Cap. I.

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, folosirea cosmeticelor s-a interferat cu dezvoltarea socială a
omului. Primul utilizator de vopsele pentru faţă şi corp a fost omul preistoric, denumit Pict
(semnificaţia cuvântului pict este cea de „pictat”), care şi-a pictat sau tatuat pielea cu pigmenţi
naturali pentru a alunga spiritele rele sau pentru a-şi speria duşmanii. Şi în zilele noastre, unele
triburi din Africa sau America de Sud procedează la fel.
Uleiurile aromate şi esenţiale au avut un rol însemnat în ritualurile religioase şi
ceremoniile egiptene şi babiloniene. Pe de altă parte, utilizarea de către egipteni a carbonatului
de cupru, aplicat pe pleoape pentru a le proteja ochii de razele puternice ale soarelui ilustrează
faptul că produsele cosmetice au fost considerate ca mijloace de protejare a sănătăţii şi de
înfrumuseţare.
Acceptarea cosmeticelor a fluctuat de-a lungul veacurilor. Folosirea excesivă a fost
urmată de o reîntoarcere la naturaleţe şi simplitate, la începutul secolului al XIX-lea, în special în
Anglia, în epoca Victoriană.
Între anii 1930-1940, progresele industriei cinematografice, în special de la Holywood, şi
popularitatea vedetelor, a căror ţinută şi machiaj reprezentau modele pentru toate femeile de pe
mapamond, au constituit o rampă de lansare pentru diferite mărci de produse cosmetice şi
parfumuri. De altfel, şi în zilele noastre cele mai cunoscute parfumuri sunt cele în care
campaniile promoţionale pentru marile firme producătoare sunt prezentate de vedete din
domeniul modei, muzicii , teatrului sau filmului.
Deşi ar părea paradoxal, şi primul război mondial a contribuit la dezvoltarea industriei
cosmetice. Astfel, lipsa materiilor prime necesare fabricării săpunului au determinat căutarea
unor alternative, ceea ce a determinat apariţia detergenţilor sintetici, baza şampoanelor de astăzi.
Utilizarea cosmeticelor în ţările civilizate a intrat în cotidian încă de la cea mai fragedă
vârstă. Începând cu cremele, pudrele, uleiurile şi şampoanele speciale pentru sugari, folosirea
preparatelor de curăţire, întreţinere şi înfrumuseţare se amplifică progresiv, atingând la
adolescenţă şi la vârsta adultă limite dificil de perceput, situându-se la nivelul obişnuinţei, al
simbiozei cu individul. În ultimii 60 de ani, vânzările de articole cosmetice şi toaletă s-au
multiplicat de mai mult de 60 de ori. În acest context, industria produselor cosmetice, de articole
de întreţinere şi de toaletă, se dovedeşte a fi printre cele mai profitabile ramuri ale economiei.
Mai mult încă economiştii consideră că aceată industrie este foarte puţin dependentă de recesiune
economică, deoarece în perioadele de recesiune oamenii nu-şi por schimba maşina, renunţă la un
nou televizor sau la o haină mai scumpă, dar nu încetează să se spele pe cap sau să se îngrijească
iar femeile nu renunţă la machiaj.
Progresul uriaş al domeniului, de la artă la ştiinţă, începe în secolul al XX-lea, datorită
diversificării materiilor prime, abordării pe baze ştiinţifice a preparatelor, şi nu în ultimă instanţă
apariţiei şi dezvoltării legislaţiei în domeniu, menită să protejeze consumatorul.
Dezvoltarea industriei chimice, care a oferit numeroase ingrediente sub diferite forme şi
cu noi grupe funcţionale, care au fost introduse în produsele cosmetice finite, a făcut necesară
apariţia unei legislaţii corespunzătoare. Clasificarea ingredientelor şi etichetarea obligatorie a
produselor a fost introdusă în SUA în anul 1966.
Ultima inovaţie în domeniu a fost introducerea ingredientelor active, care incluse în
produsele cosmetice de îngrijire sau articole de toaletă, aduc beneficii organului ţintă, fie ca
aceasta este pielea, părul, membranele mucoase sau dinţii. Aceste ingrediente au îndepărtat
cosmeticele de ţinta aparenţei (modificarea aspectului sau mirosului corporal) şi le-au atribuit
funcţionalitate, clamând diferite acţiuni asupra trupului cum ar fi hidratarea, reducerea sau
încetinirea fenomenelor asociate cu îmbătrânirea, protejarea faţă de diferitele agresiuni ale
mediului (radiaţii UV, ploaie, vânt, praf etc.)
Concurenţa acerbă din domeniu a avut ca rezultat crearea de noi materii prime, care
trebuie să îndeplinească numeroase cerinţe:
- să fie eficiente;
- să fie sigure;
- să aibă caracter de noutate;
- să fie biocompatibile;
- sa fie accesibile.
Progresul diferitelor ştiinţe şi dezvoltarea altora noi (biologia moleculară,
biotehnologiile) au determinat apariţia a noi materii prime, marea lor majoritate produse din
surse naturale, cu un grad ridicat de puritate iar altele, cele mai noi, produse de microorganisme
manipulate genetic.
 Noile ingrediente active au determinat creşterea interesului pentru obţinerea de vehicule
adecvate, astfel încât ingredientul activ să-şi atingă cu uşurinţă ţinta. Aceasta a determinat
dezvoltarea fără precedent a cercetării în domeniu. În paralel cu dezvoltarea şi diversificarea
industriei au fost dezvoltate şi perfecţionate tehnicile de analiză şi control. Astfel cu numai
douăzeci de ani în urmă au fost introduse procedeele biometrice care permit investigarea
progresivă şi noninvazivă a proprietăţilor pielii, cum ar fi gradul de hidratare, elasticitatea şi
analiza microscopică a acesteia.
Evoluţia rapidă a cosmeticii în paralel cu elaborarea şi înbunătăţirea legislaţiei menită să
protejeze consumatorul au contribuit la creşterea credibilităţii cosmetologiei atât în faţa
consumatorului cât şi a cercetătorilor. La dezvoltarea cosmetologiei îşi aduc aportul ştiinţele pure
şi cele aplicate ca anatomia, chimia, biologia, fizica, bioingineria, microbiologia, toxicologia,
dermatologia, statistica, fiziologia.