III.1.1.2.

Metoda integrală

Metoda integrală se bazează pe rezultatele obţinute la integrarea ecuaţiei (III.1.1), pentru

diferite valori ale lui n.
În tabelul III.1.1, se trec formele diferenţiale şi integrale corespunzătoare diferitelor
ordine de reacţie şi dimensiunile corespunzătoare:

Tabelul III.1.1. Ecuaţii cinetice diferenţiale şi integrale corespunzătoare diferitelor

ordine de reacţie
Ordinul Ecuaţii de viteză
de Dimensiunile lui k
reacţie Forma diferenţială Forma integrală

0 -(dc/dt) = k0c0 c0-ct = k0t [conc] [timp]-1

1 -(dc/dt) = k1c1 Ln(c0/ct) = k1t [timp]-1
2 -(dc/dt) = k2c2 ct-1-c0-1 = k2t [conc]-1 [timp]-1
3 -(dc/dt) = k3c3 ct-2-c0-2 = 2k3t [conc]-2 [timp]-1
.
.
.
n -(dc/dt) = kncn ct-(n-1)-c0-(n-1) = (n-1)knt [conc]-(n-1) [timp]-1

Metodele integrale de determinare a ordinului de reacţie pot fi analitice sau grafice.

a) Metodele integrale analitice sau de calcul se bazează pe utilizarea expresiilor
integrale corespunzătoare diferitelor valori ale ordinului de reacţie, în care se
substituie datele experimentale referitoare la concentraţie şi timp. Ecuaţia care
dă valori constante pentru k, ne dă ordinul de reacţie.
b) Metodele integrale grafice se bazează pe reprezentarea grafică a dependenţei
dintre funcţia concentraţiei diferitelor ordine de reacţie şi timp.
n=0 f(c) = c
n=1 f(c) = lg c
n=2 f(c) = c-1
n=3 f(c) = c-2
 Pentru cazul în care se obţine o dreaptă, forma funcţiei, indică ordinul de reacţie.
Literatura de specialitate cuprinde şi alte metode de evaluare a parametrilor cinetici, din
care face parte şi metoda timpului de înjumătăţire.