Fișa de lucru nr.

10
(Politica comercială a UE. Acordurile comerciale)

10.1. Concepte fundamentale

Taxa medie (Simple average ad-valorem duty) reprezintă media simplă a ratelor taxelor vamale
exprimată ad-valorem (%).

Duty-free exprimă ponderea subpozițiilor din numărul total de subpoziții din cadrul unui grup de
produse care sunt scutite de taxe.

Non-ad valorem duties arată ponderea taxelor specifice în totalul taxelor vamale aplicate pentru
subpozițiile din șase cifre ale nomenclatorului vamal.

Taxele antidumping (ADP) definesc un instrument de politică comercială aplicat de UE pentru a

rectifica situația rezultată din dumpingul de mărfuri și efectul său de denaturare a comerțului.

Taxele compensatorii (CVD) definesc acțiunile întreprinse de țările membre UE, de obicei sub
forma unor taxe majorate pentru a compensa subvențiile acordate producătorilor sau exportatorilor din
țara exportatoare non-membre UE.

Clauza de salvgardare (SVG) permite, în anumite condiții, unei părți contractante să recurgă la
măsuri de urgență (restricționarea temporară a importurilor unui produs) pentru protecția împotriva
unor importuri cauzatoare de prejudicii grave producătorilor naționali sau unor industrii interne.

Rata de utilizare preferențială (PUR) reprezintă raportul dintre exporturile sau importurile
preferențiale și exporturile sau importurile eligibile pentru preferințe. Eligibilitatea pentru preferințe
este determinată prin compararea tarifului CNCMF aplicat și a tarifului preferințial.
 10.2. Exerciții practice

I. UE este o economie deschisă, cu toate că apelează la tarife vamale și la măsuri netarifare în

relațiile comerciale externe. Plecând de la următoarele date statistice, realizați o interpretare sintetică
privind măsurile tarifare și cele netarifare aplicate de UE și de alte economii importante în comerțul
internațional.

Tabelul 1. Tarifele vamale aplicate în condițiile CNCMF (%)

Non-ad Ponderea produselor Numărul de linii
Taxa medie Duty-
Economie valorem cu taxe ad-valorem tarifare unde e
ad-valorem free
duties >15% aplicată CNCMF
UE 5,1 29,0 5,0 4,4 9482
SUA 3,4 47,3 8,4 2,7 11610
China 7,5 8,3 0,3 5,0 8548
Japonia 4,4 53,1 3,5 3,6 9725
Coreea de Sud 13,6 16,9 0,5 10,7 12563
India 15,0 3,2 4,8 29,5 11964
Canada 3,9 77,8 1,5 6,5 6826
Rusia 6,6 15,7 9,3 1,7 12287
Brazilia 13,3 5,1 0 35,0 10300
Sursă: World Tariff Profiles, 2021.

Tabelul 2. Măsuri netarifare aplicate de marile economii ale lumii

UE SUA China Japonia Rusia India
Anchete ADP
a. Inițiate 12 89 4 1 4 92
b. Implementate 8 21 9 1 5 7
c. Retrase 2 1 6 0 0 30
Anchete CVD
d. Inițiate 3 30 4 0 0 6
e. Implementate 3 13 2 0 0 4
f. Retrase 0 0 0 0 0 0
Anchete SVG 0 1 0 0 0 1
Sursă: World Tariff Profiles, 2021.
 II. Tarifele vamale și măsurile netarifare aplicate de Uniunea Europeană prin politica sa comercială
se află în conformitate cu prevederile GATT/OMC. Identificați care dintre următoarele enunțuri sunt
adevărate cu privire la rolul UE în cadrul OMC.

1. Doar o parte dintre țările membre ale Uniunii Europene sunt membre ale OMC, printre ele numărându-se
și România.
2. Uniunea Europeană urmărește să se asigure că politica sa comercială este aplicată de către toți membri
OMC.
3. Obiectivele UE la OMC vizează menținerea sistemului comercial mondial echitabil, previzibil și bazat pe
reguli comune, aplicarea acestor reguli comune de către toți membrii, interacțiunea cu țările non-membre,
cât și cu alte organizații internaționale, precum și facilitarea accesului țărilor în curs de dezvoltare în
OMC.
4. Direcțiile de acțiune ale OMC vizează, printre altele, soluționarea disputelor comerciale ale UE cu
diferite țări în folosul economiei europene.
5. UE este reprezentată la OMC de către Comisia Europeană, care are persoane desemnate în toate
structurile OMC, inclusiv în Consiliul General.
6. Comisia Europeană are nevoie de permisiunea oficială a Consiliului UE și a Parlamentului European
pentru a negocia acordurile comerciale din cadrul OMC.

III. Uniunea Europeană urmărește să se asigure că politica sa comercială ajută la promovarea

dezvoltării durabile prin acordurile comerciale ale UE și stimulentele speciale pentru țările în curs de
dezvoltare.
Negocierile acordurilor comerciale se desfășoară în conformitate cu normele prevăzute la articolul
218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. De multe ori, rectificarea și implementarea
unui acord comercial necesită mulți ani, ținând cont de etapele implicate. Identificați activitățile
specifice pentru cele 7 etape necesare încheierii unui acord comercial.

1. Faza de inițiere; A. Comisia Europeană analizează și revizuiește textul acordului

2. Negocierea;
3. Finalizarea negocierilor;
4. Semnarea;
5. Aprobarea/dezaprobarea.
comercial, după care îl trimite către Consiliul UE și Parlamentul
European. După consultarea textului și formatarea lui, el este trimis
înapoi către CE.
B. Consiliul UE poate decide dacă propunerea finală înaintată de către
Comisia Europeană va fi aprobată pentru aplicarea provizorie sau
integrală a prevederilor acordului.
C. Odată cu rectificarea de către partenerul de comerț, Consiliul UE
adoptă decizia de a aviza acordul comercial și publică această decizie
în Monitorul oficial.
D. În această etapă, Comisia Europeană analizează impactul pe care
acordul comercial ar putea să îl aibă și stabilește o întâlnire
consultativă publică.
E. Realizarea acestei etape depinde de caracterul acordului comercial.
Pentru acordurile la care UE are competențe exclusive, aplicarea lor se

6. Aplicarea provizorie sau
integrală
7. Intrarea în vigoare
realizează odată cu rectificarea de către partenerul de comerț. În cazul
competențelor mixte, acordul comercial trebuie să fie aprobat și de
către guvernele statelor membre.
F. Comisia Europeană elaborează propunerea finală a textului, după
care o traduce în toate limbile oficiale ale UE, urmând ca apoi să o
înainteze către Consiliul UE pentru aprobare.
G. În timp ce Comisia Europeană informează Consiliul UE,
Parlamentul European și statele membre privind directivele acordului,
Consiliul UE autorizează Comisia Europeană pentru a începe
negocierile.
H. În această etapă, Comisia Europeană informează Consiliul UE și
Parlamentul European cu privire la rundele de negociere și publică
periodic rapoartele de negociere pe site-ul Comisiei.
I. După semnarea de către cele două părți implicate, Consiliul UE trimite
acordul comercial către Parlamentul European. Acesta discută
împreună cu reprezentanți ai sectoarelor implicate și cu alți experți,
după care votează (Da/Nu) cu privire la acordul comercial.

IV. O componentă esențială din politica comercială a UE este reprezentată de acordurile comerciale
încheiate cu diferite țări și parteneri externi. UE negociază acorduri comerciale pentru a-și consolida
economia și a crea locuri de muncă.
Identificați cuvintele-cheie care lipsesc din următoarele fragmente de text și descoperiți principalele
tipuri de acorduri comerciale încheiate de UE cu diferiți parteneri în funcție de conținutul lor.

1. Acordurile comerciale ale UE sunt concepute pentru a crea oportunități mai bune de și
pentru a depăși barierele în calea comerțului. Aceste obiective se realizează în două moduri. Pe de o
parte, prin intermediul acordurilor comerciale se deschid noi pentru produsele și serviciile
europene și sporesc oportunitățile de investire. Pe de altă parte, companiile europene accesează mai
ușor și la prețuri mai mici de care au nevoie, ajutându-le să rămână competitivi. În
același timp, aceste companii pot concura mult mai eficient în străinătate și să mai mult în
țări și regiuni din afara UE.

Cuvinte-cheie: comunicare; companii; clienții; piețe de desfacere; importe; tranzacționare; materiile

prime; exporte.

2. Acordurile comerciale ale UE încheiate înainte de anul 2006 sunt acorduri de tip „prima
generație” (First Generation Agreements) care urmăresc tarifelor vamale. În această
categorie sunt incluse acordurile comerciale încheiate cu țările AELS precum: ,
, , Liechtenstein și Islanda, la care se adaugă țări din zona Mării Mediterane, țările
balcanice, Mexic, Chile și Turcia.
Acordurile de Liber Schimb de tip „ ” (Free Trade Agreements - FTA) urmăresc
cooperarea comercială, cât și în alte domenii precum serviciile, proprietatea și dezvoltarea
sustenabilă. Ele permit deschiderea reciprocă a piețelor cu țările dezvoltate și economiile prin
acordarea accesului preferențial la piețe. Aici se întâlnesc acordurile comerciale cu Japonia,
Singapore, Vietnam, Chile, Coreea de Sud, Canada, Columbia, Peru, Ecuador și țările din America
Centrală.

Cuvinte-cheie: creșterea; Elveția; Suedia; naționale; eliminarea; second hand; privată; Belgia; a
doua generație; Norvegia; intelectuală; emergente.

3. Alte categorii de acorduri se referă la cele de Liber Schimb Profund și Cuprinzător (Deep and
Comprehensive Free Trade Agreements – DCFTA), care permit reciprocă a piețelor, cât și
o colaborare economică mai strânsă între UE și țările vecine, precum: , Georgia și .
Acestora li se adaugă acordurile comerciale nepreferențiale de Parteneriat și Cooperare (Partnership
and Cooperation Agreements - PCA), care urrmăresc eliminarea cotelor tarifare și armonizarea
treptată a țărilor semnatare față de standardele , precum cele încheiate cu Azerbaidjan și
Armenia.
Alte acorduri susțin dezvoltarea comerciale cu țările din Africa, Caraibe și Pacific,
cum sunt acordurile de Parteneriat Economic (Economic Partnership Agreements - EPA), în timp ce
acordurile de Asociere (Association Agreements - AA) se referă la prevederi politice mai largi, cum
sunt cele cu Mercosur, Egipt și Algeria.

Cuvinte-cheie: limitarea; deschiderea; Bulgaria; eliminarea; europene; zonelor; naționale;

Republica Moldova; parteneriatelor; Iran; Ucraina.

V. Studiu de caz! La nivelul anului 2020, Uniunea Europeană avea 77 de acorduri comerciale
încheiate și implementate, dintre care 32 de tip EPA. În același timp, alte 24 de acorduri comerciale
erau în curs de adoptare sau ractificare, dintre care 20 de tip EPA.

Tabelul 3. Comerțul UE cu țările cu care are încheiate acorduri comerciale

Exporturi de bunuri Importuri de bunuri
Miliarde % din comerțul % din comerțul
Partener Miliarde euro
euro extra-UE extra-UE
Elveția 142,4 7,4 108,6 6,3
Țările mediteraneene și din
87,3 4,5 53,9 3,1
Orientul Mijlociu
Turcia 69,9 3,6 62,4 3,6
Norvegia 48,6 2,5 42,1 2,5
Balcanii de Vest 29,3 1,5 21,3 1,2
Europa de Est (țările cu DCFTA) 27,3 1,4 18,8 1,1
Alte țări vecine 17,9 0,9 30,8 1,8
Țările vecine 427,7 21,9 338,0 19,7
Japonia 55,2 2,9 54,9 3,2
Coreea de Sud 45,3 2,3 44,1 2,6
Singapore 24,0 1,2 17,1 1,0
Vietnam 8,8 0,5 34,4 2,0
Canada 33,5 1,7 20,4 1,2
Mexic 30,6 1,6 20,4 1,2
America Centrală 4,9 0,3 5,8 0,3
Africa, Pacific, Caraibe (EPA) 31,7 1,6 33,8 2,0
TOTAL 1932,2 100 1714,3 100
Sursă: European Commission, DG Trade Statistical Guide, August 2021.

Uniunea Europeană acordă o atenție deosebită relațiilor comerciale pe care le are cu țările vecine. În
timp ce formează o piață comună cu țări precum cele din AELS, Andora, San Marino și Turcia, relațiile
UE cu celelalte țări vecine sunt prevăzute în diferite acorduri comerciale cu privire la Politica de
Extindere a UE și la Politica Europeană de Vecinătate (PEV).
Pe de o parte, Politica de Extindere a UE vizează relațiile cu țările din Balcanii de Vest (Albania,
Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Kosovo). Pe de altă parte, PEV a
fost lansată în 2003 cu obiectivul de a evita apariția unor noi linii de demarcație între UE și vecinii săi
și de a consolida prosperitatea, stabilitatea și securitatea tuturor. PEV vizează relațiile cu țările vecine
din estul și sudul UE:
 Parteneriatul Estic: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.
 Parteneriatul Sudic: țările din Marea Mediterană, precum: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban,
Libia, Maroc, Palestina, Siria și Tunisia.
Tabelul 4 surprinde ratele preferințiale folosite în relațiile comerciale dintre UE și țările vecine.

Tabelul 4. Rata de utilizare preferențială (PUR) între UE și țările vecine

PUR la exporturile UE către PUR la importurile UE de la
Partener
parteneri parteneri
Albania 85,7 85,7
Bosnia-Herțegovina 85,9 94,7
Egipt 71,7 94,6
Elveția 74,9 76,7
Georgia 85,8 82,4
Israel 83,6 90,0
Iordania 78,3 80,1
Kosovo 71,2 88,8
Liban 45,8 75,6
Macedonia de Nord 78,6 93,1
Maroc 79,9 96,0
Muntenegru 86,6 87,0
Norvegia 70,2 67,4
Serbia 89,5 88,5
Turcia 85,2 91,2
Ucraina 78,2 88,7
 Sursă: European Commission, DG Trade Statistical Guide, August 2021.

Comisia Europeană publică periodic informații cu privire la acordurile comerciale aflate în stadiul
de negociere. O versiune actualizată este disponibilă aici:
https://circabc.europa.eu/rest/download/a7aab8e0-085d-4e36-826f-cbe8e913cf13 .
În același timp, Comisia Europeană oferă informații cu privire la tipurile de acorduri adoptate,
rectificate sau negociate.
 10.3. Teme pentru seminarul următor

Prezentați în maxim 10 pagini (10 slideuri) acordurile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările
vecine, precum și relațiile comerciale dintre acestea.

1. UE - Armenia;
2. UE - Azerbaidjan;
3. UE - Georgia;
4. UE – Republica Moldova;
5. UE - Ucraina;
6. UE - Algeria;
7. UE – țările AELS (EFTA);
8. UE – Balcanii de Vest (Western Balkans);
9. UE – Marea Britanie;
10. UE - Egipt;
11. UE - Maroc;
12. UE – Israel.

Cerințe:
1. Informații generale privind acordul comercial (scurt istoric al acordului, posibile evoluții,
stadiul actual);
2. Analiză asupra relațiilor comerciale bilaterale (exporturi, importuri, soldul balanței comerciale,
categorii de produse supuse comerțului) din ultimii 4-5 ani.

A se vedea https://policy.trade.ec.europa.eu/eu-trade-relationships-country-and-region/negotiations-
and-agreements_en)
si
https://policy.trade.ec.europa.eu/analysis-and-assessment/statistics_en