Cretacic

96 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Perioada Cretacic
Acum 145–66 milioane de ani

PreЄ

S
 D

Pg

O hartă a lumii așa cum apărea în timpul Cretacicului

târziu. Europa este inundată aproape în totalitate.

c. 30 vol %
Conținut mediu de O2 atmosferic pe
(150 % din nivelul
durata perioadei
modern)

c. 1700 ppm
Conținut mediu de CO2 atmosferic pe
(6 ori nivelul
durata perioadei
preindustrial)

c. 18 °C
Temperatura medie a suprafeței pe
(4 °C deasupra nivelului
durata perioadei
modern)

Cretacicul sau perioada cretacică derivat din latinescul "creta" (cretă), abreviat de obicei K de la
traducerea germană Kreide (cretă), este o perioadă geologică care a durat 79 de milioane de ani
(între acum 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în urmă). Reprezintă ultima parte a
erei Mezozoice, și pe scala ecologică a timpului, Cretacicul urmează după Jurasic și este urmat
de Paleogen care face parte din era Cenozoică. Este cea mai lungă perioadă a eonului Fanerozoic.
Sfârșitul Cretacicului înseamnă și sfârșitul a numeroase specii de succes, extincție care a dus la
dispariția dinozaurilor non-avieni, a marilor reptile marine, a numeroase nevertebrate.
Geologie[modificare | modificare sursă]

Stratul subțire reper între cretacic și paleogen

Cretacicul ca perioadă separată a fost definită pentru prima dată de geologul belgian Jean d'Omalius
d'Halloy în 1822,[1] după ce a studiat straturile geologice din Europa[2] și pe care l-a numit după
straturile extinse de cretă (carbonat de calciu depus de cochiliile nevertebratelor marine). Numele
Cretacic derivă din latinescul creta, care înseamnă cretă.[3]
Înmulțirea excesivă a nanoplanctonului calcaros, datorită unui surplus de calciu în apă, a dus la
depunerea și acumularea pe fundul mării a celor mai mari catități de cretă comparativ cu oricare altă
eră geologică. În regiunea India, erupțiile vulcanice masive care au loc la sfârșitul Cretacicului și
începutul Paleogenului, formează Capcanele Deccan.
Intre cretacic și paleogen există peste tot în lume un strat subțire argilos reper, de câțiva centimetri,
foarte bogat în iridiu, format în urma depunerii de praf produs de impactul asteroidului, acum 66
milioane de ani.

Geografia și clima[modificare | modificare sursă]

Edmond Hébert a studiat la sfârșitul secolului al XIX-lea subdiviziunile

Cretacicului în Europa.

În timpul Cretacicului supercontinentul Pangeea se fragmentează complet, dând naștere

continentelor pe care le cunoaștem în prezent, deși pozițiile lor sunt încă în mod substanțial diferite
de ceea ce sunt astăzi. Oceanul Atlantic se mărește deci America de Nord se îndreaptă spre vest. În
același timp, continentul Gondwana, care s-a detașat anterior din Pangeea, s-a fracturat
în Antartica, America de Sud, Africa, Australia, Peninsula Arabică. India și Madagascar au rămas
atașate plăcii africane la începutul Cretacicului; India se desprinde la sfârșitul Berriasianului.
Oceanul Indian și Atlanticul de Sud apar în această perioadă. La nord de Africa, marea
Tethys continuă să se retragă. Mările largi și puțin adânci din centrul Americii de Nord și din Europa
s-au retras la sfârșitul acestei perioade. La vârful transgresiunii cretacice, o treime din suprafața
actuală a Pământului era scufundată.[4]
În perioada Berriasiană s-a manifestat o tendință de răcire, care a continuat tendinței din ultima
perioadă a Jurasicului. Există dovezi că au fost ninsori frecvente la latitudini mai mari și tropicul a
devenit mai umed decât în Triasic și Jurasic.[5] La sfârșitul Berissianului, totuși, temperaturile au
crescut din nou, iar aceste condiții au fost aproape constante până la sfârșitul perioadei. [5] Această
tendință se datorează activității vulcanice intense care a produs cantități mari de dioxid de carbon.
Marea Tethys s-a conectat cu oceanele tropicale la vest și la est, atenuând climatul global. Fosile de
plante adaptate la căldură au fost găsite în zonele de la latitudini înalte, precum Alaska și Groenlanda
și fosile de dinozauri s-au găseit în latitudini sudice aflate la numai 15° de Pol.
O temperatură foarte blândă de la ecuator la poli a însemnat vânturi globale slabe și oceane mai
stagnante decât în prezent. Acest lucru este demonstrat de depunerea pe scară largă de șist negru.
Sedimentele arată că temperaturile la suprafața mării tropicale ar fi putut fi între 42 °C și 17 °C, mai
cald decât în prezent și că media se situa în jurul valorii de 37 °C. Între timp, temperaturile oceanelor
adânci se situau între ca 15-20 °C, mai mari decât cele de azi.[6][7]
Climatul global este deci cald, cu regiuni polare fără gheață permanentă.

Viața[modificare | modificare sursă]

Flora[modificare | modificare sursă]
Plantele cu flori (angiospermele) se răspândesc în această perioadă; diversificarea și răspândirea
acestora atinge asemenea cote încât devin predominante la sfârșitul Cretacicului târziu. Evoluția lor a
fost ajutată de apariția albinelor; de fapt, angiospermele și insectele sunt un bun exemplu
de coevoluție. Apar de asemenea și primii arbori cu frunze, inclusiv smochini, magnolii și
platanaceae, chiar dacă nu se răspândesc extensiv și coniferele rămân dominante.
Fauna terestră[modificare | modificare sursă]
Pe uscat, mamiferele reprezintă o componentă mică și încă relativ minoră de faună. Mamifere
marsupiale timpurii au evoluat în Cretacicul timpuriu, iar în perioada Cretacicului târziu apar primele
mamifere marsupiale cu placentă. Fauna este dominată de reptile archosaur, în special dinozauri,
care se aflau în cele mai diverse etape. Pterozaurii, reptilele zburătoare, erau stăpânii aerului în
Cretacicul timpuriu însă până la sfârșitul Cretacicului pierd bătălia cu păsările care sunt mai bine
adaptate la zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost Quetzalcoatlus. Păsările sunt mai rapide,
mai ușoare, consumă mai puțină energie cu zborul și rezistă mai bine la schimbări termice.
În depozitele sedimentare din provincia chineză Liaoning s-au găsit resturi conservate de numeroase
tipuri de dinozauri mici, păsări și mamifere din Cretacicul timpuriu. Dinozaurii coelurosauria găsiți
acolo reprezintă tipuri din grupul Maniraptora, care este tranziția între dinozauri și păsări și sunt
notabile pentru prezența penelor.
Amfibienii sunt reprezentați doar de broaște și salamandre. Dintre reptile distingem țestoasele, unele
forme marine ale acestora atingând chiar și 3 metri lungime; de asemenea, șopârlele și șerpii
abundă.
Insectele s-au diversificat în timpul Cretacicului, au apărut cele mai vechi furnici, termite și
unele lepidoptere asemănătoare cu fluturii și moliile. De asemenea, au
apărut afidele, lăcustele și viespile.[8]

Tyrannosaurus rex, unul dintre cei mai mari predători din toate timpurile, a trăit în Cretacicul târziu.

Un Velociraptor lung până la 2 m a cutreierat Cretacicul târziu.

Triceratops este unul dintre genurile cele mai cunoscute ale Cretacicului.

Mamiferul Eomaia, cu o mare deschidere pelviană, putea da naștere la pui bine dezvoltați.

Un pterozaur, Anhanguera piscator

Fauna marină[modificare | modificare sursă]

Viața marină își continuă existența, nefiind diferențe semnificative față de perioada precedentă. În
mări, batoidea, rechinii moderni și teleosteenii au devenit comuni.[9] Reptile marine au
inclus ihtiozaurii la începutul și mijlocul Cretacicului (au dispărut în timpul Cretacicului
târziu), pleziozaurii pe parcursul întregii perioade și mozazaurii care apar în Cretacicul târziu.
Nevertebratele acvatice sunt reprezentate de baculite, un gen de amoniți cu o cochilie dreaptă, care
s-au dezvoltat în mări, împreună cu consolidarea recifului de scoici. Amoniții în special se diversifică
uimitor, iar unele forme ating chiar 2 metri în diametru. Specific Cretacicului este nanoplanctonul
calcaros, alge protejate de cochilii minuscule, care prin depunerea pe fundul oceanului au dat marile
depozite de cretă ce dau numele perioadei.
 

Scenă din Cretacicul timpuriu: un Woolungasaurus este atacat de un Kronosaurus.

Tylosaurus era un mozazaur mare, reptilă carnivoră marină care a apărut la sfârșitul Cretacicului.

Hesperornis, pasăre de apă, înotătoare cu dinți.

Amonit, nevertebrat marin cefalopod.