Războiul din Crimeea

1853-1856
 Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre
Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui
de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte,
războiul Crimeei a început, de fapt, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei.
Rusia declarase război Imperiului Otoman, iar unii dintre generalii de la Sankt Petersburg
doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa
cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia. Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei
credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Agresiunea
rusească a stârnit îngrijorare în Europa, iar Marea Britanie, Franța și Regatul Sardiniei au decis
să acorde ajutor militar Imperiului Otoman. Astfel, cele trei țări occidentale au declarat război
Rusiei și au trimis un corp expediționar în Peninsula Crimeea. Prima confruntare între trupele
rusești și cele ale aliaților a avut loc în 20 septembrie 1854, pe râul Alma.

• Războiul Ruso-Turc
Turcii au fost primii care au atacat în zona
Dunării. Cu toate acestea, superioritatea
militară rusă era evidentă și în curând au
șters flota otomană.

Rusia a avansat rapid prin Balcani,

ocupând Moldova și Țara Românească, ceea
ce a provocat suspiciunea altor puteri
europene.

• Franța
Printre aceste puteri se număra Franța, condusă atunci de Napoleon al III-lea. Dacă țarul s-a
considerat protectorul ortodoxilor, împăratul francez a făcut-o din partea catolicilor, așa că
interesele lor s-au ciocnit în această chestiune.

Franța a încercat să determine Rusia să-și retragă trupele, cerere căreia i s-a alăturat Marea
Britanie. A existat o încercare clară de a menține stabilitatea Imperiului Otoman, în special
pentru a evita expansiunea Rusiei.

Modul de a încerca să-l oblige pe țar să negocieze a fost să trimită o flotă la Dardanele. A fost
convocată o întâlnire la Viena, pentru a încerca oprirea conflictului.

În cadrul negocierilor au existat două blocuri: Rusia, Austria și Persia, pe de o parte; și Turcia,
Marea Britanie și Franța, pe de altă parte. Pozițiile erau departe și nimeni nu era dispus să se
miște. Având în vedere acest lucru, a existat o singură opțiune: războiul.
 • Cauze
Prima scuză pentru începerea războiului a fost de natură religioasă. Rusia a fost prezentată ca
protector al creștinilor ortodocși care trăiau în Imperiul Otoman, iar Franța i-a protejat pe
catolici.

Scopul ambelor au fost două simboluri ale creștinismului: Bazilica Nașterii Domnului și Biserica
Sfântului Mormânt din Palestina.

Cu toate acestea, în spatele acestor pretinse motivații religioase se așteaptă ambiții

economice și geostrategice clare.

Ieșirea către Marea Mediterană a fost o ambiție istorică a rușilor. Cea mai simplă modalitate
de a face acest lucru a fost să smulgem controlul Bosforului și Dardanelelor de la turci.

Rusia realizase deja o ieșire spre Marea Baltică și alta spre Marea Neagră. Dacă ar fi obținut
cea a Mediteranei, i-ar fi dat o mare putere navală. Franța și Marea Britanie nu erau pregătite
pentru acest lucru.

• Rolurile Razboiului Crimeii

Deși războiul Crimeii pare

să nu fi jucat un rol atât de
important precum, să
spunem, războaiele
napoleoniene de la
începutul secolului, el a fost
urmat de decizii importante
care au schimbat fața
Europei. Fără acest război,
statele germane și cele
italiene nu s-ar fi unit
pentru a da naștere unor state naționale, sau cel puțin nu atât de repede precum au făcut-o;
fără războiul din 1853-1856, Europa nu ar fi cunoscut așa-zisa ”eră liberală”, acea perioadă de
calm care s-a sfârșit în vara lui 1914

În plus, state tinere precum Prusia sau Italia urmăreau să se impună pe scena politică
europeană. În tot acest context, Principatele Române erau în continuare vasale ale Imperiului
Otoman, parte a unei lumi orientale şi înapoiate, dar şi sub protectorat rusesc din 1829

Atitudinea Rusiei a îngrijorat cercurile politice europene, mai ales pe cele britanice, care-şi
simţeau ameninţate rutele comerciale. Toţi rememorau cuvintele lui Napoleon Bonaparte
care spunea că Europa va fi ori republicană, ori căzăcească. În acest context, a avut loc
Războiul Crimeii, în care au fost implicate toate marile puteri ale vremii, un conflict militar
sângeros soldat cu moartea a peste 220.000 de oameni. Războiul Crimeii a schimbat, însă,
chipul Europei, oprind expansionismul rusesc

• Asediul Sevastopolului
Asediul Sevastopolului, de Franz Roubaud. Asediul Sevastopolului a fost cea mai importantă
acțiune militară din timpul războiului Crimeii, întinzându-se pe durata unui an, din 1854 până în
1855.

Odată ce asediul a fost stabilit, au existat mai

multe încercări rusești de a-l rupe. Prima dată a
fost la Bătălia de la Balaclava, la 25 octombrie
1854. În acea bătălie a avut loc faimoasa
Încărcare a Brigăzii ușoare, o mișcare militară
britanică destul de nefericită.

Brigada de cavalerie ușoară a greșit direcția

înaintării sale și a ajuns masacrată de ruși. Acest
lucru nu a împiedicat încercarea rusă de a rupe asediul să se încheie cu un eșec, așa că a
încercat din nou pe 5 noiembrie: a fost așa-numita Bătălie de la Inkerman și s-a încheiat, din
nou, în victoria franco-britanică.

• Infrangerea Ruseasca
Asediul de la Sevastopol a durat un an, până când, la 8 septembrie 1855, a avut loc ultimul
atac de predare. În ciuda faptului că apărătorii abia au reușit să o respingă, guvernatorul
orașului și-a dat seama că rezistența suplimentară era inutilă. Astfel, a ordonat să se retragă, nu
fără a arde mai întâi orașul.
 Războiul se încheiase prin înfrângerea Rusiei. Anul următor, pe 30 martie, a fost semnat
armistițiul la Paris. Acordul a inclus autonomia provinciilor românești față de Rusia. Mai mult,
Imperiul a trebuit să-și retragă flota din Marea Neagră și și-a pierdut pretenția asupra creștinilor
ortodocși care trăiau în Turcia.

• Consecințe
Războiul a provocat 50.000 de victime în armata rusă, 75.000 în rândul trupelor franceze și
britanice și peste 80.000 în rândul turcilor.

• Tratatul de la Paris
Tratatul de la Paris a reglementat condițiile
înfrângerii rusești în război. Printre clauzele sale
remarcabile se numără interzicerea guvernului țarului
(și, de asemenea, a otomanului) de a militariza
coastele Mării Negre.

Surse webografice:
1. https://ro.warbletoncouncil.org/guerra-crimea-1691
2. https://www.rfi.ro/cultura-97888-pagina-de-istorie-batalia-razboi-crimeea-occident-rusia
3. https://historia.ro/sectiune/general/razboiul-crimeii-o-greseala-sau-un-conflict-579114.html
4. https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/razboiul-care-a-dat-romanilor-o-sansa-unica-in-
2145778.html

Dumitru Gruia
Clasa a VI a B