clădiri de locüít, birouri, şcoli, spitale, se preferă sistemul cu

apă caldă, deoarece lucrează cu temperaturi mai joase şi deci

mai igienice pentru om; de asemenea reglajul funcţionării întregii
instalaţii se poate face în condiţii mai uşoare şi mai bune-
După felul în care circulă apa în sistemul de ţevi, instalaţiile
de încălzire pot fi de două feluri; cu circulaţia naturală şi cu
circulaţia naturală ajutată cu pompe.
Ce înseamnă circulaţia naturală? Circulă oare apa singură
prin ţevi? De fapt, chiar aşa se petrec lucrurile. Apa circulă prin
conducte fără să fie împinsă cu ajutorul pompelor, deoarece ea
se supune ca orice corp la două fenomene naturale şi anume:
dilatarea, datorită încălzirii şi căderea, datorită forţei gravitaţiei.
încălzirea centrală cu apă caldă se foloseşte de aceste fenomene :
primul la circulaţia apei spre radiatoarele din încăperi, al doilea
la întoarcerea apei în cazan care de obicei este montat în sub­
solul clădiiii respective.
La rîndul ei, distribuţia poate fi superioară sau inferioară.
Să precizăm: apa caldă se ridică pa o coloană verticală pînă
în podul clădirii de unde se distribuie la coloanele verticale
care alimentează radiatoarele, de aici prin conducte separate
se adună la subsol într-o coloană colectoare care o conduce la
cazan închizîndu-se în felul acesta circuitul. Aceasta este distri­
buţia superioară. Instalaţia este prevăzută şi cu un sistem de
aerisire. Din punctul cel mai înalt al coloanei verticale ce pleacă
de la cazan se racordează o ţeavă care merge la un rezervor
numit de expansiune. Acest rezervor, pus în legătură cu atmosfera
are rolul de a prelua dilatările apei, de a asigura menţinerea
temperaturii apei sub 100° C şi de a evacua aerul ce se găseşte
în conducte la umplerea instalaţiei de jos în sus.
Distribuţia inferioară se face jos, pe tavanul pivniţei. De acolo
pornesc coloanele spre radiatoare, iar coloanele de scurgere spre
cazan sínt identice cu cele de la distribuţia superioară. Şi acest
sistem este prevăzut cu un dispozitiv de aewBire.
La ambele sisteme de distribuţie ne folosim'de conducte separate
pentru aducerea apei calde la radiator şi pentru conducerea ei la
cazan, de aceea sistemele se mai numesc şi cu două ţevi. Există şi
sisteme de distribuţie cu o ţeavă, dar ele au dezavantajul că
radiatoarele care sínt alimentate spre sfîrşitul circuitului, trebuie
să aibă dimensiuni mai mari, temperatura mediului încălzitor
fiind aci mai scăzută.
In sistemul descris mai sus, circulaţia se făcea pe cale
naturală. In unele instalaţii circulaţia naturală este ajutată de
una sau mai multe pompe. Pompele de circulaţie se montează
pe conducta care aduce apa din instalaţie la cazan.
în cazul distanţelor mari se folosesc de obicei insta­
laţii cu apă fierbinto sub presiune mai mare ca cea
Fig. 4 — încălzire centrală cu circulaţi* prin pompă; C — caxon ; P — atmosferică. Radiatoarele care funcţionează cu apă
pompă; 1-9 radiatoare. fierbinte trebuie să îndeplinească condiţii speciale,
deoarece o eventuală spargere poate să producă accidente
Fig. 5 — Instalaţi* ti* încălzire centrală cu aburi do ioasă presiune
cu distribuţie superioară > distanta bc ■= 0,3 metri,
grave. Pompele de circulaţie se montează pe conductele
de întoarcere la cazan, adică acolo unde apa este mai
Fig. 6 — încălzire centrolă cu aer cald cu recrrcular* parţialăr A p — rece. Trebuie acordată o deosebită atenţie menţinerii
priza de aer proaspăt; C — clapota d e reglaj; Ar — canql eu aer
presiunii, deoarece o scădere a acesteia poate să ducă
de recirculaţie; F — filtru; B — bateria de încălzire cu aburi; G —
grilei cu jaluzele reglabile; V — ventilator.
la evaporarea apei, deci la o mărire bruscă a volumului,
care la rîndul ei poate să ducă la spargerea conductelor.
ral sub ferestre, pentru a realiza o bună circulaţie a In locul apei, putem lucra şi cu aburi. In funcţie
aerului şi pentru a anihila direct efectul aerului rece de presiunea aburului, în reţeaua de conducte, putem
care pătrunde prin spaţiile libere ale ferestrelor. avea trei feluri de instalaţii: cu presiune pînă la 0,5
atmosfere peste presiunea atmosferică, cu presiune de
SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ la 1,5 pînă la 3 atmosfere peste presiunea atmosferică şi
cu presiune mai mică dccît presiunea atmosferică (insta­
upă ce am văzut din ce se compune în general o insta­ laţie cu vacuum).
D laţie de încălzire centrală, să ne întoarcem la inima In principiu, funcţionarea instalaţiilor de încălzire
cu aburi este destul de simplă. So încălzeşte apa în
ei, la locul în caro se produce căldura. Dar mai înainte
de a pătrunde în inima instalaţiei, să punem puţină cazan, pînă la fierbere, obţinîndu-se astfel aburi sau
ordine în sistemul de încălzire. El se poate realiza fie vapori do apă. Cazanul şi radiatoarele fiind legate în
cu apă, fie cu aburi, fie cu aer. Să le luăm pe rînd. sistemul vaselor comunicante, iar aburul fiind mult
încălzirea cu apă se poate împărţi în două categorii: mai uşor ca aerul, se ridică repede în conducte şi umple
instalaţii cu apă caldă, la care temperatura nu depăşeşte radiatoarele cedînd astfel căldura încăperii respective.
100° C şi instalaţii cu apă fierbinte, la care temperatura Datorită cedării de căldură aburul se răceşte şi deci
apei este mai mare de 100° C şi în consecinţă şi presiunea se condensează, transformîndu-se iar în apă. Aceasta
este mai mare decît cea atmosferică. In general, la este condusă din nou la cazan pentru a fi transformată