POLUAREA FONICĂ

ZVORIȘTEANU YASMINE XII D

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care cauzează

instabilitate, dezordine şi duc la disconfortul sau chiar afectarea sănătăţii organismelor vii
din acel mediu. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din
activităţile umane. Principala cauza a poluării, cum este şi de imaginat este omul. Printre
felurile în care omul poluează planeta de menţionat sunt extinderea construcţiilor, consumul
de materiale (schimbarea uleiului la maşină, vopsirea unei case şi chiar masa de prânz sunt
exemple de consumuri care cauzează poluarea mediului) şi reziduurile menajere.
Omul trăieşte în lumea sunetelor şi zgomotului. Sunetul se defineşte prin vibraţiile
mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv. Sunetul s-a integrat în viaţa
noastră cotidiană încât rareori suntem conştienţi de toate funcţiile sale. El ne oferă momente
de distracţie când ascultam o simfonie sau cântecul pasărilor. Ne permite să comunicăm cu
familia şi prietenii noştri prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizează de apropierea
unui automobil, ne atrage atenţia atunci când sună telefonul,când bate cineva la uşa, când
sună sirena unui vapor. Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat. Unitatea de măsura a
intensităţii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de măsura relativa, având ca baza
logaritmul raportulu i între intensitatea zgomotului dat şi inte nsitatea de referinţa, stabilită
convenţional ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0, 0002 dine/cm şi care a fost
considerată ca limita de jos a sunet elor audibile de către om. Ţinând seama de scara
logaritmica, înseamnă ca sunetele cu intensitatea de 10 , 20, 30 db reprezintă depăşirea de
10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii.

Surse de poluare sonora: Sursele de poluare sonora sunt foarte numeroase si diferite
Acestea sunt: -circulatia sau transporturile; -industria; -constructiile si montajele; -comertul;
-telefonia mobila; -discotecile si cluburile; -petardele si artificiile; -muzica; -copiii in
terenurile de joaca (ţipetele lor înregistrează 70-80 dB) -terenurile sportive si stadioanele
(zgomotele prove nite d e la ac estea fiind de pe ste 100 dB) -animalele pot tulbura
liniştea,mai ales noaptea. Lătratul unui câine înregistrează intentitati sonore de 70-80 dB.
Masurile de combatere a zgomotelor se impun ca o necesitare de prim ordin si ele sunt foarte
numeroase. Astfel pentru a diminua zgomotul produs de traficul rutier,perdelele forestiere
constituite din arbori si arbuşti au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 dB.
Efectele poluării sonore pot fi: Ca orice alt tip de poluare si poluarea fonica are numai
efecte negative in special pentru om. Poluarea fonica produce stres, oboseala, diminuarea sau
pierderea capacitaţii auditive, instabilitate psihică, randament scăzut, fisurarea clădirilor,
spargerea geamurilor e tc.
 Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteza mare, la elicoptere, la apropierea
furtunii, explozii, cutremure, in timpul zborului avioanelor supersonice. Infrasunetel e sunt
foarte greu absorbite, deci se atenuează puţin cu distanta. Infrasunetele ca si ultrasunetele
sunt percepute de sugari, animale si pasări. La adulţi infrasunetele produc ameţeala, voma,
un fals efect de euforie, sau chiar efecte cumulate. Ultrasunetele au frecvente de 20000Hz - 1
miliard Hz. Sunt produse în natură, în industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele
recepţionează ultrasunetele iar lilieci utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea in
timpul nopţii. La om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţa sau
chiar pierderea echilibrului. Ultrasunetele distrug bacteriile, viruşii cum ar fi: bacilul
tuberculozei, virusul gripei, al tifosului…
Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditiva ajunge la
sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele resimţite
de om sunt:
 reducerea atenţiei, a capacitaţii de munca, deci creste riscul producerii accidentelor;
 instalarea oboselii auditive care poate dispărea o data cu dispariţia zgomotului;
 traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp scurt. Aceste traume
pot fi ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului;
 scăderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficiența in
recunoaşterea culorilor;
 surditate la perceperea sunetelor de înalta frecventa.
Zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor,
instrumentelor. Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee sau tehnici specifice
sursei de zgomot.

Nivelul aproximativ de decibeli al unor sunete

 Respirația -10 dB
 Şoapta -20 dB
 Murmurul produs de o clasa de elev -50 dB
 Conversaţia -60 dB
 Traficul la orele de vârf - 80 dB
 Mixerul de alimentare - 90 dB
 Strada aglomerata – 90 dB Un tren in mişcare - 100 dB
 Fierăstrăul cu lanţ - 110 dB
 Un avion in mişcare - 120 dB
 Zgomotul produs de o puşcă - 140 dB
Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul
sonic normal.
Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoacă senzaţia de durere,
iar de 150 decibeli este insuportabil (în secolele trecute exista termenul de moarte sub
clopot).