ITEMI OBIECTIVI

Modulul Nursing general 1

1. Intervenţiile autonome de îngrijire reprezintă: d)
a) intervenţii prescrise de medic şi realizate autonom de asistent;
b) intervenţii prescrise de asistent şi realizate de personalul auxiliar;
c) intervenţii prescrise de asistent şi realizate de medic;
d) intervenţii prescrise şi realizate de asistent.
2. Intervenţiile delegate de îngrijire reprezintă: a)
a) intervenţiile prescrise de medic şi realizate de asistentul medical;
b) intervenţiile prescrise de studenți şi realizate de personalul auxiliar;
c) intervenţiile prescrise de asistentul medical şi realizate de medic;
d) intervenţiile prescrise şi realizate de asistentul medical.
3. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată? a)
a) oliguria apare în șoc hemoragic;
b) oliguria reprezintă excreția urinei peste 800 ml/24h;
c) oliguria reprezintă excreția urinei peste 1800 ml/24h;
d) oliguria apare în transpirații.
4. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată? b)
a) nicturia reprezintă diureza sub 500ml/24h;
b) nicturia apare în insuficiență ventriculară stângă;
c) nicturia apare în insuficiență renală acută;
d) nicturia reprezintă urinări frecvente în cantitate mică.
5. Care dintre enunţurile de mai jos reprezintă o formulare corectă a unui diagnostic actual de a)
îngrijire?
a) alterarea funcției respiratorii determinate de deficit de eliminare a secrețiilor bronșice,
manifestată prin creșterea travaliului respirator, cianoză;
b) risc crescut pentru apariţia ulceraţiilor corneene favorizat de dispariţia ocluziei palpebrale
în cadrul comei neurologice;
c) alterarea integrității tegumentului cauzat de imobilizarea prelungită la pat;
d) deficit de autoîngrijire cauzat de incapacitatea utilizării mâinii stângi.
6. Alegeți din cele de mai jos enunțul care se potrivește cel mai bine pentru definirea d)
hematuriei:
a) este acelaşi lucru cu disuria;
b) este fiziologică;
c) este absenţa sângelui în urină;
d) este o urină cu aspect de spălătură de carne.
7. Asistentul medical ia decizii independente în: a)
a) formularea diagnosticelor de îngrijire;
b) explorările diagnostice;
c) tratamentele medicale;
d) intervenţiile prescrise de medic.
8. Alegeți varianta incorectă: a)
a) dispneea Cheyne-Stockes este o respiraţie amplă, profundă;
b) dispneea Cheyne-Stockes este o perturbare ritmică şi periodică a respiraţiei;
c) dispneea Cheyne-Stockes este o respiraţie cu amplitudini crescânde până la maximum şi
apoi scăzând până la apnee, ce durează 10-20 secunde;
d) dispneea Cheyne-Stockes este urmată de o perioadă de apnee.
9. Care dintre următoarele afirmații este falsă? c)
a) dispneea Kussmaul este o respiraţie în patru timpi;
b) dispneea Kussmaul este o inspiraţie profundă urmată de o scurtă pauză şi o expiraţie
scurtă, zgomotoasă, după care urmează o altă pauză scurtă;
c) dispneea Kussmaul este o respiraţie accelerată și profundă;
d) dispneea Kussmaul este o perturbare ritmică şi periodică a respiraţiei.
10. Identificați varianta falsă: a)
a) hipertermia constă în creșterea temperaturii corporale, la adult, peste 36,1 grade C ;
b) nevoia de somn variază și în funcţie de vârstă;
c) o activitate fizică adecvată predispune individul la un somn regenerator;
d) hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36 grade C.
11. Identificaţi varianta adevărată: b)
a) enurezisul reprezintă pierderea voluntară de urină noaptea;
b) enurezisul reprezintă pierderea involuntară de urină, la copilul peste vârsta de 3 ani;
c) enurezisul apare la sfârşitul crizei de epilepsie;
d) enurezisul se întâlneşte în insuficienţa renală acută.
12. Afirmaţiile următoare sunt false, cu excepția: c)
a) hipotermia este menţinerea temperaturii corporale între 36,2°-37° C;
b) febra moderată este menţinerea temperaturii corporale între 37°-38° C;
c) febra ridicată este menţinerea temperaturii corporale între 39°-40° C;
d) papula este un abces minuscul la suprafaţa tegumentului.
13. Identificaţi afirmaţia adevărată: b)
a) diaforeza reprezintă transpiraţie în cantitate redusă;
b) diaforeza reprezintă transpiraţie în cantitate mare;
c) diaforeza reprezintă absenţa transpiraţiei;
d) diaforeza reprezintă hemoragie vaginală.
14. Vomica cu aspect macroscopic purulent poate apărea în: b)
a) pneumonia francă lobară;
b) abcesul pulmonar;
c) colică biliară;
d) ulcer gastroduodenal.
15. Steatoreea este: c)
a) scaun cu mucus și puroi;
b) scaun cu resturi alimentare nedigerate;
c) scaun cu grăsimi nedigerate;
d) scaun cu sânge și puroi.
16. Care dintre unrmătoarele afirmații privind disfagie este falsă: d)
a) reprezintă o dificultate în deglutiție,
b) poate fi profaringiană sau esofagiană,
c) se poate asocia cu odinofagie,
d) se poate asocia cu displazie.
17. Care dintre următoarele afirmații despre disurie este adevărată: a)
a) este determinată de un obstacol vezical,
b) este o tulburare de diureză,
c) poate determina insuficiență renală,
d) necesită administrarea de diuretice.
18. Alura ventriculară se apreciază la nivelul: a)
a) arterei radiale,
b) venei safene,
c) venei jugulare,
d) arterei coronare.
19. Hipotermia poate apărea în, mai puțin: c)
a) intoxicația cu cocaine,
b) intoxicația cu morfină,
c) hipertiroidism,
d) comă barbiturică.
20. Faciesul hipotiroidian se caracterizează prin, mai puțin: a)
a) piele subțire și umedă,
b) aspect inexpresiv,
c) piele îngroșată și palidă,
d) buze groase.

21. Turgescența vernelor jugulare este apreciată prin: d)

a) palpare,
b) auscultație,
c) percuție,
d) inspecție.
22. Pacientul cu boală respiratorie poate prezenta toate simptomele, cu excepția: c)
a) dispnee,
b) tuse productive,
c) dureri lombare,
d) cianoză perioronazală.
23. Pirozisul este: b)
a) senzație de constricție toracică,
b) senzație de arsură retrosternală,
c) calmat de ingestia de alimentelor fierbinți,
d) calmat de ingestia medicamentelor antalgice.
24. Mersul pacienților cu afecțiuni cerebeloase este: c)
a) talonat,
b) legănat, ”de rață”,
c) ebrios, titubant,
d) „cosit”.
25. Starea de sănătate a organismului este influențată de, mai puțin: d)
a) compoziția aerului inspirit,
b) presiunea parțială a gazelor componente ale aerului,
c) proprietățile fizice ale aerului,
d) cubajul de aer al încăperii.

26. Precizați care afirmație este corectă c)

a) osteoporoza este mai frecventă la adolescent,
b) ateroscleroza afectează mai ales femeile tinere,
c) cardiopatia ischemică este mai rară la femei până la menopauză,
d) minerii au risc redus de îmbolnăvire.
27. Principalele simptome de alertă întâlnite în afecțiunile cardiovasculare sunt, mai puțin: a)
a) grețuri și vărsături,
b) claudicație intermitentă,
c) dispneea de efort,
d) durere precordială.
28. Eupneea reprezintă: b)
a) respiraţie deficitară;
b) respiraţie normală;
c) cicluri de respiraţie inversată;
d) respiraţie în patru timpi.
29. Anuria reprezintă: b)
a) creşterea numărului de micţiuni;
b) suprimarea secreţiei urinare;
c) scăderea cantiţătii de urină sub 500 ml/24 ore;
d) creşterea cantiţătii de urină peste 500 ml/24 ore.
30. Hiperestezia reprezintă: c)
a) diminuarea sensibilitaţii;
b) pierderea sensibilitaţii;
c) accentuarea anormală a sensibilitaţii;
d) diminuarea funcţiei vizuale.
31. Anasarca este: c)
a) edemul feţei;
b) edemul localizat;
c) edemul generalizat;
d) edemul membrelor inferioare.
32. Epistaxisul este o hemoragie: b)
a) bucală;
b) nazală;
c) anală;
d) vaginală.
33. Polakiuria este definită ca: a)
a) micţiuni frecvente în cantităţi mici;
b) creşterea diurezei peste 3000 ml;
c) imposibilitatea de a urină;
d) micţiuni involuntare nocturne.
34. Hematemeza este o eliminare de sânge: c)
a) pe nas;
b) prin urină;
c) prin vărsătura;
d) prin fecale.
35. Paralizia unei jumătăţi de corp se numeşte: a)
a) hemiplegie,
b) paraplegie,
c) monoplegie,
d) tetraplegie.
36. Autoclavarea este o metodă de sterilizare prin: a)
a) căldură umedă;
b) căldura uscată;
c) mijloace chimice;
d) ventilaţie.
37. Disfagia reprezintă: a)
a) dificultate la înghiţire;
b) dificultate în digestie;
c) lipsa poftei de mâncare;
d) lipsa senzaţiei de saţietate.
38. Hemoptizia reprezintă: b)
a) tuse pe mai multe tonuri;
b) eliminarea pe gură de masă sanguină provenită din căile aeriene inferioare;
c) act reflex şi voluntar de eliminare a secreţiilor din căile respiratorii;
d) eliminarea pe gură de masă sanguină provenită de la nivelul stomacului.
39. Imobilizarea prelungită la pat predispune pacientul la: c)
a) greţuri;
b) vărsături;
c) escare;
d) litiaza biliară.

Modulul Nursing general 2

1. În cadrul execuției paracentezei asistentul medical: a)
a) pregătește câmpul cutanat prin dezinfecție de tip III;
b) doar supraveghează pacientul în timpul puncției;
c) este îndeajuns să îngrijească locul puncției;
d) trebuie doar să înmâneze medicului instrumentele în condiții de asepsie.
2. Identificați afirmația greșită: b)
a) puncționarea venei se face cu acul având bizoul în sus;
b) se recomandă flectarea antebrațului pe braț după puncționarea venei;
c) trebuie evitată atingerea produsului recoltat prin puncție;
d) manevrarea corectă a instrumentarului steril este foarte importantă.
3. Vacutainerele se utilizează în funcție de codul de culoare a dopului astfel: b)
a) roșu și portocaliu pentru recoltarea probelor de coagulare;
b) negru pentru recoltarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH-ului);
c) albastru pentru analize biochimice;
d) galben pentru recoltări hematologice.
4. Sondajul vezical: c)
a) se face doar în scop explorator;
b) trebuie efectuat fără condiții speciale de asepsie;
c) presupune dezinfecția meatului urinar cu betadină;
d) presupune îmbrăcarea mănușilor de unică folosință.
5. Pansamentul reprezintă: b)
a) o procedură de corectare chirurgicală a plăgilor sfâșiate;
b) un act chirurgical de aseptizare, tratare și protejare a plăgilor;
c) o metodă de protejare și fixare a unei regiuni cu ajutorul unei feșe;
d) o tubulatură elastică care asigură o bună aerare a plăgii.
6. În funcție de vasul lezat hemoragiile pot fi: b)
a) hemoragii interne, hemoragii externe, hemoragii exteriorizate;
b) hemoragii arteriale, hemoragii venoase, hemoragii capilare;
c) hemoragii locale, hemoragii generale, hemoragii spontane;
d) hemoragii mici, hemoragii medii, hemoragii grave.
7. Hemostaza provizorie se realizează prin : b)
a) compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă, pe vena superficială;
b) compresiune la distanță cu ligatură de garou;
c) aplicare de bureți de fibrină pe zona hemoragică, timp de 3-4 zile;
d) grefă vasculară – venoasă sau arterială în leziuni mai mari de 2 cm.
8. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la locul de elecție al injecţiei intradermice este d)
incorectă:
a) tegumentul să fie lipsit de pilozitate;
b) se realizează frecvent pe faţa anterioară a antebraţului;
c) tegumentul să fie slab cheratinizat;
d) zona de elecție să fie puternic vascularizată.
9. Care dintre afirmaţiile referitoare la tehnica injecţiei subcutanate este incorectă: d)
a) se injectează la baza pliului cutanat format de index şi police;
b) se introduce acul la un unghi de 45-90 grade;
c) se aspiră obligatoriu înainte de injectare;
d) se masează după heparină.
10. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la urocultură, cu excepţia: b)
a) urocultura se recoltează în recipient steril;
b) trebuie să conţină primul jet de urină;
c) se face în prealabil toaleta riguroasă a regiunii perineale;
d) se poate recolta prin puncţie suprapubiană.
11. Următoarele afirmaţii referitoare la recoltarea hemoculturilor sunt false, cu excepţia: a)
a) recoltarea se face în puseu febril cu sau fără întreruperea antibioticelor;
b) obligatoriu sub antibiotic;
c) obligatoriu “à jeune”;
d) doar în afara frisonului.
12. Identificați afirmația corectă: c)
a) hemoleucograma, glicozuria, creatinina se recoltează prin puncție venoasă;
b) viteza de sedimentare a hematiilor, fibrinogenul se recoltează prin puncție arterială;
c) glicemia, hemocultura, ionograma se recoltează prin puncție venoasă;
d) proteinuria, electroforeza, creatinina se recoltează prin puncție venoasă.
13. Indicați răspunsul corect: b)
a) spălătura gastrică se face cu sonda Foley;
b) pentru spălătura gastrică folosim o pâlnie;
c) sonda pentru spălătura gastrică se lubrifiază cu ulei de parafină;
d) spălătura gastrică se face și pentru eliminarea substanțelor caustice ingerate accidental.
14. Care dintre afirmațiile următoare este corectă? b)
a) în vacutainerul cu capac mov recoltăm fibrinogenul;
b) urocultura se recoltează dimineața din jetul de mijloc al primei micțiuni;
c) valoarea normală a frecvenței respiratorii la adult este de 12-14 r/min;
d) alimentarea artificială a bolnavului se poate realiza cu lingurița.
15. Identificați afirmația falsă: c)
a) în eprubeta cu florură de sodiu se recoltează sânge pentru glicemie;
b) poziția pacientului în pat poate fi: activă, pasivă și forțată;
c) alimentarea pacientului poate fi: activă, pasivă, artificială și mixtă;
d) examenele de laborator ale sângelui pot fi: hematologice, serologice și biochimice.
16. Identificați afirmația corectă: a)
a) deşeurile asimilabile celor menajere sunt reprezentate de toate acele deşeuri ce nu au
venit în contact cu sînge sau alte lichide biologice;
b) deşeurile asimilabile celor menajere se colectează în saci din material plastic de culoare
galbenă;
c) deşeurile asimilabile celor menajere sunt materiale sanitare care au venit în contact cu
sânge sau alte fluide;
d) deşeurile asimilabile celor menajere se colectează în cutii din plastic galbene.
17. Pentru realizarea compresiunii esofagiane se folosește sonda: b)
a) Faucher;
b) Blakemore;
c) Foley;
d) Thiemann.
18. Legat de administrarea insulinei este falsă afirmația: c)
a) insulina se administrează prin injecție intravenoasă, în urgență;
b) insulina se poate administra prin injecție subcutanată, pe fața externă a brațului;
c) insulina se poate administra prin injecție intradermică, la nivelul flancurilor peretelui
abdominal;
d) insulina se poate administra prin injecție subcutanată, la nivelul flancurilor peretelui
abominal.
19. Identificaţi afirmaţia corectă: b)
a) flebalgia reprezintă durerea de-a lungul unui muşchi;
b) embolia uleioasă este un accident al injecţiei intramusculare;
c) papula cu aspect de coajă de portocală este specifică injecţiei subcutanate;
d) embolia gazoasă este un accident al injecţiei intradermice.
20. Alegeţi varianta corectă: c)
a) pentru aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc nu este necesară
dezinfecţia dopului;
b) fiolele şi flacoanele cu termenul de valabilitate expirat de mai puţin de 30 de zile, mai pot
fi utilizate timp de 6 luni;
c) gâtul fiolelor se dezinfectează prin ştergere cu tampon îmbibat în alcool;
d) dopul de cauciuc de la flacon se scoate cu pensa sterilă şi apoi se introduce solventul
prescris.
21. Alegeţi varianta corectă: a)
a) heparina este un anticoagulant cu administrare parenterală;
b) fraxiparina este un antihistaminic de sinteză;
c) anticoagulantele nu se pot administra local, sub formă de unguente şi geluri;
d) cortizonul este un hormon secretat de glanda paratiroidă.
22. Indicați răspunsul incorect: a)
a) ritmul de administrare a soluțiilor perfuzabile va fi întotdeauna de 60-80 picături/minut;
b) prin perfuzie se administrează picătură cu picătură soluția medicamentoasă pentru
reechilibrare hidroelectrolitică;
c) prin perfuzie pot fi administrate soluții izotone sau hipertone;
d) ritmul de administrare a soluțiilor perfuzabile diferă după natura și concentrația
preparatului, starea pacientului.
23. Calea de administrare intramusculară se recomandă pentru: b)
a) vaccinul Calmette Guerin (BCG);
b) anatoxină tetanică purificată și adsorbită (ATPA, VTA);
c) vaccinul antirujeolic;
d) vaccinare antipoliomielitică (VPOT).
24. Testarea sensibilității la antibiotice: d)
a) nu este obligatorie la toți pacienții;
b) se poate efectua doar prin testul conjunctival;
c) presupune doar testul cutanat;
d) este obligatorie la toți pacienții.
25. Identificați afirmația falsă: c)
a) insulina se administrează prin injecție subcutanată pe fața externă a brațului;
b) nebulizarea este utilizată în tratamentul unor afecțiuni din sfera ORL;
c) cantitatea maximă de medicament care poate fi administrată fără a provoca efecte nocive
asupra organismului reprezintă doza parțială;
d) supraîncărcarea cordului este o complicație a terapiei intravenoase.
26. “Coaja de portocală” este caracteristică pentru injecţia: a)
a) intradermică;
b) subcutanată;
c) intravenoasă;
d) intramusculară.
27. Eficacitatea tratamentului anticoagulant se controlează prin: d)
a) ionograma sanguină;
b) hemoleucograma;
c) probe hepatice;
d) probe de coagulare.

28. Pentru examenul sumar de urină se recoltează: b)

a) urina din 24 de ore;
b) prima urină de dimineaţă;
c) 5 ml urină din mijlocul jetului urinar;
d) 5 ml urină de la începutul jetului.

29. Zonele de elecţie ale puncţiei venoase sunt: d)

a) regiunea superoexternă fesieră;
b) artera femurală, jugulară, poplitee;
c) artera cubitală, radială, humerală;
d) venele plicii cotului, antebraţului, venele de pe faţa dorsală a mâinii, venele jugulare.
30. Pentru a reduce febra, asistenta medicală poate: a)
a) să aplice comprese reci la extremităţi;
b) să administreze un regim alimentar bogat în proteine;
c) să administreze un regim alimentar bogat în lipide;
d) să administreze lichide fierbinţi;
31. Scopul explorator al puncţiei venoase este: b)
a) administrarea unor medicamente sub forma injecţiei i.v.;
b) recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
c) sângerare 300 – 500 ml în hipertensiunea arterială;
d) oprirea hemoragiei.
32. Recoltarea urinei pentru examene bacteriologice se face: c)
a) prin urinare într-un recipient nesteril;
b) din urina recoltata 24 de ore într-un recipient steril;
c) direct din mijlocul jetului urinar, după toaleta riguroasă a meatului urinar;
d) după administrarea antibioticelor.
33. Tahicardia reprezintă: c)
a) frecvenţa normală a respiraţiei;
b) frecvenţa scăzută a respiraţiei;
c) accelerarea frecvenţei pulsaţiilor peste 100/min;
d) diminuarea frecvenţei pulsaţiilor sub valorile normale.
34. În febra ridicată se ating următoarele intervale de valori: c)
a) 38˚ C - 39˚ C;
b) 37˚ C - 38˚ C;
c) 39˚ C – 40˚ C;
d) d. 36˚ C - 37˚ C.

Modulul Medicină internă 1

1. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? c)
a) astmul bronșic este o afecţiune inflamatorie cronică a căilor aeriene;
b) astmul bronșic se caracterizează prin episoade recurente de wheezing;
c) simptomele în astmul bronșic sunt asociate cu un sindrom restrictiv;
d) inflamaţia în astmul bronșic este asociată cu hiperreactivitate bronşică.
2. Alegeți definiția corectă referitoare la fibroscopie: c)
a) reprezintă examinarea indirectă a arborelui bronşic;
b) reprezintă examinarea directă a arborelui bronşic şi a cavităţii pleurale;
c) reprezintă examinarea directă a arborelui traheo-bronşic;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
3. Care dintre afirmaţiile referitoare la pulsoximetrie este incorectă: d)
a) permite monitorizarea neinvazivă a saturaţiei în oxigen a sângelui periferic;
b) foloseşte un dispozitiv medical computerizat;
c) se plasează la nivelul indexului sau mediusului mâinii nondominante;
d) se păstrează nemişcat în aceeaşi poziţie minim 24 ore.
4. Alegeți afirmația adevărată: a)
a) tratamentul împotriva tuberculozei pulmonare se face cu isoniazidă, rifampicină,
pirazinamidă, etambutol, streptomicină;
b) tratamentul împotriva tuberculozei pulmonare se face cu penicilină;
c) tratamentul împotriva tuberculozei pulmonare se face cu antibiotice cu spectru larg
conform antibiogramei;
d) alimentaţia sănătoasă, ceaiurile din plante sunt suficiente pentru tratarea tuberculozei
pulmonare.
5. Fibrobronhoscopia sau endoscopia bronşică este o investigaţie care : b)
a) analizează tubul digestiv deorece endoscopul se introduce prin cavitatea bucală;
b) explorează arborele bronşic, fiind utilă pentru stabilirea diagnosticului, extragerea
corpilor străini,
c) este folosită în tratamentul bolilor pulmonare;
d) d) se face pacienţilor cu boli ale colonului.
6. Alegeți varianta corectă de răspuns privind cauza frecventă de moarte subită cardiacă : b)
a) bradicardia sinusală;
b) fibrilația ventriculară;
c) fibrilația atrială;
d) tahicardia paroxistică.
7. Identificați care este etiopatogenia cea mai frecventă a infarctului de miocard: a)
a) embolie coronariană
a) disecţie coronariană
b) stare de şoc
c) accident vascular cerebral.
8. Cele mai frecvente manifestari ale trombozei venoase profunde sunt: b)
a) febra și cianoză
b) durerea și edem
c) claudicația intermitentă si edemul
d) impotența funcțională.
9. Bolnav de 46 de ani acuză durere retrosternală cu caracter constrictiv, dispnee, anxietate, c)
transpiraţii abundente. Nu doreşte să vorbească, răspunde cu dificultate la întrebările puse
de către asistentă. Diagnosticul de nursing este:
a) problemă de a dormi şi a se odihni dată de agitaţie şi manifestată prin anxietate;
b) problemă de a avea o bună circulaţie cauzată de durerea toracică şi manifestată prin
dispnee;
c) problemă de a respira şi a avea o bună circulaţie cauzată de un infarct miocardic şi
manifestată prin durere retrosternală, dispnee, transpiraţii abundente;
d) d) problemă de eliminare dată de boală şi manifestată prin durere.
10. Care dintre următorii parametri de laborator trebuie urmărit atunci când se administrează d)
tratament anticoagulant oral cu Trombostop?
a) APTT;
b) timp de coagulare;
c) timp de sângerare;
d) INR.
11. Pentru confirmarea diagnosticului de reumatism articular acut se recoltează următoarele c)
probe biologice:
a) grup sanguin, Rh, glicemie;
b) uree, creatinină;
c) VSH, ASLO, proteina C reactivă, fibrinogen, exudat faringian;
d) LCR prin puncție rahidiană.
12. Identificaţi afirmaţia falsă: d)
a) artroza reprezintă o boală degenerativă a articulaţiilor;
b) artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară;
c) artroza afectează persoanele cu vârsta peste 65 ani;
d) artroza este o boală articulară acută.
13. Identificaţi afirmaţia falsă: c)
a) complicaţia majoră a reumatismului articular acut (RAA) este cardita reumatismală;
b) guta este o acumulare de microcristale de urat de sodiu;
c) tratamentul etiologic al reumatismului articular acut(RAA)se face cu tetraciclină;
d) majoritatea atacurilor de gută sunt monoarticulare, boala având predilecţie pentru
articulaţiile membrelor inferioare.
14. Care dintre următoarele afirmații legate de anemia feriprivă este adevărată ? a)
a) poate apare prin hemoliza intravasculară cronică cu hemoglobinurie;
b) poate apare prin absența acidului folic din alimentație;
c) poate apare în secreție inadecvată de factor intrinsec;
d) poate apare în malabsorbția congenitală selectivă a vitaminei B12.
15. Alegeți varianta corectă: c)
a) poziția bolnavului pentru puncția sternală este ginecologică;
b) poziția bolnavului pentru puncția sternală este poziția opistotonus;
c) poziția bolnavului pentru puncția sternală este de decubit dorsal cu trunchiul ușor ridicat;
d) poziția bolnavului pentru puncția sternală este de decubit lateral.
16. Care dintre următoarele explorări este utilă în diagnosticul anginei pectorale ? c)
a) amilazemia;
b) ecografia cardiac;
c) eletrocardiograma 12 derivații;
d) hemoglobina glicozilată.
17. Principalul factor cauzal al infarctului miocardic acut, în peste 95% din cazuri, este: a)
a) obstrucţia coronariană;
b) fumatul;
c) sedentarismul;
d) alimentaţia hiposodată.
18. Nitroglicerina administrată în angina pectorală poate provoca uneori efecte neplăcute: b)
a) senzaţie de frig în zona cefalică;
b) cefalee;
c) hipertensiune ortostatică;
d) senzaţie de somnolenţă.
19. Febra în infarctul miocardic acut apare: d)
a) 10 - 12 ore de la debut;
b) 2 - 4 ore de la debut;
c) 5 - 6 ore de la debut;
d) 24 - 48 ore de la debut.
20. Edemul renal este: c)
a) roşu, nedureros, moale;
b) alb, dureros, tare;
c) alb, nedureros, moale;
d) roşu, dureros, tare.
21. Calculii mobili în bazinet sau angajaţi în ureter produc: c)
a) colica biliară;
b) colica abdominală;
c) colica renală;
d) enterocolită.
22. Colica biliară apare mai frecvent: a)
a) după o masă bogată în grăsimi sau alimente cu efect colecistochinetic;
b) dimineaţa, după ce bolnavul se trezeşte din somn;
c) după o masă compusă din pâine prajită şi brânză de vaci;
d) după o masă săracă în grasimi.
23. Colica renală se caracterizează prin: d)
a) durere paroxistică în hipocondrul drept;
b) durere lombară cu iradiere abdominală;
c) durere precordială;
d) durere paroxistică cu sediu lombar unilateral cu iradiere de-a lungul ureterului în
hipogastru şi organele genitale externe.
24. Edemul renal are următoarele caracteristici, cu excepţia: b)
a) este alb, nedureros, moale;
b) este violaceu, dur, dureros;
c) debutează la pleoape, față, maleole;
d) se păstrează amprenta degetului la apăsare
25. Recoltarea sputei pacientului care nu expectorează se va face prin: a)
a) spălătura bronşică;
b) spălătura cavităţii bucale;
c) spălătura nasofaringiană;
d) spălătura oculară.
26. Pentru prevenirea afecţiunilor respiratorii pacientul este sfătuit să: a)
a) întrerupă fumatul şi să evite mediul poluat;
b) păstreze greutatea corporală în raport cu vârsta;
c) evite practicarea sporturilor de iarnă;
d) să respire pe gură în anotimpul rece.
27. Aspectul sputei din astmul bronşic este: c)
a) mucopurulentă;
b) roşie ruginie;
c) alb-sidefie, perlată;
d) sanguinolentă.
28. În timpul efectuării puncţiei pleurale, pacienţii adinamici vor fi menţinuţi în poziţia: c)
a) şezând, uşor aplecat în faţă cu braţele sprijinite pe spătarul scaunului;
b) şezând, cu braţul ridicat deasupra capului;
c) decubit lateral, la marginea patului, culcat pe partea sănătoasă;
d) şezând, uşor aplecat în faţă cu picioarele sprijinite pe un scăunel.
29. Expiraţia în astmul bronşic este însoţită de: c)
a) suflu amfonic;
b) suflu tubar;
c) Wheezing;
d) cornaj.
30. Declanșarea hemoptiziei este precedată de: b)
a) senzație de voma;
b) căldura retrosternală și jenă respiratorie;
c) vărsătură;
d) epistaxis.

Modulul - Medicină internă 2

1. Care dintre următoarele semne nu este caracteristic pentru boala de reflux gastroesofagian? d)
a) pirozis;
b) durere retrosternală
c) regurgitații acide;
d) hemoragia digestivă.
2. Tratamentul ulcerului gastric determinat de Helicobacter Pylori poate cuprinde: a)
a) tripla terapie cu amoxicilină+claritromicină+omeprazol;
b) tripla terapie cu amoxicilină+augmentin+aspirină;
c) tripla terapie cu amoxicilină+diuretic+omeprazol;
d) tripla terapie cu amoxicilină+aspirină+omeprazol.
3. Identificați afirmația greșită : c)
a) esofagoscopia, gastroscopia aparțin examenelor endoscopice din gastroenterologie;
b) colonoscopia, rectoscopia, anuscopia aparțin examenelor endoscopice din
gastroenterologie;
c) doar gastroscopia și colonoscopia aparțin examenelor endoscopice din gastroenterologie;
d) laparoscopia aparține examenului endoscopic din gastroenterologie.
4. Identificați afirmația corectă: a)
a) anorexia selectivă reprezintă absența apetitului pentru anumite alimente;
b) disfagia reprezintă eliberarea de aer prin cavitatea bucală;
c) inapetența reprezintă creșterea apetitului pentru anumite alimente;
d) scăderea în greutate este o manifestare de dependență întâlnită doar în bolile aparatului
digestiv.
5. Diabetul insipid este definit de: c)
a) un sindrom poliuropolidipsic determinat de eliberarea crescută a hormonului antidiuretic;
b) hormonal antidiuretic(vasopresina) este secretat de corticosuprarenală;
c) tabloul clinic este dominat de două simptome – poliuria, polidipsia;
d) densitatea urinară este crescută.
6. Diagnosticul de feocromocitom se pune pe baza: a)
a) semnelor clinice - hipertensiune + cefalee + tahicardie + transpiraţii;
b) semnelor clinice – hipotensiune+bradicardie+tegumente reci;
d) prezenţei unei tumori corticosuprarenale;
c) valorii scăzute în plasmă a noradrenalinei.
7. Identificați varianta corectă: b)
a) tratamentul hipertiroidismului constă în administrare de hormoni foliculostimulanți;
b) tratamentul hipertiroidismului constă în administrare de iod radioactiv și tratament
chirurgical;
c) tratamentul hipertiroidismului constă în administrare de anticoagulante;
d) tratamentul hipertiroidismului se face cu hormoni luteinizanți.
8. Alegeți răspunsul corect: a)
a) tiroidectomia reprezintă ablația chirurgicală parțială sau totală a glandei tiroide;
b) tiroidectomia reprezintă o alterare gravă a tiroidei;
c) tiroidectomia reprezintă terapia cu hormon tiroidian;
d) tiroidectomia reprezintă terapia cu iod radioactiv.
9. Identificați afirmația adevărată legată de gută: c)
a) este o reacție alergică;
b) este o boală intestinală;
c) este o formă de inflamație a articulațiilor determinată de depozite de urați;
d) este o boala infecto-contagioasă.
10. Care din următoarele afirmații este specifică diabetului zaharat de tip 1: c)
a) antidiabeticele orale sunt eficiente;
b) se întâlnește în special la pacienți peste 40 de ani;
c) este o boala autoimună;
d) se vindecă prin păstrarea unui regim alimentar.
11. Alegeți definiția falsă: c)
a) hiperuricemiile sunt stări patologice caracterizate prin creşterea nivelului seric al acidului
uric peste valori normale;
b) obezitatea este starea patologică caracterizată prin creşterea greutăţii corporale ideale cu
peste 15-20% şi sporirea masei ţesutului adipos;
c) slăbirea este o stare patologică, caracterizată prin scăderea greutăţii corporale sub 15-
20% din greutatea ideală şi prin menținerea masei ţesutului adipos şi muscular;
d) coma diabetică este complicația cea mai gravă a diabetului zaharat.
12. Obezitatea androidă se caracterizează printr-un: d)
a) exces de grăsime în regiunea gluteală şi femurală;
b) indice abdomino-fesier <1 la bărbaţi;
c) risc crescut cardiovascular asociat;
d) risc crescut de apariţie a diabetului zaharat tip 2.
13. Etiologia infecţiilor urinare poate cuprinde: a)
a) infecţia cu escherichia coli;
b) infecţia cu streptococul β- hemolitic;
c) consumul excesiv de lichide;
d) consumul insuficient de lichide.
14. Edemul renal are următoarele caracteristici, cu excepția: b)
a) este alb, nedureros, moale;
b) este violaceu, dur, dureros;
c) debutează la pleoape, față, maleole;
d) păstrează semnul godeului.
15. Între intervențiile asistentului medical la un pacient dializat vom regasi una din b)
recomandările:
a) aportul hidric să fie necondiţionat cantitativ;
b) restricţie de K în caz de oligurie (alimente bogate în K – ciocolată, banane, etc.);
c) de a nu se consuma lichide după ora 22.00;
d) igiena strictă, aplicare de creme protectoare la nivelul orificiului anal.
16. Sondele de compresiune esofagiană sunt folosite pentru: a)
a) oprirea hemoragiei varicelor esofagiene;
b) prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic;
c) extragerea conţinutului duodenal;
d) golirea bruscă a veziculei biliare.
17. Sputa din astmul bronsic este: c)
a) mucopurulentă;
b) ruginie;
c) alb-sidefie cu aspect perlat;
d) hemoptoică.
18. Complicaţia cea mai frecventă a ulcerului gastro-duodenal este: a)
a) hemoragia;
b) stenoza;
c) malignizarea;
d) vărsătura.
19. Ulcerul gastroduodenal este: a)
a) pierderea de substanţă a peretelui gastric sau duodenal;
b) inflamaţie a mucoasei duodenale;
c) inflamaţie a intestinului subţire;
d) inflamaţie a mucoasei gastrice.
20. Sonda duodenala este: c)
a) Faucher;
b) Thiemann;
c) Einhorn;
d) Nelaton.
21. Paracenteza se efectuează: a)
a) în fosa iliacă stânga, linia Monroe - Richter;
b) în fosa iliacă dreaptă;
c) pe linia mediană abdominală deasupra ombilicului;
d) pe fata anterioară a coapsei.
22. Una din contraindicaţiile spălăturii gastrice este: b)
a) intoxicaţia alimentară;
b) ingestia de substanţe caustice;
c) stază gastrică;
d) deviaţia de sept.
23. Inflamaţia acută sau cronică a mucoasei duodenale se numeşte: a)
a) duodenită;
b) gastrită;
c) peritonită;
d) colecistită.
24. Durerea din ulcerul gastroduodenal are localizare în: b)
a) hipocondrul drept,
b) epigastru,
c) fosa iliacă dreaptă,
d) hipocondru stâng.
25. Diabetul zaharat prezintă următoarea triadă simptomatică: c)
a) polifagie, obezitate, hiperlipidemie;
b) polipnee, poliurie, tahicardie;
c) polifagie, polidipsie, poliurie;
d) polifagie, polakiurie, polidipsie.

Modulul Chirurgie și nursing specific (CH 1)

1. Care dintre semnele următoare este caracteristic în ocluzia intestinală ? b)
a) contractură abdominală;
b) oprirea tranzitului intestinal;
c) apărare musculară;
d) febră.
2. Care dintre următoarele afirmații este adevărată? c)
a) pregătirea generală se face în ziua intervenţiei chirurgicale;
b) se suprimă alimentația naturală cu 2-3 zile înaintea intervenției;
c) pregătirea generală din preziua intervenţiei chirurgicale are ca scop asigurarea repausului
şi a alimentaţiei necesare;
d) pregătirea psihică preoperatorie este făcută doar de medic.
3. Alegeți varianta corectă privind plaga recentă: b)
a) plagă produsă în ziua prezentării la medic;
b) în primele 6-8 ore de la producere;
c) după 6-8 ore de la producere;
d) în primele 48 de ore de la producere.
4. Alegeți afirmația adevărată: b)
a) pacienții cu boli asociate nu prezintă risc de complicații postoperatorii;
b) analizele de laborator ajută stabilirea diagnosticului, preoperator;
c) reechilibrarea hidroelectrolitică nu este o prioritate de îngrijire în secția de chirurgie;
d) asistentul medical interpretează rezultatele analizelor de laborator și informează medicul.
5. Marcaţi semnul clinic de siguranţă pentru diagnosticul de fractură: d)
a) deformarea regiunii;
b) scurtarea segmentului de membru;
c) echimoza tardivă;
d) netransmisibilitatea mişcării.
6. Marcaţi semnul clinic specific pentru diagnosticul de traumatism toracic, cu volet costal: b)
a) polipneea;
b) respiraţia paradoxală;
c) traumatopneea;
d) dispnee şi cianoza.
7. Indicați răspunsul corect referitor la beneficiile imagistice ale artroscopiei : c)
a) permite vizualizarea articulației utilizând radiațiile Roentgen;
b) imaginea obținută este o imagine în mișcare prin expunere la raze Roentgen;
c) este o endoscopie articulară;
d) metoda de investigaţie utilizează ultrasunetele deci nu se iradiază pacientul.
8. Indicați răspunsul corect : c)
a) din lichidul sinovial se obțin informații depre valoarea hematocritului;
b) din lichidul sinovial se obțin informații despre factorii de coagulare VIII;
c) din lichidul sinovial se pot face însămânțari bacteriologice pe medii de cultură;
d) din lichidul sinovial se fac analize coproparazitologice.
9. Indicați procedura necesară recoltării lichidul sinovial : b)
a) puncția osoasă;
b) puncția articulară;
c) puncția arterială;
d) puncţia rahidiană.
10. Identificați răspunsul corect: c)
a) efectuarea pansamentului este o intervenție autonomă a asistentului medical;
b) pregătirea pentru operație este o intervenție autonomă a asistentului medical;
c) mobilizarea pacientului este o intervenție autonomă a asistentului medical;
d) administrarea anticoagulantelor este o intervenție autonomă a asistentului medical.
11. Identificați poziția pacientului în puncția articulației umărului: a)
a) decubit dorsal;
b) decubit lateral, pe partea opusă umărului puncționat;
c) decubit ventral;
d) şezând, cu cotul sprijinit pe masa de tratament.
12. Marcați poziția pacientului pentru puncția tibiei: c)
a) decubit ventral;
b) în șezut, la marginea mesei;
c) decubit dorsal;
d) decubit lateral drept.
13. Alegeți analizele sangvine minime ce sunt obligatorii în cazul efectuării puncției osoase: c)
a) transaminazele;
b) urocultura;
c) factorii de coagulare;
d) viteza de sedimentare a hematiilor.
14. Indicați răspunsul corect referitor la imobilizarea unei fracturi: a)
a) prinderea articulației de-o parte şi alta a zonei fracturate;
b) menținerea unui garou, maxim 2 ore;
c) internarea în spital;
d) folosirea unei feșe elastice şi a unui unguent antiinflamator.
15. Indicați răspunsul corect referitor la entorsă: b)
a) trebuie redusă în maxim 6 ore;
b) este o afecțiune traumatică articulară;
c) se imobilizează obligatoriu în aparat gipsat;
d) se imobilizează prinzând şi articulaţia vecină.
16. Mobilizarea pacientului după intervenţia chirurgicală se face: d)
a) după 48 ore;
b) după 2 săptămani;
c) după 1 săptămană;
d) cât mai precoce.
 Modulul Chirurgie și nursing specific (CH 2)
1. Embolia pulmonară reprezintă: c)
a) îngustarea intermitentă a căilor aeriene inferioare secundară hiperreactivității bronșice;
b) infecția supurativă a parenchimului pulmonar determinată de germeni anaerobi;
c) obstrucția arterelor pulmonare cu material migrat pe calea fluxului sanguin (tromb);
d) acumularea de aer între foițele pleurale.
2. Indicaţi poziţia corectă de drenaj postural în abcesul pulmonar: c)
a) şezând;
b) decubit dorsal;
c) decubit ventral;
d) ortostatism.
3. Factori de risc în tromboembolism pulmonar sunt, cu excepția: c)
a) tulburări ale circulației venoase la nivelul membrelor inferioare;
b) obezitatea, sarcina;
c) fumatul, alcoolismul;
d) chirurgie în sfera micului bazin și chirurgie ortopedică.
4. Defibrilarea electrică se efectuează în caz de: b)
a) criză de astm;
b) stop cardiac, tahicardie şi fibrilaţie ventriculară;
c) pericardită;
d) pleurezie.
5. Poziţia pacientului pentru puncţia pleurală este : a)
a) aşezat pe scaun, în lateral, cu braţul de partea sanătoasă sprijinit pe spătarul scaunului și
cel din partea unde va avea loc puncţia ridicat deasupra capului;
b) în pat, aşezat în decubit dorsal;
c) în pat, aşezat în decubit ventral;
d) aşezat în decubit lateral .
6. Pentru pregătirea pacientului în vederea intervenţiei chirurgicale pe torace sunt necesare o a)
serie de investigaţii dintre care câteva sunt obligatorii:
a) electrocardiograma, radiografia toracică, spirometria, analize de sânge, grup şi Rh;
b) electroencefalograma, radiografia toracică, spirometria;
c) endoscopie gastrică, radiografia toracică, spirometria, analize de sânge, grup şi Rh;
d) colonoscopie, radiografia toracică, spirometria.
7. Alegeți caracteristica faciesului adenoidian: c)
a) nas îngroșat;
b) dinții de aspect normal;
c) obrajii palizi şi turtiţi transversal;
d) obrajii roșii și proeminenți.
8. Angina herpetică se caracterizează prin: b)
a) este o angina eritematoasă;
b) se decelează pe mucoasa faringiană - vezicule în buchet sau dispersate, rotunde, pline cu
serozitate;
c) nu se vindecă spontan;
d) tratamentul se face cu antibiotic.
9. Alegeți răspunsul corect pentru angina pseudomembranoasă: d)
a) prototipul acestei angine este determinat de streptococ;
b) falsele membrane nu depăşesc faţa internă a amigdalei în angina pseudomembranoasă
difterică;
c) falsele membrane depăşesc faţa internă a amigdalei şi se extind la restul mucoasei
faringiene în angina pseudomembranoasă streptococică;
d) bacilul difteric elimină în sânge o toxină ce determina complicații la distanță.
10. Identificați afirmația corectă: c)
a) antibiograma se recoltează după administrarea unui antibiotic din grupa cefalosporinelor;
b) antibiograma se recoltează după administrarea unui antibiotic din grupa penicilinelor;
c) antibiograma se recoltează înaintea administrării antibioticelor, indiferent de clasă;
d) niciun răspuns corect.
11. Scurgerea unei secreții de la nivelul conductului auditiv extern al pacientului se numește: b)
a) otalgie;
b) otoree;
c) otodinie;
d) otolicvoree.
12. Care dintre următoarele enumerări corespunde simptomatologiei din conjunctivite ? a)
a) senzație de corp străin, arsură, nisip, înțepături, lăcrimare, secreție, fotofobie;
b) mișcări ritmice, involuntare, ale unuia sau ambilor ochi, suprapuse peste mișcările
voluntare, tulburând fixația;
c) vedere dublă, blefarospasm, absența reflexului de acomodare la distanță;
d) durere unilaterală intensă, uneori în teritoriul nervului trigemen, apariția de halouri
colorate în jurul sursei luminoase, scăderea marcată a acuității vizuale.
13. Identificați afirmația corectă: a)
a) recoltarea de secreții oculare se realizează cu eprubeta port-tampon;
b) recoltarea de secreții oculare se realizează cu seringa de 50 de ml;
c) recoltarea de secreții oculare se realizează cu eprubeta cu capac mov;
d) recoltarea de secreții oculare se realizează cu spatula linguală.
14. Identificați afirmația corectă: c)
a) din categoria examenelor funcționale ale ochiului, fac parte CT, RMN;
b) din categoria examenelor funcționale ale ochiului, fac parte CT, RMN, oftalmoscopia;
c) din categoria examenelor funcționale ale ochiului, fac parte explorarea acuității vizuale, a
câmpului vizual și determinarea simțului cromatic;
d) din categoria examenelor funcționale ale ochiului, fac parte spălătura oculară.
15. Manifestările de dependență ale pacientului cu cataractă senilă sunt: a)
a) opacifiere parțială/totală a cristalinului, urmată de scăderea progresivă a acuității vizuale;
b) secreție oculară abundentă care nu cedează la tratament cu antibiotic;
c) dureri oculare și perioculare nocturne;
d) exoftalmie precoce.
16. Melena reprezintă hemoragia digestivă exteriorizată, caracterizată prin: b)
a) scaun acoperit cu sânge roşu;
b) scaun negru, lucios, ca păcura;
c) vărsătura alimentară;
d) vărsătura sanguinolentă.
17. Pacientul operat cu rahianestezie se transporta de la sala de operaţie la salon în poziţie: d)
a) decubit ventral;
b) decubit lateral;
c) semişezând;
d) decubit dorsal, cu capul întors lateral.

Modulul Dermatologie și nursing specific

1. Identificați afirmația corectă cu privire la veziculă, ca leziune cutanată: b)
a) se prezintă ca o leziune profundă, ca un nodul;
b) este o ridicătură a epidermei, rotundă, proeminentă, de dimensiuni mici, cu conținut
lichidian clar;
c) se întâlnește în ulcer varicos și sifilis;
d) se însoțește de o hiperpigmentare a pielii.
2. Un tablou clinic caracterizat prin placarde eritematoase și vezicule dispuse de-a lungul d)
nervilor intercostali este sugestiv pentru:
a) tuberculoză cutanată;
b) varicelă;
c) eczema atopică;
d) zona zoster.
3. Identificați semnele și simptomele patognomonice pentru scabie: b)
a) leziuni congestive acoperite de placarde eritemato-scuamoase, multistratificate;
b) prurit nocturn sau diurn, însoțit de șanțul scabios vizibil pe piele;
c) placard de eczemă peste care apar mici vezicule;
d) pustule la nivelul membrelor inferioare.
4. Identificați afirmația corectă: a)
a) goma sifilitică corespunde stadiului terțiar al sifilisului;
b) șancrul sifilitic aparține stadiului secundar al sifilisului;
c) rozeola sifilitică aparține stadiului primar al sifilisului;.
d) agentul etiologic al sifilisului este un dermatofit.
5. Alegeți răspunsul corect: a)
a) escoriaţia este pierderea de substanţă superficială apărută în urma unui traumatism;
b) adultul doarme mai puţin de 6 ore pe zi;
c) papula este un abces minuscul la suprafaţa tegumentului,
d) crustele sunt întreruperi liniare ale continuităţii tegumentelor.

Modulul Boli infecțioase și nursing specific

1. Tabloul clinic caracterizat prin febră crescută, frisoane, mialgii, cefalee, dureri ale globilor b)
oculari, cu debut brusc, însoțit de sindrom funcțional respirator este sugestiv pentru:
a) hepatita virală A;
b) gripa;
c) crup difteric;
d) tetanos
2. Identificați bolile infecto-contagioase ce se transmit pe cale parenterală, sexuală, verticală (de a)
la mamă la făt):
a) hepatita virală B, hepatita virală C, infecția HIV;
b) hepatita virală A, hepatita virală E;
c) infecțiile nosocomiale;
d) tetanosul și rabia.
3. Următoarele afirmaţii despre angină streptococică sunt adevărate, cu excepţia: c)
a) congestie intensă, roşie-violacee,
b) aspect patognomonic al limbii – ciclu lingual,
c) etiologia poate fi virală,
d) nu apare în cadrul bolilor metabolice, sau în corticoterapie.
4. Identificaţi afirmaţia corectă referitoare la infecţiile urinare nosocomiale: a)
a) sunt infecţiile nosocomiale cele mai frecvente;
b) preced cu 24 h internarea în unitatea sanitară;
c) semnele clinice sunt estompate;
d) se întâlnesc întotdeauna la persoanele cu sondă urinară.
5. Despre febră sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia: b)
a) febra este un simptom care nu apare doar în bolile infecţioase;
b) absenţa sindromului febril exclude întotdeauna diagnosticul de boală infecţioasă;
c) febra poate lipsi în unele infecţii;
d) este definită printr-o temperatură centrală mai mare de 38º C dimineaţa.
6. Virusul hepatitei B este prezent: a)
a) în salivă, lichidul seminal şi sânge;
b) pe tegumente;
c) pe regiunile păroase;
d) urină şi materii fecale
7. Primul test efectuat în suspiciunea infestării HIV este: c)
a) testul alergologic;
b) IDR la tuberculină;
c) testul ELISA;
d) IDR Cassoni.

Modulul Obstetrică, ginecologie și nursing specific

1. Care este principalul factor de risc implicat în etiopatogenia cancerul de col uterin ? a)
a) infecţia cu Virusul Papilomatos Uman (HPV);
b) infecția cu virusul herpetic tip I și II;
c) infecția cu virusul hepatic B;
d) nici o variantă corectă.
2. Identificați răspunsul corect legat de intervențiile chirurgicale din ginecologie: a)
a) în intervențiile mutilante se elimină organe a căror funcție este de asemenea eliminată;
b) în intervențiile mutilante se elimină organe a căror funcție este păstrată artificial;
c) reimplantarea trompei este o intervenție mutilantă;
d) histerectomia este o intervenție conservatoare.
3. Referitor la diagnosticul clinic de sarcină este adevărată următoarea afirmație: a)
a) amenoreea reprezintă un semn de prezumție;
b) tulburările neurovegetative reprezintă un semn de certitudine;
c) modificări la nivelul sânilor nu sunt decelate în sarcină;
d) auscultarea bătăilor cordului fetal reprezintă un semn de prezumţie.
4. Screeningul prenatal pentru anomalii fetale genetice cuprinde următoarele investigații, cu o d)
singură excepție:
a) dublu test;
b) triplu test;
c) amniocenteza;
d) biopsia cervicală.
5. Referitor la perioada a II- a a nașterii este adevărată următoarea afirmație: b)
a) este reprezentată de dilatația colului uterin;
b) este reprezentată expulzia fătului;
c) cuprinde delivrența placentei;
d) nici o variantă corectă.
6. Indicați răspunsul corect referitor la principala complicație maternă din lehuzia imediată: a)
a) aceasta este reprezentată de hemoragie masivă;
b) aceasta este reprezentată de accidentul vascular cerebral;
c) aceasta este reprezentată de tromboflebită;
d) aceasta este reprezentată de infarctul miocardic acut.
7. Cum se calculează data probabilă a naşterii folosind data primelor mişcări fetale ? c)
a) la prima zi a ultimei menstruaţii se adaugă 10 zile, numărându-se apoi nouă luni
calendaristice;
b) la prima zi a ultimei menstruaţii se adăugă 10 zile apoi se scad trei luni;
c) la data primelor mişcări fetale se adaugă 5 luni pentru multipare şi 4,5 luni pentru
primipare;
d) nu este valabilă nici o variantă.
8. Identificați răspunsul corect legat de felul în care se apreciază starea fătului la naştere : a)
a) urmărind reperele scorului APGAR;
b) înfăşând nou născutul;
c) transportându-l în secţia de nou născuţi;
d) aşezând în pat nou-născutul.
9. Alegeți varianta corectă: b)
a) travaliul se termină cu expulzia fătului;
b) travaliul se termină cu expulzia placentei, membranelor şi consolidarea hemostazei;
c) travaliul se termină cu ruperea membranelor;
d) travaliul se termină cu lehuzia îndepărtată.
10. Alegeți răspunsul corect legat de simptomele de recunoaştere a preeclampsiei: c)
a) greţuri, vărsături, sialoree;
b) dureri lombare şi abdominale;
c) hipertensiunea arterială, edeme, proteinurie;
d) hemoragie.
11. Colposcopia este: d)
a) o endoscopie a cavităţii pleurale;
b) o endoscopie a colonului;
c) o endoscopie a cavităţii pelviene;
d) o endoscopie a colului uterin.
 Modulul Puericultură, pediatrie și nursing specific
1. Identificaţi varianta incorectă referitoare la modificările osoase în rahitismul carenţial: d)
a) bose frontale şi parietale;
b) brăţări rahitice;
c) mătănii costale;
d) sindactilie.
2. Identificați varianta de răspuns corectă: a)
a) modificările nou-născutului fără semnificație patologică sunt: scăderea fiziologică în
greutate și icterul fiziologic;
b) icterul mecanic este prezent la naștere;
c) căderea bontului ombilical are loc după prima baie genearală a nou născutului;
d) după naștere, nou născutul este dus în secția de pediatrie.
3. Identificați răspunsul incorect: d)
a) legarea şi secționarea cordonului ombilical fac parte din primele îngrijiri ale nou-
născutului;
b) aspirarea secrețiilor din cavitatea bucală şi cavitatea nazală se face cu sonda Nelaton;
c) cântărirea, măsurarea taliei şi a perimetrelor sunt făcute de asistentul medical;
d) asistentul medical/moașa poate asista nașterea doar cu medicul.
4. Alegeți răspunsul corect: c)
a) la naștere tegumentele nou născutului sunt acoperite de vernix caseosa și transpirații reci;
b) nou născutul normoponderal respiră la 2-3 minute după naștere;
c) la naștere se face profilaxia oftalmiei gonococice.
d) la naștere tegumentele nou născutului sunt acoperite de secreții sanguinolente și
transpirații reci.
5. Caracterele antropometrice și morfologice ale prematurului sunt, cu excepția: a)
a) perimetrul cranian este egal cu cel toracic;
b) facies triunghiular;
c) greutatea egală sau mai mică de 2500g;
d) perimetrul cranian cu 4 cm mai mare decât cel toracic.
6. Fac parte din primele îngrijiri acordate nou-născutului, cu excepția : d)
a) legarea şi secționarea cordonului ombilical;
b) aspirarea secrețiilor din cavitatea bucală şi cavitatea nazală;
c) cântărirea, măsurarea taliei şi a perimetrelor;
d) măsurarea temperaturii corpului.
7. Identificați răspunsul corect: b)
a) la 5 minute după naştere copilul ţipă şi se instalează respi¬raţia pulmonară;
b) ritmul cardiac la naștere este foarte rapid (tahicardie fiziologică), între 120 - 140
bătăi/minut;
c) respiraţia la naștere are frecvenţă mai mică decât la alte vârste( 10 resp./min.);
d) în primele 12 ore după naştere, copilul nu urinează.
8. Alegeți răspunsul greșit: d)
a) prematurii de gradul I având reflex de supt pot fi alăptaţi la sân ca şi nou-născuţii normo-
ponderali;
b) prematurii de gradul III şi IV se alimentează prin gavaj;
c) alimentația prematurului începe la 12 ore de la naştere cu soluţie de glucoză 5%
administrată cu pipeta;
d) prematurii de gradul III şi IV se alimentează doar parenteral.
9. Identificați afirmația falsă: a)
a) dismaturul este copilul născut la șapte luni;
b) dismaturul este copilul născut la temen;
c) dismaturul este copilul născut cu greutatea egală sau sub 2500g;
d) dismaturul este copilul cu o lungime de peste 47cm la naștere.
10. Identificați afirmația falsă referitoare la manifestarea stării de deshidratare la sugar : a)
a) la sugarul deshidratat fontanela este bombată;
b) la sugarul deshidratat fontanela este deprimată;
c) la sugarul deshidratat apare oliguria;
d) la sugarul deshidratat persist pliului cutanat.

Modulul Neurologie și nursing în neurologie

1. Care dintre următoarele afirmații legate de cefaleea din hipotensiunea intracraniană este d)
falsă:
a) cefaleea din hipotensiunea intracraniană este localizată frontal sau occipital;
b) cefaleea din hipotensiunea intracraniană se accentuează în ortostatism;
c) cefaleea din hipotensiunea intracraniana este însoțită frecvent de grețuri și vărsături;
d) ingestia de lichide și compresiunea jugularelor agravează cefaleea din hipotensiunea
intracraniană.
2. Cele trei urgențe în cazul examenului clinic al unui pacient comatos sunt: c)
a) hipotensiunea arterială, bradicardia, oligoanuria sau anuria;
b) oscilații grave ale tensiunii arteriale, pulsului, ritmului cardiac;
c) asfixia acută, oprirea cardiocirculatorie, anoxia cerebrală;
d) hipersplenismul, sindromul icteric rapid progresiv, respirația de tip Kussmaul.
3. Identificați afirmația adevărată: a)
a) cerebelul are rol în păstrarea echilibrului static și dinamic, coordonarea mișcărilor fine;
b) cerebelul are rol în realizarea sensibilității generale;
c) cerebelul are rol în integrarea organismului în mediul înconjurător;
d) cerebelul are rol în producerea de lichid cefalo-rahidian.
4. Identificați afirmația corectă: b)
a) în edemul cerebral alimentația pacientului va fi fără restricții de lichide și alimente;
b) în edemul cerebral alimentația pacientului va fi cu limitare de lichide și
regim hiposodat;
c) în edemul cerebral pacientul va avea regim hipoglucidic, fară limitare de sare;
d) în edemul cerebral pacientul va avea regim regim hipersodat și hiperglucidic.
5. Identificați afirmația corectă legată de intervențiile asistentului medical în criza epileptică c)
grand mall:
a) în criza epileptică grand mall asistentul medical intervine pentru liniștirea pacientului,
vorbindu-i din față acestuia pentru ca pacientul să nu întoarcă capul;
b) în criza epileptică grand mall asistentul medical se deplasează imediat după ajutor și
pentru a aduce medicamente anticomițiale;
c) în criza epileptică grand mall asistentul medical asigură supravegherea și previne
autolezarea pacientului;
d) în criza epileptică grand mall asistentul medical pregătește prioritar materialele și
medicamentele necesare resuscitării pacientului.
 Modulul Sănătate mintală, psihiatrie și nursing specific
1. Identificaţi afirmaţia falsă: b)
a) agorafobia este teamă de spaţii largi;
b) arahnofobia este teamă de întuneric;
c) tanatofobia este teamă de moarte;
d) claustrofobia este teamă de spaţii închise, mici.
2. Identificaţi afirmaţia adevărată: d)
a) în criza de isterie, bolnavul va fi susţinut şi va fi încurajat de prieteni şi rude;
b) în tratamentul crizei de epilepsie, medicamentul de elecţie este fenobarbitalul injectabil i.m
sau i.v;
c) în criza epileptică convulsivă este recomandată administrarea de fenobarbital şi ulterior
diazepam pentru prevenirea stopului cardio-respirator;
d) criza de isterie se poate manifesta şi prin simularea de afecţiuni neurologice: paraplegie,
hemiplegie, parestezii, manifestări ce apar pe fond de insuficientă dezvoltare mintală.
3. Identificaţi afirmaţia falsă: a)
a) schizofrenia paranoidă debutează în adolescenţă şi se caracterizează prin flexibilitate
ceroasă;
b) schizofrenia catatonică debutează în jurul vârstei de 20 de ani;
c) sindromul catatonic este specific schizofreniei catatonice;
d) schizofrenia hebefrenică debutează la 15-20 de ani şi este cea mai severă formă.
4. Identificaţi afirmaţia adevărată: d)
a) fenobarbitalul se administrează în intoxicaţia cu alcool;
b) fenobarbitalul nu are contraindicaţii;
c) diazepamul este indicat în colaps şi şoc;
d) diazepamul este contraindicat în intoxicaţia acută cu etanol.
5. Identificaţi afirmaţia falsă: b)
a) tratamentul schizofreniei vizează atenuarea fenomenelor psihotice şi readaptarea
pacientului în mediul socio-familial;
b) ergoterapia este o terapie electroconvulsivantă;
c) schizofrenia catatonică este forma cea mai benignă de schizofrenie, răspunzând favorabil
la terapia cu neuroleptice majore;
d) în schizofrenia hebefrenică evoluţia este severă, răspunsul la tratament fiind dificil.

Modulul Anestezie-terapie intensivă și nursing specific

1. Standardul de monitorizare în cursul anesteziei generale nu include: c)
a) electrocardioscopia;
b) pulsoximetria;
c) concentrația inspiratorie a anestezicului inhalator;
d) măsurarea noninvazivă a TA.
2. Tabloul clinic în șocul septic include, mai puțin: c)
a) prezența unei infecții locale sau generale;
b) scăderea tensiunii arteriale;
c) creșterea tensiunii arteriale;
d) tegument uscat, la început, apoi umed și rece.
3. Factorii de risc pentru instalarea SDRA (sindromului de detresă respiratorie acută) sunt, cu d)
excepția:
a) septicemia;
b) șocul și hipotensiunea prelungită;
c) transfuzia masivă;
d) insuficiența renală cronică.
4. În cadrul suportului vital avansat afirmațiile următoare sunt adevărate, cu excepția: b)
a) lidocaina nu mai este recomandată ca tratament antiaritmic;
b) scopul injecției cu adrenalină este de a restabili tonusul venos;
c) adrenalina exercită în mod normal o acțiune batmotropică;
d) după administrarea unui șoc electric extern se recomandă reluarea manevrelor RCP.
5. La pacientul care nu respiră, verificarea pulsului se va face la: b)
a) artera radială;
b) artera carotidă;
c) artera femurală;
d) artera brahială.
6. Alegeți afirmația falsă cu referire la hipopotasemie: c)
a) determină greață și fatigabilitate;
b) nivelul potasiului este sub 3 mEq/l;
c) poate determina sete și hiperemia feței;
d) poate determina schimbarea personalității.
7. Manevrele de suport vital de bază pot fi efectuate de către: d)
a) exclusiv de către medici;
b) exclusiv de către medici și asistenți;
c) exclusiv de către personalul medical;
d) de orice persoană instruită în acest sens.
8. Alegeți succesiunea corectă a intervențiilor în cadrul resuscitării la adult: c)
a) verificarea stării de conștiență, eliberarea căilor aeriene, verificarea respirației, verificarea
circulației, efectuarea respirației artificiale și a masajului cardiac;
b) verificarea respirației, verificarea circulației, efectuarea respirației artificiale și masajului
cardiac, verificarea stării de conștiență;
c) verificarea stării de conștiență, eliberarea căilor aeriene, verificarea respirației, efectuarea
compresiilor toracice externe, efectuarea ventilațiilor;
d) verificarea stării de conștiență, eliberarea căilor aeriene, verificarea respirației, verificarea
circulației, efectuarea compresiilor toracice externe .
9. Alegeti afirmația adevărată referitoare la masajul cardiac extern: a)
a) compresiunile toracice la o gravidă aflată în stop cardio-respirator în ultimul trimestru de
sarcină se fac poziţionând-o în semidecubit lateral stâng;
b) frecvența compresiilor toracice la un adult aflat în stop cardio-respirator este de 30/minut;
c) compresiile toracice la un adult trebuie să realizeze o depresie a sternului de 3-4 cm;
d) coordonarea compresiilor toracice cu ventilația 30:2 în resuscitarea la adult se face până
când pacientul își revine.
10. Alegeţi afirmaţia corectă dintre enunţurile de mai jos, a hipovolemiei: c)
a) pierderea excesivă de apă si electroliți cu pierderea izotoniei mediului intern;
b) pierdere excesivă de apă cu pierderea izotoniei mediului intern;
c) pierdere excesivă de apă şi electroliţi cu menţinerea izotoniei mediului intern;
d) pierdere excesivă de apă şi electroliţi cu creşterea izotoniei mediului intern.
11. Identificați informația adevărată referitoare la masca laringiană: a)
a) cea mai indicată în resuscitarea cardio-respiratorie efectuată de personalul paramedical sau
medical;
b) când se utilizează pacientul poate fi conștient;
c) sunt de utilizare îndelungată, nesuportând sterilizări;
d) aspirația pulmonară se poate efectua când se utilizeză masca laringiană.
12. Identificați afirmația falsă referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie: d)
a) în absența personalului calificat pentru efectuarea intubației traheale sunt utilizate ca
alternative masca laringiană, combitubul, I-gel;
b) abordul venos este indicat a se realiza în primele 4 minute de la diagnosticarea stopului
cardio-respirator;
c) medicamentul principal utilizat în timpul resuscitării, la fiecare 3-5 min, rămâne
adrenalina;
d) după intubarea traheei, compresiile toracice se efectuează discontinuu, cu o frecvență de
100/minut.
13. Prin stomie se înțelege: d)
a) orificiu intestinal artificial creat printr-o interventie chirurgicală, în vederea eliminării
conținutului intestinal,
b) deschiderea și fixarea colonului la suprafața peretelui abdominal,
c) deschiderea și fixarea operatorie a intestinului subțire la nivelul pielii peretelui abdominal,
d) crearea printr-o intervenție chirurgicală a unei deschizături prin care se realizează o
comunicare între un organ cavitar și tegument.
14. În cursul masajului cardiac extern: c)
a) durata compresiunii este mai mare decât durata decompresiunii,
b) durata compresiunii este mai mică decât durata decompresiunii,
c) durata compresiunii este egală cu durata decompresiunii,
d) nu este necesară o corelare a duratei compresiunii cu cea a decompresiunii.
15. În oprirea primară cardiacă, respiraţia întotdeauna: b)
a) se opreşte instantaneu,
b) continuă numai câteva secunde,
c) continuă 15 minute,
d) continuă o perioadă de timp dependentă de rezervele de oxigen în momentul opririi
cardiac.
16. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect ce indică frecvenţa compresiunilor, c)
recomandată în cursul masajului cardiac extern este:
a) 60 /minut,
b) 80/minut,
c) 100/minut,
d) 120/minut.
17. Manifestările clinice ale şocului cardiogen includ, mai puțin: c)
a) extremităţi reci,
b) vene jugulare turgescente,
c) creşterea amplitudinii undei de puls,
d) raluri subcrepitante la bazele pulmonare.
18. În oprirea primară respiratorie, cordul întotdeauna: d)
a) se opreşte instantaneu,
b) continuă să bată numai 15 secunde,
c) continuă să bată 15 minute,
d) bate o perioadă de timp dependentă de rezervele de oxigen în momentul opririi respirației.
19. În oprirea primară cardiacă, respiraţia întotdeauna: b)
a) se opreşte instantaneu,
b) continuă numai câteva secunde,
c) continuă 15 minute,
d) continuă o perioadă de timp dependentă de rezervele de oxigen în momentul opririi
cardiac.
20. În caz de oprire cardiacă cu martor ocular şi defibrilator automat extern în imediata apropiere d)
(utilizare imediată) RCR începe cu:
a) eliberarea căilor aeriene,
b) ventilaţie gură-la-gură,
c) masaj cardiac extern,
d) defibrilare.

Modulul Conduită în urgențe medico-chirurgicale, situații de criză și dezastre

1. Alegeți varianta corectă: b)
a) sincopa este determinată de creşterea tensiunii diferenţiale;
b) sincopa este o pierdere de scurtă durată a stării de conştientă;
c) sincopa apare de regulă în clinostatism;
d) sincopa este o pierdere de scurtă durată a funcţiilor vegetative.
2. Identificați varianta corectă: d)
a) șocul hipovolemic se însoţeşte de bradicardie;
b) șocul hipovolemic se însoţeşte de poliurie;
c) șocul hipovolemic apare după un accident vascular cerebral;
d) șocul hipovolemic este secundar hemoragiei.
3. Alegeți afirmația corectă: c)
a) comă hipoglicemică se instalează lent, fiind o comă calmă;
b) comă hipoglicemică se însoţeşte de tegumente uscate şi pliu cutanat persistent;
c) comă hipoglicemică este determinată de scăderea glicemiei;
d) comă hipoglicemică se tratează cu vasodilatatoare cerebrale.
4. Alegeți varianta corectă: d)
a) șocul anafilactic se produce prin descărcarea de adrenalină;
b) șocul anafilactic poate apărea la cortizon;
c) șocul anafilactic se însoţeşte de presbiopie;
d) șocul anafilactic se însoţeşte de angioedem.
5. Precizați varianta corectă în cazul arsurilor: b)
a) gravitatea este dată de mecanismul de producere;
b) se pot însoţi de şoc post combustional;
c) gradul II reprezintă escara dermică totală;
d) suprafaţa fiecărui membru pelvin reprezintă 10% din suprafaţa corpului.
6. Alegeți afirmația corectă: b)
a) curăţarea orofaringelui de secreţii sau vărsături se face cu spatule chirurgicale;
b) secreţiile neeliminate prin drenaj postural pot fi aspirate utilizând o sondă de aspirație
sterilă;
c) în obstrucţiile subglotice se practică intubaţia orotraheală sau traheostomia;
d) în cazul obstrucţiilor laringo-traheale severe se practică apăsarea diafragmului de jos în
sus, provocarea de tuse artificială.
7. Identificați afirmația falsă: c)
a) oxigenoterapia se recomandă în toate formele de insuficienţă respiratorie acută;
b) se administrează oxigen umidificat prin sondă nazală, introdusă în faringe, cu o lungime
egală cu distanţa de la nas la lobul urechii;
c) se va asigura un debit de 26-28 l/minut;
d) înainte de a începe oxigenoterapia este necesar să se asigure permeabilitatea căilor
respiratorii.
8. Identificația afirmația corectă: a)
a) hemoptizia este o urgenţă medico-chirurgicală, sângele fiind roşu, aerat provenind din
arborele traheobronşic şi/sau parenchimul pulmonar în cursul unui efort de tuse;
b) insuficienţa respiratorie acută reprezintă incapacitatea plămânilor de a face faţă
schimburilor gazoase, însoţită de bradipnee și hipertermie;
c) cianoza este prezentă în anemii, şoc hipovolemic, intoxicaţii cu CO, intoxicaţii cu
cianuri, alcaloză;
d)oxigenoterapia se recomandă în toate formele de insuficienţă respiratorie acută doar cu un
debit constant doar de 3 l/ minut.
9. Stopul cardio-respirator se caracterizează prin: b)
a) respirație superficială, puls slab, hipotensiune, stare de conștiență absentă, revenire
spontană după câteva secunde sau minute;
b) apnee, puls slab sau absent la carotidă, stare de conștiență absentă, paloare, relaxare
musculară, tensiune arterială 0;
c) respirație profundă, zgomotoasă, stare de inconștiență profundă;
d) respirație păstrată, tensiune arterială 0, stare de conștiență păstrată.
10. Suportul vital de bază se referă la următoarele, cu excepția: d)
a) menţinerea libertăţii căilor aeriene;
b) suportul ventilaţiei şi circulaţiei fără ajutorul vreunui echipament cu excepţia
dispozitivelor de protecţie;
c) evaluarea stării de conştienţă a victimei;
d) oprirea respiraţiei este concomitentă cu oprirea inimii.
11. Identificați afirmația greșită: b)
a) atropina este antidotul compușilor organo-fosforici;
b) sulfatul de protrombină este antidotul heparinei;
c) nalorfina este antidotul morfinei;
d) alcoolul etilic este antidotul alcoolului metilic.
12. Moartea clinică reprezintă: a)
a) stopul cardiac și respirator, reversibile la unii pacienți prin aplicarea promptă a măsurilor
de resuscitare;
b) comă profundă a pacientului la care persistă respirația spontană, caracterizată prin
moartea neuronilor emisferelor cerebrale;
c) pierderea tuturor reflexelor ce se închid în trunchiul cerebral, pierderea respirației
spontane, dar cu menținerea activității cardiace;
d) moartea tuturor țesuturilor nervoase cu persistența reflexelor medulare.
13. Coma vigilă – comă de gradul I se caracterizează prin: b)
a) pierderea conștienței, abolirea mișcărilor voluntare, alterarea gravă a sensibilității,
circulație și respirație păstrare sau minim alterate;
b) stare de conștiență incomplet pierdută, confuzie, reflexe, circulație și respirație păstrate;
c) pierderea conștienței, inerție motorie, senzitivă și senzorială, tulburări respiratorii,
circulatorii sau metabolice;
d) pierderea conștienței , tulburări cardiovasculare și respiratorii.
14. Adrenalina este medicamentul de elecție în: c)
a) șocul cardiogen;
b) șocul infecțios;
c) șocul anafilactic;
d) șocul hemoragic.
15. Se interzice spălătura gastrică: a)
a) în cazul ingestiei de substanțe corozive;
b) în intoxicațiile cu barbiturice;
c) în intoxicația cu detergenți anionici;
d) în intoxicația cu ciuperci.
16. Accidentații cu traumatisme toraco-pulmonare și insuficiență respiratorie se transportă: b)
a) în poziția Trendelenburg;
b) în poziție semișezând;
c) în poziție decubit lateral;
d) în poziție decubit ventral.
17. Alegeți afirmația corectă: b)
a) moartea clinică corespunde momentului în care s-a produs stopul cardiac ireversibil, cu
distrugerea ireversibilă a cortexului;
b) moartea biologică urmează morții clinice dacă nu s-au declanșat manevrele de
resuscitare, cu leziuni cerebrale ireversibile;
c) moartea clinică este un proces reversibil, dar cu leziuni cerebrale ireversibile;
d) moarte biologică precede moartea clinică.
18. Care din procedeele de mai jos pot efectua hemostaza definitivă? c)
a) perfuzii cu ser fiziologic și glucozat 5-10%;
b) administrarea de hemostatice: vitamina K, venostat, adrenostazin;
c) ligatura și sutura vaselor;
d) așezarea bolnavului în poziție Trendelenburg.
19. În cazul stopului cardiac, după administrarea unui şoc electric extern se recomandă: b)
a) reluarea manevrelor de reanimare cardio - pulmonară de bază timp de 3 minute;
b) reluarea manevrelor de reanimare cardio - pulmonară de bază ( masaj cardiac şi
ventilaţie) timp de 2 min;
c) administrarea a 1 mg adrenalină intravenos;
d) administrarea de 300 mg amiodaronă intravenos.
20. Identificați care este cauza tahipneei în cazul unei hemoragii: a)
a) scăderea O2 din sânge și țesuturi;
b) vasoconstricția arterială;
c) scăderea hematocritului;
d) creșterea O2 în sânge și excitarea centrului respirator din bulb.
21. Conduită de urgenţă în angina pectorală presupune: c)
a) administrarea de bronhodilatatoare;
b) mobilizarea precoce pentru a preveni complicaţiile;
c) administrarea de Nitroglicerină sublingual;
d) administrarea de insulină.
 Modulul Gerontologie, geriatrie și nursing specific
1. Infarctul miocardic la bătrâni se caracterizează prin: d)
a) simptomul de debut este durerea precordială,
b) infarctele miocardice silențioase, descoperite pe EKG sunt rare,
c) apare datorită obstrucției progresive a arterei carotid,
d) la vârstnici, infarctul miocardic acut debutează prin dispnee.
2. Demența se caracterizează prin: a)
a) afectează în special memoria și orientarea;
b) cauza cea mai frecventă este vasculară;
c) are evoluție acută, rapidă, cu afectarea tranzitorie a funcției intelectuale;
d) gândirea nu este afectată.
3. Echilibrul psihologic al bătrânului: b)
a) poate duce doar la tulburări de afectivitate;
b) poate fi afectat de schimbarea locuinței,decesul partenerului;
c) este afectat doar de apariția unor boli grave;
d) este afectat doar de diminuarea veniturilor.
4. Diagnosticul de nursing în cadrul hipertensiunii arteriale la vârstnic se pune: a)
a) după efectuarea mai multor măsurători corecte a presiunii arteriale;
b) după efectuarea unei singure măsurători a presiuni arteriale;
c) după valorile scăzute înregistrate la măsurarea presiuni arteriale;
d) după înregistrarea unor valori ușor crescute a presiunii arteriale.
5. Simptomele psihice ale sindromului de imobilizare sunt: a)
a) insomnie, depresie, negativism;
b) escare, complicații urinare;
c) atrofierea musculaturii, redoarea articulară;
d) tulburări circulatorii, valori crescute ale presiunii arteriale.

Modulul Oncologie și nursing specific

1. Identificați afirmația falsă despre tumora malignă: d)
a) se divide continuu (independență de creștere);
b) nu se oprește din creștere (insensibilitate la stimuli inhibitori);
c) evită apoptoza (nu moare);
d) îmbătrânește.
2. Pentru diagnosticul de certitudine a cancerului bronho-pulmonar sunt necesare: a)
a) biopsia bronșică și examenul anatomo-patologic;
b) radiografia pulmonară și fibroscopia;
c) gastroscopia și biopsia pleurală;
d) tomografia computerizată și endoscopia.
3. Identificați afirmația corectă pentru diagnosticul de certitudine în cancerul de prostată b)
a) polakiuria, disuria;
b) PSA(antigen specific prostatic) >4ng/ml, tușeu rectal, RMN prostatic;
c) retenția incompletă/completă de urină;
d) dureri loco-regionale.
4. Chimioterapia antineoplazică se administrează numai după controlul, mai puțin a: b)
a) hemoleucogramei complete;
b) amilazemie;
c) ureei, creatininei;
d) VSH-ului, transaminazelor.
5. Identificaţi afirmaţia falsă: a)
a) hormonoterapia în oncologie se administrează numai în cancerul de col uterin;
b) calea de administrare a citostaticelor este percutanată;
c) calea de administrare a citostaticelor este orală, intravenoasă, prin perfuzie;
d) citostaticele se administrează în cavitatea pleurală.
6. Măsurile de protecţie în cazul administrării citostaticelor cuprind, mai puțin: a)
a) halat cu mânecă scurtă, fără mănuşi şi mască;
b) ochelari de protecţie;
c) masca facială pentru filtrarea aerosolilor;
d) halate cu mâneci lungi şi mănuşi.
7. Intervențiile asistentei în tratarea efectelor secundare ale chimioterapiei sunt, cu excepția: d)
a) hidratarea per os și parenterală a pacientului;
b) tratamentul vărsăturilor, a efectelor alergice ale citostaticelor conform indicațiilor;
c) monitorizarea pulsului, TA., diurezei, scaunului, temperaturii;
d) supravegherea administrării paravenoase a unor citostatice.
8. Referitor la markerii tumorali urmatoarele afirmații sunt adevarate, cu excepția: a)
a) sunt antigene din mediul extern;
b) sunt substanţe biologice;
c) sunt eliberate de celulele maligne / produse de gazdă ca răspuns la tumoră;
d) sunt prezenți în măduva osoasă.
9. Referitor la cancerul bronhopulmonar următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția: b)
a) de obicei, la momentul diagnosticului cancerului bronhopulmonar cu celule mici, boala
este prea extinsă pentru o abordare chirurgicală;
b) reprezintă o creştere controlată a celulelor maligne;
c) bronhoscopia, mediastinoscopia, biopsia ghidată CT și toracotomia sunt teste diagnostic;
d) se poate manifesta prin tromboflebită venoasă migratorie.
10. Intervențiile asistentei medicale în cazul modificării imaginii corporale ( necesitatea b)
colostomei) la pacienții cu cancer digestiv presupune:
a) încurajarea pacientului să-și exprime temerile sau anxietatea;
b) toate răspunsurile sunt adevărate;
c) cooptarea pacientul și familiei acestuia în acțiunea de îngrijire și control a colostomei;
d) explicarea necesității și scopului intervenției chirurgicale.

Modulul Îngrijiri paliative

1. Pentru prevenirea escarelor de decubit, intervenţiile autonome ale asistentei medicale sunt: c)
a) schimbarea poziţiei pacientului la interval de 6-8 ore;
b) menţinerea tegumentelor umede;
c) schimbarea poziţiei pacientului la interval de două ore şi menţinerea tegumentelor curate
şi uscate;
d) schimbarea poziției pacientului la 12 ore.
2. Alegeți varianta corectă privind rolul asistentei medicale în echipa de îngrijiri paliative: b)
a) discută cu persoanele din exterior despre diagnosticul pacientului;
b) evaluarea nevoilor de îngrjiri, abordare holistică;
c) nu păstrează secretul profesional;
d) amână efectuarea tratamentului pentru tura următoare.
3. Avantajele administrării hipodermoclizei sunt, cu excepția: a)
a) greu de instalat;
b) infuzia poate fi oprită sau reinstalată fără riscul de apariţie a trombilor;
c) spitalizarea poate fi redusă sau evitată;
d) cateterul poate rămâne in-situ mai multe zile.
4. Principalele obiective de îngrijire în paliație sunt, cu excepția: c)
a) combaterea durerii;
b) ameliorarea calității vieții;
c) îngrijirea pacienților cu traumatisme;
d) combaterea simptomelor care cauzează disconfort și suferință.
5. Următoarele sunt principii ale îngrijrilor paliative, cu excepția: a)
a) autonomia;
b) decesul reprezintă un proces fiziologic;
c) oferă un sistem de sprijin aparținătorilor/familiei pacientului care beneficiază de ele;
d) au ca scop tratamentul durerii și al altor simptome care deteriorează calitatea vieții.

Modulul Nursing comunitar și îngrijirea persoanelor cu dizabilități

1. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? b)
a) familia nucleară este formată din soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună;
b) diada nucleară este compusă din soţ, soţie, bunici şi copii care locuiesc împreună;
c) familia lărgită este formată din soţ, soţie şi rude;
d) familia cu un singur părinte se mai numeşte decapitată.
2. Identificaţi afirmaţia incorectă: d)
a) mărimea medie a familiei este reprezentată de numărul membrilor familiei;
b) structura familiei se referă la numărul de persoane care compun familia, vârsta, nivelul de
instruire, ocupaţia şi tot ce derivă din ea;
c) pentru a putea aprecia sănătatea familiei se iau în calcul diferiţi indicatori: demografici,
sociali, economici, medicali;
d) ca urmare a scăderii natalităţii, în România numărul copiilor pe familie a crescut în ultimii
ani.
3. Aprecierea stării de sănătate a familiei se face prin: a)
a) vizită la domiciliu şi culegerea datelor;
b) schimbarea locuinţei şi habitatului;
c) schimbarea comunităţii;
d) evaluarea educaţiei.
4. Alegeţi varianta corectă: a)
a) prima copilărie determină necesitatea unor îngrijiri speciale;
b) în perioada a doua a copilăriei, la fete, se instalează pubertatea;
c) în a treia perioadă a copilăriei încep să apară primii dinţi definitivi;
d) adolescenţa este perioada maturităţii când se dezvoltă funcţia sexuală la băieţi, iar la fete
apare menarha.
5. Identificați varianta corectă referitoare la bolnavii care beneficiază de serviciile de îngrijiri la b)
domiciliu:
a) toţi bolnavii asiguraţi;
b) toţi bolnavii asiguraţi care au document justificativ al acestui tip de îngrijire;
c) toţi bolnavii vârstnici;
d) copiii cu vârsta sub un an.
 a) ITEMI DE ASOCIERE

1. Itemi de asociere
A B A-B

1. erupții cutanate a. sângerare 1-d

2. hemoptizie b. efelide 2- a

3. ragade c. extremități 3- e

4. cianoză d. maculă 4- c
5. pistrui e. fisuri liniare pe piele 5- b

2. Itemi de asociere
A B A-B

1. hematopoieză a. tegumente cianotice, buze crescute în volum din 1- c

cauza creșterii numărului și calibrului capilarelor

2. facies mitral b. prezența aerului în cavitatea pleurală 2-a

3. pulsoximetrie c. procesul de de formare și maturizare a celulelor 3-d

sanguine

4. hipoxemie d. metodă rapidă și neinvazivă de determinare a 4-e

saturației sângelui periferic în oxigen

5. pneumotorax e. scădere a presiunii și a cantității de oxigen din 5-b

sângele arterial

3. Itemi de asociere
A B A-B

1. astm bronșic a. mâna dreaptă 1-e

2. hipoxie b. proces patologic din distrugere a hematiilor din 2-c

sânge

3. electrocardiograma c. scăderea de oxigen din țesuturi 3-d

4. EKG - electrod roșu d. înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor 4-a

bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac

5. hemoliză e. crize de dispnee paroxistică provocate de obstrucția 5-b

bronhiilor prin bronhospasm
4. Itemi de asociere
A B A-B

1. bradipnee a. acumularea de lichid seros în țesuturi 1-b

2. edeme b. valori mici ale frecvenței respiratorii 2-a

3. disurie c. urină cu densitate scăzută 3-e

4. hipostenurie d. greutate la înghițire 4-c

5. disfagie e. prezența durerii la micțiune 5-d

f. urinări frecvente în cantitate mică

5. Itemi de asociere
A B A-B

1. dizartrie a. leziune elementară a pielii cu conținut solid 1-e

2. albuminurie b. prezența durerii la micțiune 2-d

3. papulă c. retenție de urină 3-a

4. ischiurie d. prezența proteinelor în urină 4-c

5. hipermenoree e. dificultate de a articula sunete și cuvinte 5-f

f. menstruație în cantitate crescută

6. Itemi de asociere
A B A-B

1. afonie a.diminuarea cantității de oxigen în țesuturi 1- b

2. apatie b. imposibilitatea de a vorbi 2-c

3. hipoxie c. indiferență 3-a

4. hiperpirexie d . scăderea cantității de oxigen în sânge 4-e

5. hipoxemie e. menținerea temperaturii corporale peste 40 grade C 5- d

f. pătrunderea aerului în cavitatea pleurală

7. Itemi de asociere
1. piloerecție a. senzație de amorțeli și furnicături 1-f

2. parestezie b. scăderea frecvenței pulsului 2-a

3. bradipnee c. tulburări a emisiei vocale 3-e

4. bradicardie d. diminuarea cantității de oxigen în țesuturi 4-b

5. disfonie e. scăderea frecvenței respirației 5-c

f. senzație de frig, piele de găină

8. Itemi de asociere
A B A-B

1. disurie a. suprimarea formării urinei 1-b

2. hematurie b. micțiune dificilă și dureroasă 2-e

3. poliurie c. urină cu densitate crescută 3-d

4. hiperstenurie d. diureză peste 2500 ml/24h 4- c

5. anurie e. prezența sângelui în urină 5- a

9. Itemi de asociere
A B A-B

1. polakiurie a. prezența glucozei în urină 1-d

2. oligurie b. incapacitatea vezicii de a-și goli conținutul 2-c

3. glicozurie c. reducerea diurezei sub 500ml/24h 3-a

4. ischiurie d. creșterea frecvenței micțiunilor 4-b

5. incontinență urinară e. emisie involuntară de urină 5-e

f. senzație stringentă de a urina

 10. Itemi de asociere
A B A-B

1. anorexie a. pierdere de substanță superficială 1-e

2. disfagie b. pierdere de substanță profundă 2-c

3. excoriație c. greutate la înghițire 3-a

4. ulcerație d. ridicătură circumscrisă cu conținut solid 4-b

5. papulă e. lipsa poftei de mâncare 5-d

f. veziculă cu conținut lichid

11. Itemi de asociere

1. eritem a. dilatarea venelor superficiale 1-c

2. veziculă b. mortificarea tegumentelor și țesuturilor moi 2-e

3. sfacel c. pată congestivă datorită vasodilatației 3-f

4. gangrenă d. nevoie exagerată de a mânca 4-b

5. polifagie e. leziune cu conținut lichid serocitrin 5-d

f. rezultatul unui proces de necroză

12. Itemi de asociere

A B A-B

1. ischiurie a. glicemie 1–c

2. clinostatism b. vărsătură cu sânge 2–e

3. florură de sodiu c. retenție de urină 3–a

4. hematemeză d. dispariția țesutului adipos și diminuare a 4–b

musculaturii striate

5. cașexie e. poziție de decubit 5–d

f. fibrinogen, timp de coagulare

 13. Itemi de asociere
A B A-B

1. sialoree a. creșterea frecvenței respiratorii 1–b

2. pansament b. salivă în exces 2–d

3. ortostatism c. eliminare de sânge roșu, aerat 3–e

4. dispnee d. act chirurgical de toaletare și tratare a plăgii 4–f

5. polipnee e. menținerea corpului în poziție verticală 5– a

f. greutate în respirație

14. Itemi de asociere

A B A-B

1.sonda Foley a) mișcare de îndepărtare a membrelor față 1-c

de axul corpului
2.vacutainer cu dop albastru b) costal inferior 2-e

3.streptococul β hemolitic de tip A c) sondaj vezical/cistostomie 3- d

4.bărbați d) exudat faringian 4-b

5.abducție e) fibrinogen,timpi de coagulare 5-a

f) costal superior

15. Itemi de asociere

A B A-B

1. clinostatism a. micțiuni frecvente în cantitate mică 1-c

2.polifagie b. hemoleucogramă 2-f

3.hematurie c. poziție de decubit 3-e

4.polakiurie d. viteza de sedimentare a hematiilor 4-a

5. EDTA e. urină cu aspect de spălătură de carne 5-b

f. foame exagerată fără control
 16. Itemi de asociere

A B A-B

1. rarefiere a substanței osoase a. osteosarcom 1-c

2. prezența sângelui în cavitatea articulară b. meniscectomie 2-e

3. tumoră malignă a osului c. osteoclazie osteoporoză 3-a

4. interventie chirurgicala la nivelul meniscului d. osteomielită 4-b

5. tumoră benignă a osului e. hemartroză 5-f

f. osteom

17. Itemi de asociere

A B A-B

1. demineralizare tumefiere dureroasă a osului datorată a. semnul Collen 1-b

deficitului de vit. A D
2. cantitate importantă de salivă b. osteomalacie 2-e

3. hematom periombilical c. incubație 3-a

4. timpul scurs de la momentul inocularii pana la d. contaminare 4-c

aparitia primelor semne de boala
5. patrunderea germenilor vii in organism ce precede e. sialoree 5-d
apariția semnelor de infectie

f. osteoartrită
 18. Itemi de asociere
A B A-B

1. infectia osului a. polakiurie 1-c

2. durere de origine vezicală, localizată în hipogastru, cu b. anurie 2-e
iradiere către gland la bărbat şi meatul urinar la femeie

3. micţiuni frecvente, în cantitîți mici,fără raport direct c. osteită 3-a

cu volumul urinar din 24 ore

4. micţiunea dificilă şi dureroasă d. retenție de urină 4-f

5. incapacitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul e. cistalgie 5-d

f. disurie

19. Itemi de asociere

A B A-B

1. micţiune involuntară, completă şi inconştientă, care se a. incontinență urinară 1-d

produce mai ales în timpul nopţii
2. micţiune anormală, continuă, involuntară şi b. hematurie 2-a
inconştientă
3. eliminarea unui număr crescut de hematii în urină c. piurie 3-b
4. prezenţa puroiului în urină d. enurezis nocturm 4-c

5. durere cu caracter de crampă, datorată unei arteriopatii e. facies mitral 5-f

periferice organice

f. claudicație intermintentă
 20. Itemi de asociere
A B A-B

1. procesul de formare a elementelor figurate ale a. boala Hodgkin 1-b

sângelui la nivelul măduvei osoase

2. afecţiune caracterizată printr-o absorbţie deficitară a b.hematopoeză 2-d

vitaminei B12

3. sindrom hemoragic ereditar, determinat de absenţa c. facies mitral 3-f

factorilor VIII – IX ai coagulării

4. formă de cancer a sistemului limfatic d. anemie pernicioasă 4-a

5. cianoza pomeţilor, nasului, buzelor şi urechilor, în e. anemie feriprivă 5-c
contrast cu restul feţei care poate fi palidă

f. hemofilie

21. Itemi de asociere

A B A-B

1. anorexie a. senzație exagerată de foame 1-b

2. disfagie b. lipsa poftei de mâncare 2-d

3. polifagie c. diminuarea sau imposibilitatea mișcării unei articulații 3-a

4. bulimie d. greutate la înghițire 4-f

5. anchiloză e. creșterea țesutului adipos cu 20%-25% peste normal 5-c

f. nevoie exagerată de a mânca, cu absența sațietății

22. Itemi de asociere

A B A-B

1. akinezie a. hiperkeratoză netedă, ușor reliefată 1-c

2. ataxie b. diminuarea volumului unui mușchi 2-e

3. atonie c. absența sau diminuarea mișcărilor normale 3-f

4. atrofie d. dispariția țesutului adipos și diminuarea musculaturii striate 4-b

5. clavus e. tulburări de coordonare a mișcarilor active voluntare 5-a

f. scăderea tonusului muscular

 23. Itemi de asociere
A B A-B

1. anosmie a. dificultate la deglutiție 1- d

2. disfonie b. lipsa poftei de mâncare 2-c

3. disfagie c. răgușeală 3-a

4.acumetrie fonică d. lipsa mirosului 4-e

5. laringoscopie e. explorare funcțională a auzului cu ajutorul vocii 5-f

f. explorare a laringelui cu ajutorul unui instrument

24. Itemi de asociere

A B A-B

1. audiometrie a. scăderea auzului 1-c

2. acufene b. mișcări anormale ale globilor oculari 2-d

3. hipoacuzie c. instrument ce stabilește tipul și gradul de surditate 3-a

4. nistagmus d. tinitus 4-b

5. otoragie e. scurgeri de puroi din ureche 5-f

f. hemoragie la nivelul urechii

25. Itemi de asociere

A B A-B

1. tahipnee a. distrugerea globulelor roșii din sânge 1-b

2. diaforeză b. frecvență respiratorie crescută 2-e

3. vacutainer cu dop negru c. rahitism 3-d

4. craniotabes d. VSH 4-c

5. hemoliza e. transpirație abundentă 5-a

f. frecvență respiratorie scăzută

 26. Itemi de asociere
A B A-B

1. genu valgum a. cianotic și rece 1-c

2. sialoree b. materii fecale nou născut 2-d

3. edem cardiac c. picioare în X 3-a

4. hematemeză d. salivație abundentă 4-f

5. meconiu e. picioare în O 5-b

f. vărsătură cu sânge

1. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. Melena A. Vărsatură 1.-D.
2. Hematemeza B. Spută 2.-A
3. Hemoptizie C. Urina 3.- B
4. Hematurie D. Scaun 4.- C
5. Epistaxis E. Rinoragie 5.- E

2. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. soluţie uleioasă A. Tegumente 1. -E
2. unguente B. dizolvare in ser fiziologic 2.- A
3. penicilină cristalină C. alimentaţie desodată 3.- B
4. preparate cortizonice D. branulă 4.- C
5. perfuzie intravenoasă E. injecţie intramusculară 5.- D

3. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. tulburari calitative ale urinei A. poliurie 1.-B
2. tulburari de emisie urinara B. hematurie 2.-C
3. tulburari cantitative ale urinei C. polakiurie 3.-A
4. independenta in a se misca D. atrofie musculara 4.-E
5. dependenta in a se misca E. miscări de flexie si extensie 5.-D

4. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1 alterarea vocii A escare 1.-C
2 alterarea tegumentelor B vomica 2.-A
3 eliminare inadecvata C disfonie 3.-B
4 limitarea miscarilor D anorexie 4.-E
5 alimentatie inadecvata E anchiloza 5.-D
 5. Asociați noțiunile din cele două coloane
A B A-B
1. I.M.A A combaterea infecției bacteriene 1.- E
2. arteriopatie B purtarea ciorapilor elastici 2.- C
3. varice C evitarea vestimentatiei strâmte 3. -B
4. pericardita D evacuarea lichidului 4.- D
5. endocardita E interzicerea oricarui efort fizic si psihic 5. -A

6. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. subfebrilitate A 36-370C 1.- C
2. afebrilitate B 38-390 C 2.- A
3. febra ridicata C 37-380 C 3.- E
4. hiperpirexie D Peste 400 C 4. -D
5. febra moderata E 39-400C 5.- B

7. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. atingerea nervului sciatic embolie uleioasa
A 1. -D
2. introducerea de solutii uleioase hematom
B 2. -A
intr-un vas sanguin
3. puncționarea cu acul intr-un embolie gazoasa
C 3. -B
vas sanguin
4. introducerea unei cantităti de durere vie
D 4. -C
aer in circuitul venos

8. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. sondă Foley A cateterism vezical 1.- A
2. hemoptizie B antibiotic 2.- E
3. tofi gutoși C saturația oxigenului 3.- D
4. urocultură D acid uric 4.- B
5. pulsoximetrie E căi respiratorii 5.- C

9. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1.tulburare de micțiune A- inflamație 1-B
2.diuretic B - polakiurie 2-E
3.colecistită C - gazometrie 3-A
4.puncție arterială D- perfuzie 4-C
5.cateter venos periferic E - deshidratare 5-D

10. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. injectia i.m A -crearea unei căi false 1.-D
2. sondaj vezical B -hiperhidratare 2.-A
3. perfuzia C- neformarea papulei caracteristice 3.-B
4. injectia s. c D - flegmon 4.-E
5. injectia i. d E - lipodistrofie 5.-C

11. Asociați noțiunile din cele două coloane

A
B A-B
1. administrarea medicamentelor A dezinfecția si decongestionarea
1.-E
pe cale i.v. este aleasa pentru mucoasele inflamate, fluidificarea sputei
2. avantajele administrarii B dozarea precisă a medicamentelor si
medicamentelor pe cale obținerea unui efect rapid 2.-B
parenterala sunt
3. scopul administrarii C durere vie, paralizia nervului sciatic
medicamentelor pe cale 3.-D
parenterală
4. complicatiile unei injectii i.m. D este explorator si terapeutic
4.-C
sunt
5. scopul inhalării E efectul rapid al medicamentelor
medicamentelor cu 5.-A
ajutorul vaporilor de apă este

12. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. bronșită cronică A cultura este considerată gold-standard diagnostic 1.- D
2. tuberculoză B distrucția peretelui alveolar 2.- A
3. astm bronșic diagnostic și tratament în funcție de tipul
C 3.- E
histologic
4. cancer pulmonar tuse și expectorație cel puțin 3 luni pe an, 2 ani
D 4.- C
consecutiv.
5. emfizem apariţia după factori declanşatori specifici/
E 5.- B
nespecifici

13. Asociați noțiunile din cele două coloane

A B A-B
1. vărsături cu conţinut bilios A cancer gastric 1.- B
2. vărsături cu conţinut sanghinolent B dischinezie biliară 2.- A
3. vărsături cu conţinut fecaloid C alcoolici 3.- D
4. vărsături cu conţinut mucus D ocluzie intestinală 4.- C
5. vărsături cu conţinut alimentar E stenoză pilorică 5.- E

14. Asociați noțiunile din cele două coloane

COLOANA A COLOANA B A-B
1 Dispnee a Scaune frecvente, semilichide, lichide. 1-c
2 Incontinenţă urinară b Eliminarea conţinutului gastric la 2-6 ore 2-d
după ingestia alimentelor.
3 Diaree c Respiraţie forţată cu senzaţie de sufocare. 3-a
4 Expectoraţie d Emisie involuntară de urină. 4-e
 5 Vărsături tardive e Eliminarea secreţiilor din căile respiratorii. 5-b
f Secreţie vaginală albă - laptoasă.

15. Asociați noțiunile din cele două coloane

Coloana A Coloana B A-B
1 Disfagie a accentuarea anormală a sensibilităţii 1-c
2 Hiperestezie b dificultate în articularea cuvintelor 2-a
3 Disartrie c dificultate la înghiţire 3-b
4 Hematurie d incapacitate de a înţelege cuvinte scrise 4-e
5 Alexie e prezenta sângelui în urină 5-d
f prezenţa sângelui în articulaţie

16. Asociați noțiunile din cele două coloane

COLOANA A COLOANA B A-B
1 Aparat respirator a Pneumonie hipostatică 1-a
2 Pielea b Tromboze 2-e
3 Aparatul digestiv c Deformări articulare 3-d
4 Aparatul circulator d Încetinirea tranzitului 4-b
5 Aparatul locomotor e Escara de decubit 5-c
f Fracturi

C) ITEMI CU ALEGERE DUALĂ.

Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor următoare, notându-le cu adevărat sau fals (A/F):

1. Injectarea soluţiei în ţesutul paravenos determină infiltrat subcutanat. A

2. Edemul cardiac este cianotic și rece, manifestat la gambe și regiunea retromaleolară. A

3. Respirația neregulată Cheyne-Stokes reprezintă un tipar de respirație caracterizat prin

perioade de hiperpnee care alternează cu perioade scurte de apnee. A

4. Doza letală este recomandată și administrată de către medic. F

5. Termoliza, adică pierderea de căldură din organism, se realizează numai prin rinichi. F

6. Astmul bronşic este o afecţiune cardiacă. F

7. Factorii favorizanţi ai crizei de astm bronţic sunt: medicamente, praf, polen A

8. Oxigenoterapia se practică atât în afecţiuni cardiace cât şi în afecţiuni pulmonare. A

9. În astmul cardiac se administrează simpatico-mimetice F

10. Medicamentele uleioase se administrează prin injecţie intravenoasă F

11. Tusea este un act reflex sau voluntar, controlat de centrul respirator. (enunț ambiguu) A

12. Recoltarea exudatului faringian se realizează doar pentru depistarea persoanelor

F
sănătoase purtătoare de germeni.
13. Pentru determinarea gazelor sanguine se recoltează sânge prin puncția venoasă. F

14. Hemoptizia este precedată de: senzație de căldură retrosternală, gust sărat ușor metalic,
A
jenă laringiană, tuse.

15. Hemocultura este indicată a se recolta în sindromul febril prelungit. A

16. Pulsoximetrul se plasează la nivelul indexului sau mediusului mâinii nedominante A

17. Administrarea expectorantelor în hemoptizie este recomandată numai în primele ore F

18. Sputa mucopurulentă galben-verzuie este întâlnită în tuberculoza pulmonară. F

19. Edemul cardiac este alb, moale, nedureros și apare inițial la față. F

20. Dispneea de efort este determinată de insuficiența cardiacă. A

21. Printre factorii favorizanți ai I.M.A. se numără: obezitatea, diabetul zaharat,

F
hipotensiunea arterială

22. Anemia feriprivă se caracterizează prin creșterea rezervelor de fier. F

23. Hemofilia este un sindrom hemoragic ereditar, determinat de absența factorilor VIII-XI. F

24. Tabloul clinic al leucemiei acute este dominat de trei sindroame: anemic, hemoragic,
F
alergic

25. Cateterismul cardiac reprezintă introducerea unei sonde radioopace pe cale venoasă sau
arterială în cavitățile inimii sau în vasele mari, fără a fi necesară o pregătire prealabilă a
F
pacientului. (parțial adevărat, doar dacă mă gândesc la pregătirea psihică – aș merge pe
fals)

26. Dispneea Cheyne-Stokes reprezintă pătrunderea unei cantități mari de aer în plămâni F

27. Hemoptiziza constă în eliminarea de sânge roșu, aerat în urma unui efort de tuse, sângele
F
provenind de la nivel digestiv

28. Cornajul este un zgomot expirator cu caracter de șuierătură. F

29. Hipoxemia este scăderea cantității de oxigen din sânge A

30. Celeritatea este viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatile A

31. Icterul reprezintă colorația galbenă a tegumentelor și mucoaselor datorită creșterii

F
glicemiei

32. Tenesmele sunt bile de materii fecale acumulate în rect F

33. Vărsăturile de origine centrală nu sunt precedate de senzația de greață A

34. În febra ondulantă sunt perioade febrile care alternează cu cele afebrile, trecerea făcându-
A
se lent
35. În febra ridicată temperatura corporală se menține între 39-40 ° C A

36. Tensiunea diferențială reprezintă raportul dintre TA. maximă și TA minimă F

37. Dispneea este un zgomot inspirator cu caracter de șuierătură, auzibil de la distanță F

38. În febra de tip invers, valorile temperaturii sunt maxime dimineața și minime seara A

39. Hipotermia se poate manifesta prin apatie, somnolență și vorbire lentă A

40. Amplitudinea pulsului este viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatile F

41. Acumularea de lichid în țesuturi poartă numele de cianoză F

42. Subfebrilitatea este menținerea temperaturii corporale sub 37 ° C F

43. Respirația pe nas efectuată cu dificultate se numește eupnee F

44. Tensiunea pulsului este mai mare cu cât arterele sunt mai aproape de inimă F

45. Pacienții cu dispnee vor fi așezați în poziție șezând. A

46. Genu varum este deformarea membrelor inferioare în genunchii sunt depărtați, iar
A
picioarele apropiate.

47. ,,Cocoș de pușcă” este poziția patognomonică întâlnită în tetanos. F

48. Ticurile sunt manifestări de dependență ale pacienților cu postură inadecvată. F

49. Meteorismul este eliminarea frecventă a gazelor din intestin. F

50. Retenția acută de urină se caracterizează prin absența micțiunilor. A

51. Vărsăturile biliare au culoare roșu-brun. F

52. Scaunul negru ca păcura, moale și lucios se numește melenă. A

53. Oligomenoreea reprezintă menstruație în cantitate redusă. F

54. Hematemeza este vărsătura cu sânge digerat, asemănător cu zațul de cafea. A

55. Alimentarea pasivă este indicată pacienților inconștienți. F

56. În funcție de cantitatea alimentelor, regimurile dietetice pot fi hipocalorice și

hipercalorice. A

57. Pavorul nocturn se carecterizează prin episoade de trezire bruscă cu spaimă intensă. A

58. Insomnia dormițională determină treziri frecvente, care fărâmițează somnul. A

59. Regimul semilichid este indicat în primele zile postoperator. F

60. Pacientul cu diabet zaharat va consuma doar alimente cântărite. F

61. Alimentația enterală se face prin perfuzie. F

62. Hemoroizii sunt dilatări ale venelor de la nivelul rectului și a anusului. A

63. Crustele sunt desprinderi ale celulelor superficiale din epidermă. F

64. Furunculul este infecția foliculului pilos sebaceu, produsă de stafilococul auriu. A

65. Dislexia este o tulburare de vorbire. (enunțul este fals) F

66. Apneea obstructivă din timpul somnului apare în cazul afectării centrului respirator. F

67. Obnubilarea este scăderea capacității de fixare și reproducere a informațiilor. F

68. Cecitatea este o tulburare de limbaj. F

69. Alimentarea artificială se poate efectua cu sonda Nelaton. F

70. În bolile infecțioase se recomandă un regim bogat în vitamine. A

71. Veziculele sunt ridicături rotunde ale epidermului, pline cu lichid clar. A

72. Polakiuria reprezintă micțiuni frecvente în cantitate mare. F

73. Rinoreea este obstrucția completă a unei fose nazale. F

74. În febra de tip invers, temperatura înregistrată dimineața este mai ridicată decât seara. A

75. Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului la adult se face prin puncție venoasă. A

76. Prevenirea escarelor se face prin schimbarea poziției bolnavului la fiecare 2 h, masarea
A
zonelor expuse și menținerea igienei pacientului pe tot parcursul internării.

77. Vacutainerele cu capac mov nu au un conținut de anticoagulant și se folosesc pentru

F
examenele biochimice.

78. Conduita de urgență în retenția acută de urină constă în sondaj evacuator cu evacuarea
F
rapidă a conținutului vezicii urinare.

79. Pentru a respecta nivelul maximal al secreției fiziologice a cortizonului, preparatele

A
cortizonice se administrează 2/3 din doza zilnică dimineața și 1/3 după-amiaza.

80. În urma efectuării puncției peritoneale în scop evacuator se extrage brusc acul/ trocarul, se
masează zona și se pansează. A

81. Printre factorii de risc în infarctul miocardic acut se numără: HTA, fumatul, endocardita. F

82. Dispneea Kussmaul este o respirație cu amplitudini crescânde până la maximum și apoi
scăzând până la apnee, ce durează 10-20 secunde F

83. Pentru puncția venoasă se evită folosirea venelor de la picioare deoarece aceasta crește
riscul de tromboflebită. A
84. Se numește doză terapeutică cantitatea de medicament administrată în decurs de 24 de ore.
F

85. Valoarea normală a diurezei este 1200-1500 ml /24 h F

86. Respirația Biot este o respirație cu amplitudine și frecvență complet neregulate, cu

pauze apneice variabile (corectat cu adevărat) A

87. . Reacția acută de hipersensibilitate imediată antigen-anticorp, manifestată clinic sub

diferite forme poartă denumirea de anafilaxie A

88. Adrenalina este un medicament de elecție în șocul infecțios F

89. Badijonările se efectuează folosind tampoane de vată montate pe pense hemostatice,

îmbibate cu substanță medicamentoasă lichidă A

90. Menarha reprezintă hemoragia genitală neregulată ,aciclică,ce se manifestă între două
F
menstre succesive

91. Hemoptizia este o manifestare de dependență ce constă în eliminarea de sânge roșu, aerat
A
în urma unui efort de tuse, sângele provenind de la nivelul căilor respiratorii

92. Perioadele febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea făcându-se lent se

F
numește febră recurentă

93. Ruptura vezicii urinare este o complicație gravă care apare în distensia exagerată a
A
vezicii prin glob vezical constituit rapid

94. Recoltarea hemoculturilor se recomandă înainte de inițierea oricărui tratament cu

A
antibiotic sau după o întrerupere de minim 72 de ore a antibioticelor
95. În faciesul cushingoid sau cu aspect de „lună plină”, pielea prezintă teleangiectazii,
A
acnee, hirsutism iar grasimea facială se acumulează periauricular.
96. În pericardita constrictivă, pericardotomia se efectuează în stadiile incipiente de boală. A
97. Manevra Heimlich este o compresie bruscă în abdomenul inferior care creează astfel o
F
presiune suficientă pentru a expulza corpul străin și se folosește la pacienții conștienți.
98. Dispneea cu durere toracică, bradicardia, hipoxia, paloarea, edemele palpebrale și
F
poliuria, sunt semne clare de decompensare respiratorie.
99. Stagnarea secrețiilor bronșice cu absența expectorației și capacitate respiratorie redusă la
un pacient care nu tușește pentru a nu simți durerea sunt cauze ale suprainfecției A
bronșice.
100. Tromboza venoasă profundă poate fi cauzată de intervenții chirurgicale recente,
A
obezitate, neoplasme, contraceptive orale, sarcină.
101. Pansamentul compresiv este indicat în plăgile însoţite de leziuni osoase, și constă în
acoperirea plăgii cu comprese şi vată peste care se aplică aparatul gipsat pentru F
imobilizarea osoasă.
102. Chistul hidatic pulmonar este dat de larva Ascaris lumbricoides. F
103. Empiemele bacilare (PLEURALE) sunt pleurezii purulente tuberculoase. A
104. Abcesul pulmonar poate fi unic sau multiplu, iar tratamentul chirurgical constă în
A
pleurotomie simplă cu drenaj pleural.
105. Toracocenteza se execută doar în spațiul VII - VIII intercostal pe linia axilară F
posterioară.
106. Locul de elecție pentru puncția pleurală este spațiul VII-VIII intercostal pe linia axilară F
anterioară, dacă lichidul este în stare liberă.
107. Pleurotomia este incizia la nivelul pleurei. A
108. Hemotoraxul este prezența sângelui în cavitatea pleurală. A
109. Cu 30 min. înainte de a efectua puncția pleurală i se administrează pacientului o fiolă de F
adrenalină.
110. Poziția pacientului pentru toracocenteză este șezând la marginea patului, cu picioarele A
sprijinite pe un scăunel sau pe sol, cu mâna de partea bolnavă ridicată peste cap, până la
urechea opusă.
111. Fistulizarea este crearea unui canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un A
viscer si pielea.
112. F
Colapsul cardiovascular reprezintă prăbușirea circulației și a respirației.
113. Drenajul aspirativ trebuie să funcționeze în ambele sensuri și să se mențină 7-8 zile. F
114. Asistolia reprezintă lipsa sistolelor, oprirea cordului în sistolă. F
115.
Pneumonectomia este incizia la nivelul pleurei. F
116. Cistalgia reprezintă durerea abdominală cu iradiere în fosa iliacă dreaptă. F
117. Polakiuria se caracterizează prin micţiuni frecvente, fără raport direct cu volumul urinar A
din 24 h.
118. Retenţia de urină este definită prin incapacitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul. A
119. Puncția vezicală este indicată în tumorile vezicale. F
120. Urografia este indicată pacienților cu alergie la iod. F
121. Scintigrafia osoasă este indicată în osteomielite, osteocondrite și suprainfecția unor
A
proteze.
122. Pentru colonoscopie nu este necesară o pregătire fizică a pacientului. F
123. Endoscopia este tehnica imagistică utilizată atât în scop explorator/diagnostic cât și
A
terapeutic a sistemului gastrointestinal.
124. Injecția intramusculară se poate efectua în 1/3 superioară a antebrațului. F
125. Injecția subcutanată se realizează în regiunea internă a coapsei. F
126. Injecția intramusculară se realizează în scop explorator. F
127. Injectarea soluției în țesutul paravenos determină formarea hematomului. F
128. Asistentul medical administrează medicamente doar la recomandarea medicului. A
129. Embolia uleioasă este un accident al injecției intravenoase. A
130. Injecția intravenoasă se efectuează doar în scop terapeutic. F
131. Oxigenul se administrează numai după permeabilizarea căilor respiratorii. A
132. Alcoolul iodat este un bun antiseptic și dezinfectant pentru mucoase. F
133. În cazul vărsăturilor, medicația antiemetică poate fi administrată pe cale injectabilă. A
134. Colangiografia reprezintă radiografierea căilor biliare, inclusiv a colecistului, fără F
substanță de contrast.
135. Înaintea transfuziei, flaconul cu sânge conservat se agită bine pentru a se dizolva trombii F
și cheagurile de sânge.
136. Dispneea de efort este determinată de insuficienţa cardiacă. A
137. Polinuclearele sau granulocitele eozinofile sunt în procent crescut, în bolile produse de
A
paraziți și în bolile alergice.
138. Frecvența respiratorie este de 16-18 respirații pe minut în repaus. A
139. Faringele este organul în care se încrucișează calea respiratorie și cea digestivă. A
140. Dispneea este simptomul dominant în bronșita cronică. F
141. Printre factorii favorizanți ai bronșitei cronice se numără fumatul, inhalarea unor iritanți
bronșici (ciment, vapori) A
142. În sindromul emfizematos, spațiile alveolare pot ajunge până la 2-3 mm. sau chiar 2-3 cm. A
143. Pleurita uscată este, de obicei, secundară unui proces pulmonar subiacent, precum bronșita
F
acută virală, bronșita cronică obstructivă.
144. Percuția efectuată la pacientul cu emfizem decelează hipersonoritatea pulmonară difuză și
A
dispariția matității cardiace.
145. Hidrotoraxul semnifică o acumulare de sânge în cavitatea pleurală secundară unei
pneumonii sau unui neoplasm pulmonar. F
146. Alergia este cel mai puternic factor predispozant al astmului bronșic. A
147. Printre factorii declanșatori ai crizelor de astm bronșic se numără alimente, precum ouă,
A
arahide, crustacee.
148. Bronhopneumonia este caracterizată printr-o infecție mai mult sau mai puțin întinsă a
bronșiolelor și alveolelor pulmonare, cu sau fără interesarea interstițiului pulmonar. A

149. Examenul obiectiv la pacientul cu atelectazie pulmonară evidențiază bombarea

hemitoracelui afectat, hipersonoritate pulmonară. F
150. Fumatul este unul dintre factorii incriminați în apariția cancerului bronhopulmonar. A
151. Insuficiența coronariană reprezintă incapacitatea arterelor coronariene de a furniza inimii
un aport corespunzător de sânge neoxigenat. F
152. Angina pectorală este cea mai frecventă formă de manifestare a cardiopatiei ischemice. A
153. Durerea din angina pectorală stabilă apare în repaus sau chiar în somn. F
154. În infarctul miocardic acut durerea nu cedează la administrarea de nitroglicerină.
A
155. Electrocardiograma este cel mai important examen paraclinic în infarctul miocardic acut. A
156. Durerea din pericardita acută uscată se accentuează în inspir profund și în decubit dorsal. A
157. Pericardita exsudativă reprezintă o acumulare de lichid în sacul pericardic, care poate
ajunge până la 50 ml. F
158. Hipertensiunea arterială este definită ca o creștere persistentă a tensiunii arteriale peste
A
140/90 mmHg.
159. Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestiv, putând atinge 4-6 m A
160. Cel mai important indicator al scăderii nivelului de bilirubină este apariția icterului F
161. Diagnosticul diferențial al icterului se face cu carotenodermia. A
162. Ocluziile mecanice se datorează blocării lumenului intestinal prin tumori, fecaloame etc. A
163. Investigarea sindromului diareic cuprinde examinarea scaunului prin coprocultură și
A
examen coproparazitologic
164. Sindromul de malabsorbție semnifică incapacitatea stomacului de a absorbi substanțele
nutritive din alimentele ingerate. F
165. Prin orificiul uretral, urina este eliminată din vezica urinară în uretră. A
166. Sindromul nefrotic se caracterizează printr-o excreție crescută de proteine, peste 3,5g/24h. A
167. Bradipneea și hipotensiunea arterială sunt elementele clinice cel mai frecvent întâlnite în
glomerulonefrita acută. F
168. Glomerulonefrita acută este o nefropatie caracterizată prin inflamația glomerulilor renali,
A
care conduce la hematurie, proteinurie, edeme și hipertensiune arterială.
169. Glomerulonefrita cronică se caracterizează prin creșterea progresivă a ratei de filtrare
glomerulară. F
170. Scăderea nivelului ureei și creatininei sangvine indică stadiul de insuficiență renală
cronică terminală. F

171. Vârsta peste 60 de ani și insuficiența cardiacă sunt factori de prognostic nefavorabil pentru
insuficiența renală acută. A
172. Limfa este un fluid incolor care se acumulează în țesuturi, transportând substanțele
nutritive și colectând deșeurile celulare. A

173. Adenopatia semnifică o creștere în volum a ganglionilor limfatici. A

174. Valoarea normală a hemoglobinei la bărbați este 10 ± 2 g/dl. F
175. Scăderea depozitelor de fier se poate datora ulcerului gastric și duodenal. A
176. Absorbția fierului este împiedicată de acidul ascorbic F
177. Anemia pernicioasă se datorează carenței de vitamină B6, aceasta fiind implicată în sinteza
F
eritrocitelor
178. Absorbția vitaminei B12 are loc la nivelul ileonului terminal A
179. Riscul de apariție a anemiei pernicioase este crescut la pacienții cu infecții bacteriene și
A
parazitare ale intestinului subțire.
180. Anemia cronică simplă apare secundar unor boli cronice precum ateroscleroza, obezitatea,
diabetul zaharat. F

181. La pacienții cu beta-talasemie majoră decesul survine, de obicei, în prima sau a doua
A
decadă de viață
182. Trombocitopenia semnifică o creștere a numărului de plachete sangvine (trombocite) peste
F
450 000/mm3.
183. Factorul declanșator al hemartrozelor prezente la pacienții hemofilici este întotdeauna
A
traumatic.
184. Hemofilia A se datorează deficitului de factor de coagulare VIII. A
185. Forma cronică de coagulare intravasculară diseminată este asimptomatică. A
186. Hematoamele profunde ale pacienților hemofilici se localizează la nivelul articulațiilor
mari: umăr, cot, genunchi. F

187. Anemia cronică este o formă de anemie care apare secundar unor boli cronice, precum:
tuberculoză, sarcoidoză, poliartrită reumatoidă, sifilis, leucemii, carcinoame. A

188. Prima măsură de îngrijire a nou născutului este curățirea tegumentelor. F

189. Recoltarea exsudatului faringian se realizează doar pentru depistarea persoanelor
sănătoase purtătoare de germeni. F
190. La prematurii care nu au refluxul de supt suficient dezvoltat, dar pot înghiți, se
alimentează cu lingurița sau pipeta. A

191. Prima micțiune a nou născutului nu intră în scorul Apgar. A

192. Frecvența pulsului la nou născut este 120-140 p/min.
A
193. Perioada de nou născut este 0-3 luni. F
194. Scorul Apgar vizează doar culoarea tegumentelor și mucoaselor. F
195. Toaleta bontului ombilical se execută cu alcool. A
196. Febra ușoară poate apărea după administrarea unui vaccin. A
197. După rahianestezie, pacientul se transportă în poziție decubit dorsal cu capul într-o parte. A
198. Îngrijirile imediate dupa operație constau în: supravegherea faciesului și a
comportamentului, supravegherea funcțiilor vitale, supravegherea pansamentului, A
evacuarea vezicii.
199. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator are ca scop corectarea deficiențelor
organismului, restabilirea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic, prevenirea A
complicațiilor ce pot apărea postoperator.
200. Revenirea sensibilității după rahianestezie la membrele inferioare se face de la haluce spre
A
rădăcina coapsei.
201. Rabia se poate transmite prin plagi mușcate de animale. A
202. Fraxiparine, calciparine, clexane sunt administrate numai pe cale subcutanată, injectarea
A
acestora intramuscular constituie contraindicație majoră.
203. Medicamentele sunt substanțe extrase sau sintetizate din produse de origine minerală,
A
vegetală, animală utilizate cu scopul de a preveni, ameliora sau vindeca bolile.
204. În scop anestezic injecția intradermică poate fi efectuată pe orice suprafață a corpului. A
205. Administrarea medicamentelor per oral se va indica pentru a se obține efectul rapid. F
206. Condica de prescripții a medicamentelor este predată la farmacie de către medic. F
207. Medicamentele sunt prescrise de medic și notate în foaia de observație a pacientului
A
internat sau pe rețete în cazul pacientului ambulator.
208. Abordul venos poate fi efectuat periferic sau central. A
209. Dozele de insulină se masoară în unități. A
210. Injecția intraarterială este efectuată de către asistenta medicală. F
211. În vederea alegerii locului de elecție în efectuarea puncției venoase se examinează atent
A
ambele brațe ale pacientului pentru a observa calitatea și starea anatomică a venelor.
212. În timpul aplicării intervenţiilor de îngrijire asistenta medicală se concentrează numai
F
asupra tehnicii pe care o execută.
213. Pentru cercetarea proteinuriei se va recolta urina din 24 de ore. A
214. Prin hemoptizie se înțelege sputa cu sânge negru ca păcura. F
215. Prin genu varum înțelegem deformări ale membrelor inferioare în care genunchii sunt
A
depărtați, în schimb picioarele sunt apropiate.
216. Recoltarea exudatului faringian se realizează și pentru depistarea persoanelor sănătoase
A
purtătoare de germeni.
217. Disfagia reprezintă greutate în actul deglutiţiei. A
218. Subcutanat se injectează soluţii izotone, nedureroase și soluţii cristaline. A
219. Pacientul cu enterocolită acută nu este sursă de infecție pentru alte persoane. F
220. Pacientul cu ciroză hepatică poate prezenta gingivoragii şi epistaxis. A
221. După intervenţiile chirurgicale pe intestinul gros nu se impun restricţii alimentare din a
doua zi a operaţiei. F
222. Pacientul care a fost supus unei gastroscopii și i s-a prelevat un fragment de țesut pentru
A
biopsie, este atenționat să nu consume alimente fierbinți după investigație.
223. Asistenta medicală educă pacientul cu pancreatită cronică să evite mesele copioase. A
224. Bradipneea este dispneea cu frecvenţă respiratorie peste 18 respiraţii/min. la adult. F
225. Consumatorii de droguri sunt feriţi de infecţia cu virusul HIV. F
226. Pulsul se masoară cel mai frecvent la artera ulnară. F
227. Spălatura auriculară se face în scop evacuator, explorator şi terapeutic. A
228. O procedură importantă efectuată în scopul prevenirii escarelor constă în schimbarea
A
poziţiei
229. Tuberculoza pulmonară este o boală infecto-contagioasă provocată de pneumococ. F
230. Tensiunea arterială sistolică reprezintă valoare tensiunii arteriale maxime. A
231. Zona de elecţie pentru efectuarea puncţiei capilare la sugari este călcâiul. A
232. Asepsia este o metodă profilactică. A
233. Dispneea este cauzată de afecţiuni ale aparatului respirator şi cardiovascular. A
234. Perioadele dureroase în ulcerul gastro-duodenal apar frecvent în cursul toamnei sau al
A
primăverii.

ITEMI SEMIOBIECTIVI

a) ITEMI DE COMPLETARE

Completați următoarele afirmații

a) Drenajul postural are indicație pentru …………………….(evacuarea secretiilor bronsice)
b) Măsurarea saturației oxigenului se realizează prin ……………. ( pulsoximetrie)
c) Agentul etiologic al tuberculozei este……………….(bacilul Koch)

1. Astmul bronșic este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin a) crize de dispnee
…………. paroxistică expiratorie

2. Criza de astm poate fi declanșată de………….., ………., ……… praf, polen, mucegai infecții,
,.............. și …………. umezeală, fum de tigară,
emoții puternice, stres,
medicamente

3. Oxigenul se administrează umidificat utilizând masca de oxigen ochelari nazali, sondă

sau………….

4. În astmul bronșic criza de dispnee este ……….. expiratorie paroxistică

5. Starea de rău asmatic este o criză de astm bronşic ……….., mai mult de Prelungită, (durează mai
24 ore mult)
6. Măsurile de profilaxie primară vizează reducerea numărului îmbolnăviri
de...............................................................

7. Apa, substanțele minerale și vitaminele din alimente trec în circulație ca Transformate (sau
atare, fără a fi......................... metabolizate)

8. Nutrimentele pot străbate mucoasa intestinală și trece în sânge sau limfă digestie
prin procesul........................

9. Poziția adoptată de pacient pentru diminuarea durerii se antalgică

numește…………………….

10. Linia Monroe-Richter este specifică puncției……….. abdominale/

paracenteza

11. Lichidul prezent în cavitatea peritoneală relevă prezența…… lichidului de ascită

12. Bătrânețea reprezintă o etapă………….. a vieții. fiziologică

13. Pancreatita este o afecțiune inflamatorie a…….(1).…….și poate (1)pancreasului

îmbrăca o formă………(2)….. sau cronică. (2)acută

14. Durerea epigastrică și vărsătura postprandială tardivă corespunde ulcer duodenal

diagnosticului de ………

15. Planul de îngrijire cuprinde ………(1)…….., obiectivul, (1)problemă de

………(2)……….. și evaluarea. dependență/diagnostic de
nursing, (2)intervenții
autonome și delegate

16. Principalii agenți etiologici ai pancreatitei sunt: consumul de alcool, litiaza veziculară
excesul alimentar și……….

17. Sondajul vezical reprezintă introducerea unei sonde …(1)…. prin (1)urinare
………(2)………., în ………(3)………. (2)uretră
(3)vezica urinară

18. Dispneea de tip Kusmaul poate fi descrisă ca o ……(1)…….. lungă (1)inspirație

urmată de o ……(2)……… forțată, apnee. Ciclul se reia. (2)expirație

19. Incubația reprezintă timpul scurs de la momentul …(1)…… și până la (1)inoculării

apariția primelor………(2)…….. (2)semne de boală

20. Semnul Coolen reprezintă prezența ………………… a unui hematom, periombilicală

întâlnit în pancreatitele………………… necrotico-hemoragice

21. În hemoragia arterială, sângele este …(1)……., roșu…(2)…..și țâșnește (1)oxigenat

sincron cu ………(3)……… (2)deschis
(3)bătăile inimii sau sistola
ventriculară.
22. În hemoragia venoasă, sângele este de culoare…(1)….., neoxigenat, (1)roșu închis
scurgerea sângelui se face în ………(2)………. fără legătură cu (2)jet continuu
………(3)……….. (3)activitatea cardiacă

23. Metoda profilactică prin care organismul este ferit de infecția asepsie
microbiană se numește ………………..

24. Sensul de circulație în interiorul unei unități sanitare, care poate circuit septic
introduce germeni patogeni, generatori de infecții se numește ………

25. Deșeurile infecțioase care nu sunt înțepătoare/tăietoare se colectează în galbenă

saci de culoare …………

26. Procedura recomandată pentru dezinfecția mâinilor în cazul unui risc lavajul antiseptic
crescut de infecție este ………….

27. Biocidele de tip 2 sunt utilizate pentru dezinfecția …………… suprafețelor,

dispozitivelor, lenjeriei

28. Antisepsia este o metodă curativă care luptă împotriva infecțiilor pri antiseptice
utilizare de ……………….

29. Pentru dezinfecția pielii intacte se utilizează …………….. biocide de tip 1

30. Instrumentele critice sunt cele care vin în contact cu ………….. țesuturile sterile sau
sistemul vascular

31. Seringile cu ac nedetașabil, după utilizare se colectează în ………. cutii galbene din plastic

32. Dezinfecția tegumentului de tip 3 este indicată …………… înainte de intervenții

chirurgicale și puncții

33. Dispneea Kussmaul se caracterizează prin inspirație lungă urmată de forțată

apnee și expirație …………. urmată de apnee.

34. Cele două modificări de volum ale pulsului sunt …(1)…....... (1) filiform
și........(2)......... (2) asimetric

35. Ortopneea este poziția ……(1)……., bolnavul stând ……(2)…….... (1)forțată cu brațele
atârnând; (2)șezând

36. Puls dicrot înseamnă perceperea a ……(1)…… , una puternică și alta (1)două pulsații; (2)o pauză
slabă, urmată de …(2)………

37. În febra ondulantă, perioadele febrile alternează cu cele afebrile, lent

trecerea făcându-se ……………

38. Modificările de amplitudine ale respirației sunt ……….. superficială și profundă

39. Tirajul este depresiunea inspiratorie a ………….. părților moi ale toracelui

40. Febra intermitentă se descrie prin diferența de ……(1)….. între valorile (1)câteva grade; (2)sub 37
 înregistrate dimineața și seara, cele mai mici valori fiind ……(2).....… grade C

41. Frigul produce ……(1)….. TA prin vasoconstricție, iar căldura duce la (1)creșterea; (2)scăderea
……(2)…….. TA prin vasodilatație.

42. În vederea scăderii temperaturii corporale este necesară ………(1)....... (1)creșterea; (2)scăderea
aportului de lichide și ………(2)……… cantității de alimente cu
valoare calorică mare.

43. Flectarea antebrațului pe braț cu tamponul la plica cotului favorizează formarea hematomului
....................................

44. Pentru .......................... se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de hemoleucogramă

EDTA

45. ........................... se recoltează cu tamponul steril sub control vizual Secrețiile otice
(otoscop) din conductul auditiv extern

46. Hemoragiile oculte se descoperă prin examenul .................... al Biochimic/Adler

scaunului

47. După profunzime, plăgile pot fi .........(1).......... și ..........(2)............ . (1)superficiale, (2)profunde

48. După .........(1)............ pacientul va fi așezat în poziție de decubit (1)puncția rahidiană, (2) 6-8
dorsal, fără pernă și va sta cu capul nemișcat ......(2)...... ore pentru a ore
preveni sechelele (cefaleea)

49. Revoluția cardiacă reprezintă trecerea sângelui din .............(1)............... (1)Atrii (2) Ventricule (3)
în.........(2)............ și durează ..............(3).................... 0,6 sec

50. Din punct de vedere al etiologiei, hemoragiile se clasifică în (1)traumatice, (2)medicale,

..........(1)............ , ............(2)................ și ...........(3)................... (3)iatrogene

51. Depunerile urice în articulații și în piele se numesc ...................... tofi gutoși

52. Cianoza este o colorație violacee a ...........(1)............. și a ........(2)......... (1)tegumentelor,

(2)mucoaselor

53. Pentru un adult care prestează activitate fizică medie, aportul de calorii 35-40 kcal/kgcorp/zi
este de ……………………...

54. ……………………. poartă denumirea de carbohidrați complecși. Carbohidrații buni

55. Excesul de calciu duce la ………(1)……….., ………(2)…………., (1)litiază renală,

……(3)………….. (2)hipertensiune,
(3)constipație

56. Bilanțul …………………….. apare atunci când pierderile sunt mai hidric negativ
mari decât aportul.

57. ……………(1)……………. reprezintă cantitatea de alimente ingerate, (1)Rația alimentară, (2) 24

care satisface, cantitativ și calitativ toate cerințele nutriționale ale de ore
 organismului, pe o perioadă de ………(2)……….. .

58. Creșterea masei de țesut adipos a organismului peste 20% din greutatea obezitate
ideală se numește ………………… .

59. Regimul alimentar în obezitate va fi ……………(1)……….., (1)hipocaloric,

………(2)…………, ………(3)…………., hiposodat și normoproteic (2)hipoglucidic,
(3)hipolipidic

60. La baza piramidei alimentare se găsesc …………………… . cerealele

61. ………………………….. au un conținut foarte scăzut de proteine, sunt Fructele și legumele

lipsite de lipide și relativ bogate în glucide.

62. Cifoza este o deviație în plan ………(1)………. a (1)sagital (longitudinal) ,

…………(2)……….. (2)coloanei vertebrale
ce determină exacerbarea curburilor ……………(3)……….. . toracale, (3)normale ale
coloanei vertebrale.

63. Semnul Chvostek constă în ………(1)………. mușchilor orbiculari ai (1)spasmul, (2)percuția

buzelor la ………(2)………. . ușoară cu un deget.

64. Diagnosticul unei infecții în sânge este pus pe baza …………….. . hemoculturii

65. Un reziduu de 25% din masa anterioară a noului născut, poate fi semn intoleranță digestivă
de ……………………………. .

66. Alimentația prin sondă-gavajul gastric la nou născut poate fi efectuat (1)continuu, (2)intermitent
………(1)………….. și ………(2)………………. .

67. Pansamentul este actul chirurgical prin care se ………(1)………….. și (1)aseptizează,

se ………(2)……….. o plagă, înlesnind o bună ……(3)…………….. (2)protejeaza, (3)cicatrizare

68. Durerea în colecistita acută este localizată în (1)hipocondrul drept,

……………(1)…………………… si iradiază în umărul și (2)omoplatul drept
……………(2)……………………

69. Ocluzia intestinală este oprirea completă si ……(1)……………. a (1)persistentă, (2)tranzitului

………(2)………cu imposibilitatea evacuarii intestinal,(3)materiilor
…………(3)………….… și a gazelor. fecale

70. Dupa natura vasului lezat hemoragiile pot fi : ………(1)…………….., (1)arteriale, (2)venoase,
……(2)…………. și ………(3)………… . (3)capilare

71. Transfuzia constă în introducerea de .....................(1).................... sau (1)sânge, (2)donator,

derivate de sânge, de la ............(2)................, la ..............(3)................., (3)primitor
atât direct, cât și după o fază intermediară de conservare, în sistemul
circulator al unui bolnav

72. Angiocardiografia se realizează prin tomografie computerizată

……………………………….......şi înregistarea imaginii obtinute pe
film, cu ajutorul razelor Röntgen.
73. Coronarografia constă în injectarea ……(1)…..a substanţei de contrast (1)directă, (2)evaluarii
în vasele coronare, în scopul …………(2)…………………….. arterelor coronare

74. Pneumotoraxul spontan este afecţiunea în care cavitatea pleurală, se (1)cavitate virtuală într-una
transformă dintr-o …………(1)………….prin prezenţa …(2)……. reală, (2)aerului
între cele două foiţe pleurale.

75. Toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între ……(1)……și (1) cavitatea pleurală ,
mediul exterior prin intermediul ………………(2)………………… (2)unui ac de puncție

76. IOT presupune ………(1)…………a unei sonde, prin…………(2)… (1)introducere, (2)corzile

pentru instituirea mecanica a ventilației. vocale în trahee

77. "Coaja de portocala" este caracteristica pentru injectia …………… injectia intradermica

78. Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă (1)tegumentelor, (2)pielii

introducerea medicamentelor pe suprafața ……(1)....... cu absorbție la
nivelul……(2)........

79. Injecția reprezintă introducerea substanțelor medicamentoase în stare (1) lichidă, (2) seringă
……(1)…….. cu ajutorul unui ac adaptat la…………(2)………….

80. Eliminarea urinei cu dificultate si dureri se numește…………………... disurie

81. Bronsita cronică - simptomul principal este tusea cu ………... expectorație

82. Debutul pneumoniei este acut, brutal, manifestat prin…(1)………, (1) febră, (2) ruginie
frison unic si intens, tuse productivă cu spută ……(2)……….., dispnee,
durere toracică de tip pleuritic și semne clinice de condensare pulmonară

83. Bronșiectazia este definită ca o …………………(1)………………… (1)dilatare permanentă și

……………….a uneia sau mai multor ....…(2)………. de calibru progresivă , (2)bronhii
mediu (subsegmentare)

84. Administrarea de medicamente expectorante este contraindicată în tusea seacă

.................................

85. Sondajul vezical reprezintă introducerea unei ..............(1)................. (1)Sonde/ cateter,

prin uretră în vezica urinară, realizând o ............(2)......... între interiorul (2)comunicare
vezicii şi mediul extern.

86. Cianoza reprezintă coloraţia ...........(1)........a tegumentelor şi a (1)albastră-vineție,

........(2).......... organismului. (2)mucoaselor

87. Hemocultura înseamnă însămânţarea .........(1)............ pe un mediu de (1)sângelui, (2)bacteriologic

cultură pentru examen ...........(2)........... în scopul identificării
germenilor patogeni.

88. Pulsul este unda de şoc prezentă la palparea ........(1)....... comprimate pe (1)arterei, (2)dure/ osoase
suprafeţe ...........(2)................ ale segmentelor corpului.

89. Toracocenteza sau puncţia ...........(1).......... este stabilirea unei legături (1)pleurală, (2)extern
 între cavitatea pleurală şi mediul........(2)........ prin intermediul unui ac
de puncţie

90. Injecţia reprezintă introducerea unei substanţe medicamentoase în (1)lichidă, (2)ac

stare.......(1)........ , în organism, prin intermediul unui ...(2)...... adaptat
la seringa.

91. Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza (1)miocard, (2)coronare
ischemică a unei porţiuni din... (1)..., determinată de obstruarea bruscă a
unei artere ... (2)...

92. În funcţie de etiologie se deosebesc: hipertensiunea arterială ... (1)..., în (1)primară, (2)secundară
care nu se poate evidenţia o cauză organică şi hipertensiunea arterială ...
(2)... sau simptomatică, în care este dovedită cauza.

93. Medicamentele sunt substanţe ... (1)... sau sintetizate din produse de (1)chimice, (2)animală
origine vegetală, ... (2)... sau minerală.

94. Puncţia pleurală sau... (1)... reprezintă stabilirea unei legături între (1)toracocenteza, (2)ac
cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui... (2)... de
puncţie.

95. Calea orală este calea .........(1) ..... de administrare a medicamentelor, (1)naturală, (2)digestive,
acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei ......... (2) ................ şi
intestinale.

96. Astmul bronşic este caracterizat prin reducerea generalizată, variabilă şi (1)reversibilă ,
.................. (1) ............ a calibrului bronhiilor, cu crize de dispnee (2)paroxistică expiratorie,
........... (2) ....................... şi raluri sibilante.

97. Infarctul miocardic acut se caracterizează prin ...................(1) ............... (1)necroză, (2)obliterare
miocardică, determinată de o ............ (2) ........................ coronariană
prin tromboză.

98. Medicamentele sunt substanţe ... (7)... sau sintetizate din produse de origine (7)- extrase, (8) –minerală
vegetală, ... (8)... sau minerală.

99. Hemocultura înseamnă însămânţarea ... (5)... pe un mediu de cultură (5) - sângelui, (6) -
pentru examen .. (6)... în scopul identificării germenilor patogeni. bacteriologic;

100. Pulsul este unda de şoc prezenta la palparea ... (7)... comprimate pe (7) - arterelor, (8) –
suprafeţe ... (8)... ale segmentelor corpului. rezistente/dure

101. Calea orală este calea .........(5) ..... de administrare a medicamentelor, (5) naturală; (6) bucale
acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei ......... (6) ................ şi
intestinale.
 ITEMI SEMIOBIECTIVI

b) RĂSPUNS SCURT

1. Definiți hemoptizia. Hemoptizia reprezintă eliminarea de sânge roșu, aerat

provenit din căile aeriene în urma unui efort de tuse.

2. Definiți injecția intramusculară Injecția intramusculară reprezintă injectarea de soluții

medicamentoase izotone sau uleioase în stratul muscular profund
prin intermediul unui ac steril atașat unei seringi sterile.

3. Descrieți dezinfecția Dezinfecția reprezintă totalitatea mijloacelor fizice și chimice, ce

determină îndepărtarea, inactivarea, distrugerea germenilor
patogeni din mediu.

4. Definiți dispneea Dispneea este un simptom manifestat ca o sete de aer, cu

senzație de sufocare, respirația fiind dificilă și însoțită
frecvent de neliniște (anxietate).

5. Definiți diureza Diureza reprezintă cantitatea de urină care se formează renal

şi se elimină într-un interval de timp (24h).

6. Definiți escara Leziune a pielii rezultată din exercitarea unei presiuni locale
(compresie sau forfecare) de durată, pe un plan dur/osos ce
duce la tulburări ale circulației sanguine și limfatice, hipoxie.

7. Definiți plăgile Plăgile sunt leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea

continuităţii tegumentelor și/sau mucoaselor (soluţie de
continuitate).

8. Explicați poziția pleurostotonus Atitudine de încovoiere a corpului lateral, în arc de cerc,

determinată de contractura muşchilor unei jumătăţi a corpului.

9. Explicați poziția cocoș de pușcă Pacientul stă culcat pe-o parte cu genunchii flectaţi, cu mâinile
între genunchi, cu capul în hiperextensie. Se întâlnește la
pacienții cu meningită.

10. Definiți pavorul nocturn Pavorul nocturn se manifestă la începutul nopții, în timpul
somnului prin trezirea bruscă cu un țipăt de panică, asociată
cu frică si fenomene vegetative intense (crește frecvența
cardiacă și respiratorie) ce durează de la 1 la 10 minute. Apare
de obicei la copii și dispare la adolescență.

11. Definiți pansamentul Pansamentul reprezintă un act chirurgical de aseptizare,

tratare și protejare a plăgilor.

12. Definiți hipertermia Hipertermia reprezintă creşterea temperaturii corpului peste

37 grade C la adult.

13. Definiți hipotermia Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36

0 C. Este determinată de pierderea excesivă de căldură,
respectiv scăderea pronunţată a metabolismului în caz de
 inaniţie, tulburări endocrine, insuficienţă circulatorie.

14. Definiți procesul de îngrijire Metodă organizată și sistematică care permite acordarea de
îngrijiri individualizate în funcție de reacțiile particulare ale
fiecărui individ la o modificare actuală sau potențială a stării
de sănătate

15. Definiți anticoagulantele Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul

de coagulare a sângelui.

16. Definiți urocultura Urocultura reprezintă examenul bacteriologic al urinii ce

constă în cultivarea și identificarea germenilor care produc
infecții ale tractului urinar.

17. Definiți hemocultura Hemocultura este un test diagnostic care permite identificarea
prezenţei anormale a microorganismelor patogene (bacterii,
fungi) în sângele pacientului, prin metode microbiologice
și/sau imunohistochimice.

18. Definiți glucometrul Glucometrul este un sistem test de asistență pentru

investigarea nivelului de glucoză în sânge. Este utilizat în
cazurile pacienților cu diabet zaharat atât în condiții casnice
cât și clinice.

19. Definiți epistaxisul Epistaxisul este o sângerare cu origine în fosele nazale, cu un

caracter benign în 90% din cazuri, dar poate constitui și cauză
de deces.

20. Definiți injecția intravenoasă Injecția intravenoasă reprezintă introducerea soluțiilor

medicamentoase cristaline, izotone sau hipertone în circulația
venoasă, prin intermediul unui ac atașat la seringă.

21. Definiți clisma evacuatoare Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc
diferite lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon).

22. Definiți oxigenoterapia Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale

inhalatorie, în scopul îmbogățirii aerului inspirat cu oxigen în
concentrații diferite, putându-se ajunge până la 100%.

23. Definiți injecția intradermică Introducerea strict intradermică de soluţii izotone – în

organism, prin intermediul unui ac fin cu vârf tăiat scurt ataşat
la o seringă sterilă.

24. Definiți injecția intramusculară Introducerea de substanţe medicamentoase – soluţii izotone

cristaline, uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul
muscular, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.

25. Definiți injecția subcutanată Introducerea în organism de substanţe medicamentoase

lichide izotone, cristaline nedureroase soluție (max. 1,5 ml)
prin intermediul unui ac în ţesutul celular subcutanat
(hipoderm).
26. Definiți Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială se caracterizează prin creşterea
presiunii arteriale (sistolice și/sau diastolice) peste valorile
normale (140/90 mmHg).

27. Definiți colica biliară Colica biliară reprezintă durerea acută, violentă, localizată în
hipocondrul drept, cu iradiere până în coloana vertebrală,
umărul şi omoplatul drept, survenită în cursul colecistitelor
litiazice şi nelitiazice (colecistita acută şi subacută, diskinezii
veziculare şi cistice, colecistoze, tumori biliare).

28. Definiți colica renală Colica renală este un sindrom dureros acut paroxistic, apiretic,
provocat de un spasm al căilor urinare superioare cu iradiere
uretero-vezico-genitală și însotită de agitație.

29. Definiți cetoacidoza diabetică Cetoacidoza diabetică se caracterizează prin deficiență

absolută de insulină, însoțită de alterarea severă a
metabolismului lipidic și proteic și diureză osmotică.

30. Definiți astmul bronșic Astmul bronşic reprezintă o afecţiune respiratorie

inflamatorie cronică, caracterizată prin crize de dispnee
paroxistică expiratorie cu remisiune spontană/terapeutică,
survenite pe un teren de hiperreactivitate bronşică
(înnăscută/dobândită).

31. Definiți hemoragia digestivă HDS - sâgerare care are loc în esofag, stomac, duoden şi
superioară jejunul proximal, exteriorizându-se în special prin vărsătură
(hematemeză – de aspectul zaţului de cafea) şi/sau prin scaun
(melenă – scaun negru, lucios, moale ca păcura). Sângele
eliminat din stomac este roşu cu cheaguri de sânge sau brun
închis, asemănător drojdiei de cafea, eventual amestecat cu
resturi alimentare.

32. Definiți hipoglicemia Hipoglicemia este definită ca fiind o scădere a concentrației

de glucoză din sânge (glicemie) sub 70 mg/dl.

33. Definiți infarctul miocardic acut Infarctul de miocard acut este sindromul coronarian acut
rezultat prin ocluzia completă a uneia sau mai multor artere
coronare, ca urmare a trombozei coronariene produse la
nivelul unei plăci complicate de aterom.

34. Definiți insuficiența respiratorie Insuficiența respiratorie acută este incapacitatea plămânilor de
acută a face față schimbărilor fiziologice de gaze, în condiții de
repaus și efort.

35. Definiți retenția acută de urină Retenția acută de urină este caracterizată prin imposibilitatea
evacuării vezicii urinare, datorită unei obstrucții mecanice sau
unor perturbări funcționale ale contracției mușchiului vezicii
urinare și al sfincterelor uretrale.

36. Definiți hipovolemia Hipovolemia reprezintă scăderea severă a perfuziei tisulare

determinată de scăderea volumului sanguin efectiv, prin
 pierdere de sânge sau plasmă.

37. Definiți tensiunea arterială Tensiunea arterială este presiunea exercitată de către sânge
asupra pereţilor arterelor atunci când inima bate (tensiune
arterială sistolică) şi atunci când inima se odihneşte (tensiune
arterială diastolică). Se măsoară în milimetri coloană de
mercur (mmHg).

38. Definiți puncția osoasă Puncția osoasă reprezintă crearea unei comunicări prin
intermediul unui ac, între mediul extern și zona spongioasă a
unui os lat sau scurt, străbătând stratul cortical.

39. Definiți paracenteza Puncția peritoneală sau paracenteza reprezintă traversarea

peretelui abdominal și pătrunderea în cavitatea peritoneală, cu
ajutorul unui ac sau trocar.

40. Definiți puncția rahidiană Puncția rahidiană reprezintă gestul medical de pătrundere cu
un ac în spaţiul subarahnoidian la nivel lombar (puncţia
lombară); toracal (puncţia toracală); suboccipital (puncţia
suboccipitală) până la vizualizarea lichidului cefalorahidian
(LCR).

41. Definiți toracocenteza Toracocenteza (puncția pleurală) reprezintă introducerea

acului în cavitatea pleurală, indicată în scop diagnostic
(explorator) sau terapeutic.

42. Definiți perfuzia Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură

cu picătură a unor substanţe medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

43. Definiți puncția venoasă Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter
– în lumenul unei vene (de regulă periferică, superficială) în
vederea obținerii/recoltării unui eșantion de sânge sau
administrării unor medicamente.

44. Definiți sondajul gastric Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unei
sonde gastrice, pe cale orală sau nazală prin faringe şi esofag,
în stomac.

45. Definiți sondajul vezical Sondajul vezical este procedura prin care se realizează
introducerea unei sonde urinare în vezica urinară prin uretră,
pentru a facilita scurgerea urinei în vederea evacuării vezicii
urinare.

46. Clasificați hipertermia - subfebrilitate (37 – 38 grade C);

- febră moderată (38 – 39 grade C);
- febră ridicată (39 – 40 grade C);
- hiperpirexie (peste 40 grade C).

47. Enumerați 4 principii ale unui 1.Să fie aseptic

bun pansament 2.Să fie absorbant
 3.Să fie protector
4.Să fie ocluziv
5.Să fie compresiv
6.Să asigure repausul regiunii afectate.

48. Descrieți trei tipuri de 1. Pansamentul protector pentru plăgi care nu secretă, nu
pansamente prezintă tub de dren, pentru protecția față de mediul
înconjurător.
2. Pansamentul absorbant pentru plăgi drenate sau secretante
cu un strat de comprese și un strat de vată.
3. Pansamentul ocluziv pentru plăgi însoțite de leziuni osoase
peste care se aplică aparatul gipsat pentru imobilizare.
4. Pansamentul compresiv pentru plăgi sângerânde în scop
hemostatic, pentru imobilizarea unei articulații în caz de
entorsă sau pentru reducerea unei cavități superficiale după
puncționare.
5. Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului
inflamator, contraindicate în plăgi care secretă.

49. Enumerați timpii unui Timpul 1 – crearea câmpului operator

pansament Timpul 2 – tratarea plăgii
Timpul 3 - Acoperirea – protecția plăgii
Timpul 4 - Fixarea pansamentului

50. Enumerați 4 dintre elementele de 1. Ritm (regularitate).

apreciat la puls 2. Frecvenţă (rapiditate).
3. Amplitudine (intensitate).
4. Tensiune (volum).
5. Celeritate(viteza de ridicare a undei pulsatile)

51. Enumerați minim trei dintre
elementele de apreciat la
respirație.
1.Tipul de respirație: costal superior (femei); costal inferior
(bărbaţi); abdominal (copii, bătrâni)
2. Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
3. Ritmul respirator.
4. Frecvenţa respiraţiei.
5. Simetria mişcărilor toracice.

52. Enumerați materialele necesare - Stetoscop biauricular;

pentru măsurarea tensiunii -Tensiometru cu manşetă adaptată vârstei
arteriale - Comprese cu alcool sanitar;
- Culoare roșie ( pix, cariocă, creion);
- Foaie de temperatură (F.T), carnet de adnotări personale

53. Enunțați trei contraindicații ale - bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată
paracentezei - hemoragii digestive recente
- abdomenul acut chirurgical, sarcina
- colecții închistate (peritonita tuberculoasă, ascita închistată)
- prezența de aderențe peritoneale (zone cicatriciale
posttraumatice sau postoperatorii)
 - diateze hemoragice (necorectate), pacienți cu meteorism
abdominal
- infecții tegumentare (celulită) la locul puncției

54. Numiți trei factori biologici care -vârsta

influențează temperatura -efortul muscular
corporală -factorul hormonal
-ritmul circadian

55. Enumerați perioadele febrei Perioadele febrei sunt:

- iniţială (de debut): poate fi de câteva ore (debut brusc) sau
de câteva zile cu debut lent
- de stare: poate să dureze zile sau săptămâni; aspectul curbei
febrile este diferit, în funţie de boală
- de declin: poate fi scurtă (declin în criză) sau în câteva zile
(declin în liză)

56. Descrieții trei tipuri de febră, la 1. febră continuă (în pneumonie)- menţinerea temperaturii
alegere. corporale, în perioada de stare a bolii, peste 37grade C cu
diferenţa sub 1 grad între valorile înregistrate dimineaţa şi
seara.
2. febră intermitentă (în septicemii, TBC) - diferenţă de câteva
grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în perioada
de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37grade C.
3. febră remitentă (în septicemii, bronhopneumonie)-
diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa
şi seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori
nu scad sub 37grade C.
4. febră recurentă- perioade febrile de 4- 6 zile, ce alternează
cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerile relizându-se
brusc;
5. febră ondulantă - perioade febrile care alternează cu
perioadele afebrile, trecerea făcându-se lent.
6. febră de tip invers - valorile temperaturii sunt maxime
dimineaţa, minimele înregistrându-se seara

57. Enumerați trei contraindicații ale 1) infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în
puncției rahidiene vecinătatea locului de puncţie
2) tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei
coagulopatii
3) hipertensiunea intracraniană prin formaţiuni expansive
intracraniene (hematom subdural, abces cerebral, tumori de
fosă posterioară) cu edem papilar la examenul fundului de
ochi sau semne neurologice de focar
4) come de etiologie neprecizată
5) convulsii tonico-clonice
6) refuzul bolnavului

58. Exemplificați două indicații ale Indicații diagnostice:

puncției pleurale

59. Descrieți trei accidente ce pot
apărea în cadrul toracocentezei
60. Descrieți pregătirea fizică a
pacientului în vederea recoltării
exsudatului faringian
61. Exemplificați patru
contraindicații ale sondajului
vezical
62. Enumerați situațiile în care se
- existența unei colecții lichidiene intrapleurale evidențiate
clinic şi radiologic →identificare a naturii revărsatului.
Indicații terapeutice:
-evacuarea unor colecții intrapleurale mari: hidrotorax (în
insuficiența cardiacă), hematom masiv posttraumatic,
pleurezie serofibrinoasă abundentă nerezolvată medical,
pleurezie purulentă;
-introducere topică de substanțe medicamentoase (antibiotice,
citostatice).
1.edem pulmonar acut (evacuare prea rapidă, evacuare a mai
mult de 1200 ml lichid), cu dispnee, cianoză, tuse,
expectorație rozată spumoasă, raluri subcrepitante „în valuri”,
semne de insuficință cardiacă; datorat
evacuării rapide a unei cantităţi prea mari de lichid într-o
singură sedinţă, la cei cu colecţii lichidiene mari cronice →
tonicardiace, oxigenoterapie;
2. sincopa vagală (prin reflex vagal cu punct de plecare
pleural) manifestată prin bradicardie - hipotensiune reflexe
urmate de pierderea cunoștinței → întrerupere toracocenteză,
resuscitare cardiorespiratorie;
3. pneumotorax poate rezulta ca urmare a lezării plămânului
sau prin pătrunderea aerului în pleură, prin lumenul acului de
puncție → drenaj aspirativ sau drenaj tip Béclère;
4. hemototax secundar lezării vaselor intercostale, cu
hemoragie intrapleurală
5. hemoragii interne cu șoc hemoragic secundare lezării
ficatului sau splinei, cu hemoperitoneu sau hemoragii
intraparenchimatoase sau capsulare, în cazul în care puncția a
fost efectuată prea decliv, fără ghidaj radioscopic
6. infectare a revărsatului pleural (transformare în pleurezie
purulentă), datorită nerespectării regulilor de asepsie →
evacuare puroi, antibioticoterapie.
Se anunţă pacientul să nu mănânce, să nu bea apă, să nu ia
antiseptice pentru gât, să nu se instileze soluţii dezinfectante
în nas, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, în dimineaţa
recoltării. Poziția pacientului va fi șezând pe scaun cu capul
plecat către spate.
-suspiciunea de ruptură traumatică de uretră - fracturi pe micul
bazin
- infecții acute ale uretrei
- hemoragii
- stricturi uretrale strânse
- prezența unei proteze endo-uretrale sau a unui sfincter
artificial
- afecțiuni prostatice
- în procesele inflamatoare ale conjunctivei
 recomandă spălătura oculară - în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente
- pentru îndepărtarea corpilor străini

63. Enumerați semnele specifice - rubor

inflamației - tumor
- calor
- dolor
- impotență funcțională

64. Numiți indicațiile efectuării - perturbările secreției renale

urografiei - colice nefretice
- perturbări excretorii prin obstacol în bazinet, ureter, vezică
sau uretră
- depistarea anomaliilor renale

65. Enunțați 4 contraindicații ale - afecțiuni cardiace și circulatorii grave

urografiei - hipersensibilitate la iod
- astm bronșic
- sarcină
- insuficiență renală cu uremie și insuficiență hepatică
- anemie hemolitică
- stări febrile
- tuberculoză evolutivă

66. Definiți uretroscopia Metodă de explorare endoscopică a uretrei, utilizându-se un

aparat numit uretroscop pentru a identifica procese patologice.

67. Numiți contraindicațiile puncției - rinichi unic

biopsice renale - tulburări de coagulare

68. Enunțați 3 obiective ale - drenajul de urgență al urinei ce retenționează în vezică

sondajului vezical
- prevenirea apariției de glob vezical post-operator, cu efecte
negative locale și generale
- obținerea unei mostre de urină pentru examene de laborator
- efectuarea spălăturii vezicale
- ameliorarea funcției renale în cazul unei insuficiențe cronice
generate de un obstacol subvezical ce nu se poate îndepărta
până la reechilibrarea biologică a bolnavului

69. Explicați în ce constă îngrijirea - ajutăm pacientul să se îmbrace

pacientului după efectuarea - așezăm pacientul în poziție comodă
sondajului vezical - verificăm dacă pacientul acuză disconfort, durere
- verificăm temperatura, aspectul, culoarea și mirosul urinei
- se efectuează bilanțul intrărilor și ieșirilor

70. Numiți contraindicațiile puncției - obezitate excesivă

vezicale - tumori vezicale
- infecții, arsuri, leziuni traumatice la nivelul regiunii
suprapubiene
- intervenții chirurgicale în antecedente la nivelul pelvisului
71. Numiți 4 complicații ale puncției - puncția albă în caz de perete abdominal gros sau poziție
vezicale greșită a acului
- hemoragie vezicală
- lezarea vaselor de sânge cu apariția hematomului
- astuparea acului cu flocoane de fibrină sau țesuturi
- peritonită prin leziune de ansă intestinală
- infecții post-puncționale care apar tardiv

72. Numiți cauzele fotofobiei - conjunctivite

- corpi străini oculari
- afecțiuni cerebrale (migrenă, meningite, tumori cerebrale)
- afecțiuni sinusale

73. Enumerați 5 cauze ale orbirii - cataractă

- traumatisme
- glaucom
- retinopatie diabetică
- degenerescență maculară
- infecția gonococică a nou născutului
- keratită
- dezlipire de retină
- arsuri chimice sau termice
- xeroftalmie

74. Enumerați etapele respirației - etapa pulmonară

- etapa sangvină
- etapa tisulară
- etapa circulatorie

75. Numiți 4 indicații terapeutice - extragerea corpilor străini traheobronșici

pentru efectuarea endoscopiei
- aspirarea secrețiilor din căile aeriene
- intubări dificile în anestezie
- practicarea lavajului bronhoalveolar în scop terapeutic, în
proteinoza alveolară sau în pneumopatia de aspirație
- administrarea locală a soluțiilor de trombină în bronhii, în
hemoptizie
- rezecția paleativă a tumorilor endoluminale și dezobstrucții
paleative
- implantarea endobronșică de stent-uri

76. Numiți 2 obiective ale - îndepărtarea bronhospasmului

nebulizării - fluidizarea secrețiilor și vâscozităților pentru ușurarea
expectorației
- administrarea de medicamente care se absorb mai bine la
nivelul căilor aeriene și își exercită acțiunea la nivel local
pulmonar sau extrapulmonar

77. Definiți tonometria Metodă de măsurare a presiunii intraoculare cu ajutorul unui

aparat numit tonometru.
78. Definiți galactozemia Prezența galactozei în sânge. Afecțiune metabolică genetică,
caracterizată prin incapacitatea organismului de a utiliza
galactoza din zahăr.

79. În ce situații folosim gavajul Alimentație artificială. Introducerea alimentelor în stomac

prin sondă.
80. Definiți Genu varum Deformarea membrelor inferioare prin depărtarea genunchilor
și apropierea picioarelor.
81. Definiți icterul Colorație gălbuie a pielii și mucoaselor din cauza impregnării
cu pigment biliar.
82. Definiți mononucleoza Boală infecțioasă, cu evoluție benignă, produsă de virusul
infecțioasă Epstein-Bahr.
83. Enumerați 5 dintre Durere violentă, paralizie prin lezarea nervului sciatic,
accidentele şi incidentele ruperea acului, necroza ţesuturilor, hematom, supuraţie
injecţiei intramusculare septică, (abces, flegmon), embolie uleioasă, iritaţie periostală.
84. Numiți 5 dintre locurile de Venele superficiale de la plica cotului (vena cefalică, vena
elecție ale puncției venoase. basilică, vena mediană), venele de pe fata dorsala a mâinii,
venele de pe fata dorsala a piciorului, vena femurală, la sugari
se utilizează venele membrului inferior (venele
gambei) și venele epicraniene.
85. Prezentați 5 dintre regulile 1) Se respectă medicamentul prescris – nu se înlocuiește cu un
de administrare a medicament asemănător fără aprobarea medicului
medicamentelor. 2) Se identifică medicamentul administrat prin verificarea
etichetei, termenului de valabilitate și integrității ambalajului
3) Se verifică calitatea medicamentului – să nu fie alterat,
degradat, să nu aibă reacții de precipitare, sedimentare
4) Se respectă calea de administrare
5) Se respectă orarul de administrare și ritmul prescris
6) Se respectă doza prescrisă
7) Se respectă somnul fiziologic al pacientului
8) Se evită incompatibilitatea dintre medicamente deoarece
asocierea unor medicamente devine ineficace sau chiar
dăunătoare
9) Se servește bolnavul cu doza unică de medicament,
administrată personal de asistentul medical sau luat în
prezența sa
10) Se respectă ordinea administrării medicamentelor: tablete,
capsule, soluții, picături, injecții, ovule vaginale, supozitoare.
11) Se lămurește bolnavul asupra medicamentelor prescrise
mai ales în cazul în care medicația neliniștește bolnavul prin
anumite reacții adverse
12) Se anunță imediat greșelile de administrare medicului care
va interveni imediat pentru a preîntâmpina complicațiile
13) Medicamentele deschise se administrează imediat (mai

86. Enunțați modificările
frecvenței pulsului în
condiții fiziologice
87. Enumerați componentele
diagnosticului de nursing
88. Precizaţi 5 dintre
manifestările de dependenţă
ale litiazei renale
89. Precizaţi 5 dintre
manifestările de dependenţă
prezente în infarctul
miocardic acut
90. Definiți ischiuria
91. Definiți hematemeza
92. Indicați 2 poziții
patognomonice
93. Definiți subfebrilitatea
94. Enumerați 3 tipuri de
investigații radiologice.
95. Clasificați hemoragia după
natura vasului lezat
96. Enumerați caracteristicile
hemoragiei venoase.
97. Indicați ce tip de plagă este
plaga operatorie.
98. Enumerați 3 tipuri de sonde
vezicale.
99. Indicați metodele de
efectuare a probelor de
compatibilitate sanguină
efectuate în caz de
ales fiolele, flacoanele)
14) Se respectă măsurile de asepsie și igienă stabilite pentru
fiecare cale de administrare si se previn infecțiile nosocomiale
crește în timpul efortului fizic și scade după încretarea lui,
crește în timpul digestiei, scade în timpul somnului, crește în
situații de stres, emoții, crescută la persoanele mai scunde
Problema de dependență, etiologia,
semn/simptom/manifestare de dependență
durerea lombară, durere colicativă,unilateral,disurie,
polakiurie,hematurie, transpirații reci,tenesme vezicale
durere în piept, oboseală, greață, varsătură dureri la nivelul
brațului, umărului și gâtului, senzație de arsură în stomac sau
indigestie, dificultate în a respira, anxietate
Incapacitatea vezicii urinare de a-și goli conținutul.
Vărsătură în “zaț de cafea” de la nivel digestiv.
Cocoș de pușcă, opistotonus.
Temperatura corporală cu valori cuprinse între 37 și 38 grade
Celsius.
Radiografia, Computer tomografia, Rezonanța magnetică
nucleară.
Hemoragie arterială, venoasă, capilară, mixtă.
- sângele este de culoare închisă, neoxigenat
- scurgerea sângelui se face in jet continuu
- scurgerea sângelui se face fără legătură cu activitatea
cardiacă,
- este posibilă hemostaza spontană în cazul vaselor mici
Iatrogenă
Foley, Nelaton, Thieman
Janbreau, Oelecker
 transfuzie.
100. Enumerați 4 segmente ale faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros
tubului digestiv.
101. Definiți pancreatita. Pancreatita este o afecțiune caracterizată de apariţia unei
inflamaţii la nivelul pancreasului ce poate imbrăca forma de
inflamaţie acută sau cronică.

102. Enumerați 5 simptome ale - durerea

pacientului cu entorsă. - impotență funcțională
- tumefierea regiunii
- echimoză
- hemartroză
103. Descrieți 3 intervenții - reducerea luxației; repunerea capetelor osoase în poziția
specifice pacientului cu corectă fie ortopedic, fie chirurgical
luxație. - menținerea reducerii luxației în aparat ghipsat sau o atelă
ghipsată, 2-3 săptămâni
- recuperarea funcțională după îndepărtarea aparatului
ghipsat.
104. Enumerați 5 simptome ale - durere vie
pacientului cu fractură. - echimoză
- crepitații osoase
- impotență funcțională
- mobilitate anormală în focar.
105. Definiți endoscopia. Metodă de examinare prin vizualizarea directă a unei cavități
a corpului uman cu ajutorul unui endoscop.
106. Definiți colica biliară. Durere acută violentă localizată în hipocondrul drept sau
epigastru cu iradiere în spate, umăr sau opmoplatul drept.
107. Descrieți cele patru tipuri de 1. Hemoragie arterială:
hemoragie, clasificată după - prezintă pierderi mari de sânge, sângele este roșu deschis și
natura vasului lezat. oxigenat
- sângele țâșnește sincron cu bătăile cardiace
- poate pune în pericol viața pacientului
- hemostaza spontană are loc extrem de rar.
2.Hemoragia venoasă:
-sângele este de culoare închisă, neoxigenat
- scurgerea sângelui se face în jet continuu, fără legătura cu
activitatea cardiacă
- este posibilă hemostaza spontană în cazul venelor mici
3.Hemoragie capilară:
-hemoragia este difuză, se poate opri spontan.
4.Hemoragie mixtă:
- cea mai frecventă formă de hemoragie.
108. Enumerați minim 4 - introducerea sondei în trahee
complicații și accidente ale - aspirația pulmonară
gavajului. - hipoxie
- distensie abdominală
- enterocolita ulceronecrotică
- leziuni ale aripilor nazale sau nărilor
- perforația esofagului sau faringelui
109. Descrieți patru incidente 1. Involuția cordonului ombilical constă în mumificarea
fiziologice din perioada de treptată a bontului care se detașează singur și cade în 7-10 zile.
adaptare a noului născut. 2. Icterul fiziologic al noului născut, apare după 24 h. Orice
icter care apare înainte de 24 h, este patologic.
3. Scăderea fiziologică în greutate. Din cauza aportului scăzut
de lichide și calorii și a eliminării meconiului, nou născutul
scade în primele zile, pierzând 5-10% din greutatea de la
naștere, din ziua 4-5 începe să crească, ajungând la greutatea
inițială în a opta zi de la naștere.
4. Descuamarea fiziologică a nou născutului- o descuamare
fină care are loc în prima săptămână după naștere și care nu
prezintă semnificație patologică.
5. Febra tranzitorie a nou născutului- este o ascensiune
termică de 1-3 zile, nedepășind 38 grade C.
110. Enumerați 5 pericole ale - accidente vasculare
postului total (cu zero calorii) - crește incidența morții subite
- tulburări psihice
- alterarea echilibrului hidroelectrolitic
- hipotensiune ortostatică
- demineralizare osoasă
- reducerea capacității de luptă antiinfecțioasă
- hipovitaminoze
- tulburări ale ciclului menstrual
111. Definiți gastrotehnia Știința care studiază toate transformările suferite de alimente
în cursul preparării lor.
112. Prezentați cele 3 clasificări - mică 50-100 ml
ale hemoptiziei în funcție de - medie 100-200 ml
cantitatea de sânge - mare 200-500 ml
eliminată. - foarte mare peste 500 ml
113. Precizaţi 5 dintre locurile de ▪ vena bazilică;
elecţie ale injecţiei ▪ vena cefalică;
intravenoase. ▪ venele antebraţului;
▪ venele de pe faţa dorsală a mâinii;
▪ venele subclaviculare;
▪ venele femurale;
▪ venele maleolare interne;
▪ venele jugulare;
▪ venele epicraniene
 Itemi semiobiectivi

c) întrebare structurată

Caracterizaţi eliminarea renală respectând următorul a) cantitatea de urina eliminată

plan de organism în 24 ore, de
a) definiţi diureza; 1500-2000 ml
b) definiţi două tulburări de emisie urinară; b) polakiurie și disurie
c) definiţi două tulburări ale diurezei c) poliurie și oligurie

Itemi Răspuns

1 Descrieți colica biliară după următorul plan:
a) definiţi colica biliară;
b) enumeraţi patru cauze ale colicii biliare;
c) menționați şase semne/ simptome ale bolnavului
în criza de colică biliară;
d) precizaţi trei examene complementare indicate în
colica biliară
a) Colica biliară arată o afectare a
colecistului, reprezentând o durere acută,
violentă, localizată în hipocondrul drept,
ce iradiază în coloana vertebrală, umărul
și omoplatul drept. Survine în afecțiuni
precum colecistopatiilor litiazice și
nelitiazice, colecistite acute și subacute,
diskinezii veziculare cistice, tumori
biliare
b) prezența calculilor în vezica biliară
sau în căile biliare intra sau
extrahepatice, colecistită acută,
angiocolite, diskinezii biliare, parazitoze
intraveziculare-giardia, abuzul de
alimente colecistokinetice.
c) grețuri, vărsături, icter, meteorism
abdominal uneori febră, frison, durere
d) ecografie, colecistografie, CT, RMN,
colangiografie

2. Terapia intravenoasă poate salva viaţa pacientului. a) introducerea pe cale parenterală

Prezentaţi administrarea picătură cu picătură a unor substanțe
medicamentelor prin perfuzie respectând următorul medicamentoase pentru reechilibrare
plan: hidro-electrolitică și volemică a
a) definiţi perfuzia; organismului
b) precizaţi trei dintre scopurile perfuziei; b) introducerea de o manieră sigură și
c) numiţi cinci dintre complicaţiile posibile ale simplă a unei doze prescrise de
perfuziei medicament, obținerea unui efect
terapeutic rapid, administrarea
medicamentelor la care se urmărește

3. Abordul venos are o importanţă deosebită în cadrul
diverselor conduite terapeutice. Prezentaţi puncţia
venoasă respectând următorul plan:
a) definiți puncţia venoasă;
b) precizați patru dintre locurile de elecţie ale
puncţiei venoase;
c) numiți patru dintre accidentele puncţiei
venoase.
4. Răspundeți următoarelor cerințe legate de
hipotermie:
a) Definiți hipotermia
b) Numiți patru dintre cauzele hipotermiei
c) Prezentați cinci dintre manifestările
hipotermiei.
5. Descrieți injecția intravenoasă respectând
următoarea structură:
a) Definiți injecția intravenoasă
b) Numiți patru dintre locurile de elecție ale
injecției intravenoase
c) Enumerați cinci dintre complicațiile injecției
intravenoase
efectul prelungit, depurativ, diluând și
favorizând excreția din organism a
produșilor toxici.
c) infiltrație, tromboflebită,
hiperhidratare, embolie gazoasă, revărsat
lichidian, flebalgie, hematon, reacție
alergică, șoc anafilactic
a) gestul medical de pătrundere cu un ac
sau cateter în lumenul unei vene în
vederea recoltării unui eșantion de sânge
sau administrării unor medicamente
b) Locuri de elecție: venele de la plica
cotului, venele de pe fața anterioară a
antebrațului, venele de la nivelul
pumnului, venele jugulare, venele
epicraniene la copii
c) Accidente ale puncției venoase sunt:
hematom, durere, lipotimie, perforarea
venei
a) scăderea temperaturii corpului sub
36°C
b) expunerea excesivă la frig, scăderea
pronunțată a metabolismului în caz de
inaniție, tulburări endocrine,
insuficiență circulatorie, imaturitatea
mecanismelor de termoreglare, abuz
de sedative sau alcool
c) scăderea temperaturii corpului sub
limita normală, eritem al feței,
urechilor, mâinilor, cianoză a buzelor,
unghiilor, urechilor, hipotensiune
arterială, edem generalizat,
somnolență, dezorientare, vorbire
lentă
a) introducerea soluțiilor
medicamentoase cristaline, izotone
sau hipertone în circulația venoasă,
prin intermediul unui ac atașat la
seringă
b) vena cefalică, vena bazilică, vena
medio-cubitală, vena radială sau
arcada venoasă dorsală a mâinii. La
nou născut se utilizează venele
membrului inferior şi venele
epicraniene.

6. Precizați rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacientului cu ciroză hepatică după următorul plan
a) Definiți ciroza hepatică
b) Indicați trei dintre manifestările de dependență
ale cirozei hepatice în perioada de debut
c) Indicați trei dintre manifestările de dependență
ale cirozei hepatice în perioada de stare
d) Precizați șapte dintre intervențiile asistentei
medicale la pacientul cu ciroză hepatică.
7. Precizaţi rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacientului cu diabet zaharat, respectând următorul
plan:
a) definiţi diabetul zaharat;
b) numiți şase manifestări de dependenţă prezente
în diabetul zaharat;
c) precizaţi şapte intervenţii ale asistentei medicale
la pacientul cu diabetul zaharat.
8. Puncţia pericardică constituie una dintre tehnicile a) introducerea unui ac în cavitatea
practicate în cadrul secţiei de chirurgie pericardică, care se transformă din
cardiovasculară. Descrieţi puncţia pericardică după spațiu virtula în cavitate reală, prin
c) perforarea venei, paralizia nervului
median, embolie gazoasă, embolie
uleioasă, puncționarea unei artere,
durere locală, tromboflebită, reacții
alergice.
a) suferință cronică a ficatului
caracterizată histologic prin pierderea
arhitectonicii hepatice normale
(fibroză), cu evoluție progresivă
b) fatigabilitate, depresie, scăderea
capacităţii de efort, inapetenţă, greţuri,
balonare postprandială
c) steluţe vasculare, eritem palmar,
limbă lucioasă roşie, icter, edeme,
ascită, scădere marcată în greutate,
ginecomastie, somnolenţă, comă
d) asigură repaus la pat 16-18 ore/zi,
reduce la maxim efortul fizic prin
deservirea pacientului la pat, menține
igiena tegumentară a lenjeriei și a
mucoaselor, recoltează sânge și urină
pentru examene de laborator,
alimentează pacientul cu produse
lactate, zarzavaturi, fructe fierte,
coapte, supe, alimentele fiind desodate
a) sindrom caracterizat prin
hiperglicemie și dezechilibrarea
metabolismului
b) poliurie, polidipsie, polifagie,
senzație de gură uscată, astenie fizică
și intelectuală, pierdere inexplicabilă
în greutate, vedere neclară, crampe
musculare și mâncărimi ale pielii,
vindecarea lentă a plagilor
c) monitorizarea funcțiilor vitale și
vegetative, explicarea importanței
tratamentului și a regimului igieno
dietetic, administrarea insulinei,
recoltarea de sânge pentru glicemie,
hemoglobină glicozilată, recoltarea
urinei pentru glicozurie, corpi
cetonici, calcularea rației de glucide
admise.
 următorul plan:
a) definiți puncţia pericardică;
b) descrieţi pregătirea psihică a pacientului pentru
puncţia pericardică;
c) numiți patru complicații posibile ce pot să apară
în cazul puncției pericardice
d) prezentați trei îngrijirile acordate de asistentul
medical pacientului după efectuarea puncţiei
pericardice.
9. Supravegherea funcţiilor vitale este esenţială în
îngrijirea bolnavului postoperator. Răspundeţi
următoarelor cerinte legate de temperatură:
a) numiţi patru dintre factorii care influenţează
temperatura;
b) enumeraţi două dintre modurile de măsurare a
temperaturii;
c) prezentați stadiile hipertermiei.
10. Descrieți injecţia intramusculară după următorul
plan:
a) Explicaţi avantajele administrării soluţiilor
medicamentoase prin injecţii intramusculare.
b) Enumeraţi trei locuri de elecţie pentru injecţia
intramusculară.
c) Denumiţi patru complicaţiile posibile ale injecţiei
intramusculare
11. Descrieţi injecţia intramusculară respectând
următoarea structură:
a) definiţi injecţia intramusculară;
b) numiţi trei locuri de elecţie ale injecţiei
intramusculare;
acumularea sângelui sau lichidului de
transudație
b) se explică necesitatea manevrei, în
ce constă aceasta și se obține
consimțământul; combaterea anxietății
prin administrarea de Diazepam 5mg
I.V
c) sincopă vagală cu hipotensiune și
bradicardie, tulburări de ritm, fibrilație
ventriculară, asistolie, contaminare
bacteriană a pericardului, supurație la
locul punției
a) vârstaă, temperatura mediului
ambiant, efortul muscular, ritmul
circadian, stres, anxietate, emoții
puternice, factorul hormonal
b) alixar, rectal, vaginal, oral,
auricular, tegumentar
c) subfebrilitate (37-38°C), febră
moderată (38-39°C), febră ridicată
(39-40°C), hiperpirexie (>41°C)
a) posibilitatea administrării soluțiilor
uleioase, asigură un efect sistemic
radid și absorbția unui volum mare de
soluție, posibilitatea alegerii locului de
elecție în diferite grupe musculare
b) regiunea supero-externă fesieră,
deasupra marelui trohanter, mușchii
externi și anteriori ai coapsei, în
treimea mijlocie, mușchiul deltoid
c) infecții locale prin nerespectarea
normelor de asepsie, iritație periostală
prin injectarea medicamentului în
apropierea osului, paralizie prin
lezarea nervului sciatic, durere
violentă prin atingerea nervului
sciatic, necroza țesuturilor prin
greșirea căii de administrare a
medicamentului, infiltrație dureroasă a
regiunii, hematom
a) Introducerea de substanţe
medicamentoase – soluţii izotone
cristaline, uleioase sau a unei
substanţe coloidale în stratul
muscular, prin intermediul unui ac
ataşat la o seringă.
 c) enumeraţi cinci complicaţii ale injecţiei
intramusculare.
12. Descrieţi puncția venoasă după următorul plan:
a) definiți puncția venoasă;
b) numiţi patru scopuri ale puncției venoase;
c) menționați patru locuri de elecție ale puncției
venoase.
13 Caracterizaţi pulsul răspunzând următoarelor
cerinţe:
a) definiţi pulsul arterial;
b) enumerați patru locuri de elecție pentru
măsurarea pulsului;
c) menționați patru modificări ale pulsului.
14 Răspundeţi următoarelor cerinţe legate de
recoltarea sângelui pentru examene
de laborator:
a) precizaţi scopul recoltării sângelui pentru
examene de laborator;
b) enumeraţi două modalităţi de recoltare a
sângelui pentru examen de laborator;
c) descrieţi o modalitate de recoltare a sângelui, la
alegere
b) regiunea supero-externă fesieră,
deasupra marelui trohanter, mușchii
externi și anteriori ai coapsei, în
treimea mijlocie, mușchiul deltoid
c) infecții locale prin nerespectarea
normelor de asepsie, iritație periostală
prin injectarea medicamentului în
apropierea osului, paralizie prin
lezarea nervului sciatic, durere
violentă prin atingerea nervului
sciatic, necroza țesuturilor prin
greșirea căii de administrare a
medicamentului, infiltrație dureroasă a
regiunii, hematom
a) gestul medical de pătrundere cu un
ac sau cateter în lumenul unei vene în
vederea recoltării unui eșantion de
sânge sau administrării unor
medicamente
b) obținerea unor informații despre
statusul biochimic al organismului,
injectarea de medicamente, asigurarea
accesului la venă pentru perfuzii de
scurtă durată, introducerea soluțiilor
de alimentație parenterală și hidratare
c) venele superficiale de la plica
cotului (cefalică, bazilică și mediană),
venele de pe fața dorsală a mâinii,
venele de pe fața dorsală a piciorului,
vena femurală, venele epicraniene
a) expansiunea ritmică a arterelor,
care se comprimă pe un plan osos și
este sincronă cu sistola ventriculară
b) artera carotidă, temporală, apicală,
radială, tibială, pedioasă, poplitee
c) tahicardie, bradicardie, asimetric,
filiform, aritmic, tardic, celeric
a) confirmă sau infirmă diagnosticul,
reflectă evoluția bolii, arată
eficacitatea tratamentului, ajută la
stabilirea diagnosticului, confirmă
prezența agentilor patogeni la
persoanele bolnave sau purtătoare,
semnalează apariția unor complicații,
confirmă vindecarea
b) Puncția capilară, venoasă, arterială.
c) 1. Prin punție venoasă
Reprezintă gestul medical de
pătrundere cu un ac sau cateter în
lumenul unei vene în vederea
obținerii/recoltării unui eșantion de
sânge sau administrării unor
medicamente(primul timp
Locul puncţiei
- orice venă superficială de orice
calibru, cu condiţia ca acul să fie strict
în lumenul venei. În mod obişnuit,
puncţia venoasă se realizează la
nivelul venelor superficiale de la
plica cotului (vena cefalică, vena
basilică, vena mediană), venele de pe
fata dorsală a mâinii, venele de pe fața
dorsală a piciorului, vena femurală, la
sugari se utilizează venele membrului
inferior – (arcada venoasă dorsală a
piciorului, venele gambei) și venele
epicraniene.
Pregătirea materialelor
- garou, mănuşi de unică folosinţă,
holder, ac dublu/ canulă buterfly
(fluturaş); tampoane cu dezinfectant
(alcool, povidone etc.), eprubete –
sistem vacuum (vacutainere) cu aditivi
specifici în funcție de analiza cerută,
etichete/cod de bare, bandă adezivă
non alergică, formulare pentru
laborator, alte materiale în funcţie de
obiectivul urmărit, tăviţa renală,
recipient pentru colectarea
materialelor.
Pregătirea pacientului
- verificaţi indicaţia medicului privind
scopul puncţiei venoase, verificați
identitatea pacientului
a) psihică: se informează şi se explică
pacientului necesitatea procedurii, se
explică pacientului cum poate
participa la procedură, se încurajează
pentru a reduce anxietatea, pacientul
este întreabat dacă i s-a mai recoltat
sânge altă dată; dacă a simţit leşin,
transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură,
se obţine consimţământul informat
b) fizică: se asigură poziţia
corespunzătoare în conformitate cu
starea pacientului, cu scopul şi locul
puncţiei - decubit dorsal cu membrul
superior în adductie pentru recoltarea
în spital - şezând pe scaun cu membrul
superior sprijinit în extensie și
supinație – recomandat pentru
recoltarea în ambulator, se
examinează calitatea şi starea venelor
şi se alege locul puncție
Efectuarea procedurii
- se identifică pacientul, se pregătesc
materialele, se spală mâinile şi se pun
mănuşile, se selectează locul potrivit
(venele distale sau proximale), venele
de la plica cotului, mai rar cele de pe
faţa dorsală a mâinii, se aplică garoul
la 5 - 8 cm deasupra locului de
puncţie, se palpează vena, se atașează
acul dublu la holder, se recomandă
pacientului să strângă pumnul, se
poziţionează mâna nedominantă la 4-5
cm sub locul de puncţie şi cu policele
se întinde pielea dreaptă pe venă, se
ține acul cu bizoul în sus în mâna
dominantă şi se introduce în venă sub
un unghi de 15°- 300 , de deasupra
venei, pătrunderea în venă se constată
prin scăderea rezistenței la înaintare,
se urmărește cursul venei 1-2 cm, în
cazul recoltării se continuă puncţia
conform obiectivului: se introduce în
holder, respectând ordinea de
recoltare, întâi vacutainerele fără
aditivi și apoi cele cu anticoagulant,
ultimul fiind vacutainerul pentru VSH
(se desface garoul la recoltare).
Dacă s-a efectuat recoltarea conform
recomandărilor, se extrage acul sub un
tampon cu dezinfectant și se roagă
pacientul să exercite o compresie de
max. 5 minute, fără a flecta brațul sau
masa locul puncției, până se oprește
sângerarea, după oprirea sângerării
aplicaţi o bandă adezivă peste tampon,
vacutainerele se răstoarnă cu mișcări
lente pentru a realiza un amestec
omogen, se aplică etichetele cu codul
de bare pe eprubete, și se trimite proba
de sânge la laborator, se colecteză
 selectiv deşeurile în recipiente
speciale, se îndepărtează mânuşile si
se spală mâinile, se așază pacientul în
poziție comodă în pat și se
supraveghează
2. Prin punție capilară
Recoltarea de sânge capilar pentru
analize de laborator prin înțepare cu
un ac steril.
Scopul este explorator: efectuarea de
hemoleucogramă, glicemie,grup
sanguine, timp de sângerare și timp de
coagulare
Locuri de elecţie:
- adulţi: pulpa degetului inelar sau
mijlociu şi lobul urechii;
- copii: faţa plantară a halucelui şi călcâi.
Materiale necesare:
- tavă medicală, ac sau dispozitiv pentru
puncţie capilară cu lanțete sterile,
tampon cu alcool, mănuşi, lame de
sticlă, microtuburi, pipete, seruri,
glucometru, bandelete, comprese
sterile, hârtie de filtru.
Pregătirea psihică: - se informează,
se explică necesitatea tehnicii şi se
obţine consimţământul;
Pregătirea fizică: -se spală mâinile cu
apă și săpun, se poziţionează pacientul
şezând cu mâna sprijinită sau în
decubit în funcţie de starea generală.
Pentru creșterea fluxului sanguin la
locul puncției se recomandă comprese
calde timp de 2-3min.
Execuţia tehnicii:
- asistentul medical: spală mâinile,
îmbracă mănuşile;
- aseptizează regiunea aleasă cu tampon
îmbibat în alcool, evitând frecarea
puternică și prelungită
- aşteaptă evaporarea alcoolului şi
uscarea perfectă a regiunii;
- prinde degetul cu fermitate pentru a
preveni mișcarea bruscă de retragere în
momentul înțepăturii
- cu o miscare brusca se inteapa in
laterala pulpei degetului ales (ca

15 Precizaţi rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacientului cu diabet zaharat,
respectând următorul plan:
a) definiţi diabetul zaharat;
b) numiți şase manifestări de dependenţă prezente
în diabetul zaharat;
c) precizaţi şapte intervenţii ale asistentei medicale
la pacientul cu diabetul zaharat.
17. Colonoscopia este una dintre investigațiile de bază
în depistarea precoce a cancerului de colon.
a)Definiți colonoscopia
b)Descrieți contraindicațiile acestei investigații..
sângele să ţâşnească singur)
perpendicular pe straturile cutanate;
- şterge prima picătură cu o compresă
uscată
- următoarea picătură o prelevează în
funcţie de analiza ce trebuie efectuată:
- pe lamă perfect uscată şi curată: frotiu
hemogramă, grup sanguin, timp de
sângerare;
- se aspiră în tuburi sau microtainere
pentru hemoleucogramă
- picătura se pune pe bandeletă pentru
glicemie;
- 2-3 picături pentru fiecare extremitate a
lamei pentru diagnosticarea malariei;
- şterge cu o compresă sterilă locul de
elecţie şi face o compresie uşoară.
a) sindrom caracterizat prin
hiperglicemie și dezechilibrarea
metabolismului
b) poliurie, polidipsie, polifagie,
senzație de gură uscată, astenie fizică
și intelectuală, pierdere inexplicabilă
în greutate, vedere neclară, crampe
musculare și mâncărimi ale pielii,
vindecarea lentă a plagilor
c) monitorizarea funcțiilor vitale și
vegetative, explicarea importanței
tratamentului și a regimului igieno
dietetic, administrarea insulinei,
recoltarea de sânge pentru glicemie,
hemoglobină glicozilată, recoltarea
urinei pentru glicozurie, corpi
cetonici, calcularea rației de glucide
admise, măsoară greutatea corporală
la interval de 2-3 zile, evaluează
manifestările de dezhidratare.
a) Colonoscopia: examenul vizual direct
al colonului, cu ajutorul unui colonoscop
flexibil; se vizualizeaza colonul sigmoid,
descendent, transvers si ascendent pana
la cec.
b) Contraindicatii: operatii abdominale
recente, in cursul diverticulitei acute sau
al colitelor ulcerative, herniilor
ombilicale, in ascite masive sau la
 persoane confuze necooperante

18. Traheotomia presupune crearea unui orificiu Obiectivele îngrijirii traheostomei:

(traheostomie) în trahee şi introducerea unui tub ● menţinerea permeabilităţii sale
special pentru menţinerea permeabilă a căii aeriene prin aspirarea de secreţii care o
astfel obţinute. pot obstrua,
a) Care sunt obiectivele îngrijirii traheostomei? ● menţinerea integrităţii pielii din
b) Care sunt materialele necesare pentru îngrijrea jur,
traheostomei și a canulei traheale? ● prevenirea infecţiilor,
● suport psihologic.
● îngrijirea traheostomei se va face
prin tehnici sterile pentru a
preveni infecţiile
b. Materiale necesare îngrijirii canulei
traheale: recipiente sterile, soluție normal
salină, apă oxigenată, comprese sterile,
mănuși sterile, echipament pentru aspirare,
echipament pentru toaletarea gurii,
lubrefiant pe bază de apă, unguent cu
antibiotic, banda de fixare a canulei.

19. Tehnica pansamentului este des întâlnită în secțiile a) Un act medico-chirurgical de

de chirurgie. aseptizare, protejare și tratare a unei
a) Definiți pansamentul. plăgi.
b) Enumerați principiile unui bun pansament. b)- Să fie făcut în condiții aseptice
c) Enumerați materialele necesare execuției unui - Să fie absorbant
bun pansament. - Să fie protector
- Sa fie atraumatic/nedureros
- Să fie schimbat la timp
c) - substanțe antiseptice pentru curățare
și dezinfecție, apă oxigenată, rivanol,
cloramină, betadină și pentru
tegumentele din jur, alcool iodat 2%,
tinctură de iod;
- casoletă cu materiale sterile care
realizează protecția plăgii - comprese din
tifon sterile, tampoane din tifon/vată,
meșe, feșe;
- materiale de fixare: leucoplast, feși de
tifon;
- cutie cu instrumentar steril: pense,
foarfece;
- mănuși sterile și sau de unică folosință,
tăviță renală, aleză.

20. Infarctul miocardic acut reprezintă o urgență a) Infarctul de miocard acut este
medicală care pune în pericol viața pacientului. sindromul coronarian acut rezultat prin
Răspundeți următoarelor cerințe: ocluzia completă a uneia sau mai multor
a) Definiți infarctul miocardic acut artere coronare, ca urmare a trombozei
 b) Enumerați patru factorii favorizanți ai
infarctului miocardic acut
c) Descrieți cinci manifestă de dependență ale
infarctului miocardic acut
21. Una din principalele cauze de deces din țara
noastră o reprezintă infarctul miocardic. Prezentați
infarctul miocardic rezolvând cerințele:
a) Definiți infarctul miocardic
b) Enumerați patru dintre factorii de risc pentru
infarct miocardic.
c) Numiți trei caracteristici ale durerii din infarctul
miocardic
d) Precizați patru dintre semnele/simptomele care
însoțesc durerea din infarctul miocardic
e) Numiți trei dintre examenele paraclinice
indicate în infarctul miocardic.
22. Caracterizați perfuzia după următorul plan:
a) Definiţi perfuzia
b) Numiți trei dintre indicațiile perfuziei.
c) Indicați șase dintre complicaţiile perfuziei
coronariene produse la nivelul unei plăci
complicate de aterom.
b) Factori favorizanți: vârsta, sexul,
hipertensiunea arterială, diabetul
zaharat, fumatul, obezitatea,
hipercolesterolemiile.
c) Manifestări de dependență:
- durerea acută retrosternală sau
pericardică, cu iradiere în membrul
superior stâng și epigastru, are senzație
de gheară, intensitatea durerii este de
strivire, constricție, moarte iminentă și
poate tine de la câteva zeci de minute
până la 24-48 ore, transpirații reci
amețeli, distonie abdominală anxietate,
greață, vărsături, dispnee, palpitații,
fatigabilitate, hipertensiune arterială
febră absentă inițial, poate apărea la 12-
24 ore însoțită de paloare, tegumente reci
și umede, tahicardie
Durerea nu cedează la nitroglicerină
sublingual .
a) Infarctul de miocard acut este
sindromul coronarian acut rezultat prin
ocluzia completă a uneia sau mai multor
artere coronare, ca urmare a trombozei
coronariene produse la nivelul unei plăci
complicate de aterom.
b) Hipercolesterolemie, alcoolul, tutunul,
obezitate, stres, sedentarism,
hipertensiune arterială
c) Senzația de moarte iminentă,
transpirații profunde, greață, vărsături,
dispnee de repaus, slăbiciune extremă
d) Electrocardiogramă, examene de
laborator din sânge: enzime de citoliză,
APTT, INR, colesterol, trigliceride,
coronarografie, cateterism cardiac.
a) introducerea pe cale parenterală
picătură cu picătură a unor substanțe
medicamentoase pentru reechilibrare
hidro-electrolitică și volemică a
organismului
b)Hidratarea și mineralizarea
organismului, administrarea
medicamentelor la care se urmărește
efectul prelungit, depurativ( diluând și

23. Răspundeți următoarelor cerințe legate de dispnee:
a) Definiți dispneea;
b) Definiți patru tipuri de dispnee;
c) Precizați cinci dintre atitudinile și intervențiile
de ordin general ce trebuie aplicate la pacientul cu
respirație ineficientă.
24. Prezentați cateterismul uretero-vezical,
respectând următorul plan:
a) Definiți cateterismul uretro-vezical
b) Precizați două dintre scopurile efectuării
cateterismului uretero-vezical
c) Enumerați două dintre tipurile de sonde uretero-
vezicale
d) Numiți trei dintre accidentele ( complicațiile
posibile) cateterismului uretero-vezical.
25. Răspundeți următoarelor cerințe legate de
hipotermie:
a) Definiți hipotermia
favorizând excreția produșilor toxici din
organism), completarea proteinelor sau a
unor componente sanguine.
c) infiltrație, tromboflebită,
hiperhidratare, embolie gazoasă, revărsat
lichidian, flebalgie, hematon, reacție
alergică, șoc anafilactic
a) Respirație cu dificultate
b) Dispnee Cheyne-Stokes: respirație din
ce în ce mai frecventă, ajunsă la un grad
maxim, după care frecvența scade treptat
și este urmată de o perioadă de
apnee.Ciclul se reia.
Disnee Kusmaul: inspirație lungă, apnee
urmată de o expirație forțată și apnee
Dispneea cu ortopnee: pacientul stă
șezând cu brațele atârnate pe lângă corp.
Dispneea cu bradipnee: reducerea
frecven.ei respiratorii
Dispneea cu tahipnee: creșterea
frecvenței respiratorii
c) Așezarea pacientului în poziție
semișezând, asigurarea ventilației în
încăpere, combaterea anxietății prin
liniștirea pacientului, administrarea de
oxigen la indicația medicului, aprecierea
caracteristicilor dispneei, măsurarea și
notarea în foaia de temperatură.
a) Introducerea unei sonde sau cateter
prin uretră în vezica urinară pentru a
realiza o comunicare între vezică și
mediu extern.
b) Drenajul de urgență în caz de retenție
acută de urină, obținerea unei mostre de
urină pentru examene de laborator,
efectuarea spălăturii vezicale, prevenirea
apariției de glob vezical postoperator
c) Sonde: Foley cu 1 sau 2 lumene,
Nelaton, Thieman
d) Crearea de căi false, hemoragie
exvacuo, lipsă de progresie a sondei,
infecții urinare, absența scurgerii urinare
după intrarea în vezică
a) scăderea temperaturii corpului sub
36°C
b) expunerea excesivă la frig, scăderea
 b) Numiți patru dintre cauzele hipotermiei pronunțată a metabolismului în caz de
c) Prezentați cinci dintre manifestările hipotermiei. inaniție, tulburări endocrine,
insuficiență circulatorie, imaturitatea
mecanismelor de termoreglare, abuz
de sedative sau alcool
c) scăderea temperaturii corpului sub
limita normală, eritem al feței, urechii,
mâinilor, cianoză a buzelor, unghiilor,
urechilor, hipotensiune arterială, edem
generalizat, somnolență, dezorientare,
vorbire lentă

26. Descrieți puncția lombară după următorul plan:
a) Definiți puncția lombară
b) Precizați trei roluri ale lichidului cefalorahidian
c) Menționați cinci dintre îngrijirile acordate după
efectuarea puncției lombare.
a) Reprezintă gestul medical de
pătrundere cu un ac în spaţiul
subarahnoidian la nivel: lombar, până la
vizualizarea lichidului cefalorahidian
(LCR).
b) rol de protecție împotriva șocurilor
mecanice, asigură eliminarea produșilor
metabolici proveniți din activitatea
celulară, menține homeostazia mediului
molecular, transportă molecule cu rol
hormonal, rol de drenare a surplusului de
lichid interstițial din masa tisulară a
SNC.
c) Se aşază pacientul foarte atent pe
cărucior în poziţie orizontală şi la fel şi
în pat; Se menţine pacientul fără pernă şi
nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
Se alimentează pacientul la pat numai
după 6 ore; Se oferă pacientului pernă
după 24 ore; Se observă cu atenţie
mişcările extremităţilor; Se evaluează
capacitatea de micţiune a pacientului; Se
monitorizează functiile vitale ale
pacientului

27. Supravegherea funcţiiilor vitale este esenţială în
îngrijirea bolnavului postoperator. Răspundeţi
următoarelor cerinte legate de temperatură:
a) numiţi patru dintre factorii care influenţează
temperatura;
b) enumeraţi două dintre modurile de măsurare a
temperaturii;
c) prezentați stadiile hipertermiei.
a) vărsta, temperatura mediului ambiant,
efortul muscular, ritmul circadian, stres,
anxietate, emoții puternice, factorul
hormonal
b) alixar, rectal, vaginal, oral, auricular,
tegumentar
c) subfebrilitate (37-38°C), febra
moderata (38-39°C), febră ridicată (39-
40̊C), hiperpirexie (>41°C)

28. Puncţia pericardică constituie una dintre tehnicile a) introducerea unui ac în cavitatea
practicate în cadrul secţiei de chirurgie pericardică, care se transformă din spațiu
 cardiovasculară. Descrieţi puncţia pericardică după
următorul plan:
a) definiți puncţia pericardică;
b) descrieţi pregătirea psihică a pacientului pentru
puncţia pericardică;
c) numiți patru complicații posibile ce pot să apară
în cazul puncției pericardice
d) prezentați trei îngrijirile acordate de asistentul
medical pacientului după efectuarea puncţiei
pericardice
29. Caracterizaţi eliminarea renală respectând
următorul plan:
a) definiţi diureza;
b) numiți patru tulburări de emisie urinară;
c) prezentați trei tulburări ale diurezei
30. Administrarea oxigenului este una din intervențiile
asistentului medical în urgență, în cazul în care
pacientul prezintă hipoxie. Prezentați
oxigenoterapia respectând următorul plan:
a) Definiți oxigenoterapia
b) Enumerați patru indicații ale oxigenoterapiei
c) Prezentați beneficiile oxigenoterapiei
31 Internarea pacientului în urgență se realizează
atunci când prezintă simptome care îi agravează
starea de sănătate. Răspundeți următoarelor cerințe
în prezentarea legată de apariția hemoptiziei:
a) Definiți hemoptizia
b) Clasificați hemoptizia în funcție de cantitatea de
sânge eliminată
c) Prezentați trei intervenții delegate și trei
intervenții autonome în îngrijirea pacientului
cu hemoptizie
virtula în cavitate reală, prin acumularea
sângelui sau lichidului de transudație
b) se explică necesitatea manevrei, în ce
constă aceasta și se obține
consimțământul; combaterea anxietății
prin administrarea de Diazepam 5mg I.V
c) sincopă vagală cu hipotensiune și
bradicardie, tulburări de ritm, fivrilație
ventriculară, asistolie, contaminare
bacteriană a pericardului, supurație la
locul punției
a) cantitatea de urină eliminată în 24 de
ore
b) disurie, polakiurie, nicturie,
incontinență de urină, retenție de urină
c) poliurie, oligurie, anurie
a) Oxigenoterapia reprezintă
administrarea de oxigen pe cale
inhalatorie, în scopul îmbogățirii aerului
inspirat cu oxigen în concentrații diferite,
putându-se ajunge până la 100%.
b) insuficiență cardiacă, edem pulmonar,
infarct miocardic, șoc, anestezii generale,
complicații postoperatorii, nou născuti
c) Reversia/ameliorarea
policitemiei(poliglobuliei), ameliorarea
hipertensiunii pulmonare, ameliorarea
funcției ventriculului stâng și drept,
creșterea toleranței la efort, corectarea
hipoxemiei, reducerea dispneei,
ameliorarea funcției cerebrale,
îmbunătățirea calității vieții și a
supraviețuirii
a) Hemoptizia reprezintă eliminarea de
sânge roșu, aerat provenit din căile
aeriene, în urma unui efort de tuse, prin
expectoraţie.
b) mică (50-100 ml), medie (100-200 ml
sânge), mare (200-500 ml sânge), foarte
mare (cataclismică - peste 500 ml)
c) Autonome: repaus în poziţie
semişezândă și interzicerea vorbitului cu
voce tare, alimentație cu lichide reci, în
cantităţi mici şi repetate, aplicarea unei
pungi cu gheață pe regiunea sternală,
monitorizarea funcțiilor vitale

32 Printre tehnicile efectuate frecvent în secția de
chirurgie întâlnim pansamentul. Descrieţi
efectuarea pansamentului răspunzând următoarelor
cerinţe :
a) definiţi pansamentul;
b) precizați patru tipuri de pansament;
c) descrieți principiile unui pansament corect;
prezentați timpii pansamentului.
Delegate: se administrează oxigen pe
canulă nazală, administrarea
tartamentului simptomatic pentru sedarea
tusei, hemostatic, sedative, pregătirea
pacientului pentru fibrobronhoscopie,
montarea unei perfuzii cu soluții
cristaloide, transfuzie de sânge sau
substituenți macromoleculari în
hemoptiziile mari
a) Pansamentul chirurgical reprezintă
actul prin care se realizează și se menține
asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării
ei
b) protector,absorbant,ocluziv,
compresiv,umed
1. Să fie făcut în condiții aseptice
Folosiți materiale de protectie și
instrumente sterile, spălați și dezinfectati
mâinile, îmbrăcați mănusi sterile, serviți
materialele folosind pense și nu
introduceti în casoleta sau în trusa de
instrumente pensa cu care ați lucrat în
plagă; nu folositi aceleași instrumente la
alți pacienți
2. Să fie absorbant
Asigurați absorbția secrețiilor pentru a
favoriza cicatrizarea, utilizând comprese
de tifon și vată hidrofilă
3. Să fie protector
Acoperiți plaga cu comprese sterile și
vată asfel încât ca dimensiunile lor să
depașească marginile plăgii cu cel putin
1-2 cm, dacă plaga este expusa
microbilor ,protejati plaga cu un start
mai gros de tifon si vata
4. Sa nu fie dureros
Actionați cu blândețe, răbdare, la
recomandarea medicului administrați un
calmant dacă trebuie, spălati plaga prin
turnare si absorbiti surplusul de lichid si
secretiile prin tamponare, nu fixați
pansamentul prea strâns pentru a nu jena
circulația și a nu produce durere, iar daca
exista indicatii limitati miscarile în acea
zona
5. Să fie schimbat la timp
Verificati indicația medicala cu privire la
schimbarea pansamentului, la plagile
 chirurgicale care sunt curate si uscate
pansamentul va fi schimbat mai rar, în
cazul plăgilor secretante schimbati
pansamentul ori de cate ori este nevoie,
anuntați medicul și controlați plaga dacă
pacientul acuză durere sau prezintă febra
fara alta cauza, schimbati pansamentul
cu aceasta ocazie
Timpul 1 – Crearea câmpului operator
- Se îndepărtează pansamentul existent
- Dacă pansamentul este lipit se umezește
cu apă oxigenată sau ser fiziologic
- Se inspectează plaga, prezenţa
congestiei, starea cicatricei
- Se observă starea pansamentului:
prezința secreţiile, cantitatea, aspectul,
culoarea, mirosul
- Se scot mănușile
- Se deschide trusa /kit-ul pentru
pansamente sterile, se îmbracă mănuși
sterile şi se iau 2 pense sterile Se
dezinfectează tegumentele din jurul
plăgii cu tampoane îmbibate în solutie
antiseptică - alcool iodat 1%; tinctura de
iod sau alcool de 70 grade /betadină
începând de la marginea plăgii spre
exterior, pentru a evita agresiunea
chimică /contaminarea, schimbând
tamponul frecvent  Timpul 2 –
tratarea plăgii
- Cu o pensa porttampon se ia o compresă
sterilă și cu ajutorul celei de-a doua se
efectuează un tampon care se inhiba cu
soluție antiseptică Se spală plaga cu un
jet slab de soluție antiseptică dacă
prezintă secreții, pentru a nu produce
durere, folosind una din soluțiile
dezinfectante recomandate
- Se absorb secrețiile din plagă prin
tamponare cu comprese sterile uscate,
pentru a nu produce durere.
- Fiecare compresă utilizată se aruncă în
tăvița renală
- Se îndepărtează tubul de dren, firele dacă
este nevoie sau se efectuează în
continuare tratamentul plăgii în funcție
de natura și evoluția acesteia, aplicând

33. Supravegherea funcţiiilor vitale este esenţială în
îngrijirea bolnavului postoperator. Răspundeţi
următoarelor cerinte legate de temperatură:
a) numiţi patru dintre factorii care influenţează
temperatura;
b) enumeraţi patru dintre modurile de măsurare a
temperaturii;
c) precizaţi valorile normale ale temperaturii.
ITEMI SUBIECTIVI de tipul:
a) Eseu structurat
1. Realizați un eseu structurat cu tema: Rolul asistentei medicale în îngrijirea
bolnavului cu hemoptizie, răspunzând următoarelor cerințe:
a) definiți hemoptizia;
b) enumeraţi trei cauze ale hemoptiziei;
c) numiți patru simptome ale hemoptiziei;
d) menționati șase atitudini și intervenții ale asistentei medicale în îngrijirea bolnavul cu
hemoptizie
R.
pomezi /medicamente /pansamente
umede, în funcție de recomandări.
Timpul 3 - Acoperirea – protecția
plăgii
- Se acoperă plaga cu comprese de tifon
sterile care să nu depășească marginea ei
cu 1-2 cm și se aplică deasupra un strat
de vată sterilă sau alt strat de comprese
sterile, în funcție de tipul pansamentului.
- Nu se aplică un strat prea gros pentru a
asigura o bună capilaritate a plăgii.
- În cazul plăgilor care secretă, acoperiti
compresele cu un strat nu prea gros de
vata pentru a nu permite stagnarea
secretiilor în contact cu tegumentul
favorizând iritația și macerarea
Timpul 4 - Fixarea pansamentului
- Se fixează pansamentul cu materiale
adezive sau prin bandajare cu feșe,
folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, în spirală, în evantai, cu fașă
răsfrântă, în spic)
a) biologici (vârsta, sexul, exercițiile
fizice), psihologici (anxietate, emoții,
stres), sociologici (locul de muncă ,
climatul locuința)
b)axilar, rectal, vaginal, auricular, plica
inghinală, cavitatea bucală
c) nou-născut și copil mic: 36,1-37,8
adult: 36-37
vârstnic: 35-36
a) Hemoptizia reprezintă eliminarea de sânge roșu aerat, în urma unui efort de tuse, prin
expectorație, provenit de la nivelul căilor respiratorii, sângele având aspect spumos ca șampania.
b)Tuberculoza pulmonară, hipertensiunea pulmonară, neoplasmmul bronhopulmonar,
bronșiectaziile, trombocitopenia.
c) Senzație de căldură retrosternală, jenă respiratorie, cafalee, amețeală, gust metalic în gură,
tahipnee, tahicardie.
d) Repaus în pozitie semisezând, asigurarea confortului fizic si psihic, alimentație cu lichide reci
în cantități mici și repetate, aplicarea unei pungi cu gheată pe regiunea sternală.

2. Realizaţi un eseu cu tema „Îngrijirea bolnavului cu rujeolă”, după următoarea structură

de idei:
a) Definiţi rujeola.
b) Enumeraţi 5 manifestările de dependenţa ale pacientului cu rujeolă;
c) Numiţi 3 probleme de dependenţa ale pacientului cu rujeolă.
d) Menţionaţi 3 obiective de îngrijire la pacientul cu rujeolă.
e) Precizaţi 6 intervenţii autonome şi delegate ale asistentului medical la pacientul cu rujeolă.
R.
a) Rujeola este o infecție virală, provocată de virusul Morbillivirus, ce afectează celulele
pulmonare si faringiene.
b) Erupții cutanate, febră, tuse, rinoreee, durere în gât, ochi roșii.
c) Alterarea integrității tegumentelor, alterarea echilibrului termic, alterarea mucoaselor.
d) Echilibrarea termică, combaterea pruritului, combaterea durerii, refacerea integrității
tegumentelor și mucoaselor.
e) Aplicarea de comprese hipotermizante; în cazul frisonului, acoperim pacientul cu pături;
hidratarea pacientului; umidificarea aerului din încăpere; menținerea igienei ochilor; administrarea
de antiinflamatoare la recomandarea medicului; efectuarea de instilații cu soluții oftalmice;
menținerea gienei cavității bucale și nazale; efectuarea toaletei pe regiuni cu comprese umezite cu
apă alcolizată.

3. Elaboraţi un eseu cu tema ,,Infarctul miocardic acut” după următoarea structură de

idei:
a. Definiți infarctul miocardic acut .
b. Enumerați 5 factori de risc ai infarctului miocardic acut
c. Prezentați 3 caracteristici ale durerii din infarct miocardic acut
d. Numiţi 3 probleme de dependenţa ale pacientului cu infarct miocardic acut acut
e. Enumeraţi 3 manifestările de dependenţa ale pacientului cu infarct miocardic acut acut

a) Este sindromul coronarian acut, rezultat prin ocluzia completă a uneia sau mai multor artere
coronare, ca urmare a trombozei coronariene, produse la nivelul unei plăci complicate de
aterom.
b) Vârsta, sexul, diabetul zaharat, fumatul, obezitatea, hipercolesterolemiile.
c) Durerea acută retrosternală sau pericardică cu iradiere în membru superior stâng și
epigastru. senzație de gheară, constricție
d) Durere, Anxietate (senzație de moarte iminentă), Alterarea nutriției, Alterarea funcției
respiratorii și circulatorii, Alterarea echilibrului hidro-electrolitic.
e) Durerea acută retrosternală sau pericardică, cu iradiere în membrul superior stâng și
epigastru, are senzație de gheară, intensitatea durerii este de strivire, constricție, moarte
 iminentă și poate tine de la câteva zeci de minute până la 24-48 ore, transpirații reci amețeli,
distonie abdominală anxietate, greață, vărsături, dispnee, palpitații, fatigabilitate,
hipertensiune arterială febră absentă inițial, poate apărea la 12-24 ore însoțită de paloare,
tegumente reci și umede, tahicardie
Durerea nu cedează la nitroglicerină sublingual .

4.Realizaţi un eseu cu tema „Îngrijirea bolnavului cu litiază renală”, după următoarea

structură de idei:
1. Definiţia litiazei renale.
2. Culegerea datelor:
a. Enumeraţi 2 circumstanţe de apariţie ale litiazei renale;
b. Menţionaţi 4 manifestări de dependenţă prezente la pacientul cu litiaza renală;
c. Numiţi 2 investigaţii paraclinice.
3. Precizaţi 2 probleme de dependenţă.
4. Menţionaţi 2 obiective de îngrijire.
5. Precizaţi 6 intervenţii autonome şi delegate ale asistentului medical.
R

1. Este o afecțiune caracterizată prin prezența calculilor în bazinet și căile urinare.

2. a). Stază urinară (obstrucții), infecții urinare repetate, osteoporoză, rinichi polichistic
b). Durere lombară permanentă sau provocată de efort, durere colicativă, polachiurie, hematurie,
poziție antalgică.
c) Cistoscopie, ecografie, cistografie, urografie, radiografie abdominală simplă pe gol
3. Alterarea eliminării urinare, Durere.
4. Diminuarea durerii, combaterea anxietății, corectarea dezechlibrelor electrolitice, asigurarea
dietei corespunzătoare.
5. Administrarea tratamentului antalgic, antiinflamator și antispastic; asigurarea aportului
lichidian; recoltarea de sânge și urină pentru analize de laborator; aplicații calde pe regiunea
lombară; monitorizarea diurezei; repaus la pat; liniștirea pacientului

5. Realizati un eseu cu tema Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu astm

bronșic respectând următorul plan:
a) definiţi astmul bronșic;
b) enumeraţi şase dintre manifestările de dependenţă prezente în criza de astm bronșic;
c) prezentati doua categorii de factori favorizanti ai astmului bronsic
d) precizati şase dintre intervenţiile asistentului medical în criza severă de astm bronșic.

a) Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă, reversibilă
a calibrului bronhiilor cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante.
b) Dispnee paroxistică, wheezing, spută vâscoasă perlată, bradipnee, ortopnee, transpiratii,
prurit, jugulare turgescente, bătăi ale aripilor nazale
c) - Climatici: frig, umezeală
- Neuro-psihici: emoții, traumatisme psihice, stări conflictuale
- Alergici: praf, alimente, medicamente
d) Interventii

▪ Verificarea stării de conștiență,

 ▪ eliminarea factorului declanșator,
▪ așezarea pacientului în poziție favorabilă,
▪ oxigenoterapie la indicatia medicului,
▪ administrarea medicației antiasmatice la recomandarea medicului,
▪ abord venos,
▪ monitorizarea funcțiilor vitale.

6. Realizaţi un eseu cu tema „Îngrijirea bolnavului cu hipertensiune arterială”, după

următoarea structură de idei:
1. Definiţi hipertensiunea arterială.
2. Culegerea datelor :
a. Enumeraţi 2 dintre circumstanţele de apariţie ale hipertensiunii arteriale;
b. Numiţi 2 dintre factorii de risc ai hipertensiunii arteriale;
c. Precizaţi 2 dintre persoanele cu risc predispuse la hipertensiune arterială ;
d. Menţionaţi 6 dintre manifestările de dependenţă ale hipertensiunii arteriale;
e. Enumeraţi 2 dintre examenele paraclinice indicate în hipertensiunea arterială.
3. Numiti 2 dintre problemele de dependenţă ale pacientului cu hipertensiune arterială.
4. Precizaţi 2 dintre obiectivele de îngrijire propuse în cadrul planului de îngrijjire al
bolnavului cu hipertensiune arterială.
5. Precizaţi 5 dintre intervenţiile autonome şi delegate ale asistentului medical în
hipertensiunea arterială.
Raspuns
1. Definirea hipertensiunii arteriale.

Răspuns corect : Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea

presiunii arteriale (sistolice sau diastolice) peste valorile normale(139/89 mmHg).

2. Culegerea datelor.
a. Enumerarea a 2 dintre circumstanţele de apariţie ale hipertensiunii arteriale.

Răspuns corect:
▪ fără cauze directe (HTA esenţială);
▪ secundară unei afecţiuni renale (HTA secundară);
▪ secundară unei afecţiuni endocrine (HTA secundară);
▪ secundară unei afecţiuni cardiovasculare (HTA secundară);
▪ secundară unei afecţiuni neurologice (HTA secundară).

b. Numirea a 2 dintre factorii de risc ai hipertensiunii arteriale.

Răspuns corect :
▪ stresul psihic;
▪ fumatul;
▪ obezitatea;
▪ sedentarismul;
▪ ingestia excesivă de Na.
c. Precizarea a 2 dintre persoanele cu risc predispuse la hipertensiune arterială.

Răspuns corect :
▪ persoane cu responsabilitaţi sociale crescute;
▪ persoane cu regim de viaţă dezechilibrat;
▪ persoane cu comportament agresiv;
▪ persoane cu comportament hipercompetitiv.
d. Menţionarea a 6 dintre manifestările de dependenţă ale hipertensiunii arteriale.
Răspuns corect :
▪ creşterea moderată a valorilor TA, tranzitorie;
▪ creşterea permanentă a valorilor TA;
▪ cefalee occipitală, frecvent dimineaţa, cu caracter pulsatil;
▪ ameţeli, (vertij);
▪ astenie/ oboseală;
▪ tulburări de vedere/ muşte zburătoare/ miodezopsii/ vedere înceţoşată;
▪ tulburări de memorie şi concentrare;
▪ parestezii;
▪ palpitaţii;
▪ dureri precordiale;
▪ dispnee de efort;
▪ hemoragii/ epistaxis/ metroragii/ hematemeze/ hemoragii retiniene.
e. Enumerarea a 2 dintre examenele paraclinice indicate în hipertensiunea arterială
Răspuns corect :
▪ electrocardiograma,
▪ oftalmoscopia (F.O.) / examenul fundului de ochi,
▪ echografia cardiacă,
▪ examenul sângelui: glicemie/ colesterol/ creatinină/ azotemie, etc,
▪ examenul urinei.

3. Numirea a 2 dintre problemele de dependenţă ale pacientului cu hipertensiune

arterială.
Răspuns corect:
▪ scăderea debitului cardiac;
▪ alterarea perfuziei tisulare/ circulaţie inadecvată;
▪ potenţial de accident /vulnerabilitate faţă de pericole;
▪ diminuarea/ alterarea toleranţei la efort;
▪ potenţial de complicaţii.

4. Precizarea a 2 dintre obiectivele de îngrijire propuse în cadrul planului de îngrijjire

al bolnavului cu hipertensiune arterială.
Răspuns corect :
▪ scăderea valorilor TA în limite acceptabile;
▪ asigurarea confortului;
▪ prevenirea accidentelor;
▪ prevenirea complicaţiilor.

5. Precizarea a 5 dintre intervenţiile autonome şi delegate ale asistentei medicale în

hipertensiunea arterială.

Răspuns corect :
▪ asigurarea repausului fizic şi psihic;
▪ combaterea factorilor de risc;
▪ măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale:T.A., puls, respiraţie, etc;
▪ supravegherea funcţiilor vitale ale bolnavului;
▪ supravegherea stării generale a bolnavului;
▪ supravegherea comportamentului bolnavului;
▪ supravegherea bolvavului privind apariţia unor complicaţii;
▪ administrarea tratamentului medicamentos prescris şi urmarirea efectului acestuia;
▪ efectuarea bilanţului hidric ( intrări - iesiri );
▪ asigurarea unei alimentaţii echilibrate ţinând cont şi de afecţiunile existente:
- hipocaloric - în obezitate;
- hipolipidic - în ateroscleroză;
- reducerea aportului de sodium;
- lichide administrate fracţionat pentru a evita creşterea bruscă a T.A.;
▪ educaţia pacientului privind regimul de viaţă echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu
perioade de repaus);
▪ educaţia pacientului privind evitarea stresului psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual);
▪ educaţia pacientului privind suprimarea fumatului;
▪ educaţia pacientului privind combaterea obeziţatii;
▪ educaţia pacientului privind efectuarea exerciţiilor fizice, plimbărilor;
▪ educaţia pacientului privind alimentaţia echilibrată;
▪ educaţia pacientului privind controlul periodic.

6. Ulcer gastric -
Realizaţi un eseu cu tema „Îngrijirea pacientului cu ulcer gastric”, după următoarea structură de
idei:

1. Definiţia ulcerul gastic.

2. Culegerea datelor:
a. Enumeraţi doi factori declanșatori ai ulcerului gastic;
b. Menţionaţi patru manifestări de dependenţă prezente la pacientul cu ulcer gastric;
c. Numiţi două investigaţii paraclinice.
3. Precizaţi patru probleme de dependenţă ale pacientului cu ulcer gastric
4. Menţionaţi patru obiective de îngrijire ale pacientului cu ulcer gastric.
5 Descrieți 4 recomandări igieno-dietetice ale pacientului cu ulcer gastric

SAU după următoarea structură de idei:

a) Enumeraţi 3 dintre cauzele de apariţie ale ulcerului gastric;

b) Numiţi 3 dintre factorii de risc ai ulcerului gastric;
c) Menţionaţi 4 dintre manifestările de dependenţă ale ulcerului gastric;
d) Precizaţi 4 dintre complicațiile posibile ale bolnavului cu ulcer gastric.
e) Descrieți 5 recomandări igieno-dietetice ale pacientului cu ulcer gastric.

R:
Sunt mai multe cauze care pot duce la dezvoltarea ulcerului gastric:
- infecția cu bacteria Helicobacter pylori
- creșterea secreției gastrice (pepsină și acid clorhidric)
- tratamente îndelungate cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen)
-tratamente pe timp îndelungat cu corticosteroizi
 -prezența tumorilor la nivel gastric(Sindromul Zollinger Ellison- gastrinom) care cresc
producția de acid.
- Conditiile stresante care pot cauza boala ulceroasă includ arsuri, traume ale sistemului nervos
central (SNC), intervenții chirurgicale si boli medicale severe.
b) Factori de risc
- vârsta peste 50 de ani;
- predispoziție mai mare la femei decât la bărbați;
- tratamente îndelungate cu anumite medicamente antiinflamatoare
- consum excesiv de alcool; cafea
- fumat;
- stres
- alimentație dezechilibrată.
c) Manifestări de dependență în ulcer gastric:
- durerea epigastrică este cel mai frecvent simptom al ulcerului gastric, se declanșează la scurt
timp dupa mese (15-60 de minute)
- pirozis
- eructații
- greață
- vărsături
- balonare
- distensie
- senzație de plenitudine epigastrică
- anemie (paliditate, oboseală, dispnee, palpitații)
- hematemeza (vărsături cu sânge) sau melenă (scaune cu sânge digerat) rezultă din sângerare
gastrointestinală.
d) Complicații posibile:
-hemoragie (scaune de culoare neagră, sau vărsături închise la culoare sau chiar cu sânge
proaspăt, roșu). Hemoragia internă severă necesită internare de urgență și reechilibrare
hemodinamică.
-perforație stomacală: se manifestă printr-un abdomen acut și dureri intense.
-obstrucție gastrică sau duodenală: se manifestă prin vărsături.
-infecție: este vorba de fapt despre o perforație a peretelui digestiv, care poate duce la peritonită
(chimică sau bacteriană).
- malignitate gastrică
-formarea aderențelor care fixează stomacul la organele din jur( periviscerită)
-pierdere în greutate.
-anorexie.
e) Regim igieno-dietetic:
- schimbarea stilului de viață prin suprimarea fumatului, evitarea alcoolului, stresului și
situațiilor conflictuale.
- alimentatia trebuie sa fie echilibrată, bogată în fructe si legume, servită dupa un orar regulat al
meselor care să conțină preferabil cantități mai reduse de alimente consumate la intervale mai
scurt
- excluderea alimentelor iritante (condimente,prăjeli, rântașuri, murături, afumături,
conserve,cafea)
- evitarea băuturilor carbogazoase, alimentele foarte dulci, pâinea proaspată, citricele acre,
roșiile, ciocolata neagră
- se recomandă în cazul tratamentului cu antibiotice asocierea de probiotice

Angina pectorală

Definiţie. Angina pectorală de efort este o formă clinică a cardiopatiei ischemice, caracterizată prin crize
dureroase, paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la efort sau la emoţii, durează câteva minute şi
dispar la încetarea cauzelor sau la administrarea unor compuşi nitrici (Nitroglicerină, Nitrit de amil).
Principala cauză (90 - 95%) este ateroscleroza coronariană, care se manifestă sub formă de stenozări sau
obliterări coronariene şi zone de necroză şi fibroză miocardică difuză. Valvulopatiile aortice, anemia,
tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul etc. reprezintă alte cauze mult mai rare.

Facori de risc

• Printre factorii de risc ai anginei pectorale se numără: fumatul, obezitatea, hipercolesterolemia,

hipertensiunea arterială, antecedente heredo-colaterale pozitive pentru angină pectorală sau
infarct miocardic acut.

Tablou clinic:

Simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv, ,,ca o gheară, arsură sau sufocare", şi
este însoţită uneori de anxietate (sentiment de teamă, teamă de moarte iminentă), este variabilă, de la
jenă sau disconfort la dureri atroce. Durerea apare în anumite condiţii: abuz de tutun, crize tahicardice,
efort fizic, de obicei la mers, emoţii, mese copioase, frig sau vânt etc. Cedează prompt la repaus şi la
administrarea de Nitroglicerină (1 – 2 min, rar 3 min, test de diferenţiere).

Caracteristicile durerii din angina pectorală:

• Sediul- retrosternal
• Momentul apariției- de obicei, în timpul unui efort
• Durata - de obicei, 1-5 minute;
• Intensitate - crescută
• Iradiere -tipic spre umărul stâng, brațul stâng, marginea cubitală a antebrațului, până la ultimele
două degete
• Dispare la administrarea de nitroglicerină

Forme de angină

Din punct de vedere clinic, se descriu:

 • angina pectorală stabilă - durerea este intensă, survine în timpul efortului și dispare la încetarea
acestuia, are caracter constrictiv, descrisă de pacient ca o „gheară care strânge". Episoade de
angină pectorală stabilă mai pot apărea și în caz de emoții puternice, expunere la frig, mese
copioase;
• angină pectorală instabilă - reprezintă agravarea anginei pectorale stabile, durerea putând
apărea în repaus și chiar în somn.

Evolutiv, angina pectorală se poate ameliora, agrava sau poate ajunge la un infarct miocardic acut.

Intervenții autonome:

• Asigur repaus la pat.

• Monitorizez funcțiile vitale și vegetative și le notez în F.O.
• Supraveghez pacientul pentru a observa din timp semnele unor posibile complicații.
• Analizez caracteristicile durerii, intensitatea și momentul când aceasta apare.
• Respect normele de asepsie și antisepsie.
• Liniștesc pacientul, pentru a fi echilibrat psihic.
• Explic pacientului toate intervențiile la care va fi supus și solicit cooperarea lui.
• Încurajez și susțin pacientul, manifestând răbdare și înțelegere.
• Asigur legătură cu alți pacienți și cu membrii familiei.
• Susțin și însoțesc pacientul în timpul mobilizării progresive, având grijă ca deplasările să fie pe
durata scurtă de timp și alternate cu perioade de repaus.
• Monitorizez funcțiile vitale înainte și după mobilizarea pacientului și observ variațiile valorilor
înregistrate, iar la nevoie anunț medicul.
• Învăț pacientul exerciții simple de relaxare.
• Explic pacienților importanța respectării repausului la pat, dozarea efortului fizic, precum și
evitarea alcoolului, tutunului și a cafelei.
• Sfătuiesc pacienții să păstreze mereu asupra lor tablete de Nitroglicerina.

Intervenții delegate:

• Administrez la indicația medicului: Nitroglicerina, beta blocante vasodilatatoare.

• Însoțesc pacientul la explorări funcționale.
• Recoltez sânge pentru: Ht, TS, TC, colesterol, transaminaze.
• Însoțesc pacientul la EKG, ecocardiografie.
 Pneumonie pneumococică sau pneumonia lobară pneumococică

Definiție: Pneumonia pneumococică o infecţie a plămânului produsă de pneumococ

(Streptococcus pneumoniae) cu localizare strictă şi bine delimitată la o zonă întinsă dintr-un lob
pulmonar (de aici și numele lobară).

Sindromul de condensare pulmonară (Inflamație formarea de lichid în plămâni.) apare în

momentul în care parenchimul pulmonar devine mai dens din cauza pierderii conținutului aeric.

Etiologie
Pneumonia pneumococică are ca agent etiologic Streptococcus pneumoniae (pneumococul),
care determină o simptomatologie tipică și o evoluție clinică întinsă pe 7-10 zile.

Tabloul clinic/ Simptome

• Boala debutează brusc, în plină sănătate, cu frison de obicei unic, accentuat de inspir și
tuse, febră 39-40°C, în platou, junghi toracic localizat submamelonar accentuat de inspir
si tuse.
• Tusea este inițial seacă, iritativă, dar devine productivă, cu spută ruginie. în perioada de
stare.
• Examenul obiectiv general relevă alterarea stării de conștiență, febră, tegumente calde și
umede, herpes nazolabial, limbă uscată.
• Examenul fizic al aparatului respirator pune în evidență diminuarea amplitudinii
mișcărilor respiratorii, accentuarea transmiterii vibrațiilor vocale în zona afectată,
înlocuirea murmurului vezicular cu suflu tubar în zona blocului de condensare.

Complicaţiile posibile:
• pleurezie parapneumonică; pleurezie purulentă metapneumonică; abcedarea focarului
pneumonic (netratat); insuficienţă cardiacă dreaptă; peritonită pneumococică; meningită
pnemococică.

Investigaţii:
• Radiografie pulmonară: opacitate omogenă, net delimitată, de formă triunghiulară
cu vârful în hil şi baza la peretele lateral toracic, ocupând o porţiune importantă
dintr-un lob pulmonar.
• Hemograma arată leucocitoză crescută cu creşterea procentului de polinucleare
neutrofile în formula leucocitară.

Profilaxie: după vârsta de 2 luni, vaccinarea cu vaccin pneumococic polizaharidic

purificat conjugat (Prevenar).

Tratament:
• Repaus la pat.
• Cel puţin 2 antibiotice injectabile asociate, dar din două clase diferite, asemănător
• asociației din bronho-pneumonie.
• Combaterea febrei cu paracetamol sau Nurofen.
• Sirop expectorant.
• Regim hidrozaharat şi hidrolactat pe perioada febrilă.
 • Prognosticul sub tratament este favorabil.

Intervenții autonome:
• Se respectă regulile de asepsie și antisepsie în implementarea oricărei tehnici asupra
pacienților.
• Se izolează pacienții cu potențial infecțios pentru a nu deveni sursă de infecție
nosocomială pentru cei din jur, dar și pentru a nu contracta infecții nosocomiale de la alți
pacienți.
• Se monitorizează funcțiile vitale și vegetative.
• Se asigură pacienților o poziție antalgică (sezând, semisezând).
• Se asigură un mediu cu temperatură și umiditate constantă.
• Se asigură un mediu ambiant cu temperatura 19-20 grade C și cameră aerisită.
• Se învelește pacientul cu o pătură călduroasă pentru a combate frisonul.
• Se aplică comprese reci pe extremități pentru a combate febra.
• Se efectuează bilanțul ingesta-excreta
• Se încurajează pacienții să consume lichide la temperatura camerei.
• Se schimbă lenjeria de pat și de corp la nevoie.
• Se așază pacienții pe partea bolnavă și se execută ușor tapotaj la nivelul toracelui pentru a
favoriza eliminarea sputei.
• Se încurajează pacienții să consume lichide călduțe pentru a-i favoriza eliminarea sputei.
• Se învață pacienții să colecteze sputa în batiste de unică folosință și să o depoziteze în
containere speciale.
• Aerisesc salonul pentru a îndepărta mirosurile dezagreabile.
• Se oferă pacienților informații clare cu privire la boala lor.

Intervenții delegate:
• Se administrează la indicația medicului antalgice: Piafen, Algocalmin.
• Se administrează antipiretice la indicația medicului: Paracetamol.
• Se administrează tratamentul prescris: antibiotice (penicilina G, Oxacilina).
• Se recoltează sputa pentru examen bacteriologic, sânge pentru analize de laborator
(leucocite, VSH), urină pentru urocultură și sumar de urină.

Diabetul zaharat

Definiție:
Diabetul este o boală metabolică cronică, determinată fie de incapacitatea pancreasului de a
produce insulină suficientă (sau nu produce deloc), fie atunci când organismul nu mai poate
utiliza eficient insulina produsă.
Consecința accestei perturbări este o concentrație crescută de glucoză în fluxul sanguin
(hiperglicemie). Diabetul zaharat se caracterizează, astfel, prin tulburări ale metabolismului
glucidic, protidic și lipidic. Nivelele crescute de glucoză pe termen lung sunt asociate cu
afectarea întregului organism.
 Etiologie
Etiologia nu este totuși pe deplin cunoscută, diabetul zaharat fiind determinat
de lipsa sau scăderea secreției de insulină, dar nu se cunosc exact toti factorii care
determină această lipsă sau scădere de insulină.
Factori etiologici favorizanți:
• ereditatea
• alimentația - bogată în zahăr și dulciuri concentrate, dar în special
supraalimentația;
• vârsta - cel mai frecvent apare la adulți cu vârsta de peste 40 de ani, dar
și la tineri la pubertate;
• profesia - cofetarii, ospătarii sau persoane predispuse la sedentarism
exagerat;
• boli ale pancreasului (inflamatorii):
o pancreatita;
o infecțiile (mai ales cele virale - infecții cu virusuri coxackie);
o obezitatea, sedentarismul;
o stresul;
o substanțe chimice și medicamente (corticoizi, unele diuretice,
anticonvulsivante, betablocante, citostatice).

Clasificare
• diabet zaharat tip I, insulinodependent (juvenil):
o 20% din cazuri apar sub vârsta de 20 de ani sau la adultul tânăr
(<40 ani);
o există o predispoziție genetică;
o lipsește complet secreția de insulină, fiind necesar în acest caz
tratamentul cu insulină;
o în acest caz se produce distrugerea celulelor 𝛃 prin mecanism
autoimun și hiperglicemia devine manifestă când > 90% din
celulele 𝛃 sunt distruse.

• diabet zaharat tip II, insulinoindependent (de maturitate):

o apare tardiv, după vârsta maturitătii, după o evoluție latentă,
caracterizându-se prin secreție de insulină scăzută sau/și
insulinorezistență periferică;
o nu necesită tratament cu insulină, pacientul va fi echilibrat prin
regim alimentar și antidiabetice orale (80% din cazuri au răspuns
pozitiv);

• diabetul gestațional:
 o formă de diabet care constă în nivele crescute de glucoză în
sânge, în timpul sarcinii și apare în a doua jumătate a sarcinii;
o se caracterizează prin insulino-rezistență indusă hormonal
(pancreasul secretă insulină, dar celulele musculare nu o
consumă).

Simptomele diabetului zaharat

TIPUL I TIPUL II
polifagie (senzație continuă de foame); polifagie (senzație continuă de foame);
pierdere bruscă în greutate; scădere în greutate.
polidipsie și gura uscată; polidipsie și gura uscată;
poliurie (diureză crescută); poliurie (diureză crescută) și frecventă;
glicozurie;
lipsa de energie; lipsa de energie;
senzație de oboseală; oboseală extremă;
vedere încețoșată. vedere încețoșată.
infecții fungice tegumentare recurente;
vindecare lentă a leziunilor;
furnicături sau amorțeli la mâini și picioare;

Criterii de diagnostic

Suspiciunea clinică: se ține cont de tabloul clinic clasic - cei 3 P - polifagie,

polidipsie, poliurie.
Testul de toleranţă la glucoză (TTGO) reprezintă testul ce evaluează capacitatea
organismului de a metaboliza administrarea unei doze măsurate de glucoză, cu
determinarea nivelurilor plasmatice şi urinare ale glicemiei la intervale regulate.

Normoglicemie Condiții asociate cu Diabet zaharat

risc crescut de diabet
zaharat
Glicemie bazală < 100 mg/dL 100-126 mg/dL ≥ 126 mg/dL
(glicemie bazala
modificată)
Glicemie la 2 ore < 140 mg/dL 140-200 mg/dL ≥200 mg/dL
după administrarea a (intoleranță la
75g glucoza glucoză)

Analize obligatorii pentru diagnostic

• glicemia care se măsoara pe o perioada de 48 de ore;
• glicozuria ce apare la o glicemie de 175-180 mg% determinată în urina de pe 24 h;
• corpii cetonici (acid delta-hidroxibutiric, acid acetoacetic, acetona).
Hemoglobina (Hb) glicozilată este considerată ,,standardul de aur” pentru monitorizarea
glicemiei; se exprimă ca procent din totalul hemoglobinei (normal 4-6%) și reflectă o medie a
valorilor glicemiei pe o perioadă anterioară de 2-3 luni, fiind un parametru foarte util în controlul
tratamentului.

Tratament

Tratamentul medicamentos implică:

• administrarea insulinei
• administrarea medicaţiei hipoglicemiantă orală
• medicaţie adjuvantă.

Complicații în diabetul zaharat

Complicațiile acute
• coma cetoacidozică;
• coma hiperosmolară;
• hipoglicemia.

Complicații cronice:

Complicațiile microvasculare (microangiopatia)

• retinopatia;
• nefropatia;
• neuropatia.

Complicațiile macrovasculare - macroangiopatia diabetică

• ateroscleroza accelerată şi HTA;
• ulcerul piciorului;
• complicațiile infecțioase.

Intervenții asistent medical

Intervenții autonome:
• Se asigură repausul la pat.
• Se liniștește pacientul cu privire la starea sa.
• Se explică pacientului importanța igienei tegumentelor.
• Se conștientizează pacientul în privința dozării efortului fizic.
• Se informează pacientul în legătură cu recunoașterea semnelor de
instalare a hipoglicemiei.
 • Se instruiește pacientul în utilizarea glucometrului.
• Se efectuează bilanțul ingestă-excreție/24 h.
• Se explică pacientului importanța regimului alimentar în menținerea
unui echilibru între nevoile organismului și principiile dietei specifice
pentru diabet.
• Se instruiește pacientul în privința valorii calorice și concentrației în
hidrocarburați.
• Se explică pacientului modul de preparare a alimentelor (fierbere și
coacere); nu se prăjesc alimentele.
• Se informează pacientul cu privire la alimentele permise (carnea
proaspătă, brânzeturile, laptele, ouăle, peștele, lipidele în special
vegetale).
• Alimentele permise trebuie cântărite (mere, fragi, caise, zmeură,
portocale, sfeclă, morcov, țelină).
• Alimente interzise: zahăr, ciocolată, paste făinoase, prăjituri, dulceață,
vin dulce, miere de albine, bere, siropuri, stafide, banane, curmale,
prune.
• Se învață pacientul să se alimenteze prin 5 mese/zi (3 principale + 2
gustări).
• Se învață pacientul să consume 2,1 litri de lichid/24 h.
• Se informează pacientul cu privire la efectele negative ale consumului
de alcool, tutun, grăsimi animale, alimente cu adaos de zahăr, dulciuri
concentrate.
• Se informează pacientul despre importanța controlului medical
periodic.
• Se informează pacientul cu privire la locurile preferate pentru injecția
cu insulină (coapse, deltoid) și cum să-și execute injecțiile.

Intervenții delegate:
• Administrez tratamentul prescris de medic
• Recoltez sânge pt.: glicemie, colesterol,uree, creatinina, electoforeza, Hb
 Obezitatea
Definiţie
Obezitatea este starea patologică caracterizată prin creșterea greutății
corporale ideale cu peste 15%-20% și sporirea masei țesutului adipos (IMC > 30
kg/m2).

Etiologie
Factori de risc și/sau cauzali ai obezităţii:
Factorul genetic este implicat 25-75% și agregarea familială.
• afectează cantitatea de grăsime corporală depozitată în organism
și locul unde aceasta este distribuită.
Factori individuali, socio-economici şi stilul de viaţă implicați:
• stilul de viață al familiei - dacă unul sau ambii părinți sunt obezi,
riscul de a deveni și copilul obez este crescut;
• dieta nesănătoasă - bogată în alimente fast-food și băuturi
hipercalorice, cu porții supradimensionate;
• vârsta: pe măsură ce se înaintează în vârstă, modificările
hormonale și un stil de viață mai puțin activ măresc riscul de
obezitate;
• sexul;
• sedentarismul determină acumularea caloriilor sub formă de
grăsime;
• comportamentul alimentar (alimentația hipercalorică cu aport
crescut de glucide şi lipide);
• fumatul;
• actori psihologici;
• sarcina - după naștere, pierderea kilogramelor acumulate este
dificilă;
Forme clinice
Obezitatea androidă (tip abdominal):
• distribuţia ţesutului adipos la nivelul jumătății superioare a
corpului, predominant în regiunea abdominală. Poate fi prezentă
la ambele sexe şi are risc crescut pentru apariția de HTA, diabet
zaharat, ateroscleroză, creşterea cortizonului, scăderea
testosteronului, lipsa ovulației.
Obezitatea ginoidă (tip gluteo-femurală):
• distribuţia ţesutului adipos în jumătatea inferioară a corpului
(coapse, şolduri). Este mai frecventă la femei, acest tip de
obezitate are risc cardiovascular mai redus, poate determina
gonartroză, hernii, varice.

Clasificare
Clasificarea obezității se face după mai multe criterii:
• Criteriul etiopatogenic – obezitate primară și obezitate
secundară.
• Criteriul clinic: obezitate androidă și obezitate ginoidă.
• Criteriul cronologic: obezitatea juvenilă și obezitatea adultului.

Cel mai utilizat pentru clasificarea obezității este indicele de masă corporală:
• IMC= G/Î2
o G = greutatea = kg,
o Î = înălţimea = metri
Simptomatologie
• creştere în greutate;
• oboseală;
• astenie;
• dispnee;
• hipertensiune arterială;
• amenoree;
• constipaţie;
• prezenţa varicelor la membrele inferioare.

Examenele paraclinice
Examenele paraclinice efectuate sunt examene de sânge precum:
• glicemia a jeun;
• TTGO;
• CT;
• TGL;
• HDL-CO;
• LDL-CO;
• examene endocrinologice;
• EKG;
• probe funcţionale hepatice.

Complicaţii
Complicaţii şi boli asociate în obezitate sunt:
o complicații cardiovasculare (HTA, boală coronariană, AVC, tromboză
venoasă);
o complicații metabolice (diabet zaharat tip 2, dislipidemii,
insulinorezistenţă;
o sindrom metabolic:
▪ hiperglicemie
 ▪ hipertensiune
▪ hipertrigliceridemie și HDL scăzut.
o complicații gastrointestinale (hernie hiatală, litiază biliară, cancer
colorectal, steatoză hepatică);
o complicații respiratorii (dispnee, hipoventilaţie, sleep apnea),
complicații neurologice (accident vascular cerebral, sciatică);
o boli ale glandei mamare (neoplasm, ginecomastie);
o complicații genitourinare (ovar polichistic, incontinenţă urinară,
fertilitate redusă, complicaţii ale sarcinii);
o complicații ortopedice (boala artrozică);
o complicații psihologice (depresie, anxietate);
o cancer (uterin, cervical, de endometru, de ovare, mamar, colo-rectal,
esofagian, hepatic, biliar, pancreatic, renal, de prostată).

Tratament
Mijloace pentru scăderea şi menţinerea greutăţii cuprinde:
• Terapia comportamentală cuprinde regimul alimentar, activitatea fizică
și modificarea stilului de viaţă, a comportamentului alimentar.
• Terapia farmacologică.
• Intervenţii chirurgicale pentru scăderea greutăţii (chirurgia bariatrică).

Regimul alimentar
Hipocaloric
dietele:
• < 800 kcal/24 de ore, dar nu de zero calorii) cu scăderea greutății
intre 1,5-2,5 kg/săptămână;
• 1200 kcal/24 de ore - cu scăderea greutății intre 0,5-0,6
kg/săptămână sau dieta adlibitum, hipolipidică.

Hipoglucidic: 120-150 g G /zi-din fructe, legume şi, în cantitate scăzută, din

pâine şi din cartofi.
Hipolipidic: maximum 40 g L (0,7-0,8 g/kg corp/zi), în special nesaturate.
Normoproteic: 1 g P /kg corp/zi - din lactate degresate, carne slabă şi în
special, din peşte.
Intervenţiile autonome:
o comunicarea (informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii,
simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului şi regimului
igienico-dietetic, calcularea raţiei alimentare);
o monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls,
temperatură respiraţie, diureză, scaun;
o asigurarea condiţiilor de mediu;
o asigurarea igienei;
o alimentarea;
o hidratarea;
o asigurarea poziţiilor;
o mobilizarea;
o prevenirea complicaţiilor;
o educaţia pentru sănătate:
▪ informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii,
simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului şi regimului
igienico-dietetic, calcularea raţiei alimentare, determinarea,
controlul greutăţii, întocmirea meniului şi respectarea regimului
alimentar. Dieta hipocalorică face parte din programul terapeutic
complex care urmăreşte optimizarea stilului de viaţă.

Intervenţiile delegate ale asistentului medical:

o Recoltarea de produse pentru examenul de laborator: sânge, urină.
o Explorări radiologice: radiografie articulară, examen gastrointestinal,
absorbţiometria cu raze X (DEXA).
o Investigaţiile specifice vor cuprinde parametrii antropometrici;
▪ circumferința taliei și a coapselor pot estima grăsimea viscerală,
iar circumferința gâtului este predictivă pentru aprecierea
riscului apneei de somn.

Alimente permise în regimul hipocaloric: lapte smântânit, iaurt degresat,

brânză de vaci dietetică, urdă; carne slabă de vacă, viţel, miel, pui; peşte slab de râu
(şalău, ştiucă, lin); ouă fierte tari; legume (ciuperci, roşii, ridichi, andive, ardei gras,
castraveţi, spanac, conopidă, lobodă, dovlecei, varză albă, fasole verde). Acestea vor
fi preparate în salate sau fierte înăbuşit sau ca sote de legume; grăsimile vor fi
consumate în cantitate redusă şi vor proveni din vegetale; băuturi (sucuri de legume,
fructe, lapte ecrema); sarea în medie 5 grame/zi.
Alimente interzise: caşcavalul, laptele integral, iaurtul gras, brânza de vaci
grasă; cărnuri grase, peşte gras, conserve de carne şi de peşte, afumăturile, mezeluri
grase; pâinea si făinoasele în cantitate mare; ouă prăjite; leguminoase uscate: fasole,
mazăre, linte bob, cartofi în cantităţi mari; fructe: stafide, curmale, smochine,
struguri, prune, alune, nuci, arahide; grăsimile: frişcă, smântână, slănină, untură;
sosuri cu rântaş, maioneze, supe şi ciorbe grase; dulciuri concentrate, creme,
aluaturi cu grăsimi; băuturi: alcoolul furnizează 7 kcal/gram, sucurile, ceaiul rusesc;
condimentele: oţetul, ierburile aromate; sarea în cantităţi nepermise.

Ciroza hepatică
Definiție: Ciroza hepatică reprezintă o afecţiune cronică a ficatului ce se
caracterizează printr-un proces de fibroză extensivă însoţit de regenerare nodulară
difuză. Acest proces este ireversibil şi conduce la apariţia unor complicaţii, care
reprezintă sindroamele majore ale patologiei hepatice.

CAUZE
• alcool (25% din cazuri)
• hepatita cronica B si C
• litiaza biliara
• boli hepatice autoimune
• medicamente, substante toxice industriale, toxine vegetale (amanita)
• cauza necunoscuta (30% din cazuri !!)

Factori favorizanți
• varsta peste 45 ani
• sexul masculin
• boli asociate

Manifestările clinice și paraclinice întâlnite în ciroza hepatică

Examenul clinic:
• Semnele şi simptomele întâlnite în afecţiunile hepatice cronice / ciroză
o Telangiectazii;
o Eritem palmar;
o Contractura Dupuytren;
o Ginecomastie;
o Atrofie testiculară.
Semnele şi simptomele secundare hipertensiunii portale
• Ascita;
• Splenomegalia;
• Capul de meduză;
• Semnul Cruveilhier-Baumgarten.

Semnele şi simptomele specifice encefalopatiei hepatice

• Confuzie;
• Asterixis;
• Foetor hepatic.

Alte semne şi simptome

• Icter.

Investigaţiile paraclinice:

↗ GGT
↗ bilirubina
↗ transaminazele (dar moderat)
↘ albuminele
↘ lipidele totale
↘ colesterolul

a. Testele de laborator

Testele de necroză hepatocelulară

• Transaminaze: ASAT, ALAT.
• Testele de colestază:
• Fosfataza alcalină;
• Bilirubina serică;
 • Gama-glutamiltranspeptidaza;
• 5’- nucleotidaza.

Testele de sinteză hepatică:

• Albumina serică;
• Timpul de protrombină.

Testele auxiliare:
• Serologia virală hepatică;
• PCR pentru determinarea materialului viral genetic;
• Sideremia;
• Feritina;
• Capacitatea totală de legare a fierului;
• Ceruloplasmina;
• Cupremia;
• Cupruria;
• Imunoglobulinele serice;
• Anticorpi – anticorpi antimitocondriali (AMA), anticorpi
• antinucleari (ANA), anticorpi anti-celulă musculară netedă (SMA).

b. Investigaţiile imagistice:
• Ecografie abdominală;
• Tomografia computerizată;
• Rezonanţa magnetică nucleară;
• Explorări radio-izotopice (au utilitate redusă în stabilirea diagnosticului
de ciroză hepatică);
• Endoscopia digestivă superioară (utilă pentru screeningul varicelor
esogastrice).

c. Biopsia hepatică percutană sau transjugulară reprezintă investigaţia de

elecţie în stabilirea diagnosticului de ciroză hepatică.
Complicații
• Hemoragia digestiva superioara – prin ruperea varicelor esofagiene
• Sindromul hepato-renal – aparitia azotemiei si oliguriei la un cirotic cu
ascita
• Cancerul hepatic – a devenit una dintre complicatiile majore ale C.H.
• Encefalopatia porto-sistemica
• Tromboza si tromboflebita
• Infectii intercurente (pulmonare, cutanate) si peritonita bacteriana
spontana

Intervenții autonome:
• Se asigură pacientului o poziție care să favorizeze resorbția edemelor.
• Se reduce aportul de lichide, deoarece pacientul prezintă ascită (va primi
1,5 litri de apă pe zi).
• Se cântărește pacientul zilnic.
• Se măsoară funcțiile vitale și vegetative.
• Se calculează bilanțul între ingestie și eliminare.
• Se respectă regulile de asepsie și antisepsie în aplicarea oricăror
proceduri asupra pacientului.
• Se asigură un pat confortabil și o cameră bine aerisită.
• Se încurajează pacientul în permanență cu privire la boala sa.
• Se asigură repausul la pat, explicându-i pacientului importanța evitării
efortului fizic.
• Se deservește pacientul la pat cu ceea ce are nevoie pentru a-și satisface
nevoile.
• Se liniștește pacientul cu privire la starea sa.
• Se oferă pacientului posibilitatea de a-și exprima gândurile și
sentimentele.
• Se comunică în permanență cu pacientul, ascultându-l fără a-l întrerupe.
• Se oferă pacientului informații clare, adaptate nivelului său de înțelegere.
• Se pun la dispoziția pacientului pliante cu informații noi privind boala.
• Se informează pacientul cu privire la importanța respectării regimului
alimentar și a tratamentului medicamentos prescris de medic.
 Intervenții delegate:

• Se administrează tratamentul prescris de medic, inclusiv diuretice

(Furosemid) și hepatoprotectoare (vitamina B1, B2, B12, C, E).
• Se recoltează sânge pentru determinarea nivelului de hemoglobină,
hematocrit, timp Quick, timp Howell sau pentru efectuarea reacției
Adller.

Reumatismul articular acut

Definiție. Reumatismul articular acut (RAA) sau reumatismul Bouillaud Sokolski este o boală a
țesutului conjunctiv, cu caracter infecțios, ce interesează întreg organismul, dar afectează în
special inima (pericardul, miocardul și endocardul – endocardita fiind cea mai gravă) și
articulațiile (poliartrită acută mobilă). Este considerat afecţiunea care „linge articulațiile și mușcă
inima”.

Etiologie
• Reumatismul articular acut apare după infecția streptococică cu streptococul ß hemolitic
din grupa A.
• Antecedentele personale evidențiază frecvente angine streptococice
• Din punct de vedere bacteriologic, 100% din cazuri au avut rezultate pozitive.
• Este favorizată de frig și umezeală, boala apare frecvent iarna și primăvara sub forma
unor mici epidemii în zonele aglomerate.
• Apariția bolii este legată și de igiena deficitară și oboseală.

Tablou clinic.
• Frecvent boala este precedată de o angină (amigdalită, faringită), ulterior cu o aparentă
vindecare (sindrom postanginos) după care se instalează reumatismul articular acut.
• Debutul este caracteristic cu angină streptococică, febră 39-40°C, disfagie, amigdalită sau
faringită eritematoasă ori pultacee.
• Sindromul postanginos durează 1-3 săptămâni caracterizat de astenie, artralgii, epistaxis
și uneori subfebrilitate.

Perioada de stare:
• manifestări generale: hipertermie la fiecare nouă localizare articulară sau viscerală,
tahicardie, paloare, transpirații abundente, uneori epistaxis;
• manifestări articulare: apare poliartrita acută mobilă, fugace, la mai multe articulații
simultan (tetrada lui Celsius), în special la șold, genunchi, glezne, cu dureri intense la
mobilizare;
• manifestări cutanate: nodozități Meynet – noduli subcutanați de mărimea bobului de
mazăre care apar în zona articulațiilor atinse, ce apar periarticular, fără durere, eritem
marginat, eritem nodos;
• manifestări viscerale: pleurezia și congestia pulmonară, nefrite, hepatite, dureri
abdominale uneori pseudo-apendiculare;
• manifestări neurologice: coree, delir, confuzie, insomnie, anxietate;
 • manifestări cardiace prin care se evidențiază gravitatea bolii: se instalează cardita
reumatismală, însoțită uneori de febră și depistată clinic prin asurzirea zgomotelor
cardiace, apariția suflurilor, tahicardie, zgomot de galop, tulburări de ritm și de
conducere, până la semne de insuficiență cardiacă cu evoluție ireversibilă din cauza
leziunilor endocardului. Leziunile endocardului sunt localizate izolat la valvulele mitrală
(50%) sau aortică (20%), și uneori impreună (30%).

Investigațiile
• Examen clinic precedat de o anamneză amănunțită: inspecție, palpare, percuţie,
auscultație, cu depistarea manifestărilor articulare, generale, cutanate, neurologice,
cardiace.
• Probe biologice: exsudat faringian care pune în evidență prezența streptococului beta-
hemolitic, VSH accelerat, hemoleucogramă cu hiperleucocitoză, fibrinogen crescut,
ASLO (anticorpi AntiStreptoLizina O, cu titru mărit), proteina C reactivă cu o valoare
crescută.
• Examene radiologice: radiografii articulare (deformări și retracții aponevrotice în forma
clinică fibroasă) și radiografie toracică. Medicul mai poate indica o ecocardiografie
Doppler sau o ecografie cardiacă.
• Explorări funcționale: electrocardiogramă pe care apare interval P-R alungit.

Tratament
• Tratamentul este profilactic, igieno-dietetic și medicamentos.
• Tratamentul profilactic constă în:
• asanarea focarelor de infecție amigdaliene (amigdalectomie), dentare și terapie cu
penicilină a infecțiilor streptococice;
• antibioterapie continuă a episodului acut cu penicilină, moldamin la 14 zile, 5 ani sau
până la 20 de ani (la pacienţii fără carotidă).

Tratamentul igieno-dietetic prevede:

• repaus absolut la pat este obligatoriu 6 săptămâni sau 2-6 luni în cazul carditei, cu
activitate redusă până la 12 luni;
• regim alimentar de cruțare cu aport de lichide în perioada febrilă, hiposodat sau desodat
în cazul administrării corticoterapiei, clorura de potasiu 2 g/zi.

Tratamentul medicamentos indicat:

• penicilină G, 2 milioane u/zi timp de 10 zile sau eritromicină (30-50mg/Kg corp/zi);
• în formele fără cardită se administrează antiinflamatoare: acid acetilsalicilic 6 g/zi,
asociate cu antiacide, timp de 2-3 luni;
• în formele severe și în formele cu cardită corticoterapie cu prednison 1-1,5 mg/kcorp/zi,
timp de 8-12 săptămâni, doza se reduce progresiv după 2 săptămâni (la indicația
medicului).

Intervenții specifice afecțiunilor reumatismale

Intervenții autonome sau proprii:

• Asigurarea repausului articular și supravegherea articulaţiilor (aspect, poziţie, culoare,
grad de tumefiere, temperatură locală);
 • Asigurarea poziţiilor funcţionale: adaptarea poziţiilor pacientului în funcţie de localizarea
durerilor, susţinere sau imobilizare cu ajutorul unor perne sau plăci de latex învelite în
pânză.
• Diminuarea suferinţelor prin: executarea îngrijirilor de către 1–2 persoane (cu multă
atenţie și răbdare);
• Asigurarea dietei:
o alimentaţie echilibrată nutrițional și hidric, în proporții corespunzătoare pentru a
preveni și a combate denutriția, afecțiune ce agravează simptomatologia
reumatismală;
o regim desodat în cazul corticoterapiei;
o dietă de cruțare în perioadele febrile (inițial hidrozaharat, apoi lacto-făinos,
îmbogățit treptat), cu aport suplimentar de lichide.
• Asigurarea igienei personale a pacientului.
• Efectuarea mobilizării pacientului, începând cu exerciții pasive, de flexie/extensie, de
„încălzire musculară”, evitând suprasolicitarea articulațiilor.
• Reluarea progresivă a activității fizice

Intervenții delegate:
• Participare la investigația clinică și la explorări funcționale

Efectuarea analizelor specifice:

• recoltarea sângelui prin puncție venoasă pentru testele generale de inflamație: formula
leucocitară, VSH, reactanții de fază acută = RFA (fibrinogenul, proteina C reactivă şi
amiloidul seric A
• recoltarea exsudatului faringian;
• recoltarea urinei pentru examen sumar, urocultură, ionograma urinară, proteinurie, proba
Addis-Hamburger;

Participare la puncții
• Participare la puncția articulară:
• Puncția lombară se practică în scopul rahianesteziei, atât în pregătirea preoperatorie cât și
în afecțiunile discale rebele la tratamentul antialgic uzual.

Participare la investigații imagistice:

• explorarea radiologică
• ecografia articulară și computer tomografia osteoarticulară; − RMN

Participare la explorări endoscopice: artroscopia

Administrarea tratamentului:
• antiinflamatoare
• sărurile de aur sau crisoterapia
• antipaludicele (antimalarice) de sinteză
• antibioticele și sulfamidele
Şocul anafilactic
Şocul anafilactic este un şoc distributiv produs prin vasodilataţia bruscă sistemică indusă de
mediatorii anafilaxiei, reacţie de hipersensibilitate imediată brutală, dramatică, cu prăbușire
hemodinamică și insuficiență respiratorie după intrarea în organism a oricărei substanțe, mai ales
proteice, care provoacă eliberarea de mediatori chimici.
Șocul anafilactic este deci o anafilaxie severă cu prăbușire cardio-circulatorie și respiratorie.
Alergia este un răspuns anormal la un anumit antigen.

Anafilaxia este o reacţia acută de hipersensibilitate imediată între antigen – anticorp manifestată
clinic sub diferite forme de la forma ușoară la severă și cu potential letal.

Șocul anafilactic reprezintă o urgenţă medicală. Pacientul poate deceda în câteva minute dacă nu
se intervine de urgenţă.

Întâlnim o reacţie generalizată de hipersensibilitate de tip I (anafilaxie) cu vasodilataţie

importantă, colaps vascular (cu sau fără edem glotic). Şocul anafilactic este mai sever decât alte
forme de şoc datorită reacţiei de hipersensibilitate de tip I, cu elibararea de mediatori în
compartimentul intravascular şi multiple consecinţe fiziopatologice defavorabile.

Mecanism - opțional
Reacția de hipersensibilitate de tip I este o formă de hipersensibilitate este mediată
de anticorpi IgE și are loc în două faze distincte:
În prima fază, numită și faza de sensibilizare, organismul este expus la un alergen
specific. În această fază, sistemul imunitar dezvoltă o reacție specifică la
alergen și produce anticorpi IgE specifici, care se atașează (reacția reaginică)
de celulele mastocitare și bazofilele prezente în țesuturile inflamatorii, în
special în plămâni, piele și mucoase.
Atunci când organismul este expus din nou la același alergen, are loc a doua
fază, numită faza de reacție. Alergenul se leagă de anticorpii IgE prezenți pe
suprafața celulelor mastocitare și bazofilelor, declanșând eliberarea de
substanțe inflamatorii, cum ar fi histamina, din granulele acestor celule.
Aceste substanțe inflamatorii determină apariția simptomelor alergice
caracteristice, cum ar fi pruritul (mâncărimea), eritemul (roșeața), edemul
(umflarea), secreții nazale abundente, tuse, dificultăți respiratorii și chiar reacții
sistemice severe, cum ar fi șocul anafilactic.
Reacțiile de hipersensibilitate de tip I sunt considerate imediate, deoarece
simptomele apar rapid după expunerea la alergen, de obicei în decurs de câteva
minute sau ore.
Histamina este mediatorul principal al șocului anafilactic. Provoacă contracția
musculară netedă în bronhii ca urmare a stimulării receptorilor de histamină (H1). Pe
măsură ce reacția anafilactică progresează, pacientul dezvoltă dispnee, respirație
șuierătoare și secreții pulmonare crescute. Se produc treceri ale lichidului din spațiul
vascular către cel interstițial și invers contribuind la suferința respiratorie prin
edemul căilor respiratorii superioare.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cauze
Alergeni cauzali frecvent implicaţi în şocul anafilactic sunt: antibiotice (Penicilină,
Cefalosporine, Vancomicină ş.a.); substanaţe iodate pentru contrast radioopac; coloizi (Dextran
70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina), miorelaxante (Dtubocurarina),
protamină; analgezice şi antiinflamatorii nesteroidiene. Anumite alimente, pot determina
instalarea șocului anfilactic, cum ar fi arahidele, nucile şi scoicile, care pot declanşa, de
asemenea, reacţii fatale. Polenurile, anumite medicamente, substanțe de contrast, veninul de
șarpe sau insecte pot determina rareori răspuns anafilactic.

Semnele şi simptomele şocului anafilactic

Debut rapid după contactul cu un alergen cunoscut/potenţial cu apariția constricţiei toracice,
inclusiv edem glotic, ceea ce duce la o respiraţie dificilă, dispnee cu polipnee, tuse, stridor
laringian, wheezing cu bronhospasm, tegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie, tahicardie
sinusală, cu puls periferic filiform, ↓TA, până la şoc, aritmii.

Semnele clinice de gravitate sunt edemul laringian, bronhospasmul, șocul.

În urgență vom avea următoarea atitudine practică, în cazul şocului anafilactic:

• Dacă TA nu este măsurabilă - iniţierea resuscitării - etapele A, B, C.
• Identificarea şi tratarea cauzelor şocului prin măsuri specifice.
• Infuzia rapidă de substanţe coloidale sau cristaloide pentru creşterea TA (excepţie şocul
cardiogen).
• Extinderea analizelor de laborator.
• Monitorizare: ECG, TA, linie arterială, cateter venos central, sondă urinară.
• Măsuri specifice suplimentare: tratament etiologic; repleţie volemică funcţie de TA, debit
urinar, PVC;
• evitarea umplerii volemice excesive în şocul cardiogen; hipotensiune persistentă – suport
ionotrop pozitiv;
• în caz de dubiu asupra etiologiei şocului, acesta va fi tratat ca hipovolemic, fiind
cauza cea mai frecventă şi reversibilă.

Tratamentul specific al şocului anafilactic cuprinde:

• întreruperea administrării alergenului suspectat;
• îndepărtarea alergenului; menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi
oxigenoterapie (O2 100%);
• linie venoasă sigură; dacă este nevoie IOT cu ventilaţie asistată mecanic;
• administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor şi bronhodilatator;
administrare de adrenalină 0,05–0,1 mg i.v./ repetat la 1-5 min, până la 1-2 mg în 60
min;
• umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic,
• ringer lactat ± coloizi 500 ml pentru expandare volemică);
• corticosteroizi parenterali: HHC 2000 mg i.v., metilprednisolon 1000 mg i.v.
(corticoterapie cu efect antiinflamator), antihistaminic;
• Dintre măsurile adiţionale notăm administrarea de antihistaminice; combaterea
bronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg în 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h; traheostomia în
urgenţă în edemul laringian care împiedică instituirea IOT.
Intervențiile de nursing sunt următoarele:
• Monitorizarea respirației. Se evaluează prezența dispneei determinată de edem.
• Monitorizarea saturației oxigenului. Se monitorizează saturația oxigenului (care trebuie
să se mențină peste 90%, iar cu administrarea oxigenului să fie peste 95%), utilizând
puloximetria și valorile gazelor arteriale (presiunile parțiale ale oxigenului și CO2).
• Controlul respirației. Se educă pacientul să respire încet și profund.
• Poziționare. Se poziționează pacientul în poziție șezând, deoarece această poziție asigură
oxigenare, promovând expansiunea maximă a pieptului și este poziția indicată în timpul
suferinței respiratorii.
• Activitate. Se încurajează pacientul să se odihnească adecvat și se limitează activitățile la
nivelul de toleranță a acestuia.
• Parametrii hemodinamici. Se monitorizează presiunea venoasă centrală (CVP), presiunea
diastolică în artera pulmonară (PADP) și debitul cardiac/indicele cardiac.
• Monitorizarea diurezei. Sistemul renal compensează tensiunea arterială scăzută prin
reținerea apei, iar oliguria este un semn clasic al perfuziei renale inadecvate.

LITIAZA BILIARĂ și COLICISTITA ACUTĂ

Înainte de a începe:
Litiaza biliară se referă la formarea de calculi sau pietre la nivelul vezicii biliare sau al căilor
biliare. Aceste pietre sunt numite și calculi biliari și pot fi de diferite dimensiuni și compoziții.
Litiaza biliară este adesea rezultatul acumulării de bilă în vezică sau dezechilibrelor în
compoziția bilei.
Colicistita acută, pe de altă parte, este o inflamație acută a vezicii biliare. Această afecțiune
poate fi cauzată de obstrucția căii biliare de către un calcul biliar, ceea ce duce la acumularea
bilei și inflamație. Infecțiile bacteriene pot, de asemenea, să cauzeze colicistita acută.

Astfel, diferența principală între litiaza biliară și colicistita acută constă în faptul că litiaza biliară
se referă la prezența calculilor biliari în vezică sau căi biliare, în timp ce colicistita acută
reprezintă inflamația vezicii biliare cauzată adesea de obstrucția căilor biliare de către un calcul
biliar.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Definiţie: litiaza biliară este o afecţiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă
sau în căile biliare extra- sau intrahepatice, şi a căror prezenţă poate să nu se manifeste clinic sau
poate să se însoţească de o simptomatologie zgomotoasă.

Litiaza biliară este cea mai frecventă cauză de pancreatitei acute

Simptomatologia clinică cuprinde 3 faze:

• Faza tulburărilor dispeptice manifestată prin disconfort digestiv postprandial, balonări,
senzaţie de greaţă, astenie psiho-fizică, tulburări de tranzit. Această etapă poate dura ani
de zile.
 • Faza durerilor paroxistice – colica biliară (contractură a musculaturii netede
veziculare), generată de un calcul sau de infecţie. Durerea este violentă în hipocondrul
drept cu iradiere epigastrică. Bolnavul este agitat, poate avea greţuri şi vărsături.
• Faza complicaţiilor este un stadiu chirurgical. Simptomatologia va fi dictată de natura
complicaţiilor, forma clinică şi evoluţia bolii.

Investigații:
• Examenul ecografic apreciază localizarea calculilor; prezenţa complicaţiilor; răspunsul
la tratament.
• Radiografia abdominală simplă - relevă în 15% din cazuri prezenţa de calculi; prezenţa
aerului liber subdiafragmatic; aer sau gaz localizat în peretele sau lumenul colecistului;
poate oferi informaţii despre calculii renali, prezenţa pneumoniei, ocluziei intestinale. –
• Colecistografia: ilustrează imaginea de contrast a sistemului biliar; dereglările de
motilitate:
• Colangiopancreatografia retrogradă oferă atît o vizualizare endoscopică, cît şi
radiologică; folosită ca metodă de diagnostic şi tratament în cazul calculilor coledocieni.
• Tomografia computerizată CT şi rezonanţa magnetică nucleară RMN: în caz de
acutizări frecvente care evoluează fără tablou inflamator; depistarea abceselor în fosa
vezicală, depistarea calculilor biliari intraluminali şi extraluminali; precizarea stării
peretelui biliar şi a fistulelor ce pătrund în capul pancreasului.

Definiție: Colicistita acută reprezintă inflamația acută a veziculei biliare. Este o complicaţie a
litiazei biliare, fiind o urgenţă chirurgicală.

Este cea mai frecventă cauză de abdomen acut de origine biliară.

Simptomatologie
• Debutul este zgomotos, survine la 2-3 zile după o masă copioasă, bogată în grăsimi, cu
precădere la sexul feminin, manifestat printr-o colică biliară prelungită, eventual febrilă,
pacientul având tendinţa de a apela la automedicaţie.
• Acuză dureri permanente în hipocondrul drept cu iradiere epigastrică asociate cu
intoleranţă gastrică la alimente şi vărsături bilio-gastrice episodice.
• În absenţa tratamentului antibiotic, evoluează spre instalarea unui hidrops cu componentă
septică, zilele următoare ducând la constituirea unui abces vezicular cu semne de iritație
peritoneală. Uneori în jurul colecistului aderă o serie de elemente viscerale (colonul
transvers, duodenul) care împreună formează plastronul vezicular care se poate
transforma într-un abces (piocolecist). În aceste forme intervenţia chirurgicală este de
urgenţă, precedată şi urmată de antibioterapie pentru a reduce sepsisul local, dar şi
bacteriemia cu răsunet general.

Tratamentul chirurgical
• Litotripsia extracorporeală este o metodă de liză a calculilor biliari prin mijloace fizice
(ultrasunete, rezonanţă magnetică, laser).
• Extracţia endoscopică urmată de colecistectomie laparoscopică (abordare miniinvazivă).
Morbiditatea este de 2-7% prin pancreatită acută (formă uşoară), hemoragie sau
perforaţie. Extracţia se face în condiţii de spitalizare și necesită supraveghere după
procedură.
 • Tratamentul chirurgical clasic: colecistomie, coledocolitotomie şi altele.
• Tratamentul igienico-dietetic: renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool, dietă.

Intervenții autonome:

• Se supraveghează funcțiile vitale și vegetative ale pacientului.

• Se respectă regulile de asepsie și antisepsie în toate procedurile.
• Se pregătește pacientul pentru recoltarea produselor biologice și efectuarea investigațiilor
clinice și paraclinice.
• Se asigură un pat confortabil și o cameră bine aerisită pentru pacient.
• Se încurajează pacientul în legătură cu boala sa, explicându-i că durerea este trecătoare.
• Se stabilește cu pacientul care sunt alimentele preferate ale acestuia, ținând cont de
regimul alimentar.
• Se stabilește un regim alimentar adecvat stării de sănătate a pacientului, inclusiv
hidrozaharat (ceai, supe strecurate de legume) și treptat adăugând brânză de vaci, piureuri
de legume fierte, pâine prăjită.
• În caz de vărsături:
o Se susține pacientul de regiunea frontală în timpul vărsăturii.
o Se asigură pacientului poziția de decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai
aproape de marginea patului.
o Se oferă pacientului un pahar cu apă pentru a-și clăti gura după vărsătură.
o Se explică pacientului alimentele interzise: mezeluri, frișcă, smântână,
leguminoase uscate, ceapă, prăjeli, cafea, ciocolată.

Intervenții delegate:

• Se administrează tratamentul prescris de medic, inclusiv antispastice ușoare.

• Se administrează antiemetice conform indicațiilor medicului.
• La indicația medicului, se administrează sedative, precum Diazepam, 1 tabletă seara
înainte de culcare.
• Se administrează soluții perfuzabile pentru hidratare pe cale parenterală, cum ar fi SG 5%
în cantitate de 1500 ml pe parcursul a 24 de ore.
• Se recoltează sânge pentru examene de laborator, inclusiv ionograma sanguină.
PANCREATITA ACUTĂ

Definiție. Reprezintă expresia anatomo-clinică a sindromului clinic de autodigestie pancreatică

şi peripancreatică.

Etiologie: consumul de alcool, frecvent la tineri, cu preponderență la bărbaţi şi litiaza biliară

predomină la vârstnici şi la sexul feminin, secundar administrării unor medicamente sau
explorări digestive, etiologie traumatică, boli metabolice, infecţii virale, boli pancreatice sau
extrapancreatice care realizează obstacole pe canalele excretorii ale glandei.

Tablou clinic:
Durerea are debut brusc, care atinge intensitatea maximă câteva ore şi persista 1-2 zile. Este
localizată în epigastru şi iradiază în hipocondrul drept şi stâng şi regiunea dorsolombară, durere
,,în bară”.
Grețurile, varsăturile, însoţesc durerea, la fel constipația sau diareea.
Febra prezentă în primele zile de boală, este însoţită de tahicardie.

La examenul clinic se constată sensibilitate sau apărare musculară epigastrică. Pot fi prezente şi
echimoze în jurul ombilicului, sub ligamentul inghinal sau pe flancuri. Semnele de insuficiență
organică (cardio-circulatorie, respiratorie, renală, metabolica şi hematologică) reprezintă
manifestări ale unei pancreatite acute severe.

Investigațiile
În evaluarea afecțiunilor pancreatice sunt folosite explorarea funcțională, explorarea
morfologică, radiologică, scintigrafia și examinarea ecografică.
• Explorarea funcțională cuprinde următoarele investigații de laborator: dozarea enzimelor
pancreatice, examenul materiilor fecale și examenul sucului pancreatic.
• Explorarea morfologică pancreatică deține un rol important în diagnosticul și în evaluarea
afecțiunilor pancreatice inflamatorii sau tumorale și sunt reprezentate de: - Radiografia
abdominală simplă; - Tranzit baritat; - Ecografia abdominală simplă și cu contrast; -
Ecoendoscopia radială și liniară; - Pancreato-colecistografia endoscopicã retrogradã
(ERCP); - Tomografia computerizată; - Rezonanța magnetică nucleară (RMN).

Diagnosticul de pancreatită acută este stabilit de prezenţa durerii abdominale asociată cu o

amilazemie de 3 ori mai mare decât valoarea normală.

Tratament: Bolnavul cu diagnostic cert de pancreatită acută severă trebuie internat într-o unitate
de terapie intensivă pentru monitorizarea funcţiilor vitale şi o terapie adecvată. Măsura iniţială
cea mai importantă este administrarea rapidă a lichidelor intravenoase şi ventilaţie mecanică.
Tratamentul suportiv cuprinde o nutriţie cu aport proteic mare.

Tratamentul chirurgical al necrozei pancreatice constă în detecţia precoce a infecţiei zonelor

necrozate pancreatice, înaintea instalării insuficienței multiple viscerale şi ablaţia întregului
material necrotic.

PANCREATITA CRONICĂ
Definiţie: leziune inflamatorie durabilă a pancreasului care induce fenomene distructive, dar şi
reparatorii cicatriceale prin proliferare fibroasă. Nu este reversibilă, leziunile produse fiind
definitive, cu o evoluţie distructivă.
Tabloul clinic:
• durerea este intensă, invalidanta, cu sediul în abdomenul superior cu iradiere în
hipocondrul drept şi stâng, este exacerbată de alcool, mâncare ,mai ales alimente grase.
Secreţia fiind mai abundentă în timpul meselor, durerea este mai intensă postprandial;
• steatoree – scaunele sunt abundente, decolorate;
• pierderea ponderală, disfuncţiile musculare sunt secundare insuficienței exocrine a
pancreasului;
• insuficiența endocrină apare tardiv prin instalarea diabetului insulinonecesitant;
• dispepsia, cu greţuri, vărsături, anorexie în pancreatita cronică indusă de alcool;
• insuficiența exocrină sau endocrina sunt semne tardive ale bolii, reprezentând efecte pe
termen lung ale procesului patologic;
• malnutriţia este determinată atât de consumul exagerat de alcool, care a determinat boala,
cât şi de consumul de alcool practicat de bolnavi pentru a-şi ameliora durerea.

Tratament:
• sedarea durerii;
• ameliorarea insuficienței pancreatice exocrine;
• tratamentul diabetului zaharat secundar insuficientei endocrine;
• bolnavilor li se impune evitarea alcoolului, alimentarea prin mai multe mese pe zi,
cantitativ reduse şi eliminarea alimentelor grase, cu mese lichide şi diete bogate în
oligoelemente;

medicamentos:
• extractele pancreatice pentru combaterea steatoreei şi antagoniştii receptorilor de H2
(cimetidina, ranitidina);

chirurgical este indicat în cazul complicaţiilor.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu pancreatită

• asigură repaus fizic si psihic;
• supraveghează funcţiile vitale si vegetative (puls, TA, respiraţie, temperatura) cu notarea
în foaia de temperatură;
• supraveghează durerea notând caracteristicile ei;
• introduce sonda gastrică pentru aspirație continuă;
• suprima alimentația peros la recomandarea medicului și instituie hidratare si alimentare
parenterala în faza acuta; aminoacizi şi glucoză ;
• aplică la indicația medicului, substituția volemică parenterala (glucoza 5%, soluție
Ringer)
• corectează tulburările hidroelectrolitice;
• urmărește bilanțul ingesta – excreta;
• reia alimentarea pe cale naturala dupa 3-10 zile de la încetarea durerilor, cu 400-500ml
ceai/24h, supă de zarzavat strecurată, biscuiți, apoi regimul se îmbogățeste treptat,
cafeaua, alcool, grăsimile, fumatul fiind interzise;
• asigură administrarea dietei corespunzătoare în pancreatita cronică;
• aplica măsuri de profilaxie a infecţiilor si a complicaţiilor;
• ia masuri pentru o comunicare eficienta;
• asigură igiena tegumentelor si mucoaselor;
• cântăreste zilnic pacientul;
• instruiește pacientul cu privire la regimul de viața; respectarea dietei corespunzătoare în
pancreatita cronică, interzicerea consumului de alcool, eliminarea alimentelor grase;
• pregătește pacientul pentru investigaţii si tehnici;
• recoltează sânge și urină pentru examene de laborator;
• pregătește pacientul în vederea intervenției chirurgicale, dacă aceasta se impune.
• administrează medicaţia prescrisă de medic:

1. Calmarea durerii cu:

• antalgice: mialgin 100 mg la 6 ore, fortral 50-100mg la 6 ore
• anticolinergice: atropina 1 mg la 6 ore, s.c sau i.v. , scobutil 10 mg la 4 ore
• procaina în perfuzie 20-40 ctg, prin infiltraţie lombară sau peridural.

2. Inhibarea secreţiei pancreatice

• pauză alimentară
• sondă de aspiraţie naso-gastrică
• spălături gastrice, cu soluţii alcaline
• oxid de Mg, carbonat de calciu
• blocanţii H2 (cimetidină 1 g/zi)

3. Terapie antienzimatică
gordox 500.000 uk/24 ore

4. Inhibatori ai senzaţiei pancreatice

sandostatin 0,100-0,200 mg, de 3 ori/zi

5. Terapia cu antibiotice
antibiotice cu spectru larg
cefalosporine asociate cu aminoglicozide

6. Combatera şocului
• cateter în venă centrală şi măsurarea PVC
• sondă urinară, pentru monitorizarea diurezei
• transfuzie sanguină şi soluţii macromoleculare
• reechilibrare hidroelectrolitica, conform ionogramei sanguine
• droguri vasopresoare şi tonicardiace pentru susţinerea cordului şi circulaţiei
• anticoagulante fracţionate şi nefracţionate
• HHC – 500-1000 mg

7. Tratamentul complicaţiilor, în funcţie de complicaţia care a apărut, insuficienţa

respiratorie prelungită necesitând intubaţie.