Cosmetice vs.

Cosmeceutice

Introducere
De la începutul existenței umane, produsele cosmetice au fost foarte importante în
asigurarea stării de sănătăte și a igienei corporale, fără a minimiza valențele lor
spirituale. Originea produselor cosmetice se pierde în negura timpurilor și este de
obicei atribuită vechilor egipteni, secondați de vechii sumerieni. Primele atestări
documentare ale cosmeticelor figurează în papirusul Ebers (1600 î.Hr.).
Cosmetologia ca știință, prin cele două ramuri reprezentative, cosmetologia
integrală și cosmetologia decorativă, este astăzi în măsură să managerieze
problemele de bioestetică și să studieze mijloacele individuale de menţinere a pielii
în perfectă sănătate și frumuseţe pe un interval de timp cât mai lung posibil.
În acest context, asigurarea asistenţei farmaceutice a populaţiei din țara noastră
implică furnizarea de servicii competente, în scopul realizării corecte a
tratamentelor nu doar cu medicamente, ci și cu alte produse pentru sănătate, printre
care figurează și produsele cosmetice (Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 639
din 05.06.2006).
Cosmetice. Cosmeceutice. Definiții. Aspecte de reglementare. Clasificare
Și în prezent, cosmeticele, în marea lor varietate de prezentare și compoziție, își
păstrează aceleași atribute ca la începutul existenței lor, cu apariția și a altor
categorii de produse hibride sau borderline reprezentate de cosmeceutice și
nutricosmetice.
Conform Cosmetic Products Notification Portal (CPNP), sistemul de notificare
online creat pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al
Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetice, produsul
cosmetic este definit ca „orice substanţă sau amestec care urmează să fie pus în
contact cu diverse părţi externe ale corpului uman, precum piele, păr, unghii, buze,
organe genitale externe, sau cu dinţii și mucoasa bucală, cu scopul exclusiv sau
principal de a le curăţa, a le parfuma, a le modifica aspectul și/sau a le corecta
mirosurile corporale și/sau a le proteja ori a le menţine în bună stare“. În sensul
definiţiei, anumite articole nu sunt considerate produse cosmetice: de exemplu,
perucile sau dispozitivele (aparatele) de înfrumuseţare nu sunt considerate produse
cosmetice. Există anumite articole care sunt impregnate cu produse cosmetice (ex.:
șerveţele demachiante, serveţele parfumate etc.).
Clasificarea produselor cosmetice este diversă, dar ne vom rezuma la cea care
corespunde scopurilor specificate în definiţia produsului cosmetic reprezentate în
industria produselor cosmeticelor europene de produse pentru:

 îngrijirea pielii, inclusiv protecţie solară și alte produse de îngrijire a pielii;

 îngrijirea părului, inclusiv șampoane, balsamuri;
 îngrijirea corpului, inclusiv deodorante și o gamă largă de articole de toaletă;
 produse decorative, inclusiv pentru îngrijirea unghiilor, ochilor.

Produsele cosmetice conțin ingrediente cosmetice definite ca „orice substanță sau

preparat de origine sintetică ori naturală folosit în compoziția unui produs cosmetic,
cu excepția impurităților din materiile prime folosite, materialelor tehnice auxiliare
folosite în prepararea produsului final, dar care nu sunt prezente în acesta, și a
materialelor folosite în cantități strict necesare ca solvenți sau purtători de parfum
ori compoziții aromatice“.
Înregistrarea și notificarea produselor cosmetice în România
Documentaţia de notificare cuprinde în principal două părţi:

 informaţii privind producătorul/ importatorul produsului cosmetic,

 informaţia produsului cosmetic (I.P.C.) (tabelul 1).
Principalele acţiuni urmărite prin aplicarea cosmeticelor sunt: menţinerea hidratării
normale, a gresării fiziologice a tegumentului, revitalizarea pielii, creșterea
turgescenţei, a conţinutului în elemente minerale și proteine.
Datele prezentate în tabelul 1 evidențiază toate aspectele de reglementare care
vizează materiile prime folosite la obținerea produselor cosmetice, descrierea
detaliată a fluxului tehnologic, cu respectarea principiilor de bună practică de
fabricaţie pentru produsele cosmetice, controlul produsului cosmetic, stabilitatea
acestuia și mai ales evaluarea riscului pentru sănătatea umană a produsului
cosmetic și elemente de cosmeto-vigilență.
Conceptul de cosmeceutice a fost creat în 1961 de Raymond Reed, fondator al
Societății Chimiștilor Cosmeticieni din Statele Unite ale Americii, dar a fost
popularizat de dermatologul american dr. Albert Kligman, de la Universitatea din
Pennsylvania, în 1984, pentru a defini substanțele biologic active (cosmetic active)
care nu pot fi încadrate drept cosmetice sau ca medicamente.
În ultima perioadă de timp a fost posibilă diferenţierea preparatelor cosmetice de
cele biocosmetice care conţin substanţe biologic active, apropiate de preparatele de
uz dermatologic și care realizează o cosmetică terapeutică.
Substanţele biologic active (hormoni, vitamine, enzime, alcaloizi, aminoacizi,
antibiotice, antiseptice, astringente, dezodorizante, substanţe fotoprotectoare,
compuși cu fluor) acţionează ca un adjuvant eficient în revitalizarea și menţinerea
troficităţii pielii.
Cosmeceuticele sunt folosite atât pentru hrănirea, cât și pentru îmbunătățirea
aspectului pielii, mai ales în produsele anti-aging, și au fost, de asemenea,
documentate ca fiind agenți activi în vindecarea diverselor afecțiuni dermatologice.
Cosmeceuticele nu sunt reglementate ca atare în Uniunea Europeană, Statele Unite
ale Americii sau Japonia. În Uniunea Europeană, cele mai multe sunt considerate în
continuare produse cosmetice. Nu există nici o încadrare juridică recunoscută
pentru cosmeceutice, oriunde în lume, comparativ cu definiția legală a unui
cosmetic sau a unui medicament.
Pentru conceptul de cosmeceutice se pot folosi mai mulți termeni sinonimi, cum ar
fi: „produse cosmetice de performanță“, „produse cosmetice funcționale“,
„dermaceutice“, „cosmetice active“, „fitocosmetice“, „skinceutice“ și
„nutricosmetice.
Clasificarea cosmeceuticelor
Datorită creșterii popularității cosmeceuticelor, acestea sunt special preparate și
comercializate în diferite categorii pentru îngrijirea corpului, îngrijirea feței,
îngrijirea pielii, îngrijirea și creșterea părului, dar și în cosmeceutice pentru
protecție solară. Aceste preparate conțin de obicei ingrediente care previn sau
modifică procesul de îmbătrânire cutanată, ce este în mare parte cauzat de molecule
de oxigen puternic reactive, care afectează structura pielii extrinsec sau intrinsec.
Există mulți compuși de origine vegetală ce se găsesc în diferite preparate
cosmeceutice, cum ar fi: quercetolul, hesperina, diosmina, nangiferina, luteina,
licopenul, acidul rosmarinic, acidul elagic și acidul clorogenic.
În ciuda folosirii răspândite a substanțelor de origine vegetală în cosmeceutice,
foarte puține dintre aceste cosmeceutice prezintă dovezi științifice asupra
eficacității lor. Un raport recent arată că studiile clinice publicate au fost efectuate
doar pe soia, ceai verde și negru, rodie și curmale pentru tratamentul extrinsec al
îmbătrânirii.
Din cauza lipsei de studii clinice și preclinice cu substanțele naturale din
cosmeceutice în ceea ce privește eficacitatea și siguranța folosirii lor, există o
nevoie urgentă de validare științifică a acestor preparate.
Caracteristicile dezirabile ale produselor cosmeceutice vizează eficacitatea,
siguranța, concentraţia optimă, forma biologic activă, formularea, capacitatea de
penetrare, stabilitatea, retenţia la nivelul pielii, inovația, brevetarea, metabolismul
la nivelul pielii și o tehnologie accesibilă de fabricare.
Evaluarea unui nou produs cosmeceutic care revendică un efect fiziologic benefic
trebuie să răspundă cel puțin acestor trei cerințe:
1. Poate ingredientul activ să penetreze stratul cornos și să fie cedat în concentrații
suficiente pentru ținta vizată în piele, într-un interval de timp în concordanță cu
mecanismul său de acțiune?
2. Ingredientul activ prezintă un mecanism biochimic specific de acțiune în
celula-țintă sau țesut din pielea umană?
3. Sunt publicate studii peer-review, studii dublu-orb, studii clinice controlate
placebo, statistic semnificative pentru a dovedi eficacitatea?
Principalele clase de substanțe biologic active utilizate la obținerea cosmeceuticelor
sunt redate în tabelul 2.
 
De asemenea, sunt luate în considerare și următoarele aspecte legate de:

 excipienții utilizați pentru asigurarea formulării, stabilității (surfactanți,

emulgatori, agenți de creștere a vâscozității, apă);
 tehnologia de obținere adecvată;
 controlul calității produsului, stabilitatea produsului.
În ceea ce privește formularea cosmeceuticelor, nanotehnologia reprezintă o soluție
de moment. Utilizarea nanoparticulelor în cosmeceutice asigură:

 stabilitatea ingredientelor cosmetice (vitamine, acizi grași nesaturați și

antioxidanți) prin încapsulare;
 o protecție eficientă a pielii la acțiunea razelor ultraviolete;
 aspect estetic plăcut (de exemplu, în produsele de protecție solară minerale);
  direcționarea ingredientului activ la locul dorit;
 eliberarea controlată a ingredientelor active pentru efect prelungit.

Studiile publicate privind acțiunea topică a cosmeceuticelor sunt necontrolate și

sunt efectuate pe grupuri mici de studiu. Producătorii trebuie să finanțeze studiile
clinice controlate, dublu-orb, pentru a demonstra eficacitatea acestor produse (așa
cum a fost făcut pentru acidul retinoic).
Produsele cosmeceutice conțin doar câteva metale, printre ele numărându-se zincul,
cuprul, seleniul, stronțiul, magneziul, manganul sub formă de săruri și complecși
organici.
Metalele au funcții specifice atunci când acționează asupra pielii, funcții de obicei
asociate cu rolul lor de cofactori necesari în activitatea metaloenzimelor;
mecanismele asociate metalelor individuale sunt variate.
Unii compuși metalo-organici funcționează foarte bine singuri; de exemplu, zinc
piritionul și sulfura de seleniu sunt agenți antifungici care pot fi folosiți și ca agenți
antimătreață. Zincul este, de asemenea, asociat cu proteine antioxidante și cu
metalotionina.
Cuprul este un cofactor în cazul multor proteine (liziloxidaza și prolilhidroxilaza)
implicate în sinteza colagenului. Seleniul este un cofactor în cazul unor enzime
antioxidante (glutationperoxidaza și tioredoxinreductaza).
Unele metale și complecșii lor sunt colorați (de exemplu, cuprul este albastru-
verde), astfel încât poate fi o provocare estetică utilizarea lor la doze mari.
Sărurile metalice, de asemenea, pot afecta stabilitatea și eficacitatea agenților de
îngroșare din formulare.
De exemplu, avobenzona folosită ca filtru de protecție solară UVA poate fi inhibată
de Zn din formula fotoprotectoare, rezultând:

 cristalizarea avobenzonei din soluție,

 colorarea produsului (îngălbenire),
 scăderea eficacității protecției solare.

Peptidele bioactive sunt folosite din ce în ce mai mult în conținutul produselor

pentru îngrijirea tenului. Există mai multe motive ce justifică acest interes ridicat
pentru peptidele bioactive, iar cel mai important este activitatea biologică pe care o
au asupra tenului. Peptidele au o contribuție semnificativă în foarte multe procese
naturale ce țin de îngrijirea tenului, precum modularea proliferării celulare, migrația
celulelor, inflamația, angiogeneza, melanogeneza, sinteza și reglarea proteinelor.
În plus, peptidele folosite au de obicei în componență L-aminoacizi, care în general
nu sunt imunogeni și din ei se obțin aminoacizi individuali. Deși sinteza peptidelor
este simplă și scalabilă, prețul lor este influențat de numărul de aminoacizi de care
este nevoie și de tipul acestora.
Proprietățile care se aplică unui ingredient cosmeceutic se aplică și peptidelor
bioactive, incluzând aici activitatea reproductibilă, stabilitatea, siguranța,
formularea și eliberarea. Având în vedere variațiile în secvența aminoacizilor,
numărul de aminoacizi, folosirea derivaților din aminoacizi, numărul de posibile
peptide este infinit. Unele peptide cu secvențe cunoscute prezintă interes în rândul
industriei cosmeceuticelor, cum ar fi pal-KTTKS - palmitoyl-lysine-
threoninethreonine-lysineserine (Matrixyl), Ac-EEMQRR - acetyl-glutamate-
glutamate-methionineglutamine-arginine-arginine (Argireline) și tripeptidul Cu-
glycine-histidine-lysine, Cu-GHK.
Peptida pal-KTTKS este un fragment de colagen dermal uman care stimulează
producția de colagen nou și a fost propusă pentru tratarea rănilor. Sinteza pal-
KTTKS funcționează și în stimularea producției de colagen in vitro. De asemenea,
la niveluri scăzute, pal-KTTKS reduce excesul dermal de GAG, acest efect
contribuind la tratamentul antirid. La fel ca și KTTKS, GHK este tot un fragment
de colagen dermal. Cuprul este un element esențial pentru activitatea liziloxidazei,
o enzimă implicată în sinteza colagenului. Cu-GHK a stimulat vindecarea rănilor,
crescând producția de colagen.
Ac-EEMQRR este descrisă drept un Botox-like, care „relaxează“ mușchii implicați
în crearea ridurilor faciale.
Peptida pal-KTTKS este foarte eficace, cu rezultate la concentrații foarte scăzute in
vitro. S-a dovedit că pal-KTTKS îmbunătățește aspectul pielii cu riduri. Această
peptidă este bine tolerată de către participanții la experiment, nu irită pielea și nici
nu intervine în funcția de barieră a pielii.
Comparativ cu pal-KTTKS, alte peptide necesită concentrații mai mari, cum ar fi
2% pentru Cu-GHK și chiar 10% pentru Ac-EEMQRR. Un dezavantaj îl reprezintă
rata scăzută de penetrare a peptidelor, în special în cazul creșterii numărului de
aminoacizi reziduali. O soluție constă în adăugarea în formulă a palmitatului, care
crește absorbția prin piele.
 Un alt dezavantaj este prețul. Dacă numărul de aminoacizi reziduali crește, costul
peptidei devine și el mai ridicat. Ca urmare, un număr mic de peptide poate fi
folosit în produsul final (acceptabil dacă peptida este puternică) sau costul
produsului final este ridicat.
Perspectivele dezvoltării cosmeceuticelor vor viza următoarele direcții:

 validarea eficacității ingredientelor, în special a extractelor naturale, a

compușilor de origine vegetală;
 orientarea spre produsele naturale și extracte care vor continua să înlocuiască
materialele chimice;
  conceperea unor sisteme de eliberare mai complexe și eficiente, oferind
eliberarea controlată a substanțelor bioactive;
 cercetarea și dezvoltarea sistemelor de tip nanostructuri (lipozomi, niozomi,
nanocristale);
  descoperirea de noi substanțe bioactive fotoprotectoare cu spectru larg de
protecție solară;
 reglementarea și armonizarea legislativă globală în domeniul
cosmeceuticelor.

Concluzii
Industria cosmeticelor reglementată și cvasiarmonizată se caracterizează prin
strategii de marketing extrem de competitive și depinde de capacitatea sa de a
introduce rapid noi produse inovative pe piață.
Se poate concluziona cu ușurință că piața cosmeceuticelor va continua să evolueze
în paralel cu progresele care vor fi făcute în sensul armonizării și reglementării
legislative globale, al asigurării stabilității, eficacității și siguranței acestor produse.