Academia de Studii Economice din Bucuresti

Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori

Etica in afaceri

Grupa 1512
Seria C

1
 Cuprins

Etica si sfera ei de cuprindere________________________3

Ce inseamna concret etica in afaceri?__________________4
La ce e buna etica in afaceri? Teorii___________________5
Etica in afacerile din Romania_______________________7
Metode de imbunatatire a comportamentului etic________10
Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice__14
Bibliografie_____________________________________15

2
 Etica si sfera ei de cuprindere

Accentul pus in ultimii ani pe etica in afaceri se datoreaza schimbarilor rapide in

domeniul fortei de munca, ca rezultat al aparitiei noilor tehnologii, internationalizarii
afacerilor, impactului diferitilor factori economic-sociali si politici atat asupra sectorului
privat cat si a celui public.

Termenul de etica provine din greaca veche (ethos-obisnuinta, moravuri, caracter) si

poate fi utilizat intr-o dubla acceptiune:

a) o disciplina stiintifica ce are ca obiect de studiu normele de comportament ce

reglementeaza relatiile interumane;

b) ansamblul normelor ce reglementeaza comportamentul oamenilor in societate si

care sunt impuse prin forta obiceiurilor si a deprinderilor consacrate in societate.

Termenul de morala provine din latina (mos, mores) fiind utilizat in sens strict de
desemnare a normelor comportamentului uman fie in sens larg, cand se identifica cu termenul
de etica.

Abordata in general, etica reprezinta un cod de comportament, de valori acceptate de

societate ca fiind juste, corecte, morale.

Etica in afaceri este descrisa ca fiind un studiu sistematic al aspectelor morale cu care
se confrunta domeniul afacerilor, practicile si credintele relationate acestora. Intr-o maniera
mai concreta, etica poate fi definita ca o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale
deciziilor (potentiale daune pentru personalul din interiorul organizatiei cat si pentru
persoanele din interiorul acesteia).

3
 Ce inseamna concret etica in afaceri?

1. Sa ai o oferta transparenta. Acest lucru inseamna a avea o oferta la vedere fara

costuri ascunse. Nimic nu va dezamagi mai mult un consumator decat sa constate ca mai are
de platit, nu stiu ce taxa, sau nu stiu ce cost de intretinere, lucruri care nu i s-au prezentat
initial. In momentul de fata se observa ca si piata din Romania tinde la o maturizare in acest
sens. Ofertantii incep sa-si prezinte reducerile precizand clar si vizibil conditiile sau sa-si
prezinte preturile cu toate taxele incluse. Acest lucru e greu de practicat insa gradul de
incredere al consumatorului cu siguranta va creste!

2. Sa te tii de cuvant! A te tine de cuvant nu este un lucru imposibil, ba din contra, te

va ajuta si pe tine. Probabil suna ciudat, insa a te tine de cuvant insemna a-ti respecta
promisiunile, insemna a avea o minte libera, insemna a fi invulnerabil. In mediul de afaceri, in
cercul de prieteni, sau in viata publica, vestile circula repede! A nu te tine de cuvant, de multe
ori in psihologia consumatorului este asociat cu inselatoria sau furtul.

3. Sa adopti o strategie de negociere Win – Win. Aceasta strategie insemna ca

ambele persoane castiga ceva. Negocierea este avantajoasa ambelor parti. Poti, intr-adevar, cu
talentul tau sa convingi pe cineva de un anumit lucru, fara sa-i oferi in realitate nimic. Acest
lucru se va intoarce insa impotriva ta. Exista un moment post cumparare in care cumparatorul
reia firul discutiei si se gandeste cat a castigat cumparand produsul sau serviciul respectiv.
Statisticile au dovedit ca un client nemultumit va spune la peste 20 de persoane de
nemultumirea lui, pe cand un client multumit va spune la maxim 3. Prin urmare nu te astepta
sa fi recomandat decat daca ai avut o negociere Win-Win.

4. Nu te eschiva atunci cand nu este cazul! A te eschiva insemna a fugi de

responsabilitate, a nu recunoaste cand ai gresit sau a incerca sa ascunzi gunoiul sub pres! Este
foarte posibil ca tu sa poti gasi chichite contractuale care sa te puna la adapost, insa partenerul
sau clientul tau nu vrea acest lucru. Clientul tau vrea rezolvarea problemei. Doar scuzele, nu
ajung, cauta solutia si ajuta-l. Este de dorit sa nu gasesti o solutie care sa mareasca din nou
costurile partenerului tau si sa fie un prilej de noi incasari pentru tine, pentru ca risti sa intorci
totul impotriva ta si sa fi catalogat drept hot!

4
 La ce e buna etica in afaceri?
Teorii

În mare, putem identifica două puncte de vedere privind raportul dintre etică şi afaceri.

1.Teza inco mpatibilităţii dintre etică şi afaceri (Albert Carr, Is Business Bluffing
Ethical?, 1968)

Teză: Nu există responsabilităţi etice în afaceri; nu există etică în afaceri. Etica ţine de
viaţa personală a indivizilor, ea nu trebuie confundată cu regulile pe care le urmează oamenii
de afaceri în domeniul lor profesional.

Argument: analogia jocului – afacerile ca joc, în speţă joc de carti; astfel, afacerea
este considerată drept joc competitiv şi drept joc de strategie.“Imaginea jocului de poker
asupra eticii este diferită de idealurile etice ale relaţiilor interumane civilizate. Jocul îndeamnă
la neîncredere faţă de ceilalţi participanţi. El ignoră ideea de prietenie. Nu amabilitatea şi
sinceritatea, ci viclenia şi ascunderea atuurilor şi intenţiilor sunt vitale în jocul de poker.
Nimeni nu va considera că din acest motiv jocul este rău. Şi nimeni nu va considera că jocul
afacerilor este rău pentru faptul că standardele sale privitoare la corect şi greşit sunt diferite
faţă de tradiţiile morale dominante în societate.” Putem vorbi de un set de reguli după care
joacă participanţii într-un domeniu de afaceri; putem numi un astfel de set de reguli “etică” a
afacerilor; însă aceasta nu are nicio legătură cu etica sau morala după care ne ghidăm în viaţa
de zi cu zi, în relaţiile personale. Afacerea este o “întreprindere competitivă”, asemănătoare
mai degrabă cu jocul de poker decât cu relaţiile obişniute dintre oameni. “Scopul jocului este
de a câştiga, şi, atât timp cât cineva joacă după regulile acceptabile ale jocului, reguli complet
diferite de regulile etice ce susţin cooperarea şi grija faţă de ceilalţi, comportamentul său este
corect.”

Dacă etica relaţiilor personale ar putea fi construită pornind de la principiul „Fă

celorlalţi ceea ce ai dori ca ei să îţi facă ţie” (Regula de aur) atunci domeniul afacerilor, ca joc
competitiv, ar trebui să se bazeze pe un principiu al jocului de poker: „Fă celorlalţi ceea ce nu
ai dori să îţi facă ei, înainte ca ei să îţi facă ţie acest lucru”.

Carr extinde această analogie a jocului la nivelul întregii sfere sociale. Pentru el, jocul
nu e doar o metaforă a mediului de afaceri, ci a întregii societăţi moderne. Dacă iniţial se
referă doar la mediul de afaceri, “Oricine este de acord că, în vieţile lor private, oamenii de
afaceri, în majoritate, nu sunt indiferenţi faţă de etică. Ideea mea este că, la birou ei încetează
a mai fi persoane private; ei devin jucători care trebuie să se conducă după un set de standarde
diferite… [R]egula de aur, indiferent de valoarea ei ca ideal pentru o societate, nu este

5
eficientă, pur şi simplu, în afaceri. Adesea, omul de afaceri încearcă să facă celorlalţi ceea ce
speră că ei nu îi vor face lui.”

În al doilea rând, putem vorbi despre teorii ce susţin compatibilitatea dintre etică şi
afaceri. Aici avem de a face fie cu teorii mai slabe din punct de vedere etic, precum teza lui
Milton Friedman, după care “singura responsabilitate a afacerii este de a face profit; într-o
companie privată, responsabilitatea socială a managerilor este de a creşte profitul, fără a
utiliza în mod ilegitim resursele companiei”; fie cu teorii mai tari, precum aşa-zisa “abordare
maximalistă a responsabilităţii sociale a afacerilor”.

II. Teze ale compatibilităţii dintre etică şi afaceri

Teză: Într-o societate liberă “există o singură responsabilitate socială în afaceri –

aceea de a utiliza resursele afacerii şi de a o angaja în activităţi desemnate să sporească
profiturile atât timp cât sunt respectate regulile jocului; adică, angajarea într-o competiţie
deschisă şi liberă, lipsită de înşelătorie şi fraudă.”

Argument: Scopul unei afaceri este de a se angaja în activităţi concepute pentru a-i
spori profiturile. Dacă acest scop al afacerii este dezirabil, atunci toţi cei care lucrează într-o
afacere au obligaţia de a contribui la îndeplinirea sa.

a) Abordări minimaliste: Milton Friedman, The Social Responsibility of Business Is to

Increase Its Profits (1970)

“Într-o întreprindere liberă, bazată pe un sistem al proprietăţii private, administratorul este un

angajat al proprietarilor afacerii. El are o responsabilitate directă faţă de angajatorii săi.
Această responsabilitate constă în conducerea afacerii conform dorinţelor angajatorilor,
dorinţe care, de regulă, vor fi acelea de a face cât mai mulţi bani posibil, în acord cu regulile
de bază ale societăţii; ambele responsabilităţi sunt cuprinse atât în lege cât şi în normele etice
de comportament. Desigur, în anumite cazuri, angajatorii pot avea un obiectiv diferit. Un grup
de persoane poate constitui o corporaţie într-un scop caritabil – de pildă, un spital sau o
şcoală. Managerul unei astfel de corporaţii nu va avea ca obiectiv obţinerea profitului
financiar ci realizarea anumitor servicii.În orice caz, ideea centrală este că, prin rolul său de
administrator al companiei, managerul este agentul persoanelor care deţin corporaţia sau
instituţia caritabilă, iar principala sa responsabilitate este faţă de aceştia.”

b)Abordări maximaliste

Este vorba de o nouă idee de companie, despre un nou concept de proprietate privat. Undeva,
în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, în SUA se întâmplă ceva ce nu a
fost încă bine explicat: se schimbă conceptul de proprietate privată. Pe de o parte, apare o
distanţă, o ruptură tot mai pronunţată între proprietate şi decizie: proprietarii nu mai dispun
după voinţa lor de proprietate; desigur, ca acţionari, ei beneficiază de profiturile companiei,
însă nu ei sunt cei care decid în ceea ce priveşte acţiunile şi politicile economice ale
companiei. Proprietatea se înstrăinează, într-o anumită măsură, de proprietarul ei. Pe de altă
parte, proprietatea se difuzează; compania nu mai este atomară; din mai multe puncte de
vedere, al managementului, financiar etc., firma nu mai are graniţe clare. Firmele nu mai sunt
nişte insule despărţite net de suprafeţe de apă şi legate între ele de linii maritime care asigură
schimbul. Firma este prinsă într-o reţea. Firma e dependentă de reţea. Firma se deschide; şi, o
dată cu asta, se deschide şi proprietatea. Se trece de la modelul shareholders sau stockholders
6
de management si de proprietate (după care acţionarii şi doar ei dispun de proprietatea lor) la
modelul stakeholders. Conform acestuia, proprietatea nu mai este doar a celor care o deţin la
modul propriu, a celor care investesc în ea capital, ci a tuturor celor care participă în mod
esenţial la obtinerea profitului; proprietatea este a tuturor celor care investesc în ea capital,
muncă, loialitate, risc, timp, creativitate.

Etica in afacerile din Romania

Problematica respectarii eticii in afaceri a devenit din ce in ce mai des abordata si de

managerii din Romania, mai ales in conditiile prezente in care mediul de afaceri de la noi este
din ce in ce mai des afectat de puternice scandaluri mediatice care aduc in prim plan mari
oameni de afaceri sau directori ai unor corporatii importante din economia nationala. Fiind o
notiune relativ recent introdusa in vocabularul specialistilor, etica manageriala este privita de
foarte multi ca fiind acea ramura a eticii aplicate care se refera in special la tipul de conduita,
dar si la actiunile pe care managerii le desfasoara in cadrul organizatiilor.

Din punct de vedere demografic, respondentii sunt in proportie de 95% specialisti sau
manageri de top si 45% din acestia lucreaza in firme cu actionariat romanesc.

Conform raspunsurile primite din partea respondentilor s-a putut constata fapul ca
etica in afaceri a devenit in multe organizatii din Romania o prioritate pe lista de activitati ale
CEO-eurilor. Astfel, aproximativ 50% din cei care au acordat un punctaj in functie de gradul
in care etica in afaceri este promovata in organizatia lor, au bifat raspunsul maxim. Doar un
procent mic de respondenti (5,72%) au evidentiat fapul ca firmele in care ei activeaza nu se
preocupa, promoveaza sau nu respecta codurile etice.

Cu toate acestea, la intrebarea „Standardele morale in afaceri sunt intr-un continuu

declin in Romania?”, proportia celor care au raspuns afirmativ se apropie de 55% din
raspunsuri. In aceste conditii se poate intelege faptul ca desi multi sunt de parere ca activitatea
economica ar trebui sa fie ghidata dupa principiile moralitatii si eticii, multi sunt tentati, in
unele situatii, sa uite de aceasta mentalitate si sa desfasoare comportamente neetice.

7
 Acest lucru poate este sustinut si de faptul ca 65,71% din respondenti sunt de parere ca
scopul principal al unei afaceri este profitul, iar calea prin care acesta este realizat poate fi
aleasa tinand sau nu cont de etica „impusa” de teorie.

Actiunile practicate in afaceri, catalogate ca fiind imorale au fost surprinse in graficul

de mai jos:

8
 Majoritatea celor care au raspuns intrebarilor fac parte din departamentele care sunt
responsabile de elaborarea si implementarea strategiilor de etica (management si HR). Pentru
a se putea ridica standardele etice ale companiei, respondentii chestionarului lansat de HR
Romania au indicat in special impunerea unui cod de etica menit sa reglementeze bunele
practici in management.

Experienta acumulata in ultimul secol in domeniul afacerilor evidentiaza cu claritate

faptul ca majoritatea firmelor se regasesc in „goana dupa profit”. O astfel de viziune
presupune si asumarea consecintelor dezastruoase soldate in urma actiunilor neetice
intreprinse. Acesta este motivul pentru care numeroase firme apeleaza la codul etic menit sa
asigure reglarea activitatii si comportamentului, atat pentru grupul managerial al companiei,
cat si pentru salariatii acesteia, in vederea unei bune desfasurari a activitatii organizatiei.

Studiu realizat de Echipa HR-Romania

9
 Metode de imbunatatire a comportamentului etic

Managerii pot recurge la mai multe metode daca doresc sa elimine comportamentul
neetic in cadrul organizatiei. In acest sens, ei pot angaja persoane cu standarde etice ridicate,
pot stabili coduri de etica, pot conduce pentru a da un exemplu pozitiv subalternilor, pot
contura obiectivele unui post si pot evalua mecanismele de apreciere, pot organiza training-uri
pentru imbunatatirea comportamentului etic, pot coordona audite sociale sau pot sa ii sprijine
pe angajatii care se confrunta cu probleme etice. Luate individual probabil aceste actiuni nu
vor avea un impact mare. Dar atunci cand majoritatea vor fi implementate ca parte a unui
program etic cuprinzator, angajatii vor detine potentialul de a imbunatatii climatul
organizational, din punct de vedere etic, al firmei. Insa nu exista garantii ca un program bine
gandit va avea ca efect rezultatul scontat. De exemplu, compania Sears este cunoscuta ca o
firma care incurajeaza practicile etice si, in fapt, detine un Birou de Etica si Practica in
Afaceri. Totusi, programul etic al companiei nu i-a impiedicat pe managerii firmei sa incerce
sa stranga fonduri ilegale.

Tinand cont ca oamenii sunt in stadii diferite de dezvoltare morala si poseda sisteme
de valori personale diferite, selectia facuta de angajatorii unei organizatii ar trebui sa inlature
candidatii pusi sub semnul intrebarii din punct de vedere etic.

Cauze ale comportamenului neetic in organizatie

Sondajele de opinie in randul angajatilor din firma, rezultatele studiilor de caz in

cadrul training-urilor organizate pentru instruirea in probleme de etica, raspunsurile la
simularile pe calculator pe aceste teme au selectat urmatoarele cauze generatoare de practici
incorecte:

• Dorinta de castiguri imediate

• Conflictul de roluri (cazul managerului de resurse umane care este nevoit sa isi
concedieze prietenul)

• Concurenta pentru resurse deficitare

• Personalitatea indivizilor

10
 • Cultura organizatiei si a ramurii din care face parte firma

Codurile etice

De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate
in codurile etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri etice, inca de
acum mai bine de doua decenii, multe din marile corporatii au instituit programe etice si
au incadrat functionari care sa monitorizeze comportamentele etice in organizatii. Initial,
codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice si
abia apoi s-a inregistrat o explozie a acestora in cadrul organizatiilor.

Modelul unui cod de etică profesională.

A. Toţi membrii unei organizaţii (firme) vor acţiona cu:

− responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului;

− corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi patronii firmei unde este
angajat;

− competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei personale şi

integrităţii profesionale;

B. Un membru al unei organizaţii (firme):

− va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale;

− nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor financiare ale firmei,

până nu deţine mai întâi o relaţie cu clientul său pentru a determina dacă se poate aştepta ca
opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă şi nealeatoare de către cineva care
cunoaşte toate datele;

− când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situaţiei financiare a
firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a
nu omite o informaţie care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informaţii
pentru garantarea exprimării acelor opinii şi va raporta orice erori materiale de declaraţie
sau devieri de la principiile profesionale general acceptate;

C. Un membru al unei organizaţii (firme):

− nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care priveşte afacerile

patronului sau clientul sau decât atunci când acţionează în sensul obligaţiilor sale sau când
o asemenea informaţie se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea
vreunui asociat sau unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse
incorectitudini profesionale, la ordinul autorităţilor legislative sau al conducerii sau al

11
oricărui comitet al societăţii în exerciţiul propriu al sarcinilor lor, dar numai în măsura în
care este necesar în scopul respectiv;

− va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar
putea interesa;

− în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va

păstra, primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remuneraţie sau beneficiu fără cunoştinţa şi
consimţământul patronului sau clientului său;

− va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca şi consultant,

pentru a stabili o înţelegere clară a scopului şi obiectivelor lucrării înainte de începerea ei şi
va oferi clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat
mai devreme posibil;

D. Un membru al unei organizaţii (firme):

− se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună credinţă;

− nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat şi nici
profesia sa;

− nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie care în opinia societăţii
este incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societăţii sale;

− nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al

aceluiaşi patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui
subordonat cu lucrarea s-a încheiat. Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală este
să verifice lucrările altora.

− nu va încerca sa obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi prin plata sau
acceptarea unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;

− va susţine principiile generale profesiei sale;

− nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputaţia publică sau
profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligaţiilor acestuia;

E. Un membru al unei organizaţii (firme):

− se va menţine întodeauna la standardele de competenţă exprimate de cerinţele

academice şi de experienţa pentru admiterea în societate şi pentru continuarea activităţii ca
membru al organizaţiei din care face parte;

− va împărtăşi şi altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele pe care le deţine şi
pe care se întemeiază profesia sa şi va promova în general progresul organizaţiei al cărei
membru este sau a profesiei sale;

12
 − îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii şi experienţei
sale şi atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui
patronul sau clientul să angajeze alţi specialişti;

− va dezvălui tribunalelor societăţii orice practica sau acţiune incompatibila, neetică,

ilegală sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea
societăţii;

− se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca

partener, şef, director, inspector sau angajat funcţionează după codul de etică profesională şi
regulile de comportament profesional stabilite de către societate;

13
 Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice

Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de
bază este aceea că un angajat al său "nu ar trebui sa facă un lucru de care să se ruşineze
înaintea familiei lor sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local".
General Motors nu este singura firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din
companiile mari din SUA au un "Cod comun de comportament". Aceste coduri vin în
sprijinul angajaţilor care simt presiuni în direcţia unor decizii pe care le considera neetice. De
asemenea, aceste coduri realizează un antrenament în tipurile de comportament care se
aşteaptă de la angajaţi.

Compania Johnson & Johnson are următorul "crez" etic: "credem că prima noastră
responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi taţii şi toţi
ceilalţi care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili faţă de
angajaţii, acei bărbaţi şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toţi
trebuie consideraţi ca şi o persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor şi să le
recunoaştem meritele. Noi trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie
justă şi morală. Noi suntem responsabili faţă de comunităţile în care noi trăim şi muncim şi
la fel faţă de comunitatea globală. Trebuie să fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în
concordanţă cu aceste principii, acţionarii noştri vor realiza un profit echitabil."

Compania Chimica Eastman: "Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi. Integritatea

noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi vecinii. Scopul
nostru sunt relaţiile bazate pe adevăr."

Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania Services

Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere continuă a
profitului şi care are în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 4
miliarde de USD. Această companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii lor, principiul
central al codului etic al companiei: "Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem".
Daca în 1989 doar 15% din primele 500 de companii din SUA şi Marea Britanie aveau
un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%.

14
 Bibliografie:
Doina Popescu – „Cultura organizationala si etica in afaceri” Editura Ase 2006

Albert Carr-„ Is Business Bluffing Ethical?”, 1968

Milton Friedman,-„The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits”, 1970

Jhon R. Shermerhorn – Management and Organizational Behavior. Essentials”, Editura John

Wiley & Sons Inc., 1996

Emilian Văcarul – “Finanţele publice”, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1999

Echipa HR-Romania www.hr-romania.ro

www.evado.ro

http://infocenter.profitromania.ro

15