.

STATELE

Lumea contemporană este împărţită în unităţi teritoriale separate prin frontiere, denumite STATE.

În prezent, există 194 state şi 70 de teritorii dependente.

1.DEFINIŢIA STATULUI:

Statul reprezintă unitatea teritorială cu anumite caracteristici proprii (întindere, graniţe, formă),
bine definit spaţial şi recunoscut internaţional, în care autoritatea politică internă îşi exercită
suveranitatea asupra propriului teritoriu.

2. TIPURI DE STATE:

a. DUPĂ MODUL DE ORGANIZARE INTERNĂ:

- state cu tradiţie centralizată (unitare), caracterizate prin aceea că puterea centrală exercită o
putere centrală asupra teritoriului; ex: FRANŢA.

- state federale, caracterizate printr-o diviziune a puterii între guvernul central şi statele
componente; ex: SUA, BRAZILIA, MEXIC, GERMANIA, AUSTRALIA, RUSIA, CANADA, INDIA, ELVEŢIA.

b. DUPĂ FORMA DE GUVERNĂMÂNT:

- republici: ROMÂNIA, FRANŢA, SUA, GERMANIA, RUSIA etc. (160 de state);

- monarhii (state conduse de un rege): REGATUL UNIT, OLANDA, JAPONIA, SPANIA, DANEMARCA,
MAROC, ARABIA SAUDITĂ.

c. DUPĂ ÎNTINDERE:

- state gigant (cu peste 6 mil. km2): RUSIA, AUSTRALIA; CANADA, CHINA, SUA, BRAZILIA;

- state foarte mari (1 – 3 mil. km2): KAZAHSTAN, SUDAN, ALGERIA, R.D. CONGO;

- state mari (500.000 – 1.000.000 km2): MAURITANIA, NIGERIA, MOZAMBIC, VENEZUELA etc.

- state mijlocii (200.000 – 500.000 km2): CAMERUN, SUEDIA, MAROC, ROMÂNIA, etc.

- state mici (sub 0,2 mil. km2): IRLANDA, CEHIA, CROAŢIA

- microstate(state pitice)VATICAN , San Marino, Anddora etc.

d. DUPĂ MĂRIMEA DEMOGRAFICĂ:

- state gigant (cu peste 1 mild. loc.): China și India;

- state foarte mari (100 mil. – 300. mil. loc.): SUA, PAKISTAN, INDONEZIA, BRAZILIA, RUSIA,

- state mari (50 mil. – 100 mil. loc): Germania, Vietnam, Filipine, Egipt, Turcia, Iran, Franţa, etc.

- state mijlocii (20 mil. – 50 mil. loc): România,

- state mici şi foarte mici (sub 20 mil. loc): Cehia, Belgia, Norvegia, Vatican, etc.;

e. DUPĂ NIVELUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE:

- state dezvoltate: SUA, Regatul Unit, Germania, Franţa, Italia, Japonia, etc.

- state recent insustrializate: România, Arabia Saudită, China, etc.

- state slab dezvoltate: majoritatea ţărilor din Africa; Rep. Moldova, Albania etc.

f. DUPĂ FORMA TERITORIULUI:

- state alungite în lungul meridianelor sau a paralelelor: CHILE (în primul caz), SUA, CANADA (în cel
de-al doilea caz);

- state fragmentate: state arhipelag: INDONEZIA, JAPONIA;

- state compacte: cu formă circulară (ROMÂNIA, POLONIA, URUGUAY), de poligon (FRANŢA,

EGIPT);

B. GRUPĂRILE REGIONALE DE STATE

Statele lumii au posibilitatea de a se asocia în anumite grupări regionale.

Există mai multe criterii de grupare a statelor, cum ar fi:

- acordurile economice multilaterale care se stabilesc între state,

- acordurile comerciale,

- asemănările lingvistice, etnice, culturale, religioase,

- acordurile militare,

- poziţia geografică specifică a mai multor ţări în cadrul unui anumit continent.
Grupările regionale de state urmăresc utilizarea unor avantaje economice rezultate din poziţia lor
geografică.

La nivelul continentelor există mai multe grupări regionale de state, astfel:

în EUROPA:

- pot fi identificate următoarele regiuni: -EUROPA NORDICĂ: Norvegia, Suedia, Finlanda,

Lituania, Estonia, Letonia, Danemarca, Islanda; – EUROPA VESTICĂ: Marea Britanie, Franţa,
Olanda, Belgia, Irlanda, Luxemburg; -EUROPA SUDICĂ: Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Slovenia,
Croaţia, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru; EUROPA CENTRALĂ: Germania,
Polonia, Cehia, Slovacia, Elveţia, Liechtenstein, Ungaria, Austria, România,

în ASIA:

- se pot identifica regiunile: ASIA CENTRALĂ, ASIA de NORD (care este partea asiatică a
Federaţiei Ruse), ASIA de EST , ASIA, de SUD-EST, ASIA de SUD, ASIA de VEST şi ASIA de SUD-VEST.

în AFRICA:

- se pot identifica mai multe grupări de state, după poziţia lor geografică: în nord, în centru, în
est şi în sud.

- sub raportul unor criterii mai largi (culturale, istorice, etnice, lingvistice) se distinge în nord,
un teritoriu cu o populaţie preponderent arabă şi în partea centrală şi sudică (la sud de Sahara), un
teritoriu cu o populaţie predominant negroidă (Africa Subsahariană).

Continentul American (America de Nord, Centrală şi de Sud):

- poate fi privit, sub raportul grupărilor de state, în mai multe feluri: – pe cele două mari
fragmente continentale (America de Nord, respectiv America de Sud, despărţite de zona istmului
Panama); în acest caz America de Nord ar îngloba şi ceea ce numim America Centrală; – pe cele
două marii arii lingvistice: America de Nord (până la graniţa dintre SUA şi Mexic)
denumită „America Anglo-Saxonă” (de limba engleză) şiAmerica Latină.

- America de Sud cuprinde ţări care au, pe teritoriul lor, porţiuni ale lanţului Munţilor Anzi (ţări
andine) şi ţări care au ieşire spre Oceanul Atlantic (ţări atlantice).
- Economic, cea mai importantă grupare de state cuprinde CANADA, SUA şi MEXIC, formând o
asociaţie comercială de liber schimb (denumită ALENA sau NAFTA).

DICŢIONAR

* regiune = este o porţiune mare şi relativ omogenă din cuprinsul învelişului geografic, căreia îi
sunt specifice caracteristici de relief, climă, ape, resurse economice, care include un număr de state
ce pot avea uneori interese economice, politice sau de securitate convergente, alteori statele pot fi
grupate după aşezarea geografică în cadrul continentului, în jurul unei mări, sau după criterii
lingvistice, istorice, nivel de dezvoltare economică.

EVOLUŢIA ÎN TIMP A HĂRŢII POLITICE

HARTA POLITICĂ actuală a lumii este rezultatul unei evoluţii îndelungate.

Pornind din Antichitate şi ajungând în prezent, harta politică a lumii a avut următoarea
configuraţie:

în ANTICHITATE:

PRIMELE FORMAŢIUNI STATALE au apărut în: ORIENTUL MIJLOCIU (în spaţiul Mesopotamiei şi al
Persiei);NORDUL AFRICII (Egiptul antic); pe VALEA INDULUI, şi în ASIA DE EST (China).

În bazinul Mării Mediterane au apărut oraşele-stat din GRECIA şi CARTAGINA (întemeiat de

fenicieni).

Tot în Antichitate au fost puse bazele primului „stat” de mari dimensiuni, cu o mare stabilitate în
timp şi cu o organizare internă exemplară, IMPERIUL ROMAN. El a inclus în teritoriul său mai multe
formaţiuni teritoriale de tipul satelor: Gallia, Hispania, Dacia etc.

în EVUL MEDIU:

- în Europa a existat Imperiului Carolingian, şi Imperiul Romano-German;

- în Africa existau formaţiuni statale în zona Ghana – Nigeria.

- America precolumbiană cuprindea formaţiuni statale suprapuse civilizaţiilor mayaşă, incaşă

şi aztecă.

în EPOCA MODERNĂ:
- s-au dezvoltat imperiul Imperiul Otoman ,Habsburgic şi Rus;

- în America de Nord s-au format Statele Unite ale Americii.

în PERIOADA CONTEMPORANĂ:

(de la mij. sec. XIX până astăzi)

- s-au format state naţionale prin unificarea mai multor entităţi teritoriale mai mici (unificarea
Germaniei, a Italiei);

- s-au consolidat state întinse şi au fost menţinute imperiile coloniale (Franţa, Spania, Anglia,
Olanda);

- s-a extins Imperiul Rus şi apoi s-a format URSS (1922);

- au apărut noi state în America Latină;

- dupa al doilea Război Mondial, Germania fost împărţită în două state: R.F. Germania
(capitala la Bonn) şi R.D. Germania (capitala la Berlin);

- tot după al doilea Război Mondial are loc un proces de decolonizare şi de apariţie a unor noi
state în Africa, Asia, America Centrală, America de Sud şi Oceania.

- după 1990 (1991) au apărut state noi prin desfiinţarea URSS: Federaţia Rusă, Ucraina,
Belarus, Rep. Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan,
Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan, Kirghistan.

- Cehoslovacia a fost divizată în 1993 şi au apărut statele: Cehia şi Slovacia.

- dezmembrarea R.S.F. Iugoslvia (începând cu 1989) a dus la apariţia statelor: Slovenia,
Macedonia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Muntenegru, Kosovo şi Serbia.

În prezent există 194 de ţări şi 70 de teritorii sub tutelă sau dependente.

NOTE!!!

1. Cel mai vechi stat (republică) independent din lume este San Marino care şi-a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Roman la 3 septembrie 301 d.Hr.

2. Cel mai nou stat din lume este Kosovo; acesta şi-a declarat independenţa la 17 februarie
2008 şi a fost recunoscut de 66 de ţări membre ONU, (România nu a recunoscut
independeţa Kosovo).

Principalele probleme actuale de geografie politică

Lumea contemporană se confruntă cu o serie de probleme politice care ţin de relaţiile dintre state.
Aceste probleme se referă la:

- conflictele interne sau externe;

- utilizarea apelor oceanice;

- interesul pentru regiunile polare;

- transporturile marine prin strâmtori şi canale;

- păstrarea şi cultivarea identităţii proprii a statelor în condiţiile globalizării;

- colaborarea internaţională pentru abordarea în comun a unor probleme ale lumii contemporane
etc.

1. Conflictele interne: au cauze de natură etnică, religioasă, lingvistică sau economică. Dintre statele
care se confruntă cu probleme interne grave putem aminti: Sudan (Darfur), Sri Lanka (talimii),
Filipine, Peru, Mexic, Etiopia, Somalia, Iran, Columbia, Angola, Rusia (Cecenia) etc.

2. Conflictele externe: pot opune două state care îşi dispută regiunea comună de frontieră sau state
situate la distanţe foarte mari unele faţă de altele. Cauzele care deschid conflictele externe pot fi de
natură istorică, etnică, religioasă sau economică. Exemple: – conflictul dintre Iran şi Irak; Irak şi SUA;
India şi Pakistan; Coreea de Nord şi Coreea de Sud.

3. Utilizarea apelor oceanice: ridică probleme datorită resurselor existente în zona litorală, precum şi
din cauza resurselor situate în largul mărilor şi oceanelor. Pentru a reduce la minim riscul apariţiei
unor conflicte au fost trasate limite clare ale apelor marine în care fiecare stat, cu ieşire la mare, îşi
poate exercita suveranitatea. Aceste delimitări sunt:
- marea teritorilă (22 km depărtare faţă de ţărm), care intră în domeniul suveranităţii statului
respectiv:

- zona contiguă (de la 12 la 24 mile marine), unde statele nu îşi exercită suveranitatea deplină, dar
pot realiza un anumit control;

- zona economică exclusivă (până la o distanţă de 200 de mile marine de la linia ţărmului), în care
statul are dreptul de exploatare economică a resurselor naturale;

- zona mărilor adânci (situată dincolo de 200 de mile marine), care constituie un bun al întregii
omeniri; este denumită şi „zona economică liberă” sau „marea liberă”.

4. Interesul pentru regiunile polare poate fi explicat prin aducerea în discuţie a unor exemple
concrete: Arctica,un ocean acoperit de banchiză, prezintă un interes strategic deosebit datorită
poziţiei pe care o are între principalele puteri nucleare mondiale (SUA şi Rusia). Bazele militare
înconjoară Oceanul Arctic, făcând din acestă regiune polară un spaţiu al zonei confruntării militare
ipotetice. Antarctida, deşi este considerată o regiune denuclearizată, demilitarizată şi liberă tuturor
statelor pentru cercetări ştiinţifice, a fost împărţită în mai multe sectoare de către state care nici
măcar nu se află în imediata sa apropiere: Norvegia, Franţa, Marea Britanie. Pe lângă acestea au
apărut noi state ale căror revendicări (Chile, Argentina) se suprapun sectoarelor deţinute de alte
state.

5. Transporturilor marine prin strâmtori şi canale: – accesul la resurse mai îndepărtate şi la un

transport maritim sigur face din strâmtori şi canale locuri privilegiate de trecere, cu o însemnătate
strategică în creştere. Dintre strâmtorile şi canalele cu rol strategic putem aminti: str. Giblartar, str.
Ormuz, str. Malacca, str. Bering, str. Calais; canalele Panama şi Suez.

6. Păstrarea şi cultivarea identităţii proprii a statelor în condiţiile globalizării. Globalizarea este un

proces care presupune rezolvarea problemelor actuale ale lumii contemporane prin participarea
activă a tuturor statelor. Această abordare comună a problemelor omenirii poate duce la pierderea
identităţii culturale şi politice a statelor. Există numeroase state care au adoptat un comportament
negativ faţă de procesul de globalizare, sprijinind: terorismul internaţional, conflictele inter-ţări, lipsa
unei voinţe politice pentru dezvoltare.

7. Colaborarea internaţională pentru abordarea în comun a unor probleme ale lumii contemporane

Principalele probleme ale lumii contemporane care impun un efort comun pentru rezolvarea lor
sunt:deşertificarea, schimbările climatice, poluarea aerului şi a apelor, hazardele naturale,
tehnologice şi antropice, reducerea suprafeţelor forestiere, evoluţiile geodemografice,
subdezvoltarea, dezvoltarea durabilă, păstrarea biodiversităţii, conflictele, supraînarmarea şi
proliferarea armelor de distrugere în masă, utilizarea resurselor naturale, agricultura şi
alimentaţia, dezvoltarea urbană, comunicaţiile etc.