TEMA 2: INSTRUMENTARUL STOMATOLOGIC ÎN ODONTOTERAPIE

Clasificarea instrumentelor stomatologice

Instrument stomatologic manual de clasificare conform destinației lor, pentru:
1. Inspectarea cavității orale.
2. Prepararea țesuturilor dentare dure.
3. Obturarea cavităților carioase.

1. Instrumente pentru inspectarea cavității orale.

OGLINDA DENTARĂ
Este formată din mâner și oglinda propriu-zisă.
Ø Mânerul poate fi confecționat din oțel inoxidabil, cel cromat sau material plastic. Prezintă
un diametru de 5-10 mm și o formă hexagonală sau digitiformă.
Ø Oglinda propriu-zisă are formă rotundă cu un diametru de 16, 18, 20, 22, 24 mm. Cel mai
frecvent utilizate sunt cele de 22 mm. Oglinzile dentare pot fi plane - caz în care reflectă
o imagine de dimensiuni reale sau, concave care redau o imagine mărită. Oglinda propriu-
zisă se atașează de mâner prin înșurubare. Oglinda se ține în mâna stângă (dreptaci) cu
priza de tip creion (Figura 13).

Figura 13. Oglinda dentară [6].

Oglinda dentară este întrebuințată la:

Ø Îndepartarea și protejarea părților moi de instrumentarul ascuțit.
Ø Reflectarea sursei de lumină și proiectarea ei pe suprafețele examinate sau tratate (în
special pentru zonele posterioare). Pentru a realiza aceasta, sursa de lumină trebuie plasată
înapoia și exact lângă capul operatorului;
Ø Cercetarea suprafețelor inaccesibile privirii directe permițând medicului să își păstreze o
poziție corectă în timpul lucrului. [1,8,13]
SONDA DENTARĂ. Rigidă - este alcătuită din partea activă și mâner (Figura 14).
Poate să se prezinte sub forme diferite :
• dreaptă
• în baionetă
• curbe
• cu unul sau 2 unghiuri în același plan
• cu 2 curburi în același plan.
Dintre acestea cele mai utilizate sunt sonda curbă nr.23 și sonda cu două curburi în același plan
nr.17 care este utilizată în special pentru sondarea, examinarea și inspecția suprafețelor proximale.

Figura 14. Sonda dentară dreaptă, în baionetă, curbă, două curburi în același plan [18].

Sonda dentară rigidă este întrebuințată în următoarele scopuri :

• Sondarea suprafețelor proceselor carioase dentare (consistența și sensibilitatea smalțului,
dentinei), a suprafețelor de abraziune dentară, de fractură coronară, a displaziilor dentare,
a marginilor obturațiilor (depistarea cariilor secundare) – nu trebuie să existe
discontinuități; determinarea crepitațiilor - strigăt dentinar = dentina nealterată.
• Controlul cavităților preparate (forma, duritatea dentinei);
• Inspecția lucrărilor protetice (adaptarea coroanelor de înveliș, depistarea perforațiilor de
integritate la nivelul coroanei dentare);
• În tratamente endodontice (îndepărtarea plafonului camerei pulpare, depistarea orificiilor
canalelor radiculare). [1,8,13]

SONDA PARODONTALĂ. Este destinată depistării și măsurării adâncimii pungilor

parodontale (Figura 15). Se poate utiliza însă și în stomatologia restaurativă pentru a determina
dimensiunile diferitelor instrumente precum și a unor elemente caracteristice cavităților
carioase preparate. Există mai multe tipuri de sonde parodontale - unele se caracterizează
printr-o parte activă pe care sunt trasate mai multe linii. Distanța dintre aceste linii poate fi

2
 variabilă de la 1 – 2 mm. În cazul altor tipuri de sonde partea activă este marcată printr-o
alternanță de culori (argintiu-negru). Dimensiunile fiecărei zone colorate fiind de 2 - 3 mm.

Figura 15. Sonde parodontale [3].

Vârful acestor sonde este rotunjit pentru a nu leza țesuturile parodontale, dar design-ul său poate
varia de la o sondă la alta [1,8,13].

SONDA FLEXIBILĂ SAU ACUL MILLER. Prezintă o formă efilată conică sau cu muchii
(piramidală). Poate fi manipulat cu ajutorul port acului Miller sau cu degetele. Se găsește în mai
multe grosimi care merg de la super-extrafine la groase (Figura 16).
Acul Miller este utilizat pentru :
• verificarea deschiderii camerei pulpare la finalul preparării cavității în cazul unor procese
carioase profunde,
• adaptării transversale a matricelor (refacerea dintelui),
în endodonție - la aplicarea meșelor cu diferite substanțe antiseptice.

Figura 16. Sonda flexibilă sau acul Miller [3].

PENSA DENTARĂ. Este formată din 2 brațe curbe și efilate la capăt (Figura 17). La
mijloc prezintă dispozitiv de centrare reprezentat de un pivot metalic căruia îi corespunde un

3
orificiu dispus pe brațul opus - pentru ca acestea să nu se încalece. Este confecționată din oțel
inoxidabil, dar și din material plastic și are striații pe brațe pentru aderența sporită [1,8,13].

Figura 17. Pensa dentară [6].

Pensa dentară este utilizată pentru:

• Manevrarea instrumentarului mic sterilizat (freze, ace) și a unor materiale sterile.
• Aplicarea și îndepărtarea în și din cavități a pansamentelor medicamentoase.
• Aplicarea și îndepărtarea rulourilor izolatoare din cavitatea bucală.

Figura 18. Pensa port-hârtie de articulație [19].

Pensa port-hârtie de articulație - se caracterizează prin faptul că cele două brațe ale porții
active au un contact strâns între ele, ceea ce permite fixarea la acest nivel a hârtiei de articulație
(Figura 18). Nu are dispozitiv de centrare și este destinată transportului și aplicării hârtiei de
articulație între arcadele dentare în scopul marcării punctelor de contact ocluzal [1,8,13].

2. Prepararea țesuturilor dentare dure

4
Figura 19. Părțile componente a instrumentarului manual în prepararea cavităților carioase [51].
Instrumentele necesare pregătirii cavităților carioase pot fi divizate în două mari clase
introduse de Black :
• Instrumente manuale,
• Instrumente rotative (majoritatea).
Utilizarea instrumentarului de mână reduce pericolul afectării pulpei dentare prin
eliminarea vibrațiilor și a căldurii, iar anumite faze se pot executa numai cu aceste instrumente
(bizotarea pragului gingival). Un instrument de mână în secțiune transversală și poate fi zimțat
pentru a spori priza manuală. Mânerele sunt disponibile în diferite dimensiuni și forme. Cele mari
și grele nu sunt confortabile pentru manipulații delicate; prin urmare, majoritatea mânerelor
instrumentelor sunt mici îm diametru și ușoare. Majoritatea mânerelor instrumentelor de mână
sunt o continuare a tijei. Dacă tija și lama sunt separate de mâner și destinate pentru a fi înșurubate
în el, instrumentul este cunoscut sub numele de instrument cu soclu. Avantajul cu priza conică a
instrumentului este că, dacă capătul de lucru este rupt, poate fi înlocuit cu ușurință, implicând mai
puține cheltuieli. Dezavantajul este tendința sa de a se slăbi la articulație. Tijă: conectează mânerul
cu lama. Lama: Capătul de lucru tăios al instrumentului de mână este numit lamă. [1,8,13]
Mânerul care este drept fără variații dimensionale. Este octogonal pe secțiune și poate prezenta
striații sau diferite reliefuri pentru a facilita priza (Figura 20).

Figura 20. Părțile componente a instrumentarului manual în prepararea cavităților carioase [51].

Tijă (colul) care face legătura cu lama sau părțile active ale instrumentului. La acest nivel se
întâlnesc unghiuri diferite. Din punct de vedere al numărului de unghiuri, avem instrumente cu un
singur unghi, dublu cudate, sau triplu cudate. Ultimele două se mai numesc și instrumente în
contraunghi.
Unghiul părții active este acela dintre marginea tăietoare a acesteia și axul lung al mânerului.
Lama este partea instrumentului pe care se găsesc situate marginile tăietoare.
Partea activă, reprezintă marginea tăietoare a instrumentului. De obicei este sub forma unui bizou
cu diferite forme.
Unghiul lamei este acela dintre axul lung al lamei și axul lung al mânerului [1,8,13].

5
 Figura 21. Instrumente manuale utilizate la prepararea cavităților carioase. (A-F):
A. Toporișcă; C. Excavator; E. Fuloar netezitor;
B. Săpăligă; D. Condensator; F. Sculptor [51].

Clasificarea instrumentelor manuale pentru prepararea țesuturilor dentare dure:

A.Dălţi (Figura 22):
a. Dreaptă,
b. Uniangulată,
c. Biangulată,
d. Unghi triplu.

6
 Figura 22. Tipuri de dălți [51].

a b

Figura 23. Excavatoare [51].

C. Forma modificată de daltă (Figura 24):

a. Toporișcă,
b. Bizotator (Trimmer) pentru perete gingival.

Figura 24. Forma modificată de daltă [51].

7
Instrumente rotative utilizate în prepararea cavităților carioase
• Piese de mână.
• Freze dentare.
• Instrumente abrazive de tipul pietrelor și discurilor dentare precum și de polipanturi
[1,8,13].

PIESELE DE MÂNĂ
Piesa dreaptă. Prezintă un aspect linear (Figura 25). Axul lung al frezei coincide cu
cel al piesei. Este utilizată pentru dinții frontali și fețele ocluzale ale molarilor, retușarea
protezelor dentare, port amprentelor dentare, în chirurgia stomatologică - pentru rezecții
apicale dentare. Viteza de rotație: 800-2000 rotații pe minut (rpm), cu micromotor 20 000-40
000 rpm. Fixarea frezei – se efectuează prin înșurubare sau telescopare (se trage pur și simplu);
mandrenul frezei – este foarte lung [1,8,13].

Figura 25. Piesa dreaptă [52].

Piesa contra-unghi. Capul cu corpul formează un unghi, iar la capăt se înșurubează în
alt unghi (Figura 26). Poate prezenta mici orificii pentru jetul de apă sau fibra optică (modelele
mai scumpe). Pe partea dorsală a capului amovibil există o clapetă sau un buton pentru a
introduce/îndepărta freza. Mandrenul frezei este scurt și are un șanț la extremitatea opusă a
capului. Viteza de rotație 800-2.000 rpm, cu micromotor 20.000-40.000 rpm; piesele
contraunghi pot scădea (1:300), crește (10:1) sau transmite exact (1:1) viteza micromotorului
(cod de culori: rotația fără modificarea vitezei – marcaj albastru; diminuarea vitezei - marcaj
verde; sporirea vitezei - marcaj roșu).

8
 Figura 26. Piesa contra-unghi [53].

Turbina dentară (Piesa contra-unghi la viteză înaltă). Prezintă o formă

asemănătoare pieselor contra- unghi (Figura 27). Capul - nu are clapetă de fixare, există
prezența butonului. Fixarea frezei se realizează prin fricțiune sau activarea butonului.
Mandrenul este mult mai subțire și scurt. Prezintă sistem de răcire intern (generatoare de
căldură). Nu se folosește în dentină decât pentru deschiderea camerei pulpare. Viteza de rotație
- antrenează sute de mii rotații/min (250.000 - 400.000 rpm) [1,8,13].

Figura 27. Turbina dentară [54].

Turațiile joase (convenționale) de 6 000rpm [500-15000 rpm] se utilizează la periajul

profesional, exereza dentinei ramolite, finisarea și lustruirea obturațiilor. La turații joase
senzația tactilă este mai bună. Țesuturile dentare intacte pot fi îndepărtate si la turatii mici, dar
este o experiență traumatizantă, ineficientă, consumatoare de timp, necesită forță mare de
aplicare, ceea ce generează caldură, vibrații, iar frezele la turatii mici au tendinta de a derapa
din cavitatea carioasă.
Turațiile înalte [100.000 - 40.000 rpm] se folosesc pentru îndepărtarea de obturații
vechi, preparări la nivelul țesuturilor dentare dure, (cavități carioase). Frezele diamantate sau
din carbură îndepărtează țesuturile carioase lezate mai rapid și cu presiune, vibrație și încălzire
sunt mai reduse – ca rezultat se obține un control mai bun al preparării cavităților afectate de
procesul carios, durabilitate crescută.

FREZELE DENTARE. Sunt instrumente care devin active prin rotația lor. Sunt utilizate în
stomatologia restaurativă pentru prepararea țesuturilor dentare dure dar și pentru prelucrarea
suprafeței obturațiilor.
Freza dentară prezintă următoarele elemente componente (Figura 28):
• mânerul frezei (mandren) - se adaptează la piesa de mână.
• gâtul frezei – realizează legătura între cap și mâner.

9
 • capul frezei (partea activă) - exercită acțiunea de tăiere prin prezența pe suprafața
sa a lamelelor tăieteoare care pot fi în număr de 6 - 12 - 40 utilizate pentru raclarea
(exereza / îndepărtarea) dentinei alterate.

Figura 28. Elementele componente a frezei dentare [3].

Dacă realizăm o secțiune prin capul unei freze putem observa că lamelele tăietoare
prezintă o bază largă care crește rezistența frezei. Fiecare lamelă prezintă o față de raclare și
una de eliminare a țesutului tăiat precum și o muchie de tăiere.
Marea majoritate a frezelor utilizate azi prezintă la nivelul feței de raclare un unghi de
raclare negative, obținându-se astfel o eficiență crescută de lucru precum și o prelungire a
duratei de viață a instrumentului. Pentru a acționa cu eficiență maximă sensul de rotație a
frezelor trebuie sa fie cel al acelor ceasornicului. Rotația în sens invers acelor de ceasornic
determină îndepărtarea țesuturilor [1,8,13].
Standardizarea frezelor se realizeaza prin numere.
• ISO (International Standards Organization),
• ADA (American Dental Association),
Standardizarea se face în funcție de:
• diametrul părții active;
• forma părții active;
• piesa la care se utilizează;
• material.
CLASIFICAREA FREZELOR DENTARE
1. După mâner (Figura 29):
• pentru piesa dreaptă - mâner cilindric drept, lung și gros;
• pentru piesa contra unghi - mâner cilindric cu siguranța la capătul de fixare;
• pentru turbină - mâner cilindric fixat prin fricțiune.

10
 a b

Figura 29. (a) Freze pentru piesa contra unghi [55] Fig. 29 (b) Freze pentru turbină [56].

2. După metalul din care au fost confecționate:

Oțel – se înnegresc la temperatură și presiuni mari – culoarea indică faptul ca au fost definitiv
alterate. Viteza convențională. Se folosesc doar pentru piesele contra-unghi;
Carbura de tungsten (carbide burs) = extradure, se folosesc la turații mari; capul de carbură
este sudat de gâtul de oțel. Sunt mai durabile, mai dure și mai scumpe decât cele din oțel. Sunt
casante – se folosesc la presiuni mici;
Diamantate – cele mai dure și mai abrazive; mărimea și distribuția particulelor determină
asprimea frezelor [1,8,13,31].

3. După forma părții active (Figura 30):

a. sferice (globulare)
b. con invers
c. pară
d. cilindrice
e. fisural conice (diametru mai mic decât baza),
f. freze active la vârf
4. După substratul asupra căruia acționează:
• freze pentru cavităților carioase și trepanarea dinților.
• freze utilizate la finisarea cavităților, prelucrarea și lustruirea obturațiilor [31].

11
 Figura 30. Clasificarea frezelor după forma părții active [51].

Frezele diamantate. Particulele abrazive = pulbere de diamant, corindon (oxid de

Aluminiu), carborundum = carbură de siliciu, folosită ca material abraziv verde / negru,
pulbere de rubidium= metal alcalin ; Liant rășinic sau ceramic;
Granulație:
• mare
• medie
• fine

Figura 31. Clasificarea frezelor după forma părții active [56].

Codificarea după culori (Figura 32):

• 125-150 microni - negru;
• 88-125 microni -verde, albastru;
• 60-74 microni - roșu;
• foarte fine 38-44 microni – galben;

Forme disponibile: globulare, cilindrice, efilate, flacără, conice, pară, con invers (Figura 31)
– disponibile și pentru piesa în unghi și pentru turbină (Figura 29).
Utilizare: prepararea cavităților carioase, șlefuirea dinților, crearea accesului către cavitatea
carioasă, bizotarea marginilor de smalț , finisarea obturatiilor, enameloplastia.

12
 Figura 32. Codificarea după culori [56].

Frezele sferice (globulare) – partea activă este rotundă (Figura 33). Sunt cele mai
utilizate și sunt active pe toată suprafața capului (lateral + vârf). Mărimile mari se folosesc la
turație mică pentru îndepărtarea dentinei alterate, iar cele mici la turbină pentru inițierea
cavității carioase; cele mai mici (1/4) se folosesc pentru realizarea retențiilor [31].

Figura 33. Freză sferică [57].

Întrebuințare:
• Prăbușirea prismelor de smalț și crearea accesului.
• Îndepărtarea dentinei alterate în majoritatea cazurilor la viteză conventională.
• Îndepărtarea obturațiiilor (de amalgam la viteză înaltă).
• Realizarea retenției (de dimensiuni reduse);
• Finisarea și lustruirea obturațiilor din amalgam.
Diametru disponibil: 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.8, 1.0, 1.2, 1.4 mm.
Mărime ADA: 1/16, 1/8, 1/4, 1/2, 1, 2, 3, 4...., 11.
Mărime ISO: 005, 006, 008, 010, 012, 014 001 001.

Frezele cilindrice / fisură - Partea activă în formă de cilindru (Figura 34).

Pot prezenta:
• lamele tăietoare paralele cu axul lung și între ele (taie mai neted la turații mari);
• lamele helicoidale;

13
 • lamele paralele cu axul frezei secționate transversal (eficiente în dentină la turații
mici);
• vârful : activ (raclează) sau inactiv (neted);

Figura 34. Freze diamantate cilindrice pentru turbină [58].

Întrebuințări:
• Crearea și lărgirea accesului;
• Extensia preventivă a retenției;
• Finisarea și bizotarea pereților cavității carioase.

Frezele cilindrice efilate – au partea activă sub formă de trunchi de con efilat (Figura 35).
Sunt utilizate la prepararea cavităților pentru inlay și în unele zone pentru realizarea retențiilor
[31].

Figura 35. Freză cilindrică efilată [59].

Frezele con invers (trunchi de con). Partea activă sub formă de trunchi de con cu partea mai
ascuțită înspre mâner, active atât pe fețele laterale cât și pe muchii (Figura 36).

14
 Figura 36. Freză con invers [60].

Prezintă lamele longitudinale. Au diametrul aproximativ egal cu înălțimea.

Întrebuințare:
• crearea accesului (extrem de agresive).
• extensia preventivă.
• desființarea marmoraților din șanțuri.
• realizarea retenției (cavităț de clasa I; V).

Frezele în formă de pară. Sunt în principiu freze con invers mai efilate,cu muchiile rotunjite
(Figura 37). Pot substitui frezele cilindrice la prepararea cavității [1,31].

Figura 37. Freză în formă de pară [61].

Frezele roată. Reprezintă forma unui disc plat cu marginea fenestrată. Sunt active pe această
margine (Figura 38). Întrebuințări: retenția cavităților (cl.I, V).

15
 Figura 38. Freză roată [62].

Frezele active la vârf – nu au lamele tăietoare pe lateral, fiind tăietoare doar la capătul părții
active (Figura 39).

Figura 39. Freză activă la vârf [63].

Întrebuințare:
• adâncirea preparării cavităților carioase;
• netezirea pragului gingival și a peretelui parapulpar.

Freze pentru finisat amalgam (freze finir). Sunt disponibile în multe forme și mărimi
(Figura 40). Prezintă mai multe lamele tăietoare, așezate mai strâns și de adâncime mai mici
[1,31].

Figura 40. Freze pentru finisat amalgam (freze finir) [64].

Discurile dentare (Figura 41). Prezintă caracteristici:

• formă circulară;
• diametru mare;
• grosime mică;
• active: pe o față/ambele/muchie;
• scheletul de fixare = metal / carton / hârtie / plastic;
• utilizare: finisarea obturațiilor.

16
 Figura 41. Discurile dentare [65].

Gumele dentare. Sunt alcătuite dintr-o substanță abrazivă incorporată într-o masă de
cauciuc sau numai din cauciuc (Figura 42). Au diferite culori în funcție de mărimea particulelor
abrazive. Sunt de forme diverse (roată, conice, cupe). Utilizare: lustruirea obturațiilor
(compozit, amalgam), netezirea smalțului după detartraj [1,31].

Figura 42. Gumele dentare [66].

Pietrele dentare și perii dentare. Sunt folosite mai mult pentru tehnica dentară și
igienizare profesională (Figura 43). Sunt nestandardizate [1,31].

Figura 43. Perii și pietre dentare [65, 67].

3. Instrumente utilizate în obturarea cavităților dentare

Portamalgamul – cilindru gol, în interior cu piston (Figura 44).
Utilizare:
• transportul și aplicarea amalgamului de Ag preparat în interiorul cavității preparate;
• pentru materiale compozite.

17
 Figura 44. Portamalgam [68].

Obturatorul (Condensatorul) (Figura 45):

Elemente componente: mâner și două capete - cel zimțat este utilizat pentru amalgam (ca să
nu alunece); Forme:
• rotundă.
• triunghiulară.
• rectangulară.
Utilizare :
• comprimarea amalgamului în toate zonele ale cavității carioase dentare preparate.
• condensarea amalgamului între obturator și pereții cavității dentare. [1,32]

Figura 45. Obturator [69].

Instrumente de sculptat amalgamul (Figura 46). Părți componente:

• corp
• 2 părți active - concavă => contur convex;
• convexă = > contur concav;
Utilizare :
• sculptarea materialelor de obturație.
• refacerea obturațiilor de amalgam.

Figura 46. Instrument de sculptat amalgamul [70].

18
 Instrumente de condensare (fuloare). Reprezintă instrumentul necesar condensării
oricărui material plastic în cavitatea dentară preparată (Figura 47). De obicei au suprafețele
netede, iar gâtul prezintă diferite unghiuri și curburi. Sunt de diferite dimensiuni, iar partea
activă are formă rotundă, cilindrică sau dreptunghiulară [1,7,32].

Figura 47. Fuloar [68].

Instrumente pentru netezire. Sunt asemănătoare fuloarelor, realizând netezirea

suprafeței obturațiilor metalice, înainte și după modelarea lor (Figura 48). Au suprafața activă

netedă, gâtul are angulații diferite iar partea activă prezintă forme variate, cum ar fi:

Figura 48. Instrument pentru netezire [68].

• sferică
• ou
• coadă de castor
• conice.

Instrumente pentru modelare. Sunt instrumente tăietoare, cu partea activă sub formă
de lamă, fie bizotate pe o singură suprafață sau dublu bizotate (Figura 49). Cele mai obișnuite
sunt instrumentele Hollenback, care
prezintă ambele margini dublu bizotate, cu vârful
ascuțit și cu gâtul mono- sau biangulat [1,32].

19
 Figura 49. Instrumente pentru modelare [68].

Spatula de cement. Utilizare : mixarea diferitelor materiale - cementuri, lineri,

materiale compozit, materiale de amprentare (Figura 50). Prezintă diverse dimensiuni și
grosimi. Pot fi flexibile și rigide. Nu se folosește în cavitatea orală.

Figura 50. Spatula de cement [68].

Instrumente de finisat și lustruit. Sunt instrumente rotative (freze, pietre, discuri

abrazive, perii, gume) pentru turații convenționale [1,7,32].

Figura 51. Freze de finisat [64].

Frezele de finisat. Este necesar să prezinte cel puțin 12 lame tăietoare, unele din ele
având chiar 40 de lame paralele, nesecționate transversal, dispuse longitudinal în continuarea
gâtului, mai puțin accentuate, având o capacitate redusă (Figura 51).
Sunt din oțel pentru amalgam și din carbură de tungsten pentru rășini compozite. Ele taie foarte
puțin din structura materialului, îndepărtând numai excesul, obținând astfel o suprafață netedă.
Partea activă are diferite forme:
• sferice
• conice
• flacără
• pară
Datorită durității lor mai mici nu sunt active pe smalț.

20
 Discurile și benzile (strips-urile) abrazive de hârtie sau plastic. Discurile sunt
descrise la instrumentarul abraziv (Figura 52). Din această categorie mai fac parte și benzile
abrazive înguste (strips-uri) care prezintă numai o suprafață activă, la mijloc fiind o zonă fără
abraziv, care se adaptează prima în zona interdentară mai îngustă. Inițial vom acționa cu
jumătatea pe care este un material abraziv cu granulații mai mari, și apoi pentru lustruirea finală
cu partea abrazivă mai fină, prin mișcări de du-te-vino, dinspre vestibular și oral.

Figura 52. Discurile și benzile (strips-urile) abrazive de hârtie sau plastic [67].

Periile. Au diferite forme (conice, cilindrice, roată) și sunt fixate prin înșurubare la un
mandren sau prin turnare la tijă (Figura 53). Se folosesc singure sau împreună cu paste abrazive
în lustruirea obtturațiilor, suprafețelor metalice.

Figura 53. Perii [67].

Gumele. Sunt turnate sau fixate prin înșurubare (Figura 54). Sunt utilizate în
lustruirea obturațiilor. Unele din ele fiind mai active având încorporate în cauciuc și diferite
materiale abrazive. Au la rândul lor diferite forme:
• conice
• cupă
• lenticulare
• flacără [1,31,32].

Figura 54. Gume dentare [67].

21
 Materiale necesare izolării câmpului operator de fluidul bucal
Izolarea ariei de lucru se realizează împotriva:
• salivei,
• limbii (obstrucționează vizibilitatea),
• sângerării gingivale,
• diferitelor substanțe utilizate în timpul tratamentelor dentare.
Izolarea este asigurată prin utilizarea:
• aspiratorului de saliva,
• aspiratorului chirurgical,
• rulouri de vată,
• sitemului de digă.
Aspiratorul de salivă. Diametrul la vârf = 4 mm, colectează saliva din planșeul cavității
bucale, unde este și aplicat (Figura 55 a).
Aspiratorul chirurgical. Dimetrul la vârf = 10 mm, colectează fluidul bucal, saliva, lichidele
și diverse materiale din aria de lucru (Figura 55 b).

a b

Figura 55. Aspirator de salivă (a) și aspiratoare chirurgicale (b) [71].

Izolarea de fluidul bucal se realizează prin utilizarea:

• aspiratorului de salivă,
• aspiratorului chirurgical,
• rulouri de vată,
• sistemului de digă. [1,3,13,33]

22
 Metode de sterilizare a instrumentelor. Obligațiunile de serviciu a personalului
medical în cabinetul stomatologic
Sterilizare = utilizarea procedurilor fizice sau chimice în scopul distrugerii tuturor
microorganismelor, inclusiv a formelor sporulate rezistente de bacterii.
Sterilizarea constituie distrugerea tuturor formelor de viață.
Sterilizarea este procesul de nimicire sau înlăturare al tuturor microorganismelor viabile.
Steril = liber de orice formă vie de microorganisme.
Dezinfecție = distrucția tipurilor de bacterii patogene și a altor forme de microorganisme
prin metode fizice sau chimice.
Dezinfecția este mai puțin letală ca sterilizarea.
Metode de sterilizare:
• Fizice
• Chimice
Prelucrarea instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea
Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi sterilizate trebuie curăţate prin
metode fizice şi dezinfectate chimic înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare
standardizat. Regulile de sterilizare a articolelor prevăd 2 faze a sterilizării:
1. presterilizarea
2. sterilizarea.
Presterilizarea = etapa care presupune pregătirea instrumentelor în vederea sterilizării.
Prevede înlăturarea prin procedeul de curăţare mecanică a tuturor impurităților de origine
proteinică, lipidică, medicamentoasă. Prezenţa materiilor organice protejează germenii de
acţiunea agenţilor dezinfectanţi sau sterilizanţi; Dacă nu există condiţii pentru a spăla imediat
instrumentele impurificate cu sânge sub jet de apă, este nevoie ca acestea să fie scufundate într-
o soluţie de inhibitor anticoroziv (soluţie de 1% de benzoat de natriu). Instrumentele
reutilizabile pot fi ţinute în soluţie pînă la 7 h [13,34].

Pregătirea instrumentarului în vederea sterilizării

Înainte de sterilizare, tot instrumentarul se curăţă de resturi organice, sânge, puroi, dentină, os
– ulterior se clătesc şi se usucă (Figura 56).
Curăţirea este de 2 tipuri:
• manuală
• mecanică

23
 o cu baia cu ultrasunete

o mașina de spălat instrumentar.

Figura 56. Presterilizarea [72].

Prelucrarea manuală a instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea

Curăţirea manuală – se efectuează de un cadru medical mediu, de obicei - asistenta
medicală, echipată cu mănuşi, care foloseşte pentru curăţare: apa caldă, săpun, detergenţi şi
perie aspră. Se va acorda o atenţie deosebită atât îndepărtării tuturor resturilor organice, cât şi
posibilelor accidente – tăieturi, înţepături – prin manevrarea acelor (de canal, de seringă), a
instrumentarului tăios (sonde dentare, foarfece, bisturie). Manevra este mare consumatoare de
timp. Instrumentele sunt spălate minuțios cu perii adecvate, insistându-se la conexiuni, la
canelurile acelor și frezelor, pentru înlăturarea tuturor formelor de materii organice. Cleștii de
extracție, precum și alte instrumente chirurgicale sunt supuse acelorași etape de presterilizare
însă în recipiente separate, apoi se usucă și se curăță din nou în caz de necesitate. [13,34]

Prelucrarea mecanică a instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea

Figura 57. Baia cu ultrasunete [73].

Curăţirea mecanică – asigură o curăţire corespunzătoare, economie de timp, necesită

aparate speciale cu ultrasunete. Baia cu ultrasunete utilizează unde sonore capabile de a forma
bule de oscilație, proces numit = cavitație (Figura 57). Aceste bule au capacitatea de a înlătura

24
detritusul de pe suprafața instrumentelor. În scopul presterilizării în baia cu ultrasunete, se vor
utiliza soluții recomandate de producători;
Mașina de spălat instrumentar – utilizează apa fierbinte la viteze înalte și un
detergent pentru curățarea instrumentelor (Figura 58). Aceste dispozitiv necesită personal
pentru plasarea instrumentelor în coș sau de a utiliza casete pentru instrumente [13,34].

Figura 58. Mașina de spălat instrumentar [74].

Prelucrarea chimică a instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea

Se utilizează obligatoriu un dezinfectant etichetat ca dezinfectant pentru instrumentar și avizat
de Ministerul Sănătății, în concentrația recomandată de producător. Soluția de dezinfectant se
pune în cuve / recipiente cu capac. Instrumentarul va fi complet imersat în soluție și va fi
menținut în aceasta pe perioada recomandată de producător. Instrumentarul medical reutilizabil
în procesul de exploatare, a curăţării presterilizante şi sterilizării poate fi supus coroziunii.
Soluţia preconizată pentru curăţarea chimică conţine următorii componeţi:
- acid acetic (CH3CO2H);

- clorură de sodiu (NaCl);

- apă distilată – până la 100 ml.
Soluţia de spălare-curăţare pentru presterilizarea articolelor medicale reutilizabile este raţional
de a o folosi în decurs de până la 12 ore din momentul preparării în funcţie de gradul lor de
impurificare. Detergenţii,în special cei în stare friabilă, urmează a fi verificaţi la conţinutul de
substanțe active nu mai rar decât o dată în 3 luni [13,34]. Pregătirea instrumentarelor şi
materialelor pentru sterilizat se face în spaţii bine amenajate, autorizate conform cerinţelor în
vigoare. Periile, recipientele şi alte ustensile utilizate la curăţare se spală şi se decontaminează.
Metoda chimică de sterilizare este indicată pentru instrumentar termosensibil din mase plastice,
instrumentar rotativ diamantat (freze, discuri, pietre).
Articole medicale abrazive şi din carborund, articol din cauciuc,

25
gumă.

- După utilizare se colectează în una din soluţiile dezinfectante:

- Sol. H202 4% - expoziția - 90 min

- Sol. Gigasept 0,75% - expoziția - 30 min

- Sol.Haigien 1% - expoziția - l%-60 min.

- Instrumenarul abraziv se mai prelucrează:

- În amoniac 10%+ H202-33%, (1:1)-5 min

- Se clătesc sub get de apă curgătoare;

- Se dezinfectează prin una din metodele următoare:

- H202 6%- expoziţia 360 min

- Sol.Viruton 2 % - 15 min

- Sol. Peroster 1,5% -15 min După expoziţie se introduc dublu pentru clătire în
vase cu apă sterilă cu o pensulă sterilă, apoi se usucă pe un şervet steril, se
păstrează în boxe sterilizate (ceaşca Petre) se indică data , ora.
Etapele de presterilizare
1. Curățarea fiecărui articol cu perie și detergent.
2. Clătirea cu apă curgătoare.
3. Plasarea articolelor în soluție dezinfectantă.
4. Clătirea cu apă curgătoare.
5. Uscarea instrumentelor cu prosop curat sau aer comprimat.
6. Lubrefierea instrumentarului care necesită acest tratament.
7. Verificarea integrității instrumentarului [13,34].

Figura 59. Ambalarea instrumentelor în folii închise etanș [75].

26
După uscare și verificare, instrumentele se împachetează în folii închise etanș, ce au prevăzute
markeri de sterilizare care virează (își schimbă culoarea), putându-se astfel controla expunerea
materialelor la temperatura optimă și permițând totodată verificarea sterilizării (Figura 59). De
asemenea pe cutiile metalice (casolete) în care sunt grupate alte instrumente se pun benzi cu
astfel de markeri de sterilizare, atât în interiorul cât și în exteriorul cutiilor. Pe acești markeri,
respectiv pe foliile individuale, sunt notate data, ziua și ora, astfel încât putem controla
sterilizarea instrumentelor cu maxim 24 de ore înainte de folosire. Acest lucru poate fi verificat
și prin menționarea zilnică într-un caiet de sterilizare, a instrumentelor supuse acestui proces,
felul sterilizării, parametrii aparatelor, iar în dreptul datei respective adăugarea markerului de
sterilizare din interiorul aparatului respectiv.

Reguli generale pentru sterilizarea instrumentarului stomatologic

- Personalul care efectuează aceste operațiuni, va purta echipament de protecție (halat,
mănuși, șorț, ochelari de protecție).
- Protocolul de lucru va fi atașat la loc vizibil.
- Asistenta medicală este responsabilă de pregătirea, decontaminarea și dezinfecția
instrumentarului medico- chirurgical, la fel și de verificarea eficacității procedurilor (prin
prelevare de probe și investigare bacteriologică) [13,34].
Tipuri de sterilizare
- Sterilizarea prin tratarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
- Sterilizarea prin aer uscat fierbinte.
Autoclavarea – sterilizarea prin vapori de apă sub presiune (căldură umedă) într-un
autoclav. Autoclavele pot fi folosite pentru sterilizarea materialelor textile, a
instrumentelor, seringilor, obiectelor de sticlă, materialelor de cauciuc şi a altor materiale
care nu se deteriorează prin tratamentul termic (Figura 60). În funcţie de material, se
sterilizează la 121°C (=1,1 atmosferă de suprapresiune) sau la 132°C (=2 atmosfere de
suprapresiune).

27
 Figura 60. Autoclav [76].

Etapele sterilizării prin căldură uscată:

- curățarea, decontaminarea și uscarea instrumentelor;
- dezasamblarea instrumentelor și plasarea acestora la distanță pentru a permite
circularea eficientă a vaporilor;
- pregătirea, care constă în: împachetare, plasare în tăvițe sau cutii metalice cu orificii
deschise;
- introducerea in autoclav;
- sterilizarea în funcție de indicațiile producătorilor referitoare la timp, presiune și
temperatură:
autoclave gravitaționale 15-30 minute 121 grade Celsius
autoclave pre-vacuum 3,5-10 minute 132 grade Celsius

- timpul se marchează din momentul atingerii temperaturii;

- deschiderea autoclavului după scăderea presiunii și menținerea instrumentelor în
interior circa 30 minute până la uscarea acestora;
- scoaterea instrumentelor și plasarea acestora pe suprafețe sterile până la răcire;
- depozitarea [13,34].
Sterilizarea “flash” . Este o metodă de urgență utilizată pentru instrumentarul de uz imediat.
Se efectuează la temperature înalte, timp scurt, în funcție de indicațiile producătorului,
necesitând monitorizare mecanică, chimică și biologică după fiecare ciclu flash.
Sterilizarea prin aer uscat fierbinte (poupinel) - timpul de de lucru constituie 2 h la 160°C
sau la 1 h la 180°C este o metodă eficace cu condiţia de a dispune de un bun aparat electric,
cu un termometru în stare bună (şi o circulaţie de aer în aparatele mari).

28
 Figura 61. Poupinel [77].

Este convenabilă pentru sterilizarea instrumentarului medical reutilizabil, sticlei

termorezistente, dar nu şi pentru sterilizarea materialului moale (textil) şi a compreselor din
tifon (Figura 61).
Ciclul complet al unei sterilizări are 3 timpuri:
1. încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare.
2. menţinerea temperaturii realizate în tot timpul indicat pentru sterilizare;
3. răcirea aparatului.

Regimul de lucru depinde de temperatura dispozitivului:

180 grade Celsius 1h
160 grade Celsius 2h
150 grade Celsius 2,5 h
140 grade Celsius 3h
160 grade Celsius – aer static 1-2 h
190 grade Celsius – aer “forțat” 12 minute

Recomandări pentru o sterilizare eficientă cu căldură uscată

1. Încălzirea trebuie începută cu uşa cuptorului deschisă pentru a diminua umeditatea
aerului şi deci riscul de oxidare a instrumentelor [13,34].
2. În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă aparatul la temperaturi peste
80°C.
3. Evitarea sterilizării la temperaturi mai mari de 180°c, deoarece conţine riscul de alterare
a metalului.

29
 4. Este totdeauna preferabil de a se pune instrumentele în cutii închise cu volet special,
dar se pot lăsa cutiile deschise pentru a uşura urcarea temperaturii materialului din
interior.
5. La încheierea ciclului de sterilizare se interzice deschiderea sterilizatorului cu aer cald
la temperatura mai sus de 500C.
6. Asigurarea aşezării materialelor în cuptorul cu aer cald astfel încât aerul să circule uşor
între obiecte, respectând planurile delimitate prin rafturi.
7. Este interzisă scoaterea rafturilor.

Sterilizarea pieselor stomatologice. În timpul utilizării pieselor de mână în cavitatea

bucală a pacientului, resturi de sânge, salivă, detritusuri dentinare cât și materiale
restaurative pot pătrunde în partea activă a pieselor. Astfel, piesele de mână necesită a fi
sterilizate după fiecare pacient pentru preveni infecția nosocomială (Figura 62).
Protocolul de sterilizare a pieselor de mână
1. Piesa de mână se șterge cu șervețele dezinfectante ce conțin alcool prin înlăturarea
detritusurilor vizibile de pe suprafața pieselor.
2. Rulați piesa de mână pentru minimum 30 de secunde pentru adescărca piesa de apă și
aer.
3. Curățați riguros cu apă și detergent.
4. Reatașați piesa de mână la unit și rulați-o uscată.
5. Lubrifierea piesei de mână se va face înainte de sterilizare.
6. Piesa de mână se plasează în punga de sterilizare și se sigilează.
7. Sterilizarea prin autoclavare [13,34].

Figura 62. Sterilizarea pieselor stomatologice [78].

Sterilizarea prin metode chimice

A. Chemiclavarea – vapori chimici nesaturați sub presiune

30
Este indicată pentru instrumentar, freze, ace, material moale. Se realizeză la 132 grade Celsius
timp de 20 minute la 1,5 atmosfere prin încălzirea unei soluții de alcool cu 0,23% formaldehidă
sub presiune. Acest tip de sterilizare are ca avantaje faptul că este eficientă ca timp, nu
determină coroziunea sau ruginirea instrumentelor și realizează uscarea acestora după fiecare
ciclu. În schimb, dezavantajul constă în degradarea obiectelor termosensibile.
B. Sterilizarea chimică “la rece”
Se realizează prin scufundarea instrumentelor în substanțe germicide: glutaraldehidă,
glutaraldehidă cu fenol, peroxid de hidrogen, peroxid de hidrogen cu acid peracetic, acid
peracetic. Diferența dintre sterilizarea chimică și dezinfecția de nivel înalt constă în timpul de
contact a instrumentarului cu sterilizanții lichizi.
Este o metodă mai puțin indicată în medicina dentară, deoarece:
- nu poate fi monitorizată biologic;
- instrumentele astfel procesate vor necesita manipulare aseptică, clătire și uscare prin
mijloace sterile greu de realizat;
- efectul este variabil;
- timpul de contact necesar este de 6-10 ore.
Metoda trebuie limitată doar în cazul instrumentelor termo-sensibile utilizate în lipsa celor de
unică folosință.
Etapele sterilizării chimice:
- curățarea, decontaminarea și uscarea instrumentarului;
- prepararea soluției de glutaraldehidă conform indicațiilor producătorului;
- introducerea în soluție până la acoperire completă a instrumentelor;
- sterilizarea propriu-zisă;
- extragerea instrumentelor din soluție cu ajutorul unui clește steril;
- clătirea abundentă cu apă sterilă;
- depozitarea pe un raft steril sau în container special steril care permite uscarea la curent
de aer.
Se utilizează imediat sau se păstrează timp de maxim o săptămână în container uscat steril
[13,34].
C. Sterilizarea cu oxid de etilen
Este metoda de elecție pentru sterilizarea instrumentelor complexe și materialelor delicate.
Dispozitivele de sterilizare cu oxid de etilen pot fi de mai multe tipuri:
- automate – care operează la temperaturi înalte (puțin sub 100 grade Celsius), realizând
sterilizarea în câteva ore;

31
 - tipuri care operează la temperatura camerei – sterilizare în 12 ore.
Materialele poroase și plastice absorb gazul și necesită aerisire peste 24 ore înainte de a intra
în contact cu pielea sau cu alte țesuturi.

Monitorizarea sterilizării
Eficiența sterilizării instrumentarului este asigurată de monitorizarea de rutină.
Metode:
- tehnici mecanice, care realizează evaluarea timpului, temperaturii și presiunii prin
aparatura de măsurare;
- indicatori chimici, care utilizează substanțe chimice (coloranți termosensibili) pentru
evaluarea unuia sau mai multor parametri fizici (timp, temperatură). Aceștia se pot
plasa în exterior, pe cutia sau pe punga de împachetare a instrumentelor, sau în
interiorul acestora împreună cu instrumentele. Indicatorii interni multi-parametri sunt
disponibili doar pentru autoclavare.
- indicatori biologici – metoda cea mai exactă de monitorizare care utilizează spori în
stare uscată plasați pe benzi de hârtie absorbantă condiționați a fi distruși atunci când
toți parametrii procesului de sterilizare sunt atinși și menținuți un timp corespunzător.
În registrul de evidență sunt notate monitorizările zilnice și săptămânale. Pachetele și sacii
pentru sterilizarea instrumentarului datați zilnic oferă evidența finală a programului de
sterilizare.
Dezinfecția unitului stomatologic Este necesar de a dezinfecta unitul stomatologic după
fiecare pacient, în scopul prevenției contaminării nosocomiale. Se va decide dacă se vor utiliza
husele de plastic pentru scaune sau se va efectua dezinfectarea suprafețelor după fiecare pacient
[13,34].

Obligațiunile de serviciu a personalului medical în cabinetul stomatologic

Asistenta medicală - Curăță și pregătește instrumentarul pentru sterilizare (scoaterea din
soluția dezinfectantă). Spălarea, perierea și eliminarea oricărui material rămas pe intrumente,
trierea, punerea în pungile de sterilizare, sigilarea, introducerea în autoclav și înregistrarea
sterilizării în caietul special, datarea și punerea la loc în sertare. Tototdată este reponsabilă de
dezinfecția unitului stomatologic și a câmpului de lucru (Figura 63).

32
 Figura 63. Dezinfecția unitului stomatologic [79].

Infirmiera - funcțiile:
- Schimbarea sacilor de deșeuri medicale și depozitarea lor în spațiu special;
- Datul cu mătura și mopul;
- Efectuarea curățeniei generale [13,34].

Triajul deșeurilor medicale

Fiecare administrator de instituţie medico-sanitară (IMS) este obligat să asigure condiţii optime
de muncă pentru personal. Deficienţe în sistemul de gestionare a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale pot condiţiona infectarea colaboratorilor, cu diverse microorganisme
patogene, inclusiv cu virusurile HvA, B,C şi HIV. Pericolul epidemiologic al deşeurilor
activităţlor medicale se explică prin faptul că ele conţin un număr crescut de microorganisme
comparativ cu deşeurile menajere şi totodată în ele se depistează microoorganisme patogene –
bacterii, virusuri. Datorită acestui fapt, incorectitudinea manipulării cu deşeurile medicale în
interiorul IMS, totodată nerspectarea condiţiilor de segregare, colectare, depozitare,
transportare pot fi cauza răspândirii maladiilor infecţioase în rândul pacienţilor şi exportul
infecţiilor în afara IMS. De aceea pentru a preîntâmpina răspândirea infecţiilor din IMS este
imperios faptul ca acestea să beneficieze de un sistem de gestionare a deşeurilor. O atenţie
deosebită se acordă deşeurilor periculoase, tăietor - înţepătoare, pentru a preîntâmpina
afectarea sănătăţii omului şi prevenirea contaminarii mediului ambiant [13,35].
Clasificarea deșeurilor
Deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a

33
oficiilor de distribuire a hranei. Aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca
deşeurile menajere:
• ambalajele materialelor sterile,
• flacoanele de perfuzie, care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide
biologice,
• ghipsul necontaminat cu lichide biologice,
• hârtia,
• resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase),
• sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în
contact cu sângele sau cu alte lichide biologice etc.;
Deşeurile periculoase - care la rândul lor se clasifică în:
1. Deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice,
material biopsic.
2. Deşeuri infecţioase - care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte fluide
biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor
(seringi, ace, recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide, deșeuri biologice,
câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese,
pansamente, materiale de laborator folosite etc.).
3. Deşeurile înţepătoare-tăietoare, sunt reprezentate de ace, catetere, seringi cu ac,
lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator, care au venit în
contact cu material infecţios.
4. Deşeurile chimice şi farmaceutice, includ serurile şi vaccinurile cu termen de
valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe
chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de
curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare
sau cu termenul de valabilitate depăşit [13,35].

Gestionarea deșeurilor. Segregarea este una din cele mai importante etape în cadrul
programului de gestionare cu succes în gestionarea deșeurilor instituțiilor medicale. Datorită
faptului că doar circa 10 – 25% din deșeurile activității medicale sunt caracterizate de un nivel
înalt de risc, costul pentru prelucrare şi distrugere poate fi redus considerabil daca se utilizează
o metodă de izolare adecvată. În acest motiv se recomandă ca segregarea şi ambalarea să se
efectuieze conform sistemului de separare a deşeurilor după trei categorii (Periculoase,

34
tăietor-înțepătoare și nepericuloase). În cazul cînd o asemenea selectare nu se respectă,
întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca fiind periculoasă.
Ambalarea deșeurilor. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact
direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se
elimină o dată cu conţinutul (Figura 64). Codurile de culori ale ambalajelor în care se
colectează deşeurile:
a. galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi
farmaceutice).
b. negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
c. “pericol biologic” - pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte
pictograma "biohazard" . Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc
pictogramele adecvate pericolului: “inflamabil”, “corosiv”, “toxic” etc. [13,35].

Figura 64. Ambalarea deșeurilor infecţioase şi tăietoare-înţepătoare [80].

Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben
(Figura 65 a). Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la
acţiuni mecanice (Figura 65 b). Cutiile pot fi confecţionate din plastic sau carton de rezistenţă
suficientă pentru deşeurile tăietor prevăzute cu un capac care să permită introducerea deşeurilor
şi să împiedice scoaterea acestora după umplere. [13,35]

Figura 65. (a) Ambalarea deșeurilor infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare.

(b) Ambalarea deșeurilor tăietoare-înţepătoare [81,82].

35
 Deșeurile tăietoare-înțepătoare identificate cu codul 18 01 01 în Lista deșeurilor și
anexa la prezentul Regulament sanitar urmează să fie colectate în recipiente din material
impermeabil, plastic rigid rezistent la acțiuni mecanice sau în cutii din carton cu capacitatea de
stocare a deșeurilor constituie una dintre următoarele cantități: 1,25; 2,5; 5; 10; 15 și 20 litri.
Sunt prevăzute cu o deschizătură capabilă să recepționeze seringa asamblată cu ac de toate
dimensiunile standard de pînă la 20 ml inclusiv.

36