,12 0,85 0,61 2 2,14 0,87 5,88 1,66 1,48
Abaterea standarad “S” si coeficientul de variabilitate “C v” ca parametrii ai
tendintei de imprastiere al rezultatelor fata de medie se constata ca valorilese
depasesc mediile optime, media fiind deci nereprezentativa., Cv luand valori
pana la 0,49; dupa valoriledispersiei:
Cv = 0  10% -dispersie mica, omogenitate mare;
Cv = 10  20% -dispersie medie, omogenitate medie;
Cv = peste 20% -dispersie mare, lipsa de omogenitate.
Tabel cu indicii statistici la saritura in lungime de pe loc, la clasa a IV-a (fete)
tab.4
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresul realizat
X S CV% X S CV% X S CV%
Fete Exper 115, 10,5 9,07 130 10 7,69 14,3 -0,5 1,38
7
Contr 114, 11 9,60 120 15 12,5 5,5 4 -2,9
5
Difer. 1,2 -0,5 - 10 5 - 8,8 4,5 -
0,53 4,81 4,28

Grupa experimentala la fete are media la testul initial de 115,7 cm si sa

realizat un progres pana la 130 cm, la testarea finala. Grupa de control intra in
test cu 114,5 cm, iar la testerea finala are 120 cm.

Si la grupa fete, abaterea standarad “S” si coeficientul de variabilitate

“Cv” ca parametrii ai tendintei de imprastiere al rezultatelor fata de medie se
constata ca depasesc mediile optime, media fiind deci nereprezentativa., Cv
luand valori pana la 1,38 %, dupa valorile dispersiei:

Podul de jos la baieti – este o proba care verifica extensia coloanei

vertebrale, mobilitatea articulatiei scapulo-humerale in masura deschiderii
unghiului pentru rotatie externa si mobilitatea articulatia coxo-femurala in
masura deschiderii unghiului rotatiei externe . Experimentul urmareste
24
factorul de progres astfel: prin masurarea in unitati descrescatoare (cm) a
distantei dintre varful degetelor de la maini si calcaiul labei picioarelor.
Grupa experimentala intra in testare la valoarea initiala de 72,20 cm si
sa realizat o valoare de 64,08 cm, la testarea finala.Progresul este de 6,06 cm.
La grupa de control progresul este de numai 1,20 de la 72,30 cm la 71,10 cm,
deci nesemnificativ.

Tabel ci indicii statistici la elem.-podul- la baieti clasa a IV-a

Tab.5
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresul realizat
x s Cv x s Cv x s Cv
% % %
Exper 72,2 6,81 9,43 64,0 5,0 7,83 -6,06 1,79 1,6
Baieti 0 8 2
Contr 72,3 6,90 9,54 71,1 6,3 8,86 -1,20 -0,60 0,86
o 0 0
Difer. - - - - - - -4,86 -1.19 -
0,10 0,09 0,11 7,02 1,2 1,03 1,14
8

Examinand abaterea standarad “S” si coeficientul de variabilitate “C v” ca

parametrii ai tendintei de imprastiere al rezultatelor fata de medie se constata
ca depasesc mediile optime, media fiind deci nereprezentativa., Cv luand
valori pana la 1,6 %, dupa valorile dispersiei:

Sfoara la fete – constituie proba de mobilitate a articulatiei coxo-

femurale, deschiderea articulatiei coxo-femurale trebuie sa fie de 180 0. Metoda
de experiment consta in masurarea a deschiderii articulatiei si implicit,
progresului realizat prin marirea distantei dintre calcaile laba piciorului
preferat si varful celuilalt. Cresterea distantei dintre aceste repere in cm
constituie factorul de progres.
Grupa experimentala are media la testul initial de 105,11 cm si sa
realizat un progres pana la 112,09 cm, la testarea finala.
Grupa de control intra in test cu 105,54 cm, iar la testerea finala are
104,88 cm, se constata un regres . Grafica, privind evolutia mediei aritmetice
sunt reprezentate la anexa 6.

Tabel ci indicii statistici la elem.-sfoara, fete- clasa a IV-a

Tab.6
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresul realizat
X S CV% X S CV% X S CV%
Fete Exper 105,1 10,0 9,5 112,0 11 9,8 6,98 0,40 0,28
1 2 3 9 1
Contr 105,5 10,0 9,5 104,8 10,0 9,5 0,66 -0,31 0,03
4 4 1 8 1 4
Difer. -0,43 - - -7,21 - - - -0,09 -0,29
0,02 0,0 0,99 0,2 6,32
2 7

25
 Abaterea standarad “S” si coeficientul de variabilitate “C v” ca parametrii ai
tendintei de imprastiere al rezultatelor fata de medie se constata ca valorilese
depasesc mediile optime, media fiind deci nereprezentativa., Cv luand valori
pana la 0,28 %, dupa valoriledispersiei:
Cv = 0  10% -dispersie mica, omogenitate mare;
Cv = 10  20% -dispersie medie, omogenitate medie;
Cv = peste 20% -dispersie mare, lipsa de omogenitate.

Cumpana inaintae: - constituie proba de echilibru si coordonare segmantara de

mobilitate acoloanei vertebrale in extensie si de deschiderea articulatiei coxo-
femurale, prin extensia piciorului de balans . Metoda de experiment consta in
masurarea a deschiderii articulatiei si implicit, progresului realizat prin
marirea distantei dintre varful piciorului de balans si sol. Cresterea distantei
dintre aceste repere (in cm) constituie factorul de progres.
Grupa experimentala la baieti are media la testul initial de 86,55 cm si sa
realizat un progres pana la 93,01cm, la testarea finala.Grupa de control intra
in test cu 85, 11 cm, iar la testerea finala are 86,03 cm .

Tabel ci indicii statistici la elem.-cumpana inainte baieti- clasa a IVa

Tab.7
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresul realizat
X S CV% X S CV% X S CV%
Baieti Exper 86,5 7,56 8,73 93,0 8,3 8,92 6,46 0,74 0,19
5 1 0
Contr 85,1 7,24 8,50 86,0 8,1 9,49 0,92 0,93 0,99
1 3 7
Difer. - - - - - - -5,54 -0,19 -
1,44 0,32 0,23 6,98 0,1 0,57 0,34
3

Examinand tabelul de mai sus privind rezultatele obtinute intre grupa de

experiment si cea de control, la baieti, se vede progresul inregistrar.
Daca examinam si Cv, se constata caci la grupa de experiment, procentajul
coeficientului de variabilitate pentru o dispersie medie de 0,19 %, avem
omogenitate medie. Iar la grupa de control, incadrarea coeficientului este intre
valorile de peste 20%, fiind o dispersieprea mare, si deci lipsa de omogenitate.
Grupa experimentala la fete are media la testul initial de 86,60 cm si sa
realizat un progres pana la 94,14cm, la testarea finala.
Grupa de control intra in test cu 86,10 cm, iar la testerea finala are 86,17 cm .

Tabel ci indicii statistici la elem.-cumpana inainte fete- clasa a IV-a

Tab.8
Sexul Clasa Testare initiala Testare finala Progresul realizat
X S CV% X S CV% X S CV%
Fete Exper 86,6 7,58 8,75 94,1 8,3 8,90 7,54 0,8 0,15
0 4 8
26
 Contr 86,1 7,22 8,38 86,1 8,1 9,50 0,07 0,97 1,12
0 7 9
Difer. 0,50 0,36 0,37 7,97 0,1 -0,6 7,47 -0,17 0,97
9

La aceasta proba se constata valori mai ridicate ale mediilor la fete de cat la
baieti, fetele dovedind o mai buna mobilitate a articulatiilor coloanei vertebrale
si a articulatiei coxo-femurale, o mai buna elasticitate musculara.

Abaterea standarad “S” si coeficientul de variabilitate “C v” ca parametrii ai

tendintei de imprastiere al rezultatelor fata de medie se constata ca valorilese
incadreaza in mediile optime, media fiind deci reprezentativa.Coeficientul
devariabilitate este de 0,15% reprezentand, o omogenitate medie.

 Media aritmetica in evolutia ei, pentru toate tabelele sunt reprezentate grafic
la anexa VI.

27
 5 CONCLUZII SI PROPUNERI

Cercetarile efectuate asupra potentialului biomotric al elevilor din clasa a

IV-a, au evidentiat ca disponibilitatile organismului la generatiile actuale sunt
mai mari, dar insuficienta solicitare a functiilor motrice. In perioada de formare
si dezvoltare, face ca valoarea calitatilor motrice sa nu se situeze la nivelul
acestor dispozitii.
La aceasta contribuie viata sedentara, solicitarile multilaterale
(predominant cele intelectuale) si lipsa relativa de exercitiu fizic si miscare.
Aspectele amintite impun ca efortul in lectia de educatie fizica sa fie considerat
ca o conditie importanta pentru realizarea obiectivelor Educatiei fizice scolare.
In raporet cu taxonomia obiectivelor scolare am planificat intregul continut
didactic conform programei scolare si planificarii anuale si semestriale
elaborate.
Aplicand in cadrul orelor de educatie fizica si al altor forme de activitate,
exercitiul fizic prin elemente din gimnastica, jocuri dinaice, parcursuri
aplicative, se constata caci programul aplicat pe parcursul experimentului a
influentat evident un comportament diferit de ceea ce s-a afirmat inainte in
ceea ce priveste modul de manifestare al corpului in momentele efectuarii
respectivelor exercitii,. Constatarea generala este caci s-a imbunatatit
substantial gradul de deschidere al segmentelor corpulului intre ele, a crescut
nivelul amplitudinii parghiilor segmentare, deplasarea in spatiu al segmentelor
corpului si corpului insusi a capatat o nota de expresivitate pozitiva, atat in
timpul efectuarii exercitiilor ca atare cat si in activitatile cotidiene. Astfel
informatiile pe care le transmite de acum inainte corpul celor antrenati va fi
mai aproape de realitate si in conformitate cu cerintele factorilor decidenti. Asa
incat celor carora li se adreseaza mesajul transmis prin limbajul corpului
percep informatia reala (decodifica mesajul) cu usurinta, fara prea multe
28
informatii colaterale care pana acum au perturbat si distorsionat claritatea si
calitatea mesajului.
Am ajuns astfel la concluzia ca ipoteza de la care am plecat in
experiment, potrivit careia elementele dingimnastica de baza, jocurile si
parcursurile aplicative, utilizate sistematic si permanent in orele de Educatie
fizica duc la rezultate surprinzatoare in ceea ce prveste expresivitatea
corporala si comunicarea sub aceasta forma.
Limbajul corpului s-a cristalizat intrand pe un fagas favorabil la aceasta
categorie de elevi, putandu-se chiar afirma caci acest timp de antrenament
siccesiv si permanent a fost un real castig nu numai pentru experiment si
pentru aceasta perioada de instruire scolara ci si pentru viata, dandui-se o
persrectiva pentru viitor, daca elevii vor tine seama de acest aspect.

Prin folosirea acestor mijloace sus mentionate, lectiile au castigat in

diversitate, printr-o mai buna incadrare a elevilor in sarcini si prin realizarea
unui volum sporit de lucru.
La toate testele efectuate s-a constatat un progres mult mai mare la
grupa experimentala decat la grupa de control. Elevii clasei experimentale
participa la lectii, perseverent cu multa daruire.
Putem afirma cu tarie caci castigul afost evident si prin prisma
calitatilor psihice, cand la elevi pe langa cele
Din rezultatele obtinute s-a dedus ca elevii grupei experimentale dau
dovada de un nivel superior de stapanire al unor deprinderi motrice:
escaladare, echilibrare, catarare etc.,gresesc mai putin in timpul exercitiilor,
trec cu usurinta de la o activitate la alta pastrand inegritatea efectuarii
corecte ale miscarilor
Pe parcursul cercetarii s-a constatat caci elevii cu o amlitudine scazuta a
miscarilor sau mobilizat rapid si au reusit sa presteze la un nivel optim
cerintele respective.
Starea afectiv-emotionala a fost intretinuta la nivel ridicat prin
introducerea elementelor surpriza in timpul desfasurarii jocurilor si
parcursurilor aplicative. Elevii au dovedit o mai buna adaptare a orgasnismului
la cerintele experimentului, oglindindu-se in executia corecte cu cat mai putine
penalizari si respectarea mijloaceloe de antrenare, influentand in mare masura
nivelul dezvoltarii personalitatii elevilor si a motricitatii lor.
La aceasta varsta aceste mijloace folosite au un rol fundamental in lectie
daca sunt utilizate sistematic si alese in functie calitatile motrice pe care dorim
sa le formam sau dezvoltam la elevi. Aceste mijloace ale educatiei fizice
practicate in aer liber duc la intarirea sanatatii, la cresterea capacitatii de effort
si asigura dezvoltarea fizica corecta si armonioasa a organismului in vederea
exprimarii lui prin acest tip de limbaj intr-un mod optim pentru nivelul
caegoriei de varsta.
Metodicianului are un “cuvant” care va cantari greu in balanta formarii
viitoarelor generatii si din punctul acesta de vedere al limbajului corporal in
societatea noastra. De felul cum “vorbeste” corpul fiecarui individ in cotidian
depinde expresia generala al unui popor prin comportamentul sau (unii sub
ochii celorlalti), limbaj care fie viciat sau evident normal se va rasfrange
prinfeed-backul sau asupra metodicianului. De el depinde creerea in primul
rand al cadrului si organizarea, unor lectii si activitati educationale corecte,
eficiente, atractive, instructive, care asa cum am aratat se resfrang prin
absolut ceea ce se lucreaza cu exercitiul fizic, aspra tuturor genratiilor
29
 urmatoare,al poporului insusi in “confruntarea” cu alte natiuni prin limbajul
corpului in orice domeniu de activitate.
Dupa cum arata specialistii din domeniul socologiei, primul lucru ca o
“carte de vizita” la care “se uita” un strain, este felul cum arati din punct de
vedere al constitutiei fizice, al tinutei corporale , al miscarilor segmentelor
corpului. Acest limbj inchide sau deschide in proportie de 60% drumul spre o
viitoare relatie. Eleganta, siguranta miscarilor, estetica corporala dau not de
“strong-apeel”, incanta si avueaza.

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXE, N., Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editio. Bucuresti, 1993.

2. APOSTOL, P., (1669) – Cibernetica, cunoastere, actiune, Bucuresti, Editura
Politica.
3. BARZEA, C., Arta si stiinta edicatiei,E.D.P.-R.A., Bucuresti, 1997.
4. BOTA, A., MATE, S., Particularitati ale sportului adaptat la persoanele cu nevoi
speciale. Sesiunea de comunicari stiintifice, ANEFS, 1999.
5. BOUCHARD, C., SHEPHARD, R., STEPHENS, P., Physical activity, fitness and
health, Champing, Il. Human Kinetics, 1994.
6. CERGHIT, I., Metode de invatamant, EDP-RA., Bucuresti. 1997.
7. CONSTANTIN, Bogdan, Metodologia cercetarii activitatilor motrice, Editura
AULA.Timisoara, 1999.
8. CORRAZE, J., Les communications non verbales, P.UF., Paris, 1980.
9.COSNIER, J., Communication et langages gestuels, COSNIER, J., COULON, A.,
et BERRENDONNER, A., (ed.), Les Voies du langage, Paris, Duond, p.255-304,
1982.
11.CRETU, C., Psihopedagogia succesului, Polirom, Iasi, 1997.
12.DRAGNEA, A., Antrenamentul sportiv, Editura, EDP. Bucuresti, 1996.
13.DRAGNEA, A., BOTA, A., Kinantropologia- o alternativa in studiul miscarii
umane, in revista “Stiinta sportului” nr.1/1995.
14. DRAGNEA, A., Dimensiuni obiective si subiective ale capacitatii de
performanta, ANEFS. Bucuresti, 1994.
15. DRAGNEA, A., Masura de evaluare in educata fizica si sport, Ed. Sport-
Turism. Bucuresti, 1984.

30
16. DRAGNEA, A., Teoria si metodica dezvoltarii calitatilor motrice, MTS.
Bucuresti, 1991.
17. DRAGNEA, A., BOTA, A., Teora activitatilor motrice, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1999.
18. DRAGNEA, A., Valorile morale ale sportului sfarsitului de mileniu, vazute din
perspectiva eticii olimpice, Conferinta stiintifica “Muttii in sportul de
performanta la sfarsitul secolului XX”, Bucuresti, 1994.
19.DUMITRU, GH.,Comunicare si invatare, E.D.P.-R.A., Bucuresti, 1998.
20. EPURAN, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale, Vol I-II, MTS,
ANEFS, 1994.
21. EPURAN, M., HORGHIDAN, V., Psihologia educatiei fizice, ANEFS, Bucuresti,
1994.
22. FAMOSE, J.P., Cognitie si performanta, INSEP Publications, 1990.
23. LEVIEUX, F., LEVIEUX, J.P., Expression Corporelle, Ed.Revue EPS, Paris,
1994.
24. MOCIANI, V., MANOS, M., VISAN, A., Gimnastica ritmica sportiva-continutul
si metodica elementelor tehnice corporale, Vol I, ANEFS, Bucuresti, 1996.
25. MUNTEANU, A., Comunicarea nonverbala in relatiile interumane, in “Rev. de
psihologie”, nr.5/1995.
26. NICULESCU, M., Antrenamentul mental in gimnastica, SDP., 313, MTS, 1991.
27. POPA, C., Teoria actiunii, si logica formala, Ed. Stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti, 1984.
28. POPA, M., Competenta si performanta, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti,
1982.
29. POPESCU-NEVEANU, P., ZLATE, M., CRETU, T., Psihologie scolara,
Universitatea Bucuresti, 1984.
31. RADOSLAV, Romeo., Evaluarea in educatie fizica si sport, Ed. AULA,
Timisoara,2002.
32.SOITU, L., Pedagogia comunicarii, E.D.P.-R.A., Bucuresti, 1997.
33. TODOR, V., Capacitatile motrice, coordinative si intermediare-componente ale
capacitatii motrice, Ed. RAI. Bucuresti, 1999.

31
 ANEXE

Cuprinzand jocurile de miscare utilizate in orele de educatie fizica la

calasa a IV- a in cadrul experimentului.

Pe nevazute la tinta

Locul de desfasurare: aer liber, terenul de sport

Participanti: tot efectivul clasei
Materiale :pietre, fular, rucsac
Descrierea jocului : - conducatorul de joc marcheaza cu pietre un teren de 20
metri. Pietrele se aseaza la intervale de jumatate de metru in zig-zag.
Se leaga primul concurent la ochi si se spune: - “mergi pana la capatul
traseului marcat cu pietre. Cand dai de rucsac ai ajuns la tinta. La capatul
drumului jucatorul se desleaga la ochi si poate participa la joc ca spectator.
Urmeaza al doilea concurent.
Regulile jocului: - deplasarea se face prin mers ghemuit; nici un jucator
nu are voie sa se apropie de linia de start fara a fi legat la ochi. Ceilalti
concurenti vor sta in pozitie de sezand incrucisat
Indicatii metodice: - rucsacul poate fi inlocuit cu ghiozdan.

Ghiceste numarul

Locul de desfasurare: aer liber, sala de sport

Participanti : tot efectivul clasei
Materiale : mat. de marcat, fluer

32
Descrierea jocului : - un alergator desemnat se plaseaza in fata celorlalti dispusi
in linie, la o distanta de doi pasi. El alege un nr. de la 1 la 10, iar ceilalti trebuie
sa ghiceasca. Alergatorul spune NU celor ce spun nr. gresit. In cazul in care
unul ghiceste, alergatorul se intoarce si alearga sore tinta aflata la 20 m.,
jucatorul care a ghicit incearca sa-l atinga ca acesta in timp ce alearga la tinta.
Regulile jocului: - alergatorul in deplasare spre linia de sosire nu se va
uita inapoi; daca alergatorul ajunge la tinta jocul se reia in aceeasi formula.
Indicatii metodice: - daca un numar este mare se fac 2-3 repetari.
Alergatorul se va deplasa in linie dreapta.

Sarpele isi prinde coada

Locul de desfasurare: aer liber, sala de sport

Participanti : tot efectivul
Materiale : echipament
Descrierea jocului : - concurentii sunt dispusi in coloana; primul elev este capul
sarpelui, fiecare tinand-ul pe cel din fata lui de mijloc sau de umeri. Capul
incearca sa prinda coada, deplasandu-se spre stanga sau spre dreapta; coada
incercand sa nu fie prinsa se deplaseaza in sens opus.
Regulile jocului: - jucatorii dispusi in apropierea capului si respectiv cel
alcozii, urmeaza directia de deplasare in functie de acestia. Daca capul prinde
coada rolurile se schimba. Daca dupa cca. 2 min. nu s-a intamplat acest lucru
conducatorul schimba rolurile.
Indicatii metodice : - daca nu se respecta regulile jocului de catre un
participant , vafi schimbat cu “capul”.

ANEXA II

Cuprinzand parcursurile aplicative 1,3,5 utilizate la clasa a IV-a.

Parcursul aplicativ nr.1

33
 Plecarea se face din pozitia stand; se trece apoi in ghemuit cativa pasi,
dupa care, rostogolire pe saltea, ridicare in pozitia stand, alergarepe bancuta
degimnastica, urcarepe spalier, pana atinge ultima sipca, coborare pana la
jumatatea spalierului, saritura in ghemuit, la sol saritura iepurasului peste
bancuta, alergare si repozitinare in spatele coechipierilor.

Parcursul aplicativ nr.3

Startul din pozitia stand, alergare pentru elan, saritura peste capra de
gimnastica, aterizare in ghemuit, catarare pe spalier pana la ultima sipca,
coborare de pe spalier, saritura “broscutei” pe o masa, tarare pe sol , ridicare si
alergare, asezare in spatele formatiei.

Parcursul aplicativ nr. 5.

Din pozitia stand, start de alergare, urcare pe un parapet, mers in

echilibru, saritura cu aterizare in genuflexiune, ridicare si alergare de elan,
escaladarea la lada de gimnastica, saritura in ghemuit, saritura din ghemuit in
ghemuit, alergasre si asezare in spatele formatiei.

34
 ANEXA III

Proiect didactic

Aria crriculara : Educatie fizica si sport.

Disciplina : Educatie fizica.
Data : 4 decembrie 2007.
Clasa : a IV-a. A
Resurse umane : 27 elevi.
Locul de desfasurare : sala de sport.

Tematica lectiei: 1.Dezvoltare indemanarii prin repetarea elanului la saritura in

lungime de pe loc;
2.Repetarea elementelor din gimnastica acrobatica:
cumpana, , podul (baieti); sfoara inainte(fete);
3. Traseu aplicativ.
Scopul didactic: T1 – invatare;
T2 - perfectionare.
Tipul lectiei: - mixt.

Obiective operationale:
 elevii sa-si insuseasca deprinderea coordinativa de a efectua corect
desprinderea la saritura in lungime;
 sa-si imbunatateasca coordonarea specifica;

35
  sa-si imbunatateasca tehnica de executie a sariturii in lungime si
perfectionarea acesteia;
 sa-si imbunatateasca capacitatea de orientare spatio-temporala,
vizand: viteza, amplitudinea si tempoul miscarii segm.corpului si corpului in
efectuarea exercitiilor la sol;
 sa realizeze acest traseu cu usurinta si eficacitate, respectand regulile
de desfasurare a acestuia;
sa-si dezv. Curajul, perseverenta, increderea in fortele proprii, cooperarea cu
colegii.
Strategii didactice: - demonstratia insotita de explic.,corectaea greselilor in
executie.
Mijloace specifice: - exercitiul fizic, traseul aplicativ.
Resurse materiale: - mg. medicinale, saltele, tramb.,capra de gimnastica.

Bibliografie: - P.Dragomir-Ed.fizica, manual pt. cls. primare-gimnastica.

A.Barta, Edit. Did. si Ped. R.A. Buc.1995.

VERIGILE INDICATII METODIDE

LECTIEI CONTINUT DOZAREA SI OBSERVATII
DURATA EFORTULUI FORMATII DE LUCRU
O.C.E. 2’ -adunarea si alinierea 1’ -repaus 2/4 -in linie pe un rand; -intarzieri in
colectuvului; 1’ -repaus 2/4 -expunere frontala. alcatuirea
-anuntarea temelor. formatiei.
P.O.E. 5’ -joc de glezna; 1l x ¾ - pe latimea salii;
-trecere la pas(tlp) ; 1I x 2/4 - in linie pe un rand
-alergare usoara; 1l x ¾
-(tlp); 1l x 2/4 -70% din
-pas saltat; 1l x ¾ efectvul clasei
-;(tlp) 1l x 2/4 trebuie
-alergare, pas adaugat 1l x ¾ corectat in
-(tlp); 1l x 2/4 efectuarea
-alerg. cu gen. la piep 1l x ¾ exercitiilor.
-(tlp); 1l x 2/4
mers ghemuit; 1l x ¾
-(tlp); 2l x 2/4

I.S.A.L. 5’
Ex.1 -formatie in cerc.
P.I std.dep. br. pe sold 4rep.x3/4
T1-2 apl. cp. ina. -
T3-4 ext.cp.pe spate nesincronizare
T5-6 rasuc.cp spre dr. a unor elevi cu
T7-8 rasuc cp.spre stg. colectivul in
Ex.2 efectuarea
P.I. std.dep.br.ind.la exer. pe timpi.
piept -efectuarea
T1-2 flx.br.cu arcuire 4rep.x3/4 miscarilor cu
T3-4 intind.br.cu ext.si amplitudine
arc. medie.

36
 T5-6= t1-2, t 7-8=t 3-4
Ex.3
P.I. std. Dep.br.pe sold
T1-2 ind.C.spre dr.cu
arc. 4rep.x3/4
T3-4 ind.C.spre stg.cu
arc
T5-6=t1-
2+int..br.deaspr.cp
T7-8=t3-4+int.br.deas.cp
Ex.4
P.I. std.dep.br.int.sus 4rep.x3/4
T1-2 ext.C.cu arc.
T3-4 aplec.C.cu int.br.si
arc
T5-6=t1-2 ; t7-8=t3-4
Ex.5
P.I.std.dep. br.int.sus 4rep.x3/4
T1-4 rot.tr.spre dr.
T5-8 rot.tr.spre stg.
Ex.6
P.I.std.apr.br.pe sold
T1-2 fand.pic.dr.ina.
T3-4 fand.pic.stg.ina 4rep.x3/4
T5-6=t1-2 ; t7-8=t3-4

Ex.7
P.I. std.apr.m.la ceafa 4rep.x3/4
T1-2 fand.pic.dr.lat.
T3-4 fand.pic.stg.lat.
T5-6=t1-2 ; t7-8=t3-4
Ex.8
P.I. std.dep.br.int.inainte
T1-2 duc.pic.dr.la m.stg. 3rep.x4/4
T3-4 duc.pic.stg.la m.dr.
T5-6=t1-2 ; t7-8=t3-4

Ex.9
P.I. std.dep.br.pe sold
T1-8 sarit.din dep.in 3rep.x4/4
apr. cu
bat.palm.deasupra cp.

Moment Ex.1 -coordonarea

de Din std.apr.-exercitii de -se executa individual; miscarilor de
dezvoltare balans.al corpului prin 6rep.x3/4 -corectarea greselilor, de balans al
a flexarea articulatiilor catre asistent. corpului,
indemanar membrelor inferioare, deficitar la
ii in regim pndulare spre inainte cu majoritatea
de forta si ridicare pe varfuri. elevilor
coordonar Ex.2
epsiho- Balans, elan, 6rep.x3/4
fizica desprindere de la sol
prin saritura in inaltime cu
repetarea sxtensie.
elanului la Ex.3
saritura in Elan, desprindere de la 6rep.x3/4
lungime sol, saritura in inaltime
de pe loc si in lungime peste
banca de gimn.
10’ Ex.4
Efectuarea integrala a
sariturii cu accent pe

37
 elan. 5rep.x3/4
Bslans, elan, sarituracu
extensie in lungime si
aterizare .

Moment 1.Cumpana inainte. 2serii x -se executa individua; -dorinta

fundamen -Coordonare segmentelor 5rep. X 3/4 -se acorda asistenta; elevilor de a
ta si mentinere a pozitiei -accent pe tinuta executa corect
al lectiei; 2. Podul(baieti).- 2seriix estetica a miscarilor. elementele
elemente mentinerea pozitiei, 5rep. X3/4
acrobatice accent pe corectitudinea
la sol micarii 2serii x
3.sfoara inainte(fete). - 7rep. X3/4
14’ mentinerea pozitiei

Traseu : plecare din

stand, mers ghemuit,
rostogolire pe saltea,
Moment ridicare in ghemuit, -doua echipe, concurs.; -datorita
de saritura din ghemuit in -atentie la asistenta , in tipului de
efectuare ghemuit, alergare pe 1rep.x 4/4 caz de nevioe la urcare si manifestare
a traseului babca de gimn., urcare coborare de pe spalier. (tip concurs)
aplicativ pe spalier pana atunge nu se executa
ultima sipca, coborare corect toate
10’ pana la jumatatea structurile
spalirului, saritura traseului
jos,saritura iepurasului
peste banca de gimn.,
alergare si asezare la
spatele formatiei.

Revenirea -exercitii de respiratie 4/4 -in coloana cate unul; -se constata
organismu din mers. 3/4 -de jur imprejurul salii. oboseala dupa
lui dupa 2/4 traseul
efort aplicativ
2’
Concluzii, -alinierea; Repaus x -in linie pe un rand;
aprecieri -aprecieri; 2/4 -evaluarea lectiei;
si -recomandari; -evidentieri pentru elevii
recomand -salutul. care au lucrat bine,
ari recomandari celor mai
retinuti;
1,5’ -felicitari echipei
castigatoare.
- recomandari pentru
activitati sportive
extrascolare.

38
39