Moara cu Noroc

de Ioan Slavici
Nuvela începe cu discutia dintre batrana si ginerele ei, Ghita, personaje care isi
duc viata între câmpia Aradului şi munţii Bihorului. „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa,
căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit” spune batrana, in
timp ce pe Ghita il defineste dorinţa de schimbare si spiritul de aventură. Bătrâna nu-şi
impune autoritatea, ci emite un avertisment, asa ca Ghiţă are libertate de alegere şi,
deci toată răspunderea, asa ca hotărăşte fără ezitare să-şi urmeze dorinţa. De la
Sfântul Gheorghe, acesta arendează Moara cu noroc, o cârciumă situată într-un loc
pustiu, dar care le pare noilor locatari un loc frumos şi binecuvântat in care se pot
castiga bani multi.

Hanul este aşezat într-o vale dezolantă, în care se intră şi din care se iese foarte
greu, poartă spre locurile rele, pline de capcane. Spaţiul fizic este întregit de cel uman,
dominat de lumea porcarilor ce-şi mână turmele prin pădurile de stejar din jur.

La început lucrurile merg bine: în fiecare sâmbătă oamenii îşi număr banii, iar
duminica bătrâna merge la biserică. Momentul care tulbură viaţa tinerei familii este
apariţia infricosatorului Lică Sămădăul. El soseşte la han într-o luni dimineaţa si, după
ce le priveşte pe tânăra Ana şi pe mama ei, doreşte să afle cine este cârciumarul. După
ce se prezintă, autoritar, Lică îi cere lui Ghiţă să ţină evidenţa celor care se opresc la
Moară.

A doua zi Ghiţă se duce la Arad, îşi cumpără două pistoale şi o slugă, pe Marţi,
iar de la Fundureni doi „căţei flocoşi”. Ghiţă îşi dă seama că „la Moara cu noroc nu
putea să steie nimeni fără voia lui Lică”, când la cârciumă poposesc câţiva oameni de-ai
Sămădăului care îi cer lui Ghiţă să-i servească în schimbul a 5 grăsuni din turmă.
Pentru prima data în viaţa lui, barbatul se gândeşte ce bine ar fi fost dacă n-ar fi avut
nevastă şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!”.

Desi Ana il tot roaga pe sotul ei sa plece din acel loc, Ghita decide sa mai stea.
Urmatorul pas in relatia dintre Ghita si Lica se prefigureaza atunci cand Lică îi arată
carciumarului semnele turmelor sale şi îi cere să il reţină pe fiecare om care conduce o
turmă. Sămădăul îi cere toate cheile casei, se duce la sertarul cu bani şi ia de acolo un
teanc, fără să-i numere, spunându-i că sunt cu împrumut şi că o să-i înapoieze. Ghiţă
îşi doreşte ca Lică să-l privească la fel ca pe un partener şi nu ca pe o slugă.
 In tot acest timp, Ana se simte tot mai părăsită. De când se împrietenise cu Lică,
Ghiţă devenise un străin. Atmosfera devine grava in momentul in care Lică vine la
moara însoţit de cei trei prieteni ai săi Buză Ruptă, Săilă Boarul si Răuţ si, luat de val, o
invita la dans pe Ana. „Joacă muiere, parcă are să-ţi ea ceva din frumuseţe”, ii spune
sotul sau, iar ea se supune.

Seara, Săilă Boarul şi Buză Ruptă pleacă spre Ineu, Răuţ spre pădurea de la
Fundureni, iar Lică hotărăşte să poposească la cârciumă deoarece doreşte să discute
cu arendaşul evreu. In timpul noptii, Ghiţă aude lătratul câinilor şi vede pe geam un
bărbat şi o femeie pe care nu-i cunoşte.

In plan pararel, carciumarul se împrieteneşte cu jandarmii – în special cu Pintea

– care vin tot mai des pe la cârciumă. Jandarmul il anunta pe Ghiţă că în acea noapte
doi oameni il jefuisera si batusera pe arendas. In acest context, Ghiţă e dispus sa
mearga la Ineu ca să depună mărturie in sprijinul lui Lica, susţinând că a dormit la
cârciumă si nu are cum sa fie implicat in jaf.

In timp ce carciumarul e plecat, la moara soseste o vaduva ca de 28 de ani

îmbrăcată în negru şi „de mână cu un copil ca de 5 ani, slab şi bolnăvicios”. Femeia
porunceste să se înhame caii, în ciuda insistenţelor Anei, jandarmilor şi ale vizitiului de
a rămâne acolo peste noapte.

În drumul spre Ineu, Ghiţă se gândeşte la toate legăturile sale cu Lică şi se

simte vinovat „ca om însoţit cu un făcător de rele”. Dacă Lică este condamnat, Ghiţă
poate fi acuzat de complicitate. Dacă Lică scapă, urmează răzbunarea.

După ce Marţi şi Ghiţă sunt interogaţi, iar Pintea o aduce pe slujnica Uţa,
aceştia pornesc spre cârciumă. Pe drumul de întoarcere descoperă „trupul unui copil
mort de o lovitură, pe care o primise, precum se vede, cu patul puştii în ceafă…” Spre
miezul nopţii, Pintea găseşte si trupul femeii în negru, iar langa ea se afla biciul lui Lica.
Sirul victimelor continua cu Hantl, unul dintre jandarmii lui Pintea, injunghiat cu un cuţit
care părea a fi al lui Săilă.

La Buză Ruptă acasă se găseşte, in acest timp, o parte din argintăria furată
de la arendaş, asa ca Pintea se duce la comisar, in timp ce alţi jandarmi aduc vestea că
Lică este în Ineu pentru că venise să întâlnească o doamnă de la Arad căreia avea să-i
dea preţul unei turme vândute la târgul de la Zărand.
 În faţa comisarului, Lică recunoaşte că văzuse cuţitul la Săilă şi că biciul este al
lui, presupunând că îl uitase la Moara cu noroc. Lică neagă tot ce declaraseră ceilalţi
oameni la anchetă, spunând că poate fi adevărat, dar el nu-şi aminteşte nimic, că
argintăria arendaşului fusese pusă de altcineva, în mod intenţionat, în casa lui Buza
Ruptă, iar despre biciul şi cuţitul găsite la locul omorului dă din umeri. Spre surprinderea
tuturor, Pintea repetă afirmaţiile lui Lică. În final, Lică „se află nevinovat; Ghiţă ale cărui
purtări dăduseră loc la bănuieli, scapă în lipsă de destule dovezi, iar Buză Ruptă şi
Săilă Boarul fură osândiţi pe viaţă”.

În zilele următoare, Lică îi aduce lui Ghiţă bani furaţi şi-i mărturiseşte că femeia
a murit deoarece n-a vrut să vândă un lanţ care-i era foarte drag. La randul ei, Ana
descoperă că bancnotele pe care le numără sâmbăta le vazuse la doamna în doliu, asa
ca i le arată lui Ghiţă care se duce cu ele la Pintea. Acolo el se înţelege cu jandarmul
să-i ducă toţi banii primiţi de la Lică pentru a-i schimba cu alţii, iar cei însemnaţi să
rămână dovadă.

In timpul acesta, bătrâna pleacă împreună cu copiii să petreacă sărbătorile de

Paşti la Ineu, iar Ana ramane la carciuma alaturi de Lica. Deşi supărat la început că nu
a putut scăpa de ea, Lică se simte bine când vin lăutarii şi o ia la joc. La sfârşitul
dansului, Lică o ţine pe Ana pe ghenunchi şi o sărută, iar Ghiţă îşi lasă soţia în braţele
Sămădăului şi se duce după Pintea. In aceasta situatie, Ana îi cere lui Lică să o ia cu el,
văzând în Lică adevăratul bărbat, nu „ o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti”, cum e
Ghiţă, insă Lică nu vrea sa aiba de-a face cu ea si pleaca pe cal, infruntand o furtuna de
care abia se adaposteste intr-o biserica.

Finalul nuvelei il surprinde pe Ghiţă intors acasă unde o găseşte pe Ana si o

înjunghie cu un cuţit. La randul lor, Lică şi Răuţ, din ordinul Sămădăului „îşi descarcă
pistolul în ceafa lui Ghiţă” si dau foc hanului. Urmărit de Pintea, lipsit de puteri şi fără a
putea trece râul umflat din cauza ploii, Lică îşi sfărâmă capul de trunchiul unui stejar
uscat. Luni la prânz, bătrâna şi copiii privesc zidurile afumate ale cârciumii: „Aşa le-a
fost dat”.