Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fișa 10. 2023
Fișa 10. 2023
10
(Politica comercială a UE. Acordurile comerciale)
Taxa medie (Simple average ad-valorem duty) reprezintă media simplă a ratelor taxelor vamale
exprimată ad-valorem (%).
Duty-free exprimă ponderea subpozițiilor din numărul total de subpoziții din cadrul unui grup de
produse care sunt scutite de taxe.
Non-ad valorem duties arată ponderea taxelor specifice în totalul taxelor vamale aplicate pentru
subpozițiile din șase cifre ale nomenclatorului vamal.
Taxele compensatorii (CVD) definesc acțiunile întreprinse de țările membre UE, de obicei sub
forma unor taxe majorate pentru a compensa subvențiile acordate producătorilor sau exportatorilor din
țara exportatoare non-membre UE.
Clauza de salvgardare (SVG) permite, în anumite condiții, unei părți contractante să recurgă la
măsuri de urgență (restricționarea temporară a importurilor unui produs) pentru protecția împotriva
unor importuri cauzatoare de prejudicii grave producătorilor naționali sau unor industrii interne.
Rata de utilizare preferențială (PUR) reprezintă raportul dintre exporturile sau importurile
preferențiale și exporturile sau importurile eligibile pentru preferințe. Eligibilitatea pentru preferințe
este determinată prin compararea tarifului CNCMF aplicat și a tarifului preferințial.
10.2. Exerciții practice
1. Doar o parte dintre țările membre ale Uniunii Europene sunt membre ale OMC, printre ele numărându-se
și România.
2. Uniunea Europeană urmărește să se asigure că politica sa comercială este aplicată de către toți membri
OMC.
3. Obiectivele UE la OMC vizează menținerea sistemului comercial mondial echitabil, previzibil și bazat pe
reguli comune, aplicarea acestor reguli comune de către toți membrii, interacțiunea cu țările non-membre,
cât și cu alte organizații internaționale, precum și facilitarea accesului țărilor în curs de dezvoltare în
OMC.
4. Direcțiile de acțiune ale OMC vizează, printre altele, soluționarea disputelor comerciale ale UE cu
diferite țări în folosul economiei europene.
5. UE este reprezentată la OMC de către Comisia Europeană, care are persoane desemnate în toate
structurile OMC, inclusiv în Consiliul General.
6. Comisia Europeană are nevoie de permisiunea oficială a Consiliului UE și a Parlamentului European
pentru a negocia acordurile comerciale din cadrul OMC.
IV. O componentă esențială din politica comercială a UE este reprezentată de acordurile comerciale
încheiate cu diferite țări și parteneri externi. UE negociază acorduri comerciale pentru a-și consolida
economia și a crea locuri de muncă.
Identificați cuvintele-cheie care lipsesc din următoarele fragmente de text și descoperiți principalele
tipuri de acorduri comerciale încheiate de UE cu diferiți parteneri în funcție de conținutul lor.
1. Acordurile comerciale ale UE sunt concepute pentru a crea oportunități mai bune de și
pentru a depăși barierele în calea comerțului. Aceste obiective se realizează în două moduri. Pe de o
parte, prin intermediul acordurilor comerciale se deschid noi pentru produsele și serviciile
europene și sporesc oportunitățile de investire. Pe de altă parte, companiile europene accesează mai
ușor și la prețuri mai mici de care au nevoie, ajutându-le să rămână competitivi. În
același timp, aceste companii pot concura mult mai eficient în străinătate și să mai mult în
țări și regiuni din afara UE.
2. Acordurile comerciale ale UE încheiate înainte de anul 2006 sunt acorduri de tip „prima
generație” (First Generation Agreements) care urmăresc tarifelor vamale. În această
categorie sunt incluse acordurile comerciale încheiate cu țările AELS precum: ,
, , Liechtenstein și Islanda, la care se adaugă țări din zona Mării Mediterane, țările
balcanice, Mexic, Chile și Turcia.
Acordurile de Liber Schimb de tip „ ” (Free Trade Agreements - FTA) urmăresc
cooperarea comercială, cât și în alte domenii precum serviciile, proprietatea și dezvoltarea
sustenabilă. Ele permit deschiderea reciprocă a piețelor cu țările dezvoltate și economiile prin
acordarea accesului preferențial la piețe. Aici se întâlnesc acordurile comerciale cu Japonia,
Singapore, Vietnam, Chile, Coreea de Sud, Canada, Columbia, Peru, Ecuador și țările din America
Centrală.
Cuvinte-cheie: creșterea; Elveția; Suedia; naționale; eliminarea; second hand; privată; Belgia; a
doua generație; Norvegia; intelectuală; emergente.
3. Alte categorii de acorduri se referă la cele de Liber Schimb Profund și Cuprinzător (Deep and
Comprehensive Free Trade Agreements – DCFTA), care permit reciprocă a piețelor, cât și
o colaborare economică mai strânsă între UE și țările vecine, precum: , Georgia și .
Acestora li se adaugă acordurile comerciale nepreferențiale de Parteneriat și Cooperare (Partnership
and Cooperation Agreements - PCA), care urrmăresc eliminarea cotelor tarifare și armonizarea
treptată a țărilor semnatare față de standardele , precum cele încheiate cu Azerbaidjan și
Armenia.
Alte acorduri susțin dezvoltarea comerciale cu țările din Africa, Caraibe și Pacific,
cum sunt acordurile de Parteneriat Economic (Economic Partnership Agreements - EPA), în timp ce
acordurile de Asociere (Association Agreements - AA) se referă la prevederi politice mai largi, cum
sunt cele cu Mercosur, Egipt și Algeria.
V. Studiu de caz! La nivelul anului 2020, Uniunea Europeană avea 77 de acorduri comerciale
încheiate și implementate, dintre care 32 de tip EPA. În același timp, alte 24 de acorduri comerciale
erau în curs de adoptare sau ractificare, dintre care 20 de tip EPA.
Uniunea Europeană acordă o atenție deosebită relațiilor comerciale pe care le are cu țările vecine. În
timp ce formează o piață comună cu țări precum cele din AELS, Andora, San Marino și Turcia, relațiile
UE cu celelalte țări vecine sunt prevăzute în diferite acorduri comerciale cu privire la Politica de
Extindere a UE și la Politica Europeană de Vecinătate (PEV).
Pe de o parte, Politica de Extindere a UE vizează relațiile cu țările din Balcanii de Vest (Albania,
Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Kosovo). Pe de altă parte, PEV a
fost lansată în 2003 cu obiectivul de a evita apariția unor noi linii de demarcație între UE și vecinii săi
și de a consolida prosperitatea, stabilitatea și securitatea tuturor. PEV vizează relațiile cu țările vecine
din estul și sudul UE:
Parteneriatul Estic: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.
Parteneriatul Sudic: țările din Marea Mediterană, precum: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban,
Libia, Maroc, Palestina, Siria și Tunisia.
Tabelul 4 surprinde ratele preferințiale folosite în relațiile comerciale dintre UE și țările vecine.
Comisia Europeană publică periodic informații cu privire la acordurile comerciale aflate în stadiul
de negociere. O versiune actualizată este disponibilă aici:
https://circabc.europa.eu/rest/download/a7aab8e0-085d-4e36-826f-cbe8e913cf13 .
În același timp, Comisia Europeană oferă informații cu privire la tipurile de acorduri adoptate,
rectificate sau negociate.
10.3. Teme pentru seminarul următor
Prezentați în maxim 10 pagini (10 slideuri) acordurile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările
vecine, precum și relațiile comerciale dintre acestea.
1. UE - Armenia;
2. UE - Azerbaidjan;
3. UE - Georgia;
4. UE – Republica Moldova;
5. UE - Ucraina;
6. UE - Algeria;
7. UE – țările AELS (EFTA);
8. UE – Balcanii de Vest (Western Balkans);
9. UE – Marea Britanie;
10. UE - Egipt;
11. UE - Maroc;
12. UE – Israel.
Cerințe:
1. Informații generale privind acordul comercial (scurt istoric al acordului, posibile evoluții,
stadiul actual);
2. Analiză asupra relațiilor comerciale bilaterale (exporturi, importuri, soldul balanței comerciale,
categorii de produse supuse comerțului) din ultimii 4-5 ani.
A se vedea https://policy.trade.ec.europa.eu/eu-trade-relationships-country-and-region/negotiations-
and-agreements_en)
si
https://policy.trade.ec.europa.eu/analysis-and-assessment/statistics_en