REFERAT

Fondul funciar al ROMANIEI

1
 1. Conceptul de fond funciar. Aspecte istorice
În perioada 1947-1989, prin instaurarea aşa-zisului regim de democraţie populară, a
început asaltul asupra proprietăţii private, în general, regimul juridic al terenurilor proprietate
privată caracterizându-se printr-o restricţionare progresivă a dreptului de dispoziţie,culminând cu
interdicţia înstrăinării terenurilor prin acte între vii.
Tendinţa constantă în această perioadă a reprezentat-o trecerea terenurilor proprietate
privată în proprietatea socialistă de stat prin cele mai diverse mijloace: cooperativizarea
agriculturii, expropriere, trecerea în proprietatea statului a unor terenuri considerate bunuri fără
stăpân,preluarea abuzivă de către cooperativele agricole de producţie a unor terenuri.
Terenurile, în special cele agricole, au fost incluse în categoria mijloacelor de producţie
care trebuiau să aparţină întregului popor, dispoziţii legale successive restrângând treptat
circulaţia juridică a acestora, până aproape de totala anihilare.
Dezideratul fundamental al regimului comunist a fost, aşadar, lichidarea proprietăţii
private, edificând în acest sens un sistem de instituţii care să conducă la atingerea acestui scop,
un sistem construit pe violarea celor mai elementare drepturi cetăţeneşti, printre care şi dreptul
de proprietate privată.
A existat în această perioadă dreptul de proprietate socialistă de stat, definit în doctrina
perioadei ca fiind “dreptul ce aparţine întregului popor,reprezentat de stat” 1, bunurile care
formau obiectul acestui drept fiind, de fapt, la discreţia guvernanţilor vremii, în detrimental vădit
al societăţii.
A fost creat, de asemenea, dreptul de proprietate cooperatist-obştească, o formă a
dreptului de proprietate socialistă, definit ca fiind facultatea recunoscută de lege fiecărei
cooperative, fiecărei organizaţii obşteşti, ca persoane juridice, de a-şi apopria bunurile necesare
pentru îndeplinirea scopului avut în vedere la înfiinţarea ei. Aceste forme colective ale dreptului
de proprietate erau menite să anihileze în totalitate proprietatea privată ceea ce s-a şi întâmplat,
prin edictarea unei legi nepopulare, de transfer obligatoriu din proprietatea privată în proprietatea
statului a unor categorii importante de bunuri, printre care şi terenurile.

1
V. Patulea-“Regimul juridic al circulaţiei terenurilor situate în intravilanul localitatilor”, Editura Calistrat Hogaş,
1995,p.24

2
 Primul pas în această direcţie a fost făcut prin Legea nr. 203/1947 care a declarat imobile
agricole terenurile situate în comunele rurale, în afara vetrei satului, precum şi terenurile arabile,
păşunile şi fâneţele situate în afara perimetrului construibil al municipiilor şi comunelor urbane.
Înstrăinarea acestor terenuri prin acte între vii era posibilă numai prin obţinerea unei autorizaţii
administrative, dar şi forma autentica a actului.
Prin Constituţia din 1952 se creează cadrul legal al abuzului, un mijloc foarte eficace al
aservirii individului faţă de putere fiind proprietatea socialistă. Decretul nr. 144/1958 instituie
obligativitatea obţinerii prealabile a autorizaţiei administrative în forma autentică pentru
instrăinarea sau împărţeala terenurilor cu sau fără construcţii aflate în orase, comune, reşedinţe
de raioane etc.
După îngrădirea circulaţiei juridice a terenurilor prin intermediul controlului
administrative prealabil, dublat de cerinţa formei autentice a actului de înstrăinare, următorul pas
l-a reprezentat scoaterea din circuitul civil general a unor categorii de terenuri. Astfel, prin art.1
din Legea nr.19/19681 au fost indisponibilizate şi considerate expropriabile terenurile fără
construcţii situate în perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor, precum şi părţile din
terenurile cu construcţii, în măsura în care depăşeau suprafaţa stabilită prin detaliile de
sistematizare.
Legea nr.57/1968 de organizare şi funcţionare a consiliilor populare reglementează
atribuţiile consiliilor populare care răspund, printre altele, de folosirea raţională şi eficientă a
întregului fond funciar, iau măsuri şi răspund pentru apărarea, conservarea, ameliorarea
terenurilor agricole, pentru cultivarea tuturor suprafeţelor de teren din sectorul de stat, sectorul
cooperatist şi gospodăriile populaţiei.
Punctul culminant al restricţiilor impuse proprietăţii private asupra terenurilor îl
reprezintă anul 1974, când sunt adoptate Legea nr.58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a
localităţilor urbane şi rurale şi Legea nr.59/1974 cu privire la fondul funciar. Potrivit dispoziţiilor
art.1 din Legea nr.59/1974 “Toate terenurile de pe teritoriul R.S.R., indiferent de destinaţie sau
în proprietatea cui se află, constituie fondul funciar unic al R.S.R., avuţie naţională care trebuie
folosită, protejată şi ameliorată, în concordanţă cu interesele întregului popor.”
Legea nr.59/1974 clasifică terenurile, în funcţie de destinaţie, în terenuri agricole, terenuri
forestiere,terenuri aflate permanent sub ape, terenuri destinate localităţilor,precum şi terenuri cu
destinatii speciale(art.3 alin.).

3
 Delimitând noţiunea de terenuri agricole, se reglementează folosirea acestora pentru
producţia vegetală
2
. Se interzice, totodată, micşorarea suprafeţei agricole şi se stabilesc obligaţiile
deţinătorilor de terenuri de a lucra şi cultiva întreaga suprafaţă pe care o deţin, precum şi
obligaţiile ce revin beneficiarilor de investiţii.
O prevedere importantă a legii se referă la evidenţa generală şi obligatorie a întregului
fond funciar al ţării, indiferent de proprietari şi de destinaţia terenurilor, prin cadastrul general
funciar.
În ceea ce priveşte circulaţia terenurilor, legea prevede ca ”dobândirea de terenuri
agricole se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă instrăinarea sau dobândirea
prin acte juridice aacestor terenuri”(art.44). Moştenitorii legali au obligaţia să asigure
continuitatea muncii agricole pe terenurile dobândite sau să-şi însuşească cunostinţe agricole
corespunzătoare. În cazul nerespectării acestei obligaţii, terenurile respective vor trece în
folosinţa organizaţiilor desemnate de către comitetele executive ale consiliilor populare, iar dacă
timp de doi ani situaţia ar rămâne neschimbată, aceste terenuri urmează să treacă în proprietatea
statului.
Astfel, prin dispoziţiile celor două legi amintite terenurile proprietatea persoanelor fizice
au fost considerate scoase în afara circuitului civil general, putând fi instrăinate prin acte juridice
intre vii incheiate în formă autentică şi cu obţinerea unei autorizaţii administrative prealabile,
indiferent de localităţile în care sunt situate. În cazul înstrăinării construcţiilor prin acte juridice,
terenul afferent trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, dobânditorul
construcţiei beneficiind doar de un drept de folosinţă aspra terenului necesar.
O relativă relaxare în ceea ce priveste regimul juridic al circulaţiei terenurilor se
înregistrează prin adoptarea Decretului nr.112/1984, care a creat o excepţie de la principiul
interzicerii dobândirii prin acte juridice a terenurilor agricole.
Astfel, Decretul nr. 112/1984 prevede ca producătorii agricoli particulari din zonele
necooperativizate pot transmite copiilor lor, prin acte între vii, o parte din terenurile agricole pe
care le deţin în proprietate, dacă aceştia locuiesc sau urmează să-şi stabilească domiciliul în
aceeaşi comună şi îşi asumă obligaţiile legate de exploatarea terenurilor. Această transmitere

2
Terenurile destinate producţiei vegetale cuprind, conform Legii nr. 59/1974: terenuri arabile, vii, livezi, pepiniere
viticole şi pomicole, păşuni, fâneţe, sere, solarii şi răsadniţe.

4
trebuia însă să fie aprobată de către organul administrativ competent, iar actul incheiat în formă
autentică cerută ad validitatem.
În contextual creat de evenimentele petrecute în decembrie 1989, printre primele măsuri
adoptate de către puterea nou instaurată s-au numărat şi cele referitoare la înlaturarea
dispoziţiilor legale anterioare care îngrădeau dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Abrogarea reglementărilor restrictive privitoare la dreptul de proprietate asupra
terenurilor a produs o serie de consecinţe, cum ar fi:
• reintroducerea, pe deplin, a terenurilor proprietatea persoanelor fizice în circuitul civil
general, indifferent de categoria de folosinţă şi de locul situării lor;
• revenirea, în principiu, la consensualism în ceea ce priveşte înstrăinarile de terenuri,
restricţii menţinându-se, prin excepţie, pentru terenurile situate în anumite localităţi avute în
vedere de Decretul nr.144/1958.
Prin Legea nr.9/19903, art.1, alin.1 s-a interzis temporar înstrăinarea prin acte între vii a
terenurilor de orice fel, până la adoptarea unei noi reglementări a fondului funciar. Acest act
normativ nu a urmărit scoaterea terenurilor din circuitul civil general, ci a fost impus de situaţia
neclară a proprietăţii funciare din România şi a reglementărilor referitoare la circulatia juridică a
terenurilor.
Noua reglementare a fondului funciar a fost edictată prin Legea nr.18/1991, a fondului
funciar, potrivit căreia terenurile, indiferent de destinaţie, fac obiectul dreptului de proprietate,
fiind incluse în domeniul public sau în domeniul privat.
Deşi face o distinctie clară între domeniul public şi domeniul privat, Legea fondului
funciar operează şi cu o noţiune globală: „fondul funciar al României” în care sunt incluse
“Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căuia sunt deţinute sau de
domeniul public ori privat din din care fac parte”(art.1). Este consacrat astfel un regim de pază
şi protecţie asupra tuturor terenurilor, indiferent dacă fac obiectul dreptului de proprietate publică
sau privată, ceea ce înseamnă că şi regimul proprietăţii private asupra terenurilor este “afectat”
de un regim de domenialitate, fără a pierde caracterul de regim al dreptului privat.
Dacă legislaţia anterioară anului 1989 a avut ca obiectiv fundamental extinderea
proprietăţii socialiste prin anihilarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, indiferent

3
Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporara a instainarii terenurilor prin acte intre vii,publicata în Monitorul
Oficial nr. 95/1.08.1990

5
de destinaţia lor, prin Legea nr.18/1991 s-a încercat adoptarea unor măsuri reparatorii în favoarea
foştilor proprietari prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra unor
terenuri, neagricole şi forestiere, în limitele unor suprafeţe minime şi maxime.
În ceea ce priveşte circulaţia juridica a terenurilor, Legea fondului funciar nr.18/1991
consacră acestei materii un întreg capitol─capitolul IV, devenit ulterior capitolul V din Legea
nr.169/1997, de modificare a Legii nr.18/1991, iar mai târziu acest capitol fiind abrogat prin
Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.

2. Fondul funciar al Romaniei

Fondul funciar reprezinta totalitatea suprafeţelor de teren cuprinse între graniţele ţării
inclusiv cele de sub ape, construcţii şi căi de comunicaţie reprezentând condiţia de bază a
existenţei unui popor sau stat

2.1. Clasificarea fondului funciar

- fondul funciar agricol
- arabil – 9.458,3 mii hectare
- 61,9 %
- viile – 277,5 mii hectare
- 1,2 %
- livezile – 318,0 mii hectare
- 1,3 %
- păşunile – 3.258,9 mii hectare
- 39,7 %
- fâneţele – 3.258,9 mii hectare
- 13,6 %
- fondul funciar silvic – 6.678,5 mii hectare
- 28 %
- fondul funciar de sub ape
- cuprinde ape şi bălţi
- 903,9 mii hectare
- 3,8 %

6
 - fondul funciar al altor suprafeţe – cuprinde
- suprafaţa de teren de sub construcţii
- suprafaţa de teren de sub căile de comunicaţie
- 1.497,6 mii hectare
- 6,3 %

2.2. Calităţile naturale

A. În munţi
- la peste 700 m. altitudine
- relief accidentat
- terenuri arabile reduse
- clima rece şi umedă
- solurile: categoria brune acide şi brune podzolice, fertilitatea redusă sau nefertile
- culturile reduse, apar in special pe versanţii însoriţi si în depresiunile intramontane
- fâneţele şi păşunile întinse; favorizează creşterea bovinelor şi ovinelor

B. În dealurile subcarpatice şi de podiş

- 300 – 700 m. altitudine
- relief mai accidentat
- precipitaţii mai abundente
- secete mai mare
- cuprind zonele:
- Podişul Transilvaniei
- o parte a Subcarpaţilor
- Podişul Sucevei
- Podişul Bârladului
- Dobrogea de Nord
- porţiuni din Podişul Getic
- datorită pantelor mai accentuate apar destul de frecvent procese de eroziune a solului,
alunecări de teren

7
 - în unele locuri, dealurile înalte sunt valorificate agricol prin: terasări, alte mijloace
ameliorative
- solurile : brune de pădure, brun-roşcate de pădure, podzoluri (alocuri), cenuşii de
pădure (estul ţării)
- solurile au fertilitate mijlocie; necesită următoarele: îngrăşăminte, lucrări agrotehnice
speciale
- culturile:
- cartoful
- sfecla – de – zahăr
- cerealele
- orzul
- ovăzul
- secara
- inul pentru fuior
- pomii viticoli
- zonă propice pentru creşterea animalelor
C. În câmpii şi dealuri joase
- sub 300 m. altitudini
- solurile: grupa cernoziomuri sunt bogate în humus
- relieful neted cu pante domoale
- suprafeţe inundabile apar în:
- lunca Dunării
- Siretul Inferior
- Mureşul
- Crişurile
- Someşul
- Aceste zone au fost: desecate, îndiguite, redate agriculturii
- principala regiune agricolă a ţării – 80 %
- se cultivă cea mai mare parte din:
- cereale
- plante tehnice

8
 - legume

3. Cadastrul general al fondului funciar

Spre deosebire de majoritatea statelor membre ale UE, România nu dispune înca de un
cadastru general al fondului funciar conţinând date esenţiale complete pentru întregul teritoriu al
ţarii privind delimitarea unitaţilor administrativ-teritoriale, a proprietaţilor, a domeniului privat si
a domeniului public. Pe teritoriul actual al României o forma de cadastru („Cartea funciară”)
pentru evidenţa tehnica si fiscala a terenurilor a funcţionat înca din secolul al XIX-lea în
provinciile aflate atunci în componenţa Imperiului Austro-Ungar (Transilvania, Banat si
Bucovina). Dupa Marea Unire din 1918, legislaţia corespunzatoare privind organizarea
cadastrului funciar si introducerea cartii funciare pe întreg teritoriul naţional a fost promulgata
abia în anul 1933 si apoi modificată in 1938. Instalarea regimului comunist (1948-1989) a
intrerupt procesul de aplicare a acestei legi, preocuparile în materie limitându-se doar la evidenţa
funciară a terenurilor pe categorii de folosinţă şi deţinători, dar fără efect juridic prin publicitate
imobiliară în cartea funciară.
Pentru a raspunde noilor cerinţe ale unei economii funcţionale de piaţa si a realiza treptat
alinierea la reglementarile juridice si practicile statornicite în celelalte ţari ale Uniunii Europene
s-a instituit prin Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr.7 din anul 1996, Oficiul National
de Cadastru, Geodezie si Cartografie, in prezent, transformat in Agenţia Naţionala de Cadastru si
Publicitate Imobiliara, avand in subordine oficii în judete si Centrul Naţional de Geodezie,
Cartografie, Fotogrammetrie si Teledetecţie.
Desi s-au facut unele progrese meritorii, ritmul de implementare a prevederilor legale este
în continuare mult prea lent, iar unele acţiuni importante au fost abandonate pe parcurs. De
exemplu, dintr-un total de circa 3.500 unităţi administrativ-teritoriale in anul 1998 au început,
dar au ramas pâna în prezent nefinalizate, delimitarea hotarelor administartive pentru cca. 400
unitati administrativ-teritoriale în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României. Sunt numeroase
semnalarile primite din partea specialistilor si ale societaţii civile care scot în evidenţa
necesitatea intensificarii acţiunilor concrete pentru a urgenta realizarea cadastrului general prin
esalonarea realista a lucrarilor complexe ce se cer a fi executate.
Caracterul prioritar al acestei acţiuni este subliniat de numarul mare de litigii de
proprietate (multe dintre acestea legate de ambiguitaţi de delimitare) aflate pe rolul instanţelor

9
judecatoresti si de necesitaţile imediate privind efectuarea corecta a plaţilor directe catre
producatorii agricoli. În mod deosebit se impune folosirea sistemului cadastral pentru delimitarea
perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic (rezervaţii si parcuri naturale, areale
si habitate protejate, integritatea peisajului natural), istoric si cultural (monumente, situri
arheologice, zone urbane sau rurale cu valoare de patrimoniu, cladiri declarate monumente
istorice sau de arhitectura, case memoriale, lacasuri de cult etc.) în vederea protejarii efective a
acestora faţa de agresiunea speculatorilor si dezvoltatorilor imobiliari, precum si faţa de
deturnarea lor în alte scopuri (elemente de infrastructura, parcuri industriale, acumulari de apa
etc.).
În acest scop se va adopta si implementa un plan de acţiune pentru realizarea pe etape a
urmatoarelor obiective specifice:

A. Orizont 2013
• Aplicarea în România a principiilor “Declaraţiei Cadastrului din Uniunea
Europeană” adoptată la Congresul de Cadastru din anul 2002 (Granada, Spania);
• Integrarea reţelei geodezice naţionale GPS de clasa A în sistemul european de
referinţă ETRS 89;
• Prelucrarea, în bloc a reţelei geodezice din clasa B şi integrarea coordonatelor
acesteia
în Fondul Naţional Geodezic;
• Dezvoltarea de catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara a
retelei de statii permanente GPS, asigurand o densitate medie de 1 statie/2.000 km2;
• Realizarea retelei geodezice nationale de clasele A, B si C prin determinari GPS,
asigurand cel putin 3 puncte geodezice pe suprafata fiecarui teritoriu administrativ, care sa
serveasca lucrarilor de introducere a cadastrului;
• Elaborarea atlasului de semne conventionale (standardizate) pentru cartografierea
digitala a hartilor si planurilor topografice si cadastrale interoperabile la nivel european;
• Standardizarea informaţiilor cu caracter geospaţial prin adoptarea sistemelor de
referinta europene si a parametrilor şi funcţiilor de transformare între aceste sisteme. Prin
standardizarea informatiilor se asigură înţelegerea simplă cu ajutorul unei terminologii comune,
se face posibilă interoperabilitatea, se pot realiza infrastructuri geospaţiale la nivel local,

10
regional, european şi global şi se facilitează răspândirea şi schimbul de date şi informaţii;
• Standardizarea modurilor de inscriere in cartea funciara cu privire la descrierea
bunurilor imobile si la inscrierea proprietarilor si a titlurilor de drept asupra imobilelor inscrise;
• Transpunerea bazelor de date existente la Oficiile de cadastru si publicitate
imobiliara ale judetelor (planuri cadastrale, delimitari de hotare administrative, carti funciare
vechi etc.), din format analogic in baze de date in format digital prin scanare si georeferentiere,
precum si asigurarea accesului on-line al utilizatorilor la aceste informatii (institutii publice,
specialisti in cadastru şi proprietari);
• Asigurarea transparentei inregistrarilor grafice si textuale in baza de date
cadastrale si de publicitate imobiliara, precum si realizarea sistemului informatic de transfer a
documentelor cadastrale in format electronic. Gestiunea bazei de date sa fie realizata de personal
cu studii superioare juridice şi studii informatice;
• Realizarea unui sistem de evaluare a valorii impozabile a imobilelor in vederea
justei impozitari a proprietatii imobiliare;
• Privatizarea completa a lucrarilor de cadastru (cu exceptia celor privind obiective
care servesc sigurantei nationale) şi asigurarea relatiilor operationale directe intre institutia
publica autorizata de stat sa reglementeze si sa coordoneze activitatea de cadastru, sa gestioneze
unitar informaţia cadastrala si de publicitate imobiliara si sectorul privat reprezentata de
proprietari, specialisti din cadastru, institutii;
• Modificarea structurilor şi eliminarea unor tipare profesionale rigide din
institutiile publice ale cadastrului, descentralizarea institutiilor din domeniul cadastrului la
nivelul regiunilor de dezvoltare economica, adoptarea unor modalitati de lucru apropiate si
prietenoase fata de client, crearea unui suport mai bun de luare a deciziilor, acoperirea costurilor,
monitorizarea resurselor;
Realizarea cadastrului general si a bazei de date cadastrale reale, inclusiv deschiderea
cartilor funciare bazate pe datele acestui cadastru (modalitate juridica care contribuie la
garantarea dreptului de proprietate, principiu constitutional in Romania) pentru 1/4 din suprafata
teritoriului national;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului terenurilor agricole (cadastru
agricol) utilizand ortofotoplanuri si teledectia, precum si cartarea si bonitarea pedologica a

11
acaestor terenuri, în vederea asigurarii accesului proprietarilor (fermierilor) la fondurile europene
si a justei impozitari a proprietatii asupra terenurilor agricole;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului imobiliar-edilitar din localitati
(cadastrul imobiliar-edilitar) pentru ½ din municipiile si orasele tarii prin care se asigura
conditiile unei mai bune gospodariri edilitare si dezvoltarii urbanistice consolidate a localitatilor;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului cailor de comunicaţie si
transport (cadastrul drumurilor publice – autostrazi si drumuri nationale, cadastrul cailor ferate
magistrale, cadastrul aeroporturilor si cadastrul porturilor maritime si fluviale), prin care asigura
informatii necesare mai bunei exploatari si intretineri a infrastructurilor de transporturi din
Romania;
Delimitarea cadastrală a perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic
(rezervaţii si parcuri naturale, areale si habitate protejate, integritatea peisajului natural), istoric si
cultural (monumente, situri arheologice, zone urbane sau rurale cu valoare de patrimoniu, cladiri
declarate monumente istorice sau de arhitectura, case memoriale, lacasuri de cult etc.) si
realizarea sistemelor informationale geografice specifice in vederea protejarii si conservarii
acestora.

B. Orizont 2020
Realizarea cadastrului general si a bazei de date cadastrale reale, inclusiv deschiderea
cartilor funciare bazate pe datele acestui cadastru pentru 2/3 din suprafata teritoriului national;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului imobiliar-edilitar din localitati
(cadastrul imobiliar-edilitar) pentru restul de ½ din municipiile si orasele tarii, precum si pentru
localitatile resedinte de comune;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului apelor de suprafaţă (cadastrul
apelor) privind conditiile naturale, lucrarile de stapanire si cele de folosire a apelor, precum si
lucrarile pentru protectia calitatii apelor;
Realizarea sistemului informational geografic al fondului forestier (cadastrul forestier)
pentru inventarierea şi evidenţa terenurilor cu vegetaţie forestieră în scopul exploatării raţionale,
a consolidarii pădurilor si ecosistemelor asociate fondului forestier;
Finalizarea realizarii sistemului informational geografic al fondului cailor de comunicaţie
terestre (cadastrul drumurilor publice judetene si comunale si cadastrul cailor ferate secundare);

12
 Finalizarea delimitarii cadastrale a perimetrelor de interes special din punct de vedere
ecologic, istoric si cultural si a sistemelor informationale geografice specifice.
Mentenanta (intretinerea, actualizarea) continua a cadastrului general si a sistemelor
informaţionale geografice specifice domeniilor de activitate (cadastre de specialitate), ca sisteme
deschise, pentru a evita perimarea informatiilor din bazele de date specifice;
C. Orizont 2030.
• Finalizarea realizarii cadastrului general si a bazei de date cadastrale inclusiv
dechiderea cartilor funciare bazate pe datele acestui cadastru pentru intreaga suprafata a tarii;
• Realizarea sistemului informational geografic al fondului imobiliar-edilitar din
localitati (cadastrul imobiliar-edilitar) pentru restul localitatilor rurale apartinatoare comunelor;
• Realizarea sistemului informatic al cadastrului şi publicităţii imobiliare la nivelul
tuturor unitatilor administrativ-teritoriale, al judetelor si al intregii tari si asigurarea accesului
controlat la acest sistem pentru toti utilizatorii potentiali;
• Mentenanta (intretinerea, actualizarea) continua a cadastrului general si a
sistemelor informaţionale geografice specifice domeniilor de activitate (cadastre de specialitate)
ca sisteme deschise, pentru a evita perimarea informatiilor din bazele de date specifice.

13