Măduța Alexandru Ioan

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană este componenta principală a Eurosistemului și a Sistemului

European de Bănci Centrale, precum și una dintre cele șapte instituții ale Uniunii Europene.
Este una dintre cele mai importante bănci centrale din lume.

Consiliul guvernatorilor BCE elaborează politica monetară pentru Zona Euro și Uniunea
Europeană, administrează rezervele valutare ale statelor membre ale UE, se angajează în
operațiuni valutare și definește obiectivele monetare intermediare și rata dobânzii cheie a
UE. Comitetul executiv al BCE pune în aplicare politicile și deciziile Consiliului guvernatorilor
și poate îndruma băncile centrale naționale atunci când face acest lucru. BCE are dreptul
exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote euro. Statele membre pot emite monede euro,
dar volumul trebuie aprobat de BCE în prealabil. Banca operează și sistemul de plăți
TARGET2.

BCE a fost înființată prin Tratatul de la Amsterdam în mai 1999 cu scopul de a garanta și
menține stabilitatea prețurilor. La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în
vigoare, iar banca a câștigat statutul oficial de instituție a UE. Când a fost creată BCE, a
acoperit o zonă euro de unsprezece membri. De atunci, Grecia s-a alăturat în ianuarie 2001,
Slovenia în ianuarie 2007, Cipru și Malta în ianuarie 2008, Slovacia în ianuarie 2009, Estonia
în ianuarie 2011, Letonia în ianuarie 2014 și Lituania în ianuarie 2015. Actualul președinte al
BCE este Christine Lagarde . Cu sediul central în Frankfurt, Germania, banca a ocupat
anterior Eurotower înainte de construirea noului său sediu.

BCE este guvernată direct de dreptul Uniunii Europene. Capitalul său, în valoare de 11
miliarde de euro, este deținut de toate cele 27 de bănci centrale ale statelor membre UE în
calitate de acționari. Cheia inițială de alocare a capitalului a fost stabilită în 1998 pe baza
populației statelor și a PIB-ului, dar cheia de capital a fost reajustată de atunci. Acțiunile BCE
nu sunt transferabile și nu pot fi utilizate ca garanție.
Spre deosebire de multe alte bănci centrale, BCE nu are un mandat dublu în care trebuie să
urmărească două obiective la fel de importante, cum ar fi stabilitatea prețurilor și ocuparea
deplină a forței de muncă (cum ar fi Sistemul Rezervei Federale din SUA). BCE are un singur
obiectiv principal – stabilitatea prețurilor – sub rezerva căruia își poate urmări obiective
secundare.

Mandat primar
Obiectivul principal al Băncii Centrale Europene, prevăzut la articolul 127 alineatul (1) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este menținerea stabilității prețurilor în
zona euro. Cu toate acestea, tratatele UE nu specifică exact modul în care BCE ar trebui să
urmărească acest obiectiv. Banca Centrală Europeană are o largă libertate de apreciere
asupra modului în care își urmărește obiectivul de stabilitate a prețurilor, deoarece poate
decide de sine stătător asupra țintei de inflație și poate influența, de asemenea, modul în
care este măsurată inflația.

Consiliul guvernatorilor din octombrie 1998 a definit stabilitatea prețurilor ca fiind o inflație
sub 2%, „o creștere anuală a indicelui armonizat al prețurilor de consum pentru zona euro
sub 2%” și a adăugat că stabilitatea prețurilor „trebuia să fie menținută”. pe termen mediu”.
În mai 2003, în urma unei revizuiri amănunțite a strategiei de politică monetară a BCE,
Consiliul guvernatorilor a clarificat că „în urmărirea stabilității prețurilor, își propune să
mențină ratele inflației sub, dar aproape de, 2% pe termen mediu”.

Din 2016, președintele Băncii Centrale Europene și-a ajustat în continuare comunicarea,
introducând noțiunea de „simetrie” în definirea țintei sale, făcând astfel clar că BCE ar trebui
să răspundă atât presiunilor inflaționiste, cât și presiunilor deflaționiste. După cum a spus
Draghi odată, „simetria însemna nu numai că nu vom accepta o inflație scăzută în mod
persistent, ci și că nu exista un plafon pentru inflație la 2%”.

La 8 iulie 2021, ca urmare a revizuirii strategice conduse de noul președinte Christine

Lagarde, BCE a abandonat oficial definiția „sub, dar aproape de două procente” și a adoptat
în schimb o țintă simetrică de 2%.

Mandat secundar
Fără a aduce atingere obiectivului de stabilitate a prețurilor, Tratatul (127 TFUE) oferă, de
asemenea, spațiu pentru ca BCE să urmărească alte obiective:

„Fără a aduce atingere obiectivului de stabilitate a prețurilor, SEBC sprijină politicile

economice generale din Uniune pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, astfel
cum sunt prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

Această dispoziție legală este adesea considerată a oferi un „mandat secundar” BCE și oferă
ample justificări pentru ca BCE să acorde prioritate și altor considerente, cum ar fi ocuparea
deplină a forței de muncă sau protecția mediului, care sunt menționate în articolul 3 din
Tratatul privind legislația europeană. Uniune. În același timp, economiștii și comentatorii
sunt adesea împărțiți în ceea ce privește dacă și cum ar trebui BCE să urmărească acele
obiective secundare, în special impactul asupra mediului. Oficialii BCE au subliniat, de
asemenea, frecvent posibilele contradicții între acele obiective secundare. Pentru a ghida
mai bine acțiunea BCE cu privire la obiectivele sale secundare, s-a sugerat că ar fi justificată
o consultare mai strânsă cu Parlamentul European.
Independenţă
Banca Centrală Europeană (și, prin extensie, Eurosistemul) este adesea considerată „cea mai
independentă bancă centrală din lume”. În termeni generali, aceasta înseamnă că sarcinile și
politicile Eurosistemului pot fi discutate, proiectate, decise și implementate în deplină
autonomie, fără presiune sau nevoie de instrucțiuni din partea vreunui organism extern.
Principala justificare a independenței BCE este că o astfel de configurație instituțională ajută
la menținerea stabilității prețurilor.

În practică, independența BCE este bazată pe patru principii cheie:

Independență operațională și juridică: BCE are toate competențele necesare pentru a-și
îndeplini mandatul de stabilitate a prețurilor și, prin urmare, poate conduce politica
monetară în deplină autonomie și printr-un nivel ridicat de discreție. Consiliul guvernatorilor
BCE deliberează cu un grad ridicat de secret, deoarece înregistrările individuale de vot nu
sunt dezvăluite publicului (care duce la suspiciuni că membrii Consiliului guvernatorilor
votează pe criterii naționale). Pe lângă deciziile de politică monetară, BCE are dreptul de a
emite reglementări obligatorii din punct de vedere juridic, în limitele competenței sale și,
dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dreptul Uniunii, poate sancționa actorii care nu
se conformează dacă încalcă cerințele legale prevăzute în legislația direct aplicabilă.
Reglementările Uniunii. Personalitatea juridică proprie a BCE îi permite, de asemenea, BCE
să încheie acorduri juridice internaționale independent de alte instituții ale UE și să fie parte
în proceduri judiciare. În cele din urmă, BCE își poate organiza structura internă după cum
crede de cuviință.
Independență personală: mandatul membrilor consiliului BCE este în mod intenționat foarte
lung (8 ani), iar guvernatorii băncilor centrale naționale au un mandat minim reînnoit de
cinci ani. În plus, membrii consiliului de administrație al BCE sunt foarte imuni la procedurile
judiciare. Într-adevăr, revocarea din funcție poate fi decisă numai de Curtea de Justiție a
Uniunii Europene, la cererea Consiliului guvernatorilor BCE sau a comitetului executiv (adică
BCE însăși). O astfel de decizie este posibilă numai în caz de incapacitate sau abatere gravă.
Guvernatorii naționali ai băncilor centrale naționale ale Eurosistemului pot fi demiși în
conformitate cu legislația națională (cu posibilitatea de a face recurs) în cazul în care nu își
mai pot îndeplini funcțiile sau se fac vinovați de abateri grave.
Independență financiară: BCE este singurul organism din UE al cărui statut garantează
independența bugetară prin resurse și venituri proprii. BCE își folosește propriile profituri
generate de operațiunile sale de politică monetară și nu poate fi insolvabilă din punct de
vedere tehnic. Independența financiară a BCE îi consolidează independența politică.
Deoarece BCE nu necesită finanțare externă și, în mod simetric, este interzisă finanțarea
monetară directă a instituțiilor publice, acest lucru o ferește de potențiale presiuni din
partea autorităților publice.
Independență politică: instituțiile și organele comunitare și guvernele statelor membre nu
pot încerca să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale BCN în îndeplinirea
sarcinilor lor. În mod simetric, instituțiile UE și guvernele naționale sunt obligate prin tratate
să respecte independența BCE. Acesta din urmă este subiectul multor dezbateri.

Bibliografie
https://www.ecb.europa.eu/home/html/index.en.html
Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene, Iasi: Editura Institutul European.