Ion Minulescu

Quiproquo

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc...

Dar cât timp te voi iubi nu ştiu -

Mâine, noul meu roman pe care-l scriu

Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc...

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,

Marea bucurie de-a mă şti iubit

Va lungi romanul meu la infinit

Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...

Dar tu, vai!...

Nu-mi vei citi decât o filă -

Prima filă -

Fila cu-al tău nume,

Care va produce oarecare vâlvă-n lume,

Ca o nouă prorocire de Sibilă...

Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,

Până ce,-ntr-o bună zi,

Eroina din romanul meu va-nnebuni -

Şi cuminte voi rămâne numai eu!...

Iată!...

Eu ţi-am spus tot ce gândesc...

Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,

Spune-mi tot ce ştii -

Că eu te-ascult...
Poate-mi voi sfârşi romanul,

Fără să te mai iubesc!...