1.Legea Republicii Moldova Nr. 1402-XIII din 16.12.1997 cu rectificările din 28.02.

2008
Privind Sănătatea mentală
Asistenta psihiatrica cuprinde:
- examinarea sănătăţii psihice,
-diagnosticul, tratarea tulb. psihice,
- îngrijirea medico-socială.
Legea cupinde 7 capitole si 52 articole
1. Dispoziţii generale (15 articole).
2. Asigurarea asistenţei psihiatrice şi protecţia socială (2 articole).
3. Instituţiile şi persoanele care acordă asist psihiatrică. (4)
4. Tipuri de asistenţă psihiatrică şi modul de acordare a ei (22 articole).
5. Supravegherea şi controlul asupra activităţii de acordare a asistenţei psihiatrice (2 articole).
6. Contestarea acţiunilor de acordare a asitenţei psihiatrice (4 articole).
7. Dispoziţii finale şi tranzitorii (3 articole)
Articolul 5. Drepturile persoanelor suferinde de tulburări psihice
(1) Persoanele suferinde de tulburări psihice beneficiază de toate drepturile şi libertăţile cetăţenilor
prevăzute de Constituţie şi de alte legi.
(2) În cazul acordării de asistenţă psihiatrică, persoana suferindă de tulburări psihice are dreptul:
a) la atitudine umană şi cuviincioasă, care să excludă jignirea demnităţii umane şi discriminarea după
criteriul de sex;
b) la informaţii privind drepturile sale, caracterul tulburărilor psihice şi metodele de tratament, expuse
într-o formă accesibilă lui, ţinîndu-se cont de starea lui psihică;
c) să fie spitalizat în staţionarul de psihiatrie numai pentru durata examenului medical şi a
tratamentului;
d) la toate tipurile de tratament (inclusiv balneo-sanatorial) conform indicaţiilor terapeutice;
e) la asistenţă psihiatrică în condiţii conforme normelor de igienă şi sanitărie;
f) să accepte în prealabil, în formă scrisă, în modul stabilit de lege, folosirea sa ca obiect
al experimentelor medicale, al cercetărilor ştiinţifice sau al procesului didactic, fotografierea, filmarea,
videoimprimarea sa şi să renunţe oricînd la aceste acţiuni;
g) să solicite in vitarea oricărui specialist, cu consimţămîntul acestuia, care să participe la acordarea de
asistenţă psihiatrică sau să conlucreze în comisia medical pentru problemele reglementate de prezenta
lege;
h) la asistenţa avocatului inclusiv din oficiu, a reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul
stabilit de lege.
i) la o intimitatea de cvată în structurile de sănătate mentală, inclusiv la facilităţi de somn, astfel încît
femeile să doarmă separat de bărbaţi.
(3) Nu se admite limitarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor suferinde de tulburări psihice numai în
baza diagnosticului psihiatric, cazurilor de supraveghere prin dispensarizare, a faptului că se află ori s-au
aflat în staţionarul de psihiatrie sau în o instituţie psihoneurologică (interna tpsihoneurologic, şcoală
specializată, instituţie rezidenţială sau instituţie de plasament temporar etc.).
Factorii de decizie vinovaţi de atare încălcări poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile profesionale ale personalului medical şi ale altor specialist care
acordă asistenţă psihiatrică
(1) Drepturile şi obligaţiile profesionale ale personalului medical şi ale altor specialişti care acordă asistenţă
psihiatrică sînt stabilite de prezenta lege şi de alte acte legislative cu privire la ocrotirea sănătăţii
(2) Stabilirea diagnosticului afecţiunii psihice şi recomandarea tratamentului ţin de competenţa exclusivă a
medicului psihiatrusau a comisiei de medici psihiatri.
(21) Decizia privind aplicarea măsurilor medicale prin constrîngere este de competenţa instanţei de
judecată şi se adoptăţinîndu-se cont de opinia comisiei de medici psihiatri.
(3) Avizul medicului de o altă specialitate privind starea sănătăţii psihice a persoanei are un character
preliminar şi nu poate servi temei pentru rezolvarea problemei limitării drepturilor şi intereselor ei
legitime şi nici pentru acordarea de înlesniri prevăzute de lege pentru persoanele suferinde de tulburări
psihice.

2. Tulburări psihopatologice ce permit intenarea pacientului în clinică de psihiatrie fără liberul

consemţămînt. Articolul 28. Temeiurile pentru spitalizare fără liberal consimţămînt
Persoana suferindă de tulburări psihice poate fi spitalizată în staţionarul de psihiatrie fără liberal ei
consimţămînt sau al reprezentantului ei legal, pînă la emiterea hotărîrii judecătoreşti, dacă examinarea sau
tratarea ei este posibilă numai în condiţii de staţionar, iar tulburarea psihică este gravă şi condiţionează:
a) pericolul social direct;
b) incapacitatea de satisfacere independent a necesităţilor vitale;
c) prejudiciul grav sănătăţii sale dacă nu i se va acorda asistenţă psihiatrică;
În primele 48 ore se examinează obligator de către o comisie de medici psihiatr işi se expediază în 24 ore
instanţei de judecată, unde este examinată timp de 3 zile, iar in decurs de 10 zile de la pronunţare poate fi
contestată de persoana spitalizată.
Tulburări psihopatologice pentu spitalizare:
1. Excitaţii psihomotorii pronunţate plus auto-heteroagresivitate
2. Stări halucinator-paranoid acute
3. Excitaţie catatonică
4. Excitaţie maniacală
5. Delirium tremens 6.Stări amentive 7 Stări crepusculare 8Rau epileptic
9 Refuz de alimentare 10. Tentative de suicid 11. Raptus melencolic
3. Organizarea serviciului psihiatric şi narcologic în Republica Moldova.
Spitalul Clinic de Psihiatrie din Costiujeni reprezintă baza de în văţământ a Universităţii de
Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu", centrul organizatoric al asistenţei psihiatrice din
Republica Moldova, în cadrul spitalului activează secţia consultativ-metodică, care acordă ajutor
consultativ-medical în policlinicile orăşeneşti şi raionale.
Staţionarul se ocupă de diagnosticarea, tratamentul, expertiza militară, a muncii, judiciară.
Dacă starea psihică a bolnavului este satisfăcătoare, el poate fi externat. După externare se
întocmeşte o epicriză (rezumat), în care se notează toate datele despre maladie şi se
expediază la locul de trai al pacientului.
Psihiatrul de sector, îndeplineşte fişa de control şi supraveghere prin dispensar a bolnavului
psihic. Conform legii 309 de la 21 mai 1998 a Parlamentului Republicii Moldova cu privire la
asistenţa psihiatrică, diagnosticarea tulburărilor psihice, tratarea, îngrijirea şi reabilitarea
medico-socială a persoanelor suferinde de tulburări psihice se realizează sub supravegherea
prin dispensarizare.
Asistenţa psihiatrică din Republica Moldova se dezvoltă în paralel cu reformele în societate,
ţinând cont de metodele ştiinţifice şi practice noi ale tratamentului în staţionar şi ambulator.
In staţionar sunt folosite metodele de investigaţii şi tratament corespunzătoare, şi se
eliberează certificate de incapacitate de muncă, în caz de înrăutăţire a stării bolnavului şi în
necesitatea de supraveghere medicală intensivă şi tratament activ, bolnavul se transferă în
secţia respectivă a instituţiei medicale.
Astfel este organizată în prezent asistenţa psihiatrică şi narcologică din Republica Moldova .
Date generale despre IMSP Dispensarul Republican de Narcologie
Asistenţa narcologică populaţiei, pînă a fi organizată ca sistemă independentă, s-a dezvoltat în cadrul
psihiatriei. IMSP Dispensarul Republican de Narcologie este asigurat cu fondul necesar de paturi (300),
subdiviziuni de consultaţie, diagnosticare şî tratament. IMSP Dispensarul Republican de Narcologie acordă
asistenţa medicală bolnavilor de alcoolism, tabagism şi narcomanie, de asemenea efectuază lucru
profilactic întrun combaterea acestor flageli sociali. Scopul principal al IMSP Dispensarul Republican de
Narcologie este protecţia sănătăţii populaţiei, profilaxie, diagnosticarea, tratamentul, reabilitarea bolnavilor
de profil narcologic, promovarea modului sănătos de viaţă şi măsuri de iluminare sanitară, acordînd o mare
atenţie educaţiei populaţiei cu privire la consumul de substanţe nocive şi riscurile condiţionate de acestea.
Servicii acordate:
- Tratament ambulator, staţionar şi de susţinere.
- Consiliere individuală şi de grup.
- Testarea psihologică după diferite metode.
- Testare HIV/SIDA şi a substanţelor stupefiante.
- Activităţi de informare şi educaţie în grupurile cu destinaţie specială asupra riscurilor legate de
consumul de substanţe psihoactive, formarea unui comportament tip “inofensiv”.
- Activităţi de prevenţie primară, bazată pe conceptele deciziei informate, în şcolile şi liceele Republicii
Moldova.
Informare şî educaţia populaţiei asupra prevenirii consumului de substanţe psihoactive.
Policlinica IMSP Dispensarul Republican de Narcologie - problemele narcologice, tratamentul pacienţilor
consumatori de alcool şi consumatorilor de substanţe stupefiante în cadrul staţionarului de zi (anonim);
examinarea în cadrul comisiei expertizei narcologice specializate; examinarea în cadrul expertizei
narcologice legală de ambulator; examinarea în cadrul expertizei pentru stabilirea stării de ebrietate
(alcoolică sau narcotică).
Organizarea serviciului psihiatric şi narcologic în Republica Moldova.
Articolul 18. Instituţiile şi persoanele care acordă asistenţă psihiatrică
Asistenţa psihiatrică este acordata de instituţiile de psihiatrie de stat, nestatele, precum şi medicii psihiatri
care practică medicina particulară pe bază de licenţă. (Capitolul III art.18).
(1) Asistenţa psihiatrică este acordată de instituţiile de psihiatrie şi psihoneurologie de stat, nestatale,
precum şi de medicii psihiatri care practică medicină particulară pe bază de licenţă. Modul de eliberare a
licenţelor pentru acordarea de asistenţă psihiatrică este stabilit de lege.
(2) Tipurile asistenţei psihiatrice acordate de instituţiile de psihiatrie şi psihoneurologie, precum şi de
medicii psihiatri care practică medicină particulară, sînt indicate în documentele statutare şi în licenţe.
Informaţia despre ele trebuie să fie accesibilă solicitanţilor.
(3) Asistenţa specializată de sănătate mentală se realizează prin intermediul:
a) centrelor comunitare de sănătate mentală; (Centru de sănătate mintală, Buiucani, Ungheni, Bălţi).
b) cabinetelor psihiatrice, de terapie şi consiliere psihologică, serviciilor psihoterapeutice, de logopedie,
de kinetoterapie; (policlinici, şcoli, privat, secţii)
c) centrelor de criză;
d) spitalelor de psihiatrie; (Chişinău, Bălţi, Orhei)
e) staţionarelor de zi şi instituţiilor de plasament temporar;
f) secţiilor de psihiatrie din spitalele de profil general;
g) centrelor de ergoterapie;
h) atelierelor şi locuinţelor protejate; (Bălţi, Orhei, Chişinău, Cimişlia)
i) echipelor mobile. (903)

4.Funcţiile de bază ale principalelor instituţii medicale ce acordă asist psihiatrică şi narco pacienţilor
cu disabitati mintale.
Funcţii de bază a Spitalului de Psihiatire
a.Acordarea asistenţei medicale specializate, curativ-diagnostice şi de recuperare psiho-socială calificate
persoanelor cu tulb mintale şi de comportament cu respectarea drepturilor pacientului şi demnităţii umane.
b. Asigurarea accesibilităţii şi echităţii în acordarea serviciilor medicale specializate de calitate şi creşterea
satisfacţiei pacienţilor.
c. Efectuarea expertizei psihiatrice(medico-militară, legală, vitalităţi imuncii)în cazurile şi modul prevăzut
de leg.
d. Efectuarea conform hotărârii judecăţii a măsurilor medicale coercitive cu respectarea drepturilor
pacientului şi demnităţii umane.
e. Asigurarea continuităţii în deservire apacienţilor prin conlucrarea cu serviciul psihiatric extraspitalicesc
(cabinete, dispensare) şi alte instituţii în tratamentul şi recuperarea psiho-socială a bolnavilor.
f. Însuşirea şi implementarea în practică a formelor noi de organizare, procedeelor şi mijloacelor de
diagnosticare şi tratament a bolnavilor psihici, bazate pe realizările ştiinţei şi practicii moderne din ţară şi
de peste hotare.
Funcţiile de bază a Dispensarului:
1.Acordă asistenţa psihiatrică specializată ambulatorie copiilor, adolescenţilor şi persoanelor mature cu
tulburări mintale şi de comportament din teritoriu deservit.
2.În cadrul acordării asistenţei medicale de specialitatea sigură informarea amplă, intr-un limbaj accesibil
privitor la starea de sănătate, modul şi volumul asistenţei medicale acordate.
3. A acordă servicii consultativ-curative în domeniul sănătăţii mintale cetăţenilor la solicitarea acestora şi
în baza liberului consimţământ.
4. Asigură succesivitatea şi consecutivitatea procesului de diagnostic, tratament şi reabilitare a pacienţilor
în activităţile medicilor psihiatri de circumscripţie, medicii de familie şi medicii secţiilor din clinică,
colaboratorii altor instituţii.
5. Asigură consultaţi a pacienţilor aflaţi la tratament în alte instituţii medicale spitaliceşti la solicitore în
probleme de sănătate mintală.
6. În conlucrare permanentă cu medicii de familie, organele de poliţie, asigură supravegherea in
dinamică a stării de sănătate pacienţilor cu tulburări psihice cornice şi în delungate, cu manifestări morbid
grabeşi tendinţe social periculoase

5. Hotarirea 303. 30.03.2000 program de combatere a narcomaniei

1. A elabora, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la circulaţia substanţelor
narcotice, psihotrope şi a precursorilor nr. 382-XIV din 6 mai 1999, proiectul de hotărîre "Cu privire la
instituirea Comisiei Interdepartamentale de Combatere a Narcomaniei şi Narcobusinessului"
Regulamentul comisiei nominalizate, Regulile privind circulaţia legală a substanţelor narcotice,
psihotrope şi prescursorilor, prezentîndu-le Guvernului spre examinare.
2 . A elabora proiectul de lege despre modificarea Legii cu privire la reabilitarea socială
a bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, precum şi a
actelor normative care reglementează depistarea, examinarea medicală, luarea la evidenţă a cetăţe
nilor care consumă droguri făra prescripţia medicului.
3 A reorganiza Dispensarul republican de narcologie al Ministerului Sănătăţii în Centrul medico-
social pe problemele dependenţei şi a elabora în modul stabilit, Regulmentul cu privire
la activitatea
. Profilaxia consumului abuziv de droguri
1 În scopul prevenirii şi reducerii consumului ilicit de substanţe narcotice şi psihotrope, a elabora
metode de educare antidrog în mediul tineretutui studios, a include în programul de studii al
instituţiilor de învăţămînt teme despre dauna narcomaniei
2. A elabora recomandări metodice pentru medici, pedagogi, părinţi privind depistarea persoanelor
care permit consumul de droguri fără prescripţia medicului şi formarea unei atitudini negative a
adoles cenţilor faţă de consumul drogurilor.
3.A crea în instituţiile de învăţămînt condiţii care vor permite elevilor şi studenţilor de sine stă-
tător, pe baza raţiunii înţelepte,valorilor etice, informaţiei des pre dauna drogurilor să-şi formeze
un mod de viaţă sănătos, a dezvă lui şi actualiza experienţa personală a acestora în domeniul profi-
laxiei narcomaniei
Tratamentul, reintegrarea în muncă şi reabilitarea persoanelor care permit consumul de droguri
fără prescripţia medicului
1. A elabora programe de reabilitare psihologică şi socială a personae
lor consumatoare de droguri cu scopul de a le convinge în efectuarea unui tratament specializat
întru refuzul total de la consumul drogurilor.
2. A studia practica tratamentului bolnavilor de narcomanie aflaţi în
instituţiile penitenciare şi a elabora măsuri concrete de eficientizare a tratamentului şi de formare
a opiniei negative faţă de droguri.
3 A examina posibilitatea instaurării în Ministerul Afacerilor In terne, dispensarele narcologice şi
în judeţe a telefoanelor de încredere pentru acordarea de consultaţii şi tratamentul anonim al
per- soanelor ce consumă droguri.
Asigurarea controlului asupra distribuţie substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor
1. A determina lista întreprinderilor autorizate pentru producerea, distribuirea şi comercializarea ex
ternă a precursorilor
2. A efectua un control complex al tuturor farmaciilor, depozitelor nent de control
farmaceutice, altor obiecte şi instituţii în cadrul cărora se prepară, utilizează, păstrează
şi se distribuie substanţe narcotice, psihotrope, toxice şi cu efect puternic
Contracararea traficului ilicit de droguri

6. Hotirirea Guvernului 585 /19.06.200 cu privire la Comisia Interdependentii de combtere a

narcomanii.
În scopul promovării politicii statului în domeniul utilizării substanţelor narcotice, psihotrope şi a
precursorilor, precum şi pentru executarea Legii nr. 382-XIV din 6 mai 1999 cu privire la circulaţia
substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor (Monitorul Oficial, 1999, nr. 73-74, art. 339),
Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se instituie Comisia Interdepartamentală de Combatere a Narcomaniei şi Narcobusinessului şi se
aprobă componenţa nominală şi regulamentul ei de funcţionare (anexele nr. 1 şi 2).
2. Se stabileşte că, în cazul eliberării din funcţiile deţinute a persoanelor care fac parte din
componenţa Comisiei, atribuţiile lor în cadrul Comisiei le vor exercita persoanele nou-desemnate în
funcţiile respective, fără a fi emisă o nouă hotărîre de Guvern
1.Comisia Interdepartamentală de Combatere a Narcomaniei şi Narcobusinessului (denumită în cele ce
urmează Comisia) este o structură guvernamentală interdepartamentală, instituită în scopul promovării
politicii statului în domeniul circulaţiei substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor, care se
conduce în activitatea sa de legislaţia în vigoare, de tratatele şi convenţiile internaţionale la care
Republica Moldova este parte, precum şi de prezentul regulament.
2. Componenţa nominală a Comisiei se aprobă prin hotărîre de Guvern.
3. În funcţia de preşedinte al Comisiei este desemnat un membru al Guvernului.
4. Vicepreşedinte al Comisiei este numit viceministrul afacerilor interne.
5. Principalele atribuţii ale Comisiei sînt specificate în art. 6 al Legii nr. 382-XIV din 6 mai 1999.
6. Comisia are următoarele funcţii:
- elaborează şi coordonează politica naţională privind controlul asupra circulaţiei substanţelor
narcotice, psihotrope şi a precursorilor;
- implementează cerinţele stipulate în convenţiile internaţionale ale ONU din 1961 - "Convenţia
7. Comisia se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin de patru ori pe an, iar în şedinţe neordinare - în
funcţie de necesităţi.
8. Şedinţele Comisiei sînt prezidate de preşedinte sau vicepreşedintele acesteia.
9. În dependenţă de ordinea de zi, în activitatea Comisiei pot fi încadraţi reprezentanţi ai altor
ministere şi departamente.
10. Comisia prezintă anual Guvernului un raport de activitate, în care este reflectată situaţia internă
şi tendinţele în domeniul combaterii narcomaniei şi narcobusinessului şi sînt formulate propuneri
pentru ameliorarea situaţiei.
11. Secretarul pregăteşte şedinţele Comisiei şi asigură desfăşurarea lor.
7.Particularităţile observaţiei clinice continui şi importanţa acesteia în clinica de psihiatrie.
Articolul 29. Măsurile de asigurare a securităţii la acordarea de asistenţă psihiatrică Asistenţa psihiatrică
staţionară se acordă în condiţii restrictive minime care să asigure securitatea persoanei spitalizate şi a altor
persoane, respectîndu-se drepturile şi interesele ei legitime de către personalul medical.
—Diagnositcul primar (probabil) - la internare
—Diagnostic clinic (sub observaţie continua) - 10-14 zi
—Diagnosticul definitiv - la externare
Salonul 1,2regim 1/1 - Observaţie continua (24/24 de personalul medical).

8.Particularităţile evidenţei psihiatrice a pacienţilor ce prezintă comportament hetero- şi/sau

autoagresiv.-Măsurile de imobilizare fizică şi izolare se aplică, sub controlul permanent al personalului
medical, numai în situaţiile, în formele şi în perioada în care, după părerea medicului psihiatru, nu este
posibilă prevenirea prin alte metode a acţiunilor persoanei care prezintă un pericol nemijlocit pentru sine sau
pentru cei din jur. Formele şi perioada de aplicare a măsurilor de imobilizare fizică sau de izolare se
consemnează în documentaţia medicală. Se specifica data, ora si pentru cit timp, maxim 15 min, cit a fost
fixat. Se indică medicaţia administrată şi după imobilizare se indică in caiet daca au fost consecinţe în urma
imobilizarii protective cu cearşafuri moi. Se indică echipa care a participat la imobilizare.

9.Particularităţi de prescriere a remediilor psihoactive, ţinând cont de efectele secundare ale diferitor
clase de remedii psihoactive
Benzodiazepinele:-Somnolență diurnă, dificultăți de concentrare
 Ușoară hipomnezie, alterarea memoriei anterograde
 Accidente, căderi
 Depresie, agitație
 Agravarea apneei hipnice și a altor tulburări pulmonare obstructive (răspuns scăzut la CO2)
 Dependență – anxietate, insomnie, sensibilitate excesivă la lumină-sunete, tahicardie, ușoară
hipertensiune sistolică, tremor, cefalee, transpirații, tulburări abdominale, dorința de a lua
medicamentul(craving), convulsii.
Antipsihoticelea tipice
 Sindromul neuroleptic malign – apariția s. neuroleptic maligneste mai rar de cît la cele tipice.
Sindromul constă în rigiditate musculară, febră, distonie, akinezie, mutism, oscilații de obnubilare și
agitație, diaforeză, disfagie, tremor, incontenență, labilitate a tensiunii arteriale, leucocitoză și creșterea
creatinfosfokinazei. Sindomul neuroleptic malign s-a asociat cu clozapina, în special dacă a fost asociată cu
litiul, și cu risperidonul.
 Diskineziile tardive –Antipsihoticile atipice au o probabilitate senificativ mai mica deci tantisihoticele
tipice de a se asocial cu diskinezii tardive și sint indicate în mod special la persoanele psihotice cu
diskinezii tardive preexistente.
Antipsihoticelea atipice
Risperidon –risperidonul cauzează puține reacții adverse în dozaje terapeutice obișnuite, de 6 mg/zi sau
mai puțin. Efectele adversecele mai frecvente includ:
În dozaje mari, care sunt mai rar utilizate, rispiridonul cauzează, depinzînd de dozaj:
 Efecte extrapiramidale
Hiperprolactinemie Sedare;Hipotensiune ortosatică;Palpitații; Creștere în greutate;Libido scăzut, disfuncție
erectile
Efecte adverse rare asociate cu utilizarea pe termen lung:
Sindrom neuroleptic malign; Priapism; Purpură trombocitopenică Convulsii la personae cu hiponatremie
Olanzapină – în general este bine tolerate, cu excepția unei somnolențe modeste și a creșterii în greutate da
la 4,65 pînă la 11,6 kg la pînă la 50% persoane aflate în terapie pe termen lung. Efectele adverse
infregvente includ:
Efecte anticolinergice; Hiperglicemie; Hipotensiune ortostatică;Creșterii ale transaminazelor; Simptome
extrapiramidale rar;Fotofobie
Quetiapină –Efectele adverse mai frecvente sunt:
 Somnolență
 Hipotensiune posturală și amețeală
Sunt tranzitorii și se tratează cel mai bine prin creșterea inițială treptată a dozei.
 Creștere modestă și tranzitorie a greutății
 Creșteri tranzitorii ale transaminazelor hepatice
 Creșterii mici ale frecvenței cardiac și constipației
Ziprasidon – singurul antipsihotic atipic care nu se asociază cu creșterea în greutate.
Efectele adverse cele mai frecvente sunt somnolența, amețeală, greața și senzația de "cap ușor".
Clozapină – potențialul semnificativ de apariție a unor efecte adverse grave constituie motivul pentru care
clozapina este rezervată utilizării numai în cazurile cele mai rezistente la tratament. Efectele adverse cele
mai frecvente sunt:
 Sedarea,Convulsiile,Amețeala, Sincopa, Tahicardia, Hipotensiunea, Modificările EEG, Greața,
Vărsăturile. Leucopenia, Agranulocitoza, Febra, Creșterea în greutate, Asteni, Sialoreea, diferite Simptome
gastro-intestinale
 Efecte anticolinergice,Slăbiciune muscularăsubiectivă
Antipsihoticele tipice
 Efect sedativ
 Efect hipotensiv
 Efect anticolinergic
 Efect extrapiramidal
 Sindrom neuroleptic malign
 Abces la administrarei/m a aminazinei
Antidepresive
 SSRI
a. Disfuncția sexuală – inhibiție sexuală, inhibarea orgasmului, descreșterea libidoului
b. Efectele gastro-intestinale – sertraline, citalopramul, fluvoxamine, fluoxetine și paroxetine au ratele
cele mai ridicate de efecte gastro-intestinale. Cele mai fregvente sunt greața, deareea, anorexia(fluoxetina),
vărsăturile și dispepsia.
c. Creașterea în greutate –creștere în greutate uneoi pînă aproape de 10 kg
d. Cefaleea
e. Efecte la nivel SNC
1. Anxietatea – fluoxetina este aceea care deține cea mai mare probabilitate de a cauza anxietate, agitație
și neliniște în special prima săptămînă de tratament.
2. Insomnia și Sedarea – fluoxetina are probabilitate cea mai mare de a cauza insomnia de aceea se
administrează dimineața. Sertraline are probabilitate aproximativ egală de a cauza insomnia sau
somnolența. Citalopramul și, în mod deosebit, paroxetine tind să producă mai mult somnolența decît
insomnie.
3. Vise "vii" și coșmarurile.
4. Convulsiile – mai frecvent la dozele mari(100 mg sau mai mult de fluoxetina pe zi)
5. Simptome extrapiramidale
f. Efecte anticolinergice –paroxetine are o ușoară activitate anticolinergice, producînd uscăciunea gurii,
constipației I sedare, proporționale cu doza.
g. Efecte adverse hematologice – SSRI afecteză funcția plachetară, rar se asociază cu echimoze.
Paroxetina și fluoxetinarar duc la dezvoltarea unei neuropenii reversibile.
h. Perturbările glucozei și electroliților – rareori duc la scăderea glicemiei, în consecință bolnavii cu
diabet necesit ămonitorizați. S-au observant cazuri rare de hiponatriemie și secreție inadecvată de hormone
antidiuretic, la persoane tratate cu diuretice în condițiile unui aport hidric insuficient.
i. Rașuri și reacții alergice
j. Galactoreea
k. Sindromul serotoninic – administrarea concomitentă a unui SSRI și a unui IMAO poate să crescă
concentrația plasmatică de serotonină și duce la o constelație de simptome numit sindromul
serotoninic.Aceasta este un sindrom grav posibil letal ce include următoarele în ordinea apariției pe masură
ce condiția se agravează: (1) diaree, (2) neliniște, (3) agitație extremă, hiperreflexie și instabilitate
autonomă, (4) mioclonus, convulsii, hipertermie, tremor incontrolabil și rigiditate, (5) delirium, comă,
status epilepticus, colaps cardio-vascular și deces.
l. Sindrom de discontinuare al SSRI –discontinuarea bruscă, intempresivă a unui SSRI, în special a celor
cu semivalență relativ scurtă, cum ar fi paroxetina, s-a asociat cu un sindrom care include: amețeli,
slăbiciune, greață, cefalee, depresie rebound, anxietate, insomnie, dificultăți de concentrare, simptome de
căi respiratorii superioare, parestezii și simptome de tip migrenos.
IMAO (fenelzina,izocarboxidul,tranilcepram)
 Cu acțiune ireversibilă provoacă frecvent reacții adverse, din care motiv utilizarealor este practice
suspendată
 Datorită acțiunii timeretice (activatoare) ele pot produce insomnie, hiperexcitabilitate, agitație,
anxietate, inversia dispoziției afective cu fenomen de hipomanie, stare confuzivă, risc suicidal (în deosebi la
începutul tratamentului)
 Reacții adverse vegetative: uscăciunea în gură, Hipotensiune arterială pînă la colaps, hipertensiune
arterial (prin creșterea concentrației plasmatice de noradrenalină și adrenalină și potențarea efectelor
simpatomimetice)
 Efecte adverse neurologice: polinevrită cauzată de deficit de piridoxină, cefalee, dereglări sexuale,
creștere sau pierdere ponderală, afecțiuni hepatice.
Antidepresivele heterociclice
a. Centrale
 Sedare, somnolența
 Dereglări de memorie, confuzie, delir, îndeosebi la vîrsnici
 Dereglări extrapiramidale, fasciculații mioclonice, hiperreflexie, convulsii tonico-clonice și crize
epileptic.
 Dereglări dispeptice de origine central
 Psihoză delirantă, manie, agravarea comportamentului maniacal.
 La tratament de durată se instalează toleranță și dependență.
b. Periferice-Colinolitice (uscăciunea în gură, constipații, hipomotilitate intestinală, retenție urinară)
 Cardio-vasculare (tahicardie, palpitații, aritmii, hipo-hipertensiunearterială, aplatizarea sau
inversareaundei T, prelungirea intervalelor PR, QRS, QT)
 Digestive (greață, vomă, icter, hepatită, diaree, colici etc.)
 Alergice (urtricarie, dermatovasculită etc.)
 Dereglări endocrine și a funcțiilor glandelor sexuale (dereglări ale ejaculării, micșorarea libidoului,
priapism)
Nootropele-(piracitam,lecitina,piritinol)Nervozitate, excitație, iritabilitate,neliniște, tremor.
 Tulburări de somn
 Dereglări gastrointestinale (greață, vomă, diaree sau constipații), hepatice (creșterea transaminazelor
hepatice)
 Reacții alergice cutanate și pe mucoase
 Dereglări ale hematopoiezei (leucopenie, euzinofilie, trombocitopenie)
Antiepileptice-fatigabilitate, tremor, căderea părului (Orfiril)Timonil, valproat, esdsusamida
 cefalee, vertij, ataxie, tulb de vedere, hepatită colestatică
 bradicardie, reacții alergice
 erupții, febră, excitare sexuală, edem facial, edemQuincke
 anemiea plastică, agranulocitoză, tulb de coagulare
 status asmaticus, insuf respiratorie,
 porfirie (sarcină)
 necroză hepatica
 anorexie
 nistagmus
Barbiturice1.(barbital,fenobarital) Efect postacţiune ce se semnalează a doua zi prin: Slăbiciune,
buimăcială, somnolenţă reducerea capacităţii de muncă, dispoziţiei şi mai rar fenomene de excitaţie
psihomotorie (la bătrâni, la debilităţi şi în prezenţa durerii), încordare motorie (la bătrâni), vertej, cefalee,
polialgii.
2) fenomenul rebound manifestat prin:
a) restituirea dereglărilor somnului ca înainte de tratament sau chiar mai pronunţate.
b) creşterea duratei (şinumărul de cicluri) somnului rapid inhibat.
c) restabilirea lentă a somnului stabil (treziri nocturne frecvente, somn superficial (II-III stadiu) cu visuri)
ce face impresia că bolnavul nu s-a odihnit.
d) excitaţie, spaimă, oboseală, micşorarea capacităţi de muncă.
3) dependenţa medicamentoasă: psihologică, psihică şi fizică (deprindere, toleranţă, sindrom de
abstinenţă).
4) depresie, dereglări somatic şi neurologice.
5) reacţii alergice.
6)hipoTA, aritmii, tromboflebite
7)delir

10.Etica și deontologia psihiatrică. Particularitățile examinării pacientului cu tulburări psihice.

În timpurile moderne, regimurile dictatoriale din secolul al XX-lea au folosit în mod abuziv psihiatria
în scopuri ideologice sau ca armă de represiune politică. Astfel în Germania nazistă, comisii eugenice,
din care au făcut parte și medici psihiatri, au "selecționat", printre alții, bolnavi psihiatrici socotiți
incurabili sau reprezentând un pericol pentru "sănătatea rasială", care apoi au fost uciși în cadrul
programului zis de "eutanasie". Până în anul 1945, în cadrul acestui program, au fost uciși ca. 150.000
bolnavi psihic. În Uniunea Sovietică, opozanții regimului bolșevic au fost etichetați drept bolnavi mintal
("Psikhushka") și au fost internați în mod silit în aziluri unde erau supuși la un tratament forțat cu
substanțe psihotrope. Acest procedeu a fost aplicat și în țările comuniste satelite, de la care nu a făcut
excepție nici România. "Psihiatria politică", în definiția psihiatrului Ion Vianu drept "internarea forțată în
spitale de boli mintale a persoanelor ostile regimului care fac obiectul unui "tratament medical" în scop
politic polițienesc", nu pentru vindecarea unei posibile afecțiuni psihice, ci pentru lichidarea felului de
gândire care nu intră în acord cu ideologia partidului aflat la putere.
"Asociația Psihiatrică Mondială" (World Psychiatric Association) a reacționat prin elaborarea unui
cod etic ("Declarația de la Hawaii", 1977, prin care se reglementează conduita unui medic psihiatru.
Acest cod a fost actualizat (Viena, 1983) și întregit prin Declarațiile de la Madrid (1996) și de
la Hamburg (1999). În acest cod deontologic sunt abordate o serie de probleme ca definirea bolnavului
psihic,demnitatea umană a unui pacient iresponsabil, secretul medical, eutanasia ,transplantarea de
organe, tortura,pedeapsa cu moartea, relațiile cu mass-media , genetica, discriminările etnice sau
culturale.In orice profesie,în orice domeniu de activitate avem nevoie,pentru a fi eficienti si pentru a
putea oferi servicii de calitate,de o anumita conduita care sa nu lezeze sau sa-i Indeparteze pe ceilalti cu
care relationam. Reglementarea acestor raporturi dintre persoanele care intra In contact se face cu ajutorul
unui cod de reguli si norme morale ce fac obiectul disciplinei numite etica (lb. greaca, Ethos = obicei,
comportament).Insusirea de catre fiecare individ In parte a acestui sistem de norme, principii si valori
morale, contribuie la formarea dimensiunii morale a personalitatii si a constiintei morale,la ghidarea
eficienta a persoanei în societate si în profesia pe care o presteaza.Etica medicala se ocupa de normele
morale si comportamentele celor ce Ingrijesc si trateaza bolnavii,definind obligatiile,sarcinile,
modul de conduita,responsabilitatea fata de calitatea si reusita actului medical,valorile psiho-
morale ale personalului medico-sanitar:cinstea,solicitudinea,spiritul de daruire.
In primele decenii ale secolului XX,unul dintre cele mai elecvente documente de etica medicala este
"decalogul lui Masci",cu recomandari adresate personalului sanitar,referitoare la:
1.respectul absolut al bolnavului, indiferent de varsta,
2.necesitatea tratamentului pacientilor, indiferent de pozitia sociala,
3.respectul absolut pentru profesia medicala si pentru confrati,
4.respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii,
5.acordarea suportului afectiv pentru pacient in fiecare faza a bolii,
6.interzicerea comentariilor asupra recomandarilor si prescriptiilor medicale,
7.tratarea pacientului cu dragoste si credinta,
8.sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara,o corvoada,
9.sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii,sa-i mentii treaza speranta,credinta,
10.obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.
Deoarece,in domeniul medical,competenta,daruirea,raspunderea profesionala,disponibilitatea de a fi
alaturi de ceilalti,se impun cu mult mai multa putere decat In oricare alta profesiune, trebuie sa
manifestam un comportament profesional.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale cum ar
fi:cinstea,onestitatea,spiritul de daruire,solicitudinea,altruismul,ascultarea empatica, respectul.Din acest
motiv,profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,generozitate, pasiune,sinceritate,locul central In
activitatea de Ingrijire ocupandu-l pacientul,care trebuie Inteles si acceptat "asa cum este".Din experienta
clinica,In lucrul cu pacientul cu probleme psihice am constatat la nivel de relatie terapeutica o mai mare
reusita atunci cand îi oferi acestuia libertatea sau oportunitatea de a gandi,de a-si imagina,de a-si exprima
punctul de vedere.El trebuie sa se simta ascultat,Inteles si valorizat pentru ceea ce este,dincolo de limitele
impuse de un diagnostic strict medical.
Trecand la problemele de deontologie (lb. greaca, Deonto = necesitate, datorie),pe prim plan se
Inscriu relatiile dintre cadrele medicale care trebuie sa fie de deplina colaborare si ajutor In
activitate,unirea lor In echipa reprezentand o cerinta a eficientei profesionale si o siguranta pentru
pacientul asistat medical. Orice divergente exprimate In fata bolnavului cresc atmosfera de
nesiguranta.De aceea relatiile care se stabilesc Intre cadrele medicale si pacienti trebuie sa fie unele
profesionale,In sensul sustinerii si a Incurajarii si nu a crearii sentimentelor de culpa sau a
dezinteresului.
De cele mai multe ori auzim bolnavi spunand "Ce o sa fac dupa ce ies din spital?Lumea ma considera
nebun?". Este foarte greu sa sustii si sa raspunzi la o astfel de Intrebare,mai ales ca nu stii care este cea
mai buna atitudine pentru a nu leza pacientul.Timpul petrecut cu pacientul,oferirea de informatii cu
privire la boala si tratamentul ce trebuie urmat,Increderea acordata acestuia maresc considerabil sansele
ca acesta sa poata avea o activitate sociala normala,fara a fi marginalizat de ceilalti.Astfel de teme
abordate In cadrul grupurilor de sustinere si Intarite prin tehnici psihoterapeutice au demonstrat faptul ca
la sfarsitul spitalizarii pacientii prezinta o mai mare Incredere In propria persoana si sunt gata sa faca fata
situatiilor punctate de prejudecati, traite dincolo de portile spitalului.
Este gresita afirmatia conform careia,pacientii de psihiatrie trebuie tratati Intr-un mod special fata de
ceilalti pacienti de pe alte sectii medicale.Dimpotriva,pacientul cu probleme psihice are nevoi si drepturi
egale si asemanatoare cu ceilalti pacienti din alte unitati spitalicesti.Acest lucru Inseamna ca ei trebuie sa
beneficieze de aceeasi atentie si Incredere,chiar daca impresia este ca nu rezoneaza la aceste
capacitati.Modelul oferit de asistenta medicala In relatia cu pacientul contribuie Intr-o mare masura si la
schimbarea si modelarea relatiilor dintre pacienti.
In spitalele de psihiatrie, spre deosebire de celelalte specificuri medicale,efortul de a face pacientul sa
constientizeze boala sa psihica este foarte mare.O parte dintre pacienti nu au aceasta disponibilitate de a
constientiza faptul ca prezinta o boala psihica pentru care trebuie sa urmeze un tratament
medical.Schimbarea punctelor de vedere cu privire la boala psihica, dezvoltarea de noi metode de
comunicare cu pacientul,furnizarea corecta si repetata a informatiilor legate de boala si
tratament,ascultarea activa,dezvoltarea autoajutorului pot contribui la eficientizarea acestei lupte de a
constientiza si accepta boala psihica.Exista pacienti care spun:"Eu nu sunt bolnav, asa ca nu trebuie sa fac
tratament.Ma simt foarte bine asa".Insa,In ciuda celor afirmate de ei,datele obiective releva o boala
psihica pe care,este clar, pacientul nu o accepta.Este nevoie de mult tact profesional pentru a-l determina
pe pacient sa Inteleaga pozitia medicala si sa-si Infranga rezistentele cu privire la existenta bolii
psihice.Pe de alta parte sunt pacienti care sunt interesati de diagnosticul medical,vor sa stie cauza si boala
de care sufera,Insa atitudinea personalului medical nu este intotdeauna una potrivita.In fata unei astfel de
situatii,cand auzi pacientul(sau familia)spunand:"Eu de ce sufar? Este grav? Ma mai fac bine?",prima
reactie este de a-l Incuraja si de a evita un raspuns onest privind boala lui.Corectitudinea si
confidentialitatea In relatia cu pacientul trebuie sa constituie baza comunicarii cu acesta,Intrucat fiecare
dintre cei internati sufera angoasa enigmei legate de diagnostic si tratament, iar o atitudine suportiva si
comprehensiva .Ii poate ajuta sa depaseasca acest stadiu.
Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se cade, ceea ce
este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele teorii etice care se ocupa de studiul
datoriei morale, al originii, al naturii si formelor acestora, in calitate de componenta a constiintei
morale.In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli) morale
specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
In domeniul medicinii,medicul isi va desfasura activitatea cu respect pentru demnitatea umana a
pacientului si pentru faptul ca pacientii sunt diferiti unii de altii.Ei vor fi tratati la fel, indiferent de
statutul lor social sau economic,indiferent de personalitate.Atitudinea fata de toti bolnavii trebuie sa fie
egala si dreapta (obiectiva).Singura situatie care nu starneste nemultumiri este atentia cu totul deosebita
pentru bolnavii mai gravi.Comportamentul atent si afectuos apropie bolnavul,ii ridica tonusul
psihic,increderea in sine, in actul medical influentand pozitiv evolutia bolii.Un comportament rece si
indiferent creaza antipatie si chiar repulsie din partea bolnavului si orice solicitare sau sugestie adresate
acestuia raman fara raspuns.Prin sinceritate dozata,dezvaluind bolnavului adevaruri limitate
(optimiste),evitand vorbaria,discutiile contradictorii si adevarurile descurajante,dar ocolind in permanenta
afirmatiile gratuite sau neadevarate,se capata increderea bolnavului,iar actul psihoterapeutic ii va sugera
acestuia speranta insanatosirii,va antrena convingerea in fortele proprii.
Secretul profesional este si el o notiune de etica la locul de munca. Asistenta trebuie sa asigure dreptul
pacientului la confidentialitate prin mentinerea secreta a informatiilor de natura confidentiala.
Abordarea etica in psihiatrie se suprapune in mare masura problematicii generale a eticii
medicale,diferentiindu-se totodata prin specificul si particularitatile sale care decurg din semnificatiile
majore si implicatiile profunde in asistenta tulburarilor psihice si a bolnavului psihic.
Profesiunea de medic a fost legata intotdeauna de cerinte etice(morale)si deontologie(drept si morala)ale
caror particularitati s-au format ca un rezultat al mediului in care traiesc si lucreaza sub influenta unei
desavirsite pregatiri morale.
Principiile eticii sunt valabile in toate tarile,dar in functie de modelul cultural si educatie sunt aplicate
diferit pentru fiecare tara.Enumerate principiile etice sunt exprimate de binefacere,
dreptate,autonomie,veracitate si confidentialitate.Din punctul de vedere al teoriei utilitarianiste,o serie de
notiuni de etica medicala precum: confidentialitatea,obligatia de a spune adevarul pacientului sau
obtinerea consimtamantului,in urma oferirii de informatii pacientului sunt justificate numai in vederea
obtinerii starii de bine
Conceptul de baza al acestei teorii se refera la conduita umana,care prin modalitatile sale de
exprimare,urmareste obtinerea de beneficii maxime si rau minim.Daca ne referim la activitatea
medicala,medicul ar trebui sa cantareasca nu numai efectele imediate ale actiunii terapeutice asupra
pacientului si familiei,dar si efectele interventiei medicale,mai bine spus rezonanta acesteia asupra
celorlalti,deci a societatii.Se observa astfel, tendinta de transformare a deciziei asupra unei singure
persoane,intr-o decizie care sa tina cont de binele si fericirea generala.Chiar si in cazul internarii
involuntare,bolnavul trebuie tratat in aceleasi conditii deontologice si stiintifice,fiind excluse tratamentele
nerecunoscute stiintific sau riscante.
In practica psihiatrica,ca si in alte domenii,restrictiile impuse libertatii individuale a pacientului
trebuie limitate la acelea de necesitate,de starea sa de sanatate si justificate de eficacitatea
tratamentului.In psihiatrie,mai mult ca in oricare ramura medicala,competenta bolnavului reprezinta o
problema discutabila,cu multiple implicatii etice.
Aprecierea prin diferite metode a competentei unui bolnav psihic atrage dupa sine dreptul pe care acesta
il are de a primi informatii despre boala sa,eventuala necesitate a internarii si alternativele terapeutice.In
domeniul activitatii medicale psihiatrice,competenta unui bolnav se refera la performanta acestuia de a
lua o decizie.
Tulburarile psihice de intensitate psihotica insotite de tabloul clinic,dramatic al bolii, compromit in
mod serios conditiile minime ce se cer pentru obtinerea unui consimtamant informat si coerent din partea
subiectului.Astfel,in concordanta cu legislatia in vigoare si in functie de potentialul de periculozitate
manifestat de bolnav se aperciaza necesitatea internarii involuntare a acestuia.
Consimtamantul bolnavului constituie fenomenul cel mai pregnant al respectului drepturilor
omului,caci,in orice circumstante,dar mai ales in psihiatrie inainte de a se increde in medic,bolnavul
doreste sa fie informat si sa decida.Teoria confidentialitatii este cea care asigura pacientul ca informatiile
sale,precum si diagnosticul si tratamentul efectuat reprezinta un secret medical si nu pot fi divulgate.
Pentru a castiga ceea ce reprezinta fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume, increderea in
relatia cu pacientul se impune tinuta morala deosebita a medicului, competenta profesionala
ireprosabila,sinceritate,blandete,empatie si respectarea promisiunii.
Colaborarea impune dezbaterea problemelor in scopul rezolvarii lor,respectind opiniile celorlalti,dreptul
fiecaruia de a-si expune punctul de vedere.
Fara sa-si depaseasca limitele de competenta o asistenta medicala are obligatia sa fie sincera, de buna
credinta,sa spuna adevarul despre bolnavi, boala, sa promoveze sanatatea,sa previna imbolnavirile,sa
redea sanatatea,sperantele si sa aline suferintele.
Psihiatrii,asistentii medicali din psihiatrie alaturi de ceilalti membrii ai societatii au datoria sa participe
activ la protejarea persoanelor cu tulburari psihice impotriva exploatarii,abuzurilor fizice sau de alt gen,si
impotriva tratamentului degradant.

11.Importanta anamnesticului subectiv si obectiv a catamnezei pentru stabilirea diagnosticului

psihic si pentru evaluarea modelului de evolutie al tulburarilor psihice.
( Catamnesis - din greacă Katamnemoneno - . amintesc ) . este colectarea de informații cu privire la
starea pacientului și evoluția viitoare a bolii dupa diagnosticare și externare sau terminarea tratamentului .
Termenul " catamnesis ", a fost introdus de psihiatru german Hagen . În psihiatrie ,catamnesis este
colectarea a datele obținute într-un interviu cu pacientul în timpul examinării follow-up ( spitalizare,
ambulatoriu , de ingrijire la domiciliu ) , precum și informațiile obținute de la rude , prieteni ,
colucrătorilor , din diferite documente medicale , dacă este necesar - în timpul laborator de repetare
( inclusiv psihologice ) studii .
Catamnesis este folosit pentru a confirma diagnosticul stabilit prin examinarea dinamica bolii ,
comparând rezultatele imediate și de pe termen lung ale tratamentului . Este importanta pentru a evalua
eficiența diferitelor tipuri de psihoterapie si metode de tratament.Ea se aplică centrată pe pacient , fiecate
cataanamnestic este individual pentru fiecare pacient. El cuprinde o totalitate de informatie privind despre
starea generala a pacientului de la o externare pina la urmatoarea internare. Care a fost activitatile sale in
aceasta perioada, comportamentul, care au fost schimbarile ,cum si-a urmat tratamentul.Fiind centrat pe
pacient putem stabilu schimbările de personalitate asociate cu restructurarea afectarea a pacientului,
nevroza în catamnesis ne permide de a determina care este gradul de afectare a pacientului si pentru
alegerea unui tratment optim pentru pacient.Metoda Catamnesis permite nu numai să evalueze mai
obiectiv eficiența rezultatelor pe termen lung imediat și de diferite tipuri de psihoterapie , dar , de
asemenea, abordează în mod adecvat oportunitatea de psihoterapie de sustinere .În timpul tratamentului
pot afecta alți factori . Trebuie să determine dacă deteriorarea depinde de terapia aplicată sau reapariția
situației sau apariția unui nou factor .

12.Particularitatile intervievarii copiilor si adolescentilor cu tulburari psihice.

O trăsătură distinctivă a studiului la copii și adolescenti este nevoia de a lua în considerare impactul unor
factori legate de varsta, pe manifestarile clinice , dinamica , rezultatul si prognosticul mental. Cresterea
copil este o perioada grea si de multe ori apar diferite probleme legare de imaturitate a psihicului
copilului , precum și a componentului , inteligenței și conștiința de sine.In cauza de lipsa de
conștientizare a starii sale mentale , incapacitatea de a descrie experiențele sale , pasiv , și , uneori, de
opunere la tratament dat de medici necesita o examinare psihica a copiilor .Examinare psihiatrică a
copiilor diferă în mod semnificativ fata de adulti. Contact cu copii este dificil , și uneori imposibil fie
supusi exanimarii conform schemelor standard .In special adolescenți , sunt mult mai sensibile la
comportamentul fals și nefiresc al medicului.Pentru a obtine o informatie utila si o examenare
productiva , medicul trebuie sa creeze o atmosfera deschisa calda si plina de incredere astfel rezultatul va
fi mai efectiv. .In colectare a datelor anamnestice necesare pentru diagnosticarea a unei posibile
tulburărare psihica a copil , de obicei se începe cu o conversație cu părinții sau alți copii , reprezentanți
legali ai copilului. Aproape toti medicii primesc informații de la rude in 80%.Se recomanda ca începutul
conversație cu părinții se fie in prezența unui copil care ajuta la crearea unei atmosfere de încredere și de
a depăși teama copilului fata de medic . In timpul unui examen comun , medicul devine pasiv si va
urmari care este relația dintre părinte și copil , tipul de educație .Trebuie se avut in vedere că prezența
părinților si a copilului nu întotdeauna ne odera o informații complete despre copil , următorul pas trebui
să fie o conversație privată dintre medic si părinții .Intrebarile vor fi clarificarea întrebări dupa fapte , nu
dupa simptome specifice și diagnostice , chiar dacă acestea au fost expuse.Daca în conversație cu părinții
doctorului este nevoit să vorbească despre problemele psihologice a copiii , atmosfera în familie , la
școală , este recomandabil de a le cere directă , si raspunsuri sincere.Este important să fie formulate
corect întrebările și să fie o conversație calma , in cazul identificarii unor tulburari existente , în special
emoționale ( teamă , anxietate , depresie , tentative de suicid și declarații ) , probleme de comportament
( absenteismului , a pleca de acasa , lupta , furt , etc ) , dificultăți intelectuale , care afectează performanța
școlară , etc , nu va fi un criteriu sigur in stabilirea diagnosticuluiMai este nevoie de evaluarea a
anturajului vieții de familie atmosfera psihologică în familie , recentele evenimente ( de exemplu ,
moartea de o familie , divorț de părinți , etc ) și de reacție a copilului la aceste monente .Discutața cu
copilul este permisă fără copilul prezență rudei.Uneori poate furniza informații suplimentare istoricul
medical , care din anumite motive părinții nu au furnizat informatii precise. O discuție generală cu
copilului , familiei , activități preferate , animale de companie , pot avea un rol important in stabilirea
diagnosticului. Conversația ar trebui să fie reciproca , emoționala , si a inspire încredere pentru copil.
Copilul este introdus treptat in discuta cu ajutorul diferitor teme suplimentare. Conversație cu copii mici ,
de obicei e greu de realizat din cauza lipsei de dezvoltare a vorbirii , frica copilului fața de străini . Prin
urmare, de o importanță deosebită o are comportamentul copilului fata de parinti.Pentru un contactul
productiv cu copii foarte mici , se poate de folosit desene și jucării .Examinarea copii mai mari si
adolescentii se poate realiza la locul de muncă a pacienții , scoala.Conversație bazata pe minciunăla in
corelatie cu adolescentilor va stirni necredere fata de medic , uneori este necesar de a implica si adulți .
Iata de ce e important să fie luate măsuri de organizare inainte de a incepe o discutie cu un adolescent
pentru a spori sinceritate , prietenie , e necesar de a demonstra dorința de a ajuta să înțeleagă
problema.Pentru o conversația mai efectiva încă de la început este necesar de a arăta un interes fata de
persoana adolescenta , hobby-urile sale , prieteni , vise , și abia apoi trece la dificultățile și problema ce-l
vizeaza.Este recomandabil să vorbească cu încredere . Nu ar trebui să ascundă de el informațiile obținute
de la părinți , este important să încercați sa-i aractati ca să înțeleagă orice neajuns, acțiuni
necorespunzătoare , comportament neadecvat ca nu este binevenit pentru el.Ca o consultatie la pihiatru e
o consultatie obisnuita ca la orisice alt secialist. Cel mai important este de a putea convinde adolecentul
ca are nevoie de ajutorul psihiatrului.
13.Particularitatile examinarii pacientilor cu farmacodependente, structura anamnesticului
narcologic.
La aceasta subdeviziune are specificul sau in examinatre. Virsta cind a consumat prima oara alcool(A),
drog(D), medicamentele(M). Care au fost primele cazuri de ebrietate, supradozaj cum s-a
manifestat:starea moderata, euforite pronuntata, schimbari de dispozitie. Particularitatile consumului:fara
schimbari evidente, cu afectiuni somatice, dereglari psihice.Virsta cind a inceput sa consume
sistematic,de cit timp face abuz. Atitudenea rudelor fata de acest gen de persone. Locul unde prefer se
consume: acasa, strada, cu prietenii, la serviciu, de unul ingur. Cind foloseste mai de: zilnic, periodic, de
arbatori, la ocazii. Ce fel de A,D,M prefer. Perioada de abstenenta este legata de lipsa banilor, nu are
atractie fizica pshitica,regretele bol, conflict in familie. Factorii care succeda consumarea:stare de
neliniste, apatie, iritatie, senzatii neplacute, insomnia, dereg sexuale. Vome in caz de intoxicatii,
toleranta, diminuarea sau lipa autocontrolului fata de consum. Doza maxima consumata pe zi . A avut
problem din cauza consumului cu politia, medicii. Are probl la serviciu, anamnezie dupa supraconsum, a
schimbat bunurile materiale pe consum. Variantele clinice de abstenenta: cu asteno-vegetative, cu
convulsii, tulb pshoorganice reversibile. Cit este perioada de abstenenta. Se afla la evident la narcolog, a
fost supus tratamentului anterior.
14.Importanta metodei genealogice de eplorare a pacientilor cu disaabilitati mentale pentru
stabilirea diagnosticului psihic.
Metoda genealogic implică examen clinic familia pacientului, consulta, pregătirea și desfășurarea
analizei sale genealogic. Analiza genealogic este cea mai comuna, dar foarte informativ metoda cea mai
simplă disponibile pentru oricine este interesat în strămoși și istoria familiei sale lor. Ea nu are nevoie de
nici un echipament și costuri materiale. Suntem convinși că, cu timpul, în fiecare caz istorii va fi
prezentat pacient pedigree ca o parte obligatorie a istoriei medicale.
. Pedigree bine-scris ajuta prezice starea de sănătate a rudelor pacientului, copiii lor, și urmașii viitor.
În conformitate cu pedigree bine concepute, se pot obține răspunsuri la multe întrebări. În special, este
posibil pentru a vedea ce boli sunt cele mai frecvente în familie, precum și oricare dintre membrii săi
pentru a fi testate pentru o predispozitie genetica la anumite boli. Pedigree poate determina tipul de
moștenire a bolii și de a afla cine din familie are un risc ridicat de a avea sau de a da naștere de acest
pacient. Din aceste date rezultă alegerea metodei de activități de prevenire, diagnostic și furnizarea de
îngrijiri medicale în timp util. Folosind metoda clinice și genealogice implică o examinare clinică
amănunțită numărul maxim de membri ai pedigree-ul pentru a identifica semnele șterse și atipice ale
bolii. Colectarea datelor anamnestic este efectuată într-un model specific. Informații despre proband
frații de date și părinții probabili informații despre rudele din partea mamei și tatălui înregistrat harta
medicală și genetică în. Foarte important în această istorie obstetrica de femei - cum scurgeri și în ce
context o sarcina, detalii cu privire la avort spontan, nasterea unui copil mort, prezența de căsătorii
infertile și mortalitatea timpurie a copilului. Trebuie, de asemenea, să ia în considerare existența și natura
riscurilor profesionale, factori care afectează patologie fetală (medicamente, boli materne, etc).
Metode de cercetare genetică-Desi multe studii au demonstrat valoarea de factori genetici în geneza de
tulburari psihice , rolul lor specific în prezent rămâne în mare măsură neclar . Heterogenitate genetică
marcate și cele mai multe tulburări mentale poligenice , în special , aceasta se referă la boli cum ar fi
schizofrenia , depresia maniacală , boala Alzheimer . Puține boli sunt asociate cu un anumit genotip . În
prezent , pentru a studia rolul de ereditate se consiliera ca genetica este cea mai răspândită folosind
metode genealogice , precum și metodele de studii biologice, citogenetice , biochimice și moleculare .
Cele mai studiat anomalii cromozomiale . Printre persoanele cu dementa severa in 15-18 % din cazuri
există modificări cromozomiale . Un exemplu de astfel de anomalii sunt bine cunoscute de către
clinicieni clar definit sindroame clinice : sindromul Down ( trisomia 21 ) , sindromul Klinefelter ( XXY )
, sindromul Turner ( X0 ) , sindromul Edwards ( trisomia 18 ) , sindromul Patau ( trisomia 13 ) . Alte
anomalii cromozomiale includ astfel de încălcări , în care numărul total de cromozomi poate rămâne
normală , și schimbă structura cromozomului sine : translocatie ( schimb de segmente între
cromozomi ) , eliminările ( absența unei părți a cromozomului ) , cromozomi inel , etc Numărul de
posibile rearanjamente , aproape incalculabile . Cauzele de aberații cromozomiale nu sunt încă suficient
de bine înțelese . Factorii care contribuie la apariția aberațiilor cromozomiale includ radiații ionizante ,
infecții severe și intoxicație , tulburari endocrine , traume , și expunerea la o serie de medicamente
chimioterapice . Unele tratamente de fizioterapie . Factorul cel mai stabilit cu exactitate este vârsta
părinților , în special mamelor . Rol important în apariția de sindroame cromozomiale joacă de fapt
ascuns purtători de anomalii cromozomiale la parinti ( translocații echilibrate , mozaicism ) .
Pentru detectarea aberațiilor cromozomiale și alte modificări cromozomiale sunt folosite studii
citogenetice . O metoda promitatoare pentru a preveni aberații cromozomiale este de diagnostic prenatal ,
de exemplu studiu de celule de lichid amniotic de la gestație 16-18 săptămâni sau celule corionice la o
dată anterioară . Introducerea de diagnostic prenatal în practica larg care acoperă trupe crescut de risc va
reduce semnificativ incidenta de copii născuți cu boli cromozomiale .
O metodă de identificare a patologiei ereditare activ deține programe de screening ( skrshiruyuschih ) in
randul sugarilor și grupuri speciale de populație , bazate pe aplicarea metodelor rapide pentru
diagnosticul unor boli mostenite ( fenil - Onur , galactozemie , fibroza chistica , hipotiroidism ,
homocistinurie eytsinozidr . ) .
Folosind metoda klinzho - genetic permite un diagnostic precis , relevă heterogenitatea genetica a bolilor
ereditare , permite la tablou clinic șters diagnostica boala ereditara sau predispozitie genetica .

15.Particularitatile examinarii pacientilor cu tulburarei psihice.Structura si continutul statutului

psihic in dependent de nosologie
In examinarea pacientilor cu tuburari psihice trebuie create anumite conditii. Interviul va include:
-se alege o incaperea comoda si linistita;
-medicul se saluta se prezinta , il numeste pe pacient pe nume , se explica scopul examinarii;
-se creaza conditii ca pacientul sa se simpta comod si liber in discutie;
-nu facem prea multe notite pentru a nu sustrage atentia;
-se observa gesturile ,mimica, tinuta , comportamentul in timpul dialogului;
-dialogul se face actv fara ca medical sa se enerveze sau sa agute pacientul;
-se folosesc fraze cuvinte pe intelesul si intelectul boln.
-intervul dureaza 15-90 min ( in mediu 30-45min)
1.Pacient cu autism-medcul este active , se alegetema pentru convorbire, se atrage atentie la
comportamentu non verbal ,la necesitate se va schimba tema.
2.Pacient depresiv- se va scoate in evident tentativele suicidal si se va evita tema ce e legata de starea sa.
3.Pacient agresiv-interviul se face cu usa deschisa in prezenta a 2 sanitari, in caz ca pacientul e foarte
agitat se intrerupe examenul.
4.Paciect cu tulburari psihosomatice- medicul este deacord cu toate simptoamele si nu incearca sa
contrazica existenta lor.
5.Pacint cu drglari drilante-nu se critica comportamntul sau, se poate spune ca nu-s deacord cu tine.
6.Pacienti cu tulburari maniecale-se face trecerea de la o tema la alta in dependent de comportament.
7.Pacienților cu demență-pacientii cu dementa de multe ori e greu de a obține careva informatie despre
anamneza , deaceea examinarea dosarele medicale disponibile joacă un rol important in conversație si
monitorizarea atentă a pacientului .
Examinarea astfel de pacienti include nivelrile:capacitatea cognitiva de atenție , orientare ,memoria
evenimentele recente și îndepărtate ,cititul, praxis ,funcții visuospatial , și schetala,posibilitatea de a face
judecăți .
Cele mai frecvente cauze de demență:boală Altsgeymsra dementa cu corpi Lewy .dementa vasculara .
alcoolismul.intoxicație de droguri .
8.Evaluarea pacienților cu epilepsie- vom cauta modificări caracteristice în gândire , vorbire , memorie ,
trăsături de personalitate .La majoritatea pacientilor gindirea este încetinit considerabil . Vorbirea in
epilepsie este încetinirea ritmului , utilizarea de diminutive cuvinte și clișee , oligofazii .Epilepsia este
însoțită de o diminuare constantă a memoriei
9.Cum de a examina un pacient într-o stare psihotica acuta -de obicei, la pacienții cu psihoze acute sau
mental istorie schimbări de stare este greu să dau seama . Pacientii din ED livra adesea prieteni, rude sau
angajați ai sistemului de asistență socială . În aceste cazuri , trebuie să utilizați pentru a colecta cel mai
consistent și o scurtă istorie informațiilor primite de la aceste persoane . Nevoie de însoțitor pentru a cere
pacientului de a descrie comportamentul în REA ultimele săptămâni . Ar trebui să fie evaluat cu atenție
și aspectul de dorința de a contactul cu ochii , nivel de activitate , precum și comportamentul și mișcările
pacientului neobișnuit scris .

16.Metodele paraclinice (morfologice, biochimice, imunologice, bacteriologice) de laborator

utilizate in psihiatrie si narcologie pentru confirmarea diagnosticului.
Metodele de laborator utilizate in psihiatrie pentru diagnostic sau excluderea diferitelor afecțiuni.
1.Metoda biochimica- este o metoda care determina parametric biochimici in singe, prezinta o
insamnatate deosebita in psihiatrie si narcologie. Se stie ca multe medicamente psihotrope sunt toxice
pentru organizam si pot duce la o hepatita medicamentoasa de aceea la pacientii psihiatrici se indica
probele ficatului pentru a vedea daca nu daunam organismului cu preparatele noastre. O serie de bolnavi
pe linga boala psihica mai au si alte patologii somatic ce trebuie tratate concomitant de accea este
necesar de a face examenul biochimic . Pentru diabetic- se va face glicoza, pentru hepatita- probele
hepatice. De asemenea se mai fac Hemoleucogramu, urodrama pentru a exclude o eventuala anemi,
infectii urinare.
2. Metoda bacteriologica-in cazul suspectiei unor patologii infectioase care sunt periculoase pentru
ceilalti pacient sau in cazul suspectarii acestor gen de maladii se vor face examenul bacteriologic in
dependenta de maladia suspecta . Obligatoriu se efectueaza reactia Waserman pentru detectarea a
sifilisului. Obligatori ve face determinare oualor la helminti tot ca profilaxie pentru a nu fi infectati alti
pacienti.Celelalte investigatii bacteriologice se fac la necesitate.
3 Metoda imunologica-se realizeaza selectiv la persoanele care au necesitate in aceasta metoda.
Sunt de asemenea utilizate pentru diagnosticarea sindromului imunodeficienței dobândite ( SIDA ) ,
toxoplasmoza.Se mai utilizeaza la persoanele cu maladii ca lupus eritematos, boli reumatismale.
4.Metoda morfoligica-presupune 2 directii cind persoana este in viata si cin este decedata. In cazul cind
persoana este in viata se face cu scop de a diagnostica diferite maladii, se ea biopsie din diferite organe
suspecte si se supune cercetarii morfologice pentru a detecta schimbarile ce au avut loc in organele date.
De asemenea se efectueaza si la cadavre cu scop de a diagnostica cauza decesului. Se preleveaza
material din diferite organe si se examineaza .
5. Alte metode de cercetare.
- examenul lichidului cefalorahidian-. LCR este un transudat produs în plexul coroid ventriculi a
creierului . LCR poate fi diferită chiar în condiții normale , în patologia aceasta variaza foarte mult
( crește ,scade brusc cu hidrocefalie și edem cerebral , tumori cerebrale ) . În funcție de cantitatea de
lichid variază presiunia sa , care pot fi observate în timpul puncție . Multi pacienti dupa pnctie duc la o
îmbunătățire semnificativă a starii sale, dispariția durerilor de cap scaderea a excitație ( fluxurile de fluid
sub presiune " spurts " ) . În mod normal LCR este limpede și incoloră . Contuzii și hemoragii
subarachnoid spinarii duc la aparitia unui lichid hemoragic . Numărul de elemente celulare în lichidul
cefalorahidian variază de la 0 la 5-9 din 1 mm3 ( normale) . In patologie apare o creștere marcată a
numărului lor . Număr de celule cresc in meningita infecțioasă , meningoencefalita sifilitica .Cantitatea
de proteină înlichidul cefalorahidian de 1000 cm3 0.03-0.1 lichidul cefalorahidian . Cantitatea de
proteină 0.2 - 0.3 % corespunde o crestere fata de normă. Creșterea proteine în diferite boli este comun ,
în special în tumorile cerebrale , paralizie progresivă , leziuni craniene.
-determinatrea alcolemii –este deasemene extrem de importanta in diagnosticul narcologii in diosevu la
aocoolici sau in coma alcoolica- pentru a putea lua masurile necesare acordarii ajutorului de urgenta
persoanelor in caz de intoxicatuii alcoolice sau in caz de aparitia a delirului tremens.
-determinatrea a substantilor astupifiante in organizm- sunt utilizate in caz de supradozaj se
stupefiante sau cu scop diferential de alte maladii cind nub se cunoaste cauza ce a dus la coma.

17.Metodele paraclinice(M-ECO, CT, RMN ,PET, FET, EEC, reovazografie, doplerografie)

utilizate in psihiatrie si narcologie pentru comgirmarea diagnosticului.
M-ECO- Echoencefalografia –este o metodă de determinare a schimbărilor din țesutul cerebral,
folosind ultrasunete la o frecvență de 0,5 până la 15 MHz 1c. Undele sonore de acesta frecvența au
capacitatea de a penetra țesutul creerului si a detecta leziunile cerebrare ca tumori,hematoame ,
abcese, hipertensiune intracraniane ,edem cerebral,hidrocefalee, se utilizeaza cu scop diferential cu
intre maladiile psihice si neurologice care ar putea avea o manifestare clinica similara.Fasciculul de
ultrasunete trece prin straturile creierului si transmite semnalul reflectat prin dispozitivul electronic, iar
rezultatul este dat pe ecranul ca o curbă (echograms) reprezentând vârfuri si linie dreaptă.Înălțimea
vârfului corespunde densității acustică a mediului, iar distanța dintre vârfurile - interfețele dintre mass-
media. Pentru a studia mai multe ori nu necesita o pregătire specială a pacientului. Pielea pe zona de
studiu pentru a elimina zgomotul de suprafață, va ei uns cu gel special . Aplicarea metodei este
nedureroasa și practic inofensiv. Contraindicații pentru echoencephalography nu există, chiar și în copii
și femei însărcinate. Cu toate acestea, ecograful evaluare luând în considerare tabloul clinic al bolii ar
trebui să fie efectuate numai de către personal medical calificat cu experiență.
TC- Tomografie computerizata (TC)O tomografie computerizata (TC) reprezinta o metoda de diagnostic
imagistic ce foloseste razele X pentru a realiza imagini detaliate ale structurilor corpului.In timpul unei
investigatii prin tomografie computerizata (TC), pacientul este pozitionat pe o masa glisanta, atasata la
scanner-ul CT, care este un dispozitiv de forma circulara. Scanner-ul CT trimite raze X prin zona
corpului care urmeaza a fi studiata. Fiecare rotatie a scanner-ului dureaza mai putin de o secunda si ofera
o imagine in sectiune transversala a regiunii de examinat. Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un
computer si pot fi supuse postprocesarii in vederea obtinerii de reconstructii utile pentru medic. De
asemenea, ele pot fi imprimate pe film si scrise pe un CD.Deseori este necesara administrarea unei
substante de contrast pe baza de iod pentru a face structurile, organele mai usor de vizualizat pe
imaginile CT. Substanta de contrast poate fi utilizata pentru a pune in evidenta sistemul vascular
principal si pentru a depista tumorile sau alte entitati patologice. Exista mai multe tipuri de substanta de
contrast, cu utilizare in moduri diferite. Aceasta poate fi introdusa intr-o vena (IV) in brat sau poate fi
introdusa in alte parti ale corpului (cum ar fi rect sau articulatie) pentru a vedea aceste zone mai bine.
Pentru unele tipuri de tomografie computerizata (TC) substanta de contrast trebuie bauta. Imaginile CT
pot fi achizitionate inainte si dupa administrarea substantei de contrast.Prin tomografie computerizata
(TC) se poate examina oricare segment al corpului, cum ar fi capul, regiunea cervicala de asemenea, pot
fi studiate vasele de sange, oasele si maduva spinarii.Craniul. (TC) a craniului poate pune in evidenta
procese expansive (tumori), accidente vasculare ischemice sau hemoragice. Ce au imprtanta ca
diagnostic diferential .
RMN- Imagistica prin rezonanta magnetica este un test cu folosirea de un camp magnetic si de pulsuri
de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. RMN-
ul cerebral a permis realizarea unor progrese enorme in explorarea creierului si in tratamentul a
numeroase boli neurologice. Bineinteles ca examenul poate fi folosit si pentru investigarea tumorilor
cerebrale, a anevrismelor, trombozelor, malformatiilor cerebrale leziuni ale nervilor, accidente
cerebrale.In prezent, RMN-ul este un examen foarte folosit pentru vizualizarea functiilor creierului:
zonele folosite de creier atunci cand se foloseste memoria sau calculul mintal. Posibilitatile de
investigare sunt nelimitate. De asemenea se foloseste cu scop diferential
PET- tomografia cu Emisie de Pozitroni / PET scan - este o metodă de Imagistică Medicală de ultimă generaţie, constituind modalitatea cea mai modernă de diagnostic. PET scan permite medicului să examineze complet şi dintr-o dată corpul pacientului, prin producerea unor imagini ale fiziologiei, deci funcţionării organismului, imagini imposibil de obţinut cu alte metode. Acest mod de vizualizare înfăţişează metabolismul precum şi alte funcţii importante, nu doar simpla structură anatomică a anumitor organe aşa cum este revelata de clasicele examene radiologice Scanarea de tip PET este frecvent folosită pentru supravegherea periodică a posibilelor degenerări de tip malign; este un procedeu prin care se identifică celulele tumorale din organism. Este injectată intravenos o mică cantitate de glucoza (zahăr) marcată radioactiv. Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului şi va capta imagini ale zonelor din organism unde glucoza este consumată. Celulele maligne vor apărea mai luminoase deoarece sunt mai active metabolic şi folosesc mai multa glucoză .

Scanarea PET poate :

 diferenţia tumorile maligne de cele benigne
 diferenţia între un nodul limfatic malign şi unul benign

 detecta degenerarea malignă într-un ţesut cu aparenţă anatomică normală

 evalua răspunsul la tratamentul anti canceros

 poate fi folosită pentru măsurarea metabolismului cerebral.

Studiile ştiinţifice au arătat că degenerarea senilă de tip Alzheimer poate fi identificată prin scanare
PET înainte de apariţia simptomelor clinice: pierdere de memorie sau tuburări comportamentale.
Detectarea senilităţii de tip Alzheimer cât mai devreme este extrem de importantă pentru a da
posibilitatea noilor opţiuni de tratament să fie cât mai efective.
Demenţa poate fi vindecată. Cinci oameni dintr-o sută vor suferi de o formă de demenţă, dintre care
cea mai frecventă este Alzheimer, care nu poate fi detectată prin CT sau RMN. Cu ajutorul PET/CT,
maladia Alzheimer poate fi identificată şi diagnosticată cu patru-cinci ani înainte de a se manifesta, iar
tratată în acel moment, nu mai progresează.
Scannerul suprapune imaginea tomografiei cu emisie de pozitroni, care arată schimbările la nivel
celular, cu imaginea dată de tomografia computerizată, care este o hartă detaliată a corpului ce pune în
evidentă creşterea.Atunci când sunt transmise echipamentului de radioterapie, aceste informaţii permit
medicilor să iradieze zone precise, şi nu întregul corp al pacientului, în asa fel încât efectele secundare
sunt mai puţine. Scanările au o acurateţe de 98%.
EEG- Examen care permite inregistrarea activitatii electrice spontane a neuronilor cortexuIui cerebral.
Traseul obtinut este numit electroencefalograma. EEG are drept indicatie principala epilepsia: ea
permite diagnosticarea acestei boli, precum si supravegherea tratamentului si evolutiei ei. Ea serveste,
de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei si la determinarea originii
metabolice.
Pe toata suprafata pielii capului sunt dispusi 10-20 electrozi, mici placi metalice legate prin fire de
aparatul de inregistrat. Acesta masoara potentialul electric detectat de fiecare electrod si compara
electrozii doi cate doi, fiecare comparatie traducandu-se printr-un traseu numit derivatie. Reactivitatea
electroencefalografica este evaluata cu ajutorul unor probe simple: deschiderea ochilor, hiperpnee
(respiratie ampla si lenta), stimulare luminoasa intermitenta obtinuta cu descarcari luminoase scurte si
intense a caror frecventa este crescuta treptat. Examenul nu necesita spitalizare. El dureaza aproximativ
20 minute, nu antreneaza nici durere, nici efecte secundare.
FET-metoda de examenare cu pozitoni.
Doplerografia- Doplerografia transcraniană caracterizează directia circulaţia sângelui în vasele mari
intracraniene, permite depistarea stenozei şi ocluziei vasculare, fistulei arterio-venoase
(carotidocavernoasă).Scanarea cu duplex ultrasonor permite primirea imaginii vaselor
extracraniene.USG Doppler informează despre starea venelor şi a arterelor, practic poate fi folosit
pentru evaluarea oricărei regiuni, dar mai frecvent este utilizat pentru:
- evaluarea vaselor din regiunea gâtului ( examinarea arterelor carotide pentru excluderea unui bloc
care ar putea duce la ictus)
- examinarea inimii (excluderea unui viciu cardiac)
- examinarea abdomenului (aprecierea irigării cu sânge a ficatului şi a altor organe din cavitatea
abdominală)
- examinarea picioarelor (excluderea blocajelor arterelor şi a trombilor din vene)Utilizarea Maxim de
informaţie cu minim de complicaţii din partea pacientului poate fi obţinută astăzi doar cu ajutorul a
două metode de diagnostic ultrasonor:
- Angioscanarea cu ultrasunet – reprezintă o simbioză a doplerografiei cu USG. În regimul timpului
real pe monitor poate fi vizualizat sistemul vascular, apreciată starea vaselor, permeabilitatea lor, poate
fi obţinută imaginea tridimensională a oricărei porţiuni a sistemului vascular.
- Flebografia cu ultrasunet întruneşte avantajele angioscanării cu ultrasunet şi a flebografiei
intravenoase, dar nu se punctează vasele. Această metodă oferă răspusuri la toate întrebările şi permite
determinarea tacticii tratamentului. Anume apariţia acestei metode a demonstrat că întocmirea schemei
arborelui venos individual a fiecărui pacient cu boală varicoasă este absolut necesară.
Reovazografia- o metodă de evaluare a fluxului de sange . Este o metoda non-invaziva moderne
pentru a studia dinamica volumului sangvin puls de organe și țesuturi, sau a părților componente ale
corpului. În CBT EGR poate recunoaște în mod automat la principalele specii si fluxul de sange
colateral, determina nivelul de ocluzie arterială, diagnostica tulburări ale fluxului venos. Performanță
de diferite teste funcționale și farmacologice permite să descoperi patologia ascuns al sistemului
circulator. Această metodă este extrem de valoroasă în studiul de boala arteriala periferica, însoțită de o
ocluzie parțială sau totală a îngustarea vasului. Conform rezultatelor acestui studiu poate fi judecat
circulație inadecvată, adesea condiționată de leziunilor aterosclerotice sau inflamatorii ale vaselor de
sânge.
Examinare X-ray .
A. craniografia , craniul imagine permite diagnostic precis de boli cerebrale organice .
B. Pneumoencefalografia spinnomozgoaoy după introducerea de canal de aer care umple ventriculele
din creier este folosit pentru a diagnostica tumorile cerebrale .
B. Angiografie - a vaselor cerebrale dupa injectare prin intermediul agenților de contrast arterei
carotide , ajută acestei metode se determina starea vaselor de sange din creier și modificările lor sub
influența tumorii .
18. Testul IQ și metodica Wechsler și importanța diagnostică
Testele intelegenta include 2 teste Wisc si BinetSistemele de scalare a celor două teste nu sunt însă
identice, astfel că un scor pe Wisc este totdeauna mai mic decât un scor pe Stanford Binet pentru aceeași
persoană
Se consideră "înzestrată" o persoană ce are un coeficient de inteligență (IQ) de peste 120 pe WISC sau de
peste 130 pe Stanford Binet. Aceste persoane reprezintă statistic între 2 si 6 % din populație. IQ foarte
mare este de peste 180 pe Stanford Binet, existând diferențe până la 280 cunoscute în lume.Între diferitele
valori ale IQ și pachetul comportamental al supradotaților există corelații ce pot fi evidențiate. Astfel se
constată statistic un IQ de aproximativ 150 plus sau minus 10 unități la lideri. Cei cu IQ peste această
limită nu mai sunt agreați ca lideri de către populație.
Testele de inteligenta sau teste IQ isi incep istoria in Franta, in 1904, cand guvernul francez a cerut
psihologului Alfred Binet sa gaseasca o metoda pentru a diferentia intre copiii normali din punct de
vedere intelectual si cei inferiori, in scopul de a pune pe cei din urma in scoli speciale unde sa primeasca
mai multa atentie, evitand astfel interfenta lor cu educatia copiilor normali.Testele de inteligenta sau teste
IQ, numite si scala lui Simon-Binet, dupa numele celor doi oameni de stiinta care au colaborat la crearea
lor, cuprindeau initial urmarea unor comenzi, copiere, numire de obiecte, clasificare, etc. Testele IQ
reprezinta o ratie a unei varste mentale corespunzatoare unei varste cronologice, cu media 100. Testele IQ
au reprezentat o metoda revolutionara si au avut un impact profund asupra educatiei in Statele Unite
precum si in alte tari. In tot cazul, Binet a tinut sa atraga atentia asupra unei posibile interpretari
gresite a testelor de inteligenta (teste IQ). In concordata cu Binet, testele IQ au fost create cu un singur
scop: pentru a ajuta elevii care aveau nevoie de un ajutor extra la scoala. Binet a sustinut ca un rezultat
scazut la un test IQ este indiciul nevoii dedicarii mai mult timp studiului si a unui ajutor extra si nu
incapacitatea de a invata. Binet a tinut sa mentioneze de-asemenea ca testele IQ nu masoara inteligenta,
deoarece inteligenta nu poate fi exprimata printr-un numar si nu poate fi masurata cum se masoara o
suprafata.In 1983, Academia Americana Pentru Dezvoltarea Stiintei a introdus testele IQ printre cele
20 cele mai importante descoperiri stiintifice ale secolului XX, alaturi de fuziunea nucleaza, ADN,
tranzistori si zbor.
Testul Wechsler pentru copii WISC-III
Prima formă a testelor Wechsler pentru copii, WISC, fost publicat prima dată în 1949, revizuit în 1974
(WISC-R) şi 1991 (WISC-III), ultimul fiind destinat copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani.
WISC-III conţine 13 subteste, dintre care 10 sunt de bază şi 3 suplimentare. Pentru scala verbală
subtestele de bază sunt Informaţii (30 de itemi), Comprehensiune (17 itemi), Aritmetică (18 itemi),
Similitudini (17 itemi) şi Vocabular (32 de itemi), Memoria Cifrelor (8+9 itemi) fiind suplimentar. Scala
de performanţă este alcătuită din subtestele Completare de Imagini (26 de itemi), Aranjare de Imagini (12
itemi), Cuburi (11 itemi), Asamblare de Obiecte (4 itemi) şi Cod (A, B) (testul paralel din WAIS fiind
Simbol Numeric). Teste suplimentare aici sunt Labirinturile (prin care copilul caută un drum pe care îl
trasează cu creionul) şi Căutarea de Simbol, care constă din grupuri împerecheate de simboluri, fiecare
pereche conţinând un grup ţintă şi un grup de căutare. Copilul cercetează cele două grupuri şi indică dacă
un simbol-ţintă apare sau nu în grupul de căutare. Şi aici şi la WAIS itemii sunt grupaţi tematic şi aranjaţi
în ordinea crescătoare a dificultăţii lor. O diferenţă majoră faţă de scala pentru adulţi este că oprirea
probei se face după un număr mai mic de eşecuri consecutive şi de aceea timpul de administrare se
scurtează, rareori depăşind o oră. Pentru unele dintre probele verbale a existat un efort de a include o mai
mare varietate de sarcini cu scopul de a genera o diversitate de răspunsuri ale copiilor. La Informaţii
bunăoară, există întrebări de tipul “Cine a fost primul preşedinte al Statelor Unite?”, dar şi unele mai
grele, de genul “Cine a fost prima persoană care a făcut înconjurul lumii ca navigator?”. Ca şi la WAIS-
R, Comprehensiunea face apel la bunul-simţ, ca o măsură a judecăţii:”Ce ai face dacă ai fi prima
persoană care descoperă o casă în flăcări?”. La maturi testul IQ tetermina gradul de intelegenta si retardul
mental 69-50 –forma usoara;49-35- forma moderata; 20-30 forma severa; <20-foarte sever
19. Importanța diagnostică a chestionarelor Zung W.W.K.; Wessman A.E., Ricks D.F.;
Spielberger; scării Hamiltnon; Beck.
SCALA LUI ZUNG DE AUTO-EVALUARE A DEPRESIEI
Acest instrument a fost dezvoltat de Zung (1965) 39 cu scopul de a fi un instrumentde auto-evaluare
cantitativa rapida a pacientilor cu depresie primara . Este o scala de apreciere a severitatii depresiei.
SDS contine 20 itemi seleectati din experienta clinica a autorului si din literatura de specialitate, itemi
ce acopera trei domanii: afectivitate (2 itemi: 1, 17), concomitente somatice (8 itemi: 4, 5, 7, 8, 9, 10,
12, 13 ) si concomitente psihologice (10 itemi: 2, 3, 6,11, 14, 15, 16, 18, 19, 20). Subiectul este rugat
sa evalueze fiecare item pe o scala cu 4 ancore in functie de frecventa simptomului (1 = niciodata sau
rar, 2 = uneori, 3 = o bunaparte din timp, 4 = majoritatea timpului). Scorul total este obtinut prin
adunarea scoruluifiecarui item si impartirea lui la scorul maxim posibil de obtinut (respectiv 80) si
multiplicarea cu 100. Scorul obtinut se poate intinde de la 25 la 100. Zung (1974) afurnizat pragurile scor
(cut-off points) pentru mai mult nivele de severitate a depresiei: sub 50 = scor normal; 50-59 = depresie
minima sau usoara; 60-69 = depresie moderata;70-99 = depresie severa.
Scala Zung nu are o mare valoare in studiile clinice nefind capabila sa distingadepresia psihotica sau
depresia majora de depresia de severitate medie. La fel, scaladovedeste o slaba sensibilitate la schimbare
(sub tratament).
Spielberger - STAI (Stait Trait Anxiety Inventory) - Inventarul de expresie a Anxietatii
Sunt probe psihometrice pentru detectia si descrierea diferentiala a anxietatii. STAI este un instrument
dezvoltat de Charles Spielberger pe baza celebrei sale teorii si abordari psihometrice care diferentiaza
starea (stait) de trasatura (trait), starea de anxietate a unei personae, de trasatura de personalitate care o
face a avea o predispozitie generalizata catre anxietate. STAI este utilizat cu precadere in
psihodiagnosticul clinic/terapie, dezvoltare personala, delicventa si devianta, selectie de personal,
consiliere vocationala.
Testul contine de 40 de itemi si contine scale separate pentru masurarea anxietatii ca stare si trasatura:
scala A – Anxiety (STAI Form Y - 1) si ScalaT – Anxiety (STAI Form Y - 2).
Scala(A-trstur) const din 20 de descrieri pe baza crora oamenii exprimi modul în care se simt ei în
general. Scala (A-stare) const de asemenea, din 20 dedescrieri dar instructiunile cer subiectilor si indice
modul în care ei se simt la un moment dat. Cercetatorii pot utiliza (A-stare) pentru a determina
nivelurile actuale alestrilor de anxietate, induse prin proceduri experimentale stresante sau ca un iniceal
nivelului de autocontrol(doive level), aşa cum a fost numit acest concept de Hull(1943) şi Spense
(1958).S-a demonstrat c scorurile la scala (A-stare) cresc în urma variatelor tipuri de stres şi descresc în
urma antrenamentului de relaxare (relaxation training).Scala(Atrstur)ofer posibilitatea depistrii la stu-
denii din învmântul superior sau de colegiu a înclinaiilor anxiogene precum şi a evalurii
extinderii cu care studenii care apeleaz la serviciile de consiliere şi orientare se confrunt cuprobleme de
tip nevrotic sau anxiogen.Scala (A-stare) este un indicator bun al nivelului de anxietate
tranzitorieresimit de clieni şi pacieni în consiliere, psihoterapie, terapie comportamental
sau în domeniul psihiatric.
Scara Hamilton pentru evaluarea depresiei (Hamilton Rating Scale for Depression- HDRS) —a fost
elaborată în 1960 pentru evaluarea stării pacienților cu depresie, până la, în timpul și după tratament
(supravegherea dinamicii clinice). Mai este utilizată și în studii clinice, pentru determinarea eficacității
medicamentelor. Este completată de către clinicianul care are experiență în determinarea sănătății
mintale.Conține 21 de itemi, care se completează în timpul interviului clinic, care durează aprox 20-25
minute. Acest test trebuie sa prezinte starea pacientului din timpul ultimelor zile.
Totalul se face pe baza primelor 17 itemi (9 din care se apreciază de la 0 la 4, iar 8 de la 0 la 2). Ultimii 4
itemi se folosesc pentru aprecierea simptomelor suplimentare ale depresiei și determinarea subtipurilor
depresiei, deci acești itemi nu se folosesc pentru totalizarea profunzimii depresiei.
Totalul primelor 17 itemi:
0-7 – norma
8-13 – depresie ușoară
14-18 – depresie moderată
19-22 – depresie severă
более 23 – depresie foarte severă.
INVENTARUL DE DEPRESIE BECK (Beck's Depression Inventory - BDI)
Scala BDI a fost dezvoltata de Beck (1961)35 ca un chestionar care este destinat sa evalueze severitatea
simptomelor depresive. Este compuss din 21 simptome (itemi) care fiecare este evaluat in patru grade de
severitate, de la 0-absent la 3-foarte sever. Cele 21 simptome au fost alese din simptomatologia comuna a
tulburarilor depresive si din literatura psihiatrica:dispozitia depresiva, pesimism, sentimentul esecului,
lipsa de satisfactie, sentimente de vinovatie, sentimentul pedepsei, auto-dezgust, autoacuzare, dorinte auto-
punitive, plans,iritabilitate, retragere sociala, nehotarare, modificarea imaginii de sine, dificultati in
munca,tulburari de somn, fatigabilitate, pierderea apetitului, pierderea in greutate, preocuparisomatice,
pierderea libidoului.
Scorul total al scalei se poate intinde de la 0 la 63.
Comparativ cu scala Hamilton, inventarul Beck contine mai multe simptome depresive si doar 6 simptome
somatice, dar spre deosebire de alte scale de evaluare a depresiei contine multe aspecte cognitive ale
depresiei ceea ce face ca aceasta scala sa fie predilecta pentru evaluarea schimbarilor sub interventia
psihoterapiilor cognitive-comportamentale in tulburarile depresive.
Cu toate limitarile ei, scala BDI ramane una din cele mai uzitate scale de autoevaluare in depresie si scala
de predilactie din evaluarea rezultatelor terapiilor cognitive din tulburarile depresive.
Chestionarul Richels