Analiza prosopografiei Aglaei =Analiza unui portret fizic

'Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature.Era o doamna cam de aceeasi varsta cu
Pascalopol, insa cu parul negru, pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era
galbicioasa,gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de
citeva cute mari, acuzand o slabire bruca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai
batranului, cu care semana putin si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor.
Era imbracata cu o bluza de matase neagra cu numeroase creculete, stransa la gat cu
o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon din piele, in care se vedea
prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur. Doamna, care juca table cu
Pascalopol, in vreme ce ceilalti peiveau, ridica o fata scrutatoare si examina din cap
pana in picioare pe Felix, ridicandu-si in acelasi timp mana spre a-i fi sarutata.
' (Enigma Otilei-George Calinescu)
Textul de mai sus abordeaza una din formele specifice ale descrierii-prosopografia.

Prosopografia este un tip de descriere care are drept obiect prezentarea calitatilor fizice ale
unei persoane/unui personaj: corpul uman, figura, miscarea, tinuta.

Impreuna cu etopeea *Descriere a moravurilor și a sentimentelor oamenilor și Figură retorică prin

care se înfățișează caracterul sau conduita unui personaj.*, , prosopografia intra in componenta
portretului clasic.

Prosopografia Aglaei poate fi interpretata atat ca o descriere atat reprezentativa , cat si ca

una expresiva ,intrucat identificam o focalizare interna-informatia fiind restransa la punctul de
vedere al unui actor - demonstrata de comentariile creditabile: 'femeii mai mature', ' buzele
subtiri, acre ', ' bluza sugrumata '.Descriptorul coincide in acest caz cu un personaj, Felix.
Pe de alta parte, verosimilitatea informatiilor, accentul cazut pe transmiterea si adevarul
acestora circumscriu fragmentul descrierii reprezentative.Contextul in care apare obiectul
este refacut integral,conjunctura este precizata: intrarea intr-o incapere noua, plina de oameni
necunoscuti.

Functia predominanta in aceasta descriere este functia mimetica , care construieste

reprezentarea.Aceasta potenteaza in descrierea personajului autenticitatea, urmarind 'efectul
de real' prin prezentarea amanuntelor fizionomiei: cutele de pe obraz, miscarea pleopelor,
etc.

Descrierea este de tip voir , fiind realizata de un actor(Felix) caruia intrarea intr-o camera
necunoscuta ii ofera posibilitatea sa observe.
Elementele descrierii sunt dispuse intr-o anumita ordine. Aceasta este stabilita de privirea
descriptorului si de codurile culturale specifice care ordoneaza schemele perceptive, valorile.
Ordinea termenilor unei descrieri produce efecte de sens foarte importante la nivelul povestirii
intra-descriptive.
Descrierea Aglaei, ca si a celorlalte personaje este influentata de starea psihica a lui Felix.
Angoasele, temerile acestuia influenteaza selectia detaliilor fizice. Acesta opteaza pentru
urmatoarea ordine:descrierea parului, a fetei si apoi a imbracamintii.
Identificam mai multe etape in realizarea descrierii.Primul pas este retinerea unei impresii
generale('femeie mai matura', 'doamna de aceeasi varsta cu Pascalopol') , apoi se opereaza
cu selectarea unor detalii cu functie metonimica(parul, nasul, etc), se inventariaza elementele
caracteristice ale unui posibil model uman prin descrierea figurii (ochii,obrajii), semne
particulare, automatisme (miscarea din pleoape).
Personajul se defineste din punct de vedere tipologic prin caracterisici cu caracter general:
rautate cupiditate.

Fragmentul desciptiv se constituie prin inlantuirea unor secvente descriptive [8] : secventa
descrierii fetei si secventa descrierii imbracamintii.

Ca reprezentari descriptive intalnim:'nasul inconvoiat','buze subtiri si acre',etc.

Succesiunea Prq declanseaza izotopia [17] textului fixeaza continutul temei-titlu.Izotopiile

asigura intelegerea textului, orienteaza lectura, relevand caracteristicile personalitatii
Aglaei:cupiditate, rautate,automatisme.
Descrierea este initiata print-o prezentare generalizata.Aglae este definita drept o 'femeie
matura'. Termenii 'matura', 'aceeasi varsta', 'doamna' constituie elemente ale izotopiei varstei,
oferind informatii despre statul social si etatea femeii descrise.
matura' ofera un orizont de asteptari, intelegandu-se ca posesoarea acestei calitati
beneficiaza de o bogata experienta de viata, de o mai buna intelegere a realitatii, de
capacitatea de a surprinde nuantele. Informatia se reia prin propozitia' de aceeasi varsta cu
Pascolopol ', fiind urmata insa de conjunctia adversativa 'dar'- se traseaza o prima delimitare
intre cei doi, intre tipurile de personaj si, implicit , de lume pe care le reprezinta. Dupa
conjunctia 'dar' ar trebui sa urmeze in mod obisnuit un element care sa aduca o informatie
referitoare la diferentele dintre cei doi,mai ales la ce-i lipseste Aglaei.Urmeaza insa o
secventa in care este descrisa fata-aceasta descriere are functie metonimica, substituind
caracteristicile, elementele distinctive ale acesteia.
Primul obiect descriptiv este parul, caruia i se adauga Parul 'negru' si 'pieptanat intr-o coafura
japoneza'.
Parul este considerat reprezentantul unei virtuti sau unei putinte a omului:puterea , vitalitatea.
Daca taiera parului inseamna renuntarea la aceste prerogative, virtuti( deci la propria
personalitate), strangerea intr-un mod foarte organizat(ca intr-o coafura japoneza) sugereza
chiar limitele femeii.Personalitatea sa se limiteaza la anumite trasaturi definitorii (precum
caracter autoritar, avaritie, egoism), limitele fiind impuse de normele sociale, de incultura, de
ea insasi.
Parul despletit este un semn al disponibilitatii, al capacitatii de a comunica si de a te
comunica lumii. Extrema rigiditate a coafurii Aglaei sugereaza refuzul oricarui contact spiritual
sau intelectual, raportand intreaga realitate la propriul eu.
Conform unor credinte sufletul rezida in par, ceea ce ar insemna ca sufletul, spiritul Aglaei
este ' sugrumat' de obsesii patologice, de pulsiuni de necontrolat.
Podoaba capilara a fost intotdeauna un simbol al feminitatii, al senzualitatii, deci al
inconsientului.Neobisnuita coafura sta sub semnul ordinii perfecte, iar procesul de ordonare,
de rationalizare este specific animusului.Trasaturile masculine, de obicei absente din
atitudinea exterioara a femeii, devin insusiri ale sufletului, insusiri determinate de animusul
caracteristic sufletului feminin.In cazul Aglaei insa, intreaga infatisare, toate gesturile
sugereaza o masculinizare fortata, inconstienta. La acest personaj trasaturile masculine
manifestate la nivelul sufletului feminin sunt dublate in plan fizic, mai ales in expresia fetei sau
in gesturi si atitudine.
Prarul'strans' sugereaza o ucidere simbolica a oricarei urme de feminitate,caracteristicile
acesteia fiind limitate la minimul care o face recognoscibila ca apatinand acestui gen.
Culoarea neagra intareste aceasta impresie, simbolistica acestei culori fiind legate de moarte.
Ca atribut al parului sugereaza un erotism frustrat.
In propozitia ' parul este bine pieptanat intr-o coafura japoneza' identificam izotopii ale ordinii,
indicii asupra obsesiei pentru control, pentru putere.
Aglae sufera de complexul puterii, intelegand prin acesta toate reprezentarile si nazuintele
(dorinta de a se imbogati prin orice mijloc, rautatea, dorinta de control, etc) care au tendinta
sa ridice eu-l deasupra altor influente si de a le subordona pe acestea eu-lui indiferent daca
aceste informatii provin de la oameni sau din anumite propriul incostient.
Una din armele specifice feminitatii de a obtine puterea in diversele ei forme este manipularea
erotica. La Aglae insa erosul este dezvoltat doar ca relatie materna, ca relatie personala
ramanand inconstient. Un eros inconstient se exteriorizeaza, insa, mereu ca putere.Din
aceasta cauza acest tip de femeie nu este in stare sa aduca un sacrificiu real si isi reprima
instinctul matern. Cu cat este mai inconstienta o mama de propria personalitate, cu atat mai
mare si mai violenta este vointa ei inconstienta de putere.
Aglae refuza aproprierile spiritiuale, parul strans fiind un simbol metonimic al indisponibilitatii
pentru relatiile interumane. Drept urmare, o amplificare a receptivitatii erotice, intelectuale,
sufletesti nu este posibila, aceasta ramanand prinsa in limitele propriei personalitati.Astfel,
aceasta devine o mama pur instinctiva, devoratoare, impunand in cadrul microsocietatii
familiale un matriarhat obscur, in care barbatul are doar rolul de fertilizator si supus, ducand o
existenta insipida.
Dupa par, sunt descrise in detaliu fata si imbracamintea.
Fata devine oglinda personalitatii sale, fiecare parte fiind puternic marcata de angoasele,
dorintele, gandurile sale cele mai ascunse.Capul nu este prezentat, intreaga atentie fiind
concentrata asupra fetei, textul care descifreaza semnele personalitatii Aglaei.Aceasta are o
culoare ' galbicioasa', indicandu-se atat tendintele clare spre imbolnavire, cat si paliditatea.
Lipsa sangelui ca lichid al vietii poate fi interpretat ca absenta unei existente traite in
conformitate cu principiile morale fundamentale, dar si o absenta a sentimentelor, a reactiilor
umane.
Atentia se indreapta apoi spre ' gura cu buzele subtiri si acre'.
Se stabilesc relatii de analogie intre gura, buze si personalitatea Aglaei ca si in cazul
celorlalte elemente ale prosopografiei.
Gura , ca organ perfomator al vorbirii sugereaza crearea logosului si intruchipeaza simbolic
puterea de creatie. Ipostaza acesteia – strans inchisa- indica incapacitatea personajului de a
avea o viata spirituala si intelectuala activa, neputinta de a se recreea, de a se transforma
fizic sub imperiul emotiilor, dar si neputinta de a ordona haosul propriei existente.Neputand
controla cuvantul , aceasta nu poate intelege nici realitatea, intrucat pentru omul modern
realitatea nu mai este contruita de lucruri, ci de cuvinte.
Lumea fiecaruia reprezinta o selectie a obiectelor realitatii, avand acces doar la acele aspecte
implicate de perspetiva la care recurgem.
Daca Aglae decide sa se raporteze la o viziune materialista, pragmatica asupra vietii, atunci
toate obiectele lumii, toate modurile de a o interpreta vor fi subordonate acesteia. Conform
propriilor coduri de descifrare a lumii, aceasta selecteaza din realitate acele exemple care le
confirma(fetele cochete sunt usuratice, studiul aprofundat are efecte nocive asupra
dezvoltarii).
Accesul la realitate este intermediat de cuvinte, de obiectele-semne(semnele lingvistice) ,
obiecte care tin locul altor obiecte, intrinsec referentiale.
Insa intrucat lumea se afla in schimbare, personajul nu mai e in stare sa identifice corect
referentul obiectului, avand drept urmare o imagine eronata a realitatii.